Tema 3.

Societățile transnaționale și implicațiile lor asupra economiei mondiale

1 Investițiile străine directe;

2 Piața societăților transnaționale;
3 Expansiunea societăților transnaționale;

1 investițiile străine directe

În economia contemporană, globalizarea a devenit un fenomen evident. Faptul că un
produs purtând aceeaşi marcă este fabricat în mai multe ţări sau că în consiliile de administraţie
ale multora dintre cele mai mari firme pot fi găsiţi membri de naţionalităţi diferite, nu mai
constituie ceva nou, ceva excepţional. ( ex: chiar o grevă la o întreprindere a lui General Motors
din Brazilia, declanşează o mişcare de solidaritate în uzinele aceleaşi firme din Australia sau
Anglia, etc)
Tot acest univers multidimensional, complexitatea acestei lumi sunt date în mare parte de
activitatea STN. Aceşti giganţi au o forţă economică mai mare decât a unor ţări dezvoltate chiar.
STN este o firmă care şi-a extins activitatea economico–financiară dincolo de graniţele
ţării de origine. Ea alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o
societate principală – firma mamă, şi un număr de filiale (firme dependente de societatea
principală) implantate în aceste ţări.
O societate transnaţională reprezintă o corporaţie de mari dimensiuni a cărei activitate
se desfăşoară în acelaşi timp în mai multe ţări, sediul său central, societatea mamă, este într-o
singură ţară, dar ea acţionează în mai multe ţări prin filialele sale, societăţile fiică. Domeniile
sale de activitate sunt variate, deseori integrate într-o reţea unică de producţie,
cercetare,comercializare, bancar – financiară şi de asigurare.
Aceşti agenţi economici mondiali acţionează la nivel internaţional prin investiţii.
Investiţiile străine pot îmbrăca două forme :
1. Investiţii de portofoliu
2. Investiţii străine directe
IP - înseamnă achiziţionarea de pe piaţa financiară a unor titluri de valoare, doar în
scopul pur financiar;
ISD - constau în achiziţionarea pachetului de acţiuni de control, cumpărarea unor
întreprinderi sau construirea lor pe „loc gol” şi chiar constituirea de societăţi mixte.
Definiţia dată de FMI:
Investițiile Străine Directe sunt investiţi efectuate pentru a achiziţiona o participare într-o
întreprindere, operând într-o altă economie decât cea a investitorului, scopul fiind acela de a
dobândi un rol efectiv în managementul acelei întreprinderi.
Trăsăturile ISD:
 Ele depăşesc net ca importanţă investiţiile de portofoliu;
 SUA joacă un rol preponderent, atât ca ţară „sursă”, cât şi ca „ţară gazdă” a ISD,
în comparaţie cu celelalte ţări dezvoltate, cu economie de piaţă
 Producţie de înaltă tehnologie şi serviciile atrag, în prezent, cea mai mare parte a
ISD;
 Are loc o distribuţie pe zone de influenţă a ISD- urilor din ţările dezvoltate înspre
ţările în curs de dezvoltare.
Cele mai importante fluxuri: SUA→ America Latină, UE→ Africa, Japonia→ Asia
Avantajele ISD - urilor:
Posibilitatea ocolirii barierelor vamale, acolo unde există( în condiţiile în care foarte
multe ţări duc o politică comercială protecţionistă, e foarte dificil să se păstreze o piaţă doar prin
exporturi de aceea e necesar să se producă direct în străinătate).
STN poate profita de pe urma diferenţelor dintre ratele naţionale ale dobânzii( STN poate
împrumuta acolo unde sunt cele mai favorite condiţii şi poate să dea aceşti bani oricăror filiale
din lume care n-ar fi putut împrumuta în ţara unde funcționează).
1
 STN profită de pe urma fluctuaţilor monetare( se cumpără, de exemplu, monede ţării
unde se aşteaptă o revalorizare, iar apoi se schimbă pe monede care au cursuri constante, de unde
rezultă câştiguri foarte mari).

2 Piața Societăților transnaționale

Exemple de STN : Nestle( Elveţia), Electrolux( Suedia), Philips( Olanda), General
Electric ( SUA), Toyota, Hitachi, Fujitsu( Japonia), Renault( Franţa), Fiat( Italia), Coca- Cola,
Microsoft, Exxon. Pfizer, Bank of Montreal, Bank of Tokyo, etc.
Orice STN acţionează simultan în 3 spaţii economice:
1. NAŢIONAL, în cazul societăţii – mamă;
2. STRĂIN, în cazul filialelor;
3. INTERNAŢIONAL, ori de câte ori e vorba de schimburi dintre filiale între ele sau filiale
şi restul lumii.
Deci, în spaţiul internaţional au loc schimburi între filiale, societatea - mamă şi filiale,
societatea –mamă şi filiale şi alte societăţi.
Participarea STN pe piaţa mondială este diferită şi poate genera 2 tipuri de structuri
pentru STN: structura extravertită şi structura introvertită.
a) STN acţionează preponderent în exterior, activitate orientată în mare parte către
exteriorul ţării de origine.
b) STN acţionează preponderent în interiorul ţării de origine.
Stabilirea tipului de structură pentru o STN se realizează calculând indicele de
transnaționalizare. Cu cât valoarea acestui indice e mai mare, cu atât STN are o structură
extravertită şi invers.
Factorii care au determinat apariția și dezvoltarea STN sunt:
 Liberalizarea politicilor economice: deschiderea graniţelor naţionale, liberalizarea
fluxurilor de investiţii străine directe şi de portofoliu sau de alte acorduri de
cooperare şi investiţionale;
 Accentuarea progresului tehnologic: care duce la creşterea costurilor şi a
riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor pieţe
mondiale, prin delocalizarea internaţională a producţiei, pentru a diversifica
aceste riscuri.
 Creșterea concurenței: care este rezultatul interacţiunii primilor doi factori,
impune exploatarea unor noi pieţe de către companii, atât pentru a reduce
costurile de producţie, cât şi pentru valorificarea mai eficientă a rezultatului final.
 Investiţia externă, tehnologia de vârf şi cercetarea ştiinţifică, care ocupă în
prezent primul loc în activitatea acestor firme.
 Progresul tehnic rapid se concretizează în reducerea ciclului de viaţă al
produselor ca urmare a frecventelor inovaţii tehnice şi tehnologice.
 Criza energetică şi de materii prime determină deplasarea producţiei de produse
intermediare sau chiar finite, dar energo şi materialo–intensive, în ţări bogate în
asemenea resurse, care au şi costuri mai reduse ca urmare a prelucrării lor pe plan
local, fără a mai necesita cheltuieli de transport.
 Criza ecologică a impus apariţia unor restricţii în unele ţări dezvoltate pentru
organizarea industriei poluante, firmele fiind nevoite să înceteze producţia sau să
utilizeze tehnologii noi, nepoluante, dar mai costisitoare.
 Costurile salariale, cu forţa de muncă sunt inegale în lume, ceea ce stimulează
deplasarea producţiei şi a altor activităţi în ţările în care există o forţă de muncă
calificată, disciplinată, dar mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor,
respectiv mai ieftină.

2
  Costurile de transport şi viteza transporturilor facilitează distribuirea pe scară
largă, în cele mai îndepărtate ţări, nu numai a actului de comercializare, dar şi a
producţiei.
Trăsăturile de bază ale STN:
 capitalul societăţii este de valoare mare, de dimensiuni mari, alcătuit din
vărsăminte ale unei mari firme;
 activitatea de investiţii, producţie şi comercializare a societăţii se desfăşoară prin
filiale aflate într-un număr mare de ţări (cel puţin 6);
 cifra de afaceri a societăţii este deosebit de mare, de regulă de peste 1 mld. de
dolari, dar cele mai multe societăţi au cifre de afaceri de peste 50-70 mld. de
dolari
 forma principală de realizare a activităţilor societăţilor transnaţionale o reprezintă
investiţiile străine directe, prin care se asigură deţinerea pachetului de control şi
monopol asupra deciziei.
În contextul globalizării, STN au posibilitatea de a aplica strategii care să vizeze
extinderea pieţelor lor, numite strategii de creştere. Aceste strategii merg în 2 direcţii:
1. Creştere internă( organică): - autofinanţare
- apelarea la surse externe de finanţare: majorarea
capitalului şi împrumuturi bancare.
2. Creştere externă care îmbracă următoarele forme:
A. FUZIUNEA este o tehnică de concentrare conform căreia două sau mia multe firme,
indiferent de ţara de origine, se regrupează într-una singură.
B. ABSORBŢIA este o tehnică de achiziţie prin care o firmă cumpără integral o altă
firmă.
C. PARTICIPAREA constă în achiziţionarea unei părţi din capitalul unei firme din
aceeaşi ţară sau din străinătate.
- minoritară : fără a deţine pachetul de acţiuni de control
- în cascadă : A →B(C)
- majoritară: deţinerea pachetului de acţiuni de control.
Procedura cea mai rapidă şi mai frecvent utilizată pentru a reuşi o creştere externă este
oferta publică de cumpărare. Prin acest tip de ofertă, o firmă îşi anunţă intenţia de-a cumpăra o
parte din acţiunile acele firme.
O altă procedură ar fi oferta publică de schimb care reprezintă operaţiune firmei „raider”
prin care aceasta propune firmei „ţintă” un „troc” între acţiuni. Acţiunile firmei ţintă retrase şi
înlocuite cu ale firmei raider.

3 Expansiunea Societăților transnaționale

Implicaţiile expansiunii STN creează noi forme de confruntări în economia mondială:
Concurența: care este foarte puternică între noii veniți și se manifestă atât între societățile
mamă cât și filialele ei, și nu se desfășoară doar la nivelul produsului finit ci chiar la nivelul
factorilor de producție.
Delocalizarea internațională a producției - reprezintă transferul unei producţii interne în
străinătate. Scopurile delocalizării:
- prelungirea ciclului de viaţă al produsului;
- minimizarea costurilor de fabricaţie;
- ocolirea barierelor vamale;
- evitarea fiscalităţii excesive;
- extinderea concurenţei oligopolice;
( delocalizarea vizează mai ales produsele standardizate: textile, confecţii, electronice,
automobile, nave maritime, hardware, software).
Delocalizarea se poate realiza în următoarele feluri:
a) filiale comune (joint-ventures) - are loc asocierea între societăţi;
3
 b) prin acordurile de licenţă;
c) subcontractarea (mai ales la subansamble şi componente nu la producţia
finită).
De regulă, delocalizarea este controlată de firma - mamă sau prin aranjamente cu firme
locale (subcontractanţi). (ex: firma americana NIKE, de echipament sportiv, are relaţii de
subcontractare cu 40 de firme din diferite ţări asiatice. Ea transmite designul, elaborat la nivel
central, către firmele executante).
Deci, delocalizarea înseamnă de fapt deplasarea producţiei oriunde este profitabil.
Dar, există şi fenomenul invers numit relocalizare a producţiei , atunci când, datorită
profiturilor realizate, STN trec la modernizarea tehnologiilor. În acest caz, avantajul obţinut de
forţa de muncă mai ieftină din diferite părţi de pe glob, nu mai are importanţă.

Producția internațională continuă să crească deoarece corporațiile transnaționale (CTN)

își extind rolul în economia în globalizare. Estimările recente sugerează faptul că astăzi există
aproximativ 65.000 de corporații transnaționale, cu aproximativ 850.000 de afiliați străini pe
întreg globul. Impactul lor economic poate fi măsurat în diverse moduri. În anul 2001, afiliații
străini însumau 54 milioane de angajați, în comparație cu cele 24 de milioane din 1990; vânzările
lor de aproximativ 19 000 miliarde dolari SUA au fost de doua ori mai mari decât exporturile
lumii în anul 2001, în comparație cu anul 1990 când vânzările și exporturile au fost aproximativ
egale; stocul pentru investițiile străine directe a crescut de la 1700 miliarde dolari SUA la 6600
miliarde dolari SUA în aceeași perioada. Afiliații străini reprezintă acum a zecea parte din PIB
mondial și a treia parte din exporturile mondiale. Mai mult decât atât, dacă s-ar lua în
considerare valoarea activităților corporațiilor transnaționale din întreaga lume asociate cu
relațiile non-capital propriu (de exemplu subcontractări internaționale, licențe, producători pe
baza de contract), atunci corporațiile transnaționale ar deține o parte și mai mare în aceste
agregate mondiale.
Investițiile Străine Directe în economia Republicii Moldova.
Republica Moldova a intrat în perioada de tranziţie fără stoc de investiţii străine. Acestea
au început să fie absorbite la începutul anului 1992, când a fost adoptată Legea cu privire la
investiţiile străine. Totuși până în anul 1997 aceste fluxuri au fost minime, Guvernul punând mai
mult accent pe obţinerea creditelor din exterior decât pe atragerea investiţiilor. Abia în anul
1995, intrarea pe piaţa Republicii Moldova a companiei ruseşti Lukoil a generat intrări de
investiţii străine mai însemnate. Chiar după anul 1997 fluxurile de investiţii străine s-au majorat,
fiind foarte neuniforme pa parcursul următorilor ani.
Totuşi insuficiența resurselor proprii pentru investiţii, precum şi acţiunile întreprinse de
către alte ţări au condus la schimbarea viziunii autorităţilor privind investiţiile străine şi rolul
acestora în economia Republicii Moldova. Posibil că sporirea intrărilor de ISD după anul 2000 a
fost determinată de paşii pe care guvernul i-a întreprins în scopul ameliorării climatului de
afaceri şi atragerea investiţiilor străine. Aceștia au fost:
 crearea în 1997 a Agenţiei pentru Atragerii Investiţiilor Străine, care din 2001 a
devenit Organizaţia de promovare a exporturilor;
 în anul 2001 Republica Moldova a devenit membru al OMC;
 iniţierea reformei regulatorii, care scopul de are duce gradul de dependenţă a
întreprinderilor de reglementarea administrativă, diminuarea cheltuielilor
financiare şi de timp pentru obţinerea autorizaţiilor, certificatelor şi altor
permisiuni;

4
  în 2001 a fost aprobată prima strategie investiţională a Republicii Moldova pentru
anii 2001-2005. în prezent există Strategia de promovare a exporturilor şi
atragerea investiţiilor, pentru o perioadă mai lungă – 2006-2015, adoptată de către
Ministerul Economiei şi a Comerţului.
 în anul 2007 a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Protecția Concurenţei, ca
autoritate permanentă în administraţia publică, având ca scop promovarea politicii
statului în domeniul protecţiei concurenţei, limitarea şi reprimarea activităţii anti-
concurenţă a agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei publice, precum şi
efectuarea controlului asupra executării legislaţiei cu privire la protecţia
concurenţei.
În Moldova, intrările de investiţii străine au început să-şi revină, după o scădere
dramatică în 2009, constituind 199 mil. dolari în 2010. Stocul ISD a crescut de peste 6 ori faţă de
anul 2000 şi de peste 29 ori faţă de anul 1995. Anul trecut, stocul ISD s-a ridicat la 2,837
miliarde dolari. Totuşi, Moldova rămâne mult în urma ţărilor vecine şi principalilor parteneri
comerciali. În România stocul ISD a depăşit anul trecut 70 de miliarde de dolari, în Ucraina – 57
miliarde, iar în Rusia – 423 de miliarde de dolari.
Conform datelor Organizaţiei de Promovare a Exporturilor şi Atragerea de Investiţii
(MIEPO), la sfârşitul anului 2006, în Republica Moldova existau investiţii străine directe din 86
de ţări ale lumii, cele mai mari venind din Uniunea Europeană, urmate de CSI, SUA şi Canada.
Olanda este ţara cu cele mai mari investiţii în economia Moldovei cu o cotă de 23%. Structura a
investițiilor pe sectoare în anul 2010, conform ghidului de ISD în Republica Moldova ne arată
cea mai mare parte revine sectorului financiar – 22,4%, urmat de comerț - 19,7%, iar pe al treilea
loc sunt tranzacțiile imobiliare – 18,9%.
Pe teritoriul Moldovei există deja un număr important de filiale ale STN, amplasate în
diferite sectoare ale economiei. Cele mai mari STN, potrivit volumului activelor străine în
economia Republicii Moldova sunt: „Union Fenosa” (Spania, Electricitate), „Societe General”
(Franța, sectorul bancar), ”Turcell” (telecomunicații), „France Telecom” (telecomunicații),
„Lafarge” (ciment), „Sudzucker” (Germania, zahăr), „Knauf” (materiale de construcții),
„Carling” (vinuri), „Steilmann” (textile), „Lukoil” (achiziționarea și comercializarea produselor
petroliere).

Responsabilitatea Socială a Corporațiilor (CSR) se referă la ambiția companiilor de a se

implica atât în problemele cât și în succesele comunității. Companiile de succes au realizat, în
întreagă lume, că este mai ușor să realizezi o afacere eficienta și corectă într-o comunitate
fericită, într-o comunitate unde tu, ca firmă te simți implicată. Comisia Europeana definește CSR
ca „un concept prin care companiile decid în mod voluntar să contribuie la o societate mai bună
și un mediu mai curat”. O corporație responsabilă social administrează o afacere profitabilă și ia
în considerare toate efectele pozitive și negative din punct de vedere social, economic și de
mediu pe care le are asupra societății. Există termeni diferiți pentru a descrie CSR, incluzând aici
„implicare corporatistă comunitară”, „responsabilitate corporatistă” sau „sustenabilitate”.

5
 Studiu de caz: STN și ISD (Tema nr.3)
Prețul
Caracteristicele Condițiile de Atractivitatea țărilor Capacitatea
Țara produsului Costurile
țărilor acceptare a ISD pentru STN STN
pe piață
Tehnologia corespunde Forța de muncă: 10$/h;
protecției nivelului de calitate; Materie primă:
Are o politică comercială
consumatorilor; Prețul produselor 10%/unitate;
deschisă Prețul
nu de a depăși autohtone este mai jos ISD pentru 4000 locuri de muncă 5
dorește să atragă ISD produsului
A prețul la decât prețul la export; mil. $;
dispune de materii prime, și este de 50$
produsele Unica metodă de Pentru 8000 7 mil. $;
forță de muncă calificată dar pe unitate.
locale; pătrundere reprezintă Capacitatea de producere 1000
preponderent scumpă Dispune de
ISD. unități/h;
resurse
16 h/zi; 365 zile/an;
financiare
Calitatea înaltă a Forței de muncă este de 7$/h;
Are o politică neutră de Nu poate asigura pentru a se
produselor; materia primă este de 10$/unitate;
atragere a ISD. Tinde spre Prețul calitatea cerută; lansa în
Crearea capacitatea producției 1000
asigurarea unei concurențe produsului Are nevoie de oricare din
locurilor de unități/oră; ISD pentru 4000 de locuri
B loaiale pe piața națională. pe piața tehnologie nouă; aceste trei țări;
muncă; de muncă 5 mil.$ și 7 mil.$ pentru
dispune de materie primă este de 39$ Punctul de atractivitate Restabilirea
Transferul de 8000 locuri de muncă; costul
ieftină, și forță de muncă pe unitate. reprezintă materia investițiilor
tehnologii; tehnologiei e de 1 mil.$, 16 h/zi; 365
calificată și medie în cost. primă. este
zile/an.
preconizată pe
Construcția
un termen de
uzinei pe
10 ani;
teritoriul țării;
Are o politică restrictivă la Poate genera
Transfer de Poate asigura calitatea
importuri, de la 4000 forța de muncă este de 5$/h, materie
tehnologie; Prețul necesară a produsului;
promovează politica de atragere până la 8000 primă 8$/unitate, ISD 5 mil.$ pentru
Protecția produsului Dezavantajele reprezintă
a ISD. locuri de 4000 de locuri de muncă, și 7 mil,$
mediului pe piață politica de protecționism
C protecția consumatorilor de o muncă; pentru 8000 locuri de muncă.
ambiant; este de 30$ și taxa pentru mediu ce
producție necalitativă, Țara Comisionul pentru poluarea mediului
Achitarea taxei pe unitate. creează un preț mai
dispune de materii primă de este de 0,2% din costul pe unitate,
pentru poluarea mare ca cel la produsul
calitate și ieftină, precum și de fără adaosul comercial.
mediului – 0,2 autohton.
forță de muncă ieftină.
% din costul
unui produs fără
adaos comercial;
Să se calculeze în care țară este cel mai profitabil de a se lansa cu ISD.