Sunteți pe pagina 1din 11

Medicina de dezastru sau Managementul medical al dezastrului, o noua

specialitate medicala
  
 
REZUMAT: In ultimele decade a aparut o noua materie de studiu si anume
medicina de dezastru, care abordeaza probleme de management medical al
situatiilor de criza, capatand contur sub conceptul MEDICINA DE
DEZASTRU. Avand in vedere ca razboiul este dezastrul de cea mai mare
amploare, asa se explica si de ce medicina militara are un important rol in
dezvoltarea Medicinii de Dezastru. Pe de alta parte, rezolvarea corecta a
urgentelor zilnice poate fi interpretata ca o forma de antrenament pentru
pregatirea personalului medical in interventia in situatii speciale, de la accidente
colective pana la dezastrele de mare amploare.
In concluzie, se poate afirma ca medicina de dezastru poseda o identitate
proprie, chiar daca se inspira din atitudinile si metodele medicinii de urgenta si a
celei militare.
 
Cuvinte cheie: Medicina de Dezastru, Medicina Militara, Situatii de
Urgenta, Urgente medicale, Igiena si Sanatatea Publica, Managementul
Medical al Dezastrelor
 
 
INTRODUCERE
Ca si arta, cu care se inrudeste conceptual, medicina a evoluat de la o
medicina ,,de necesitate ceea ce a fost la inceputurile ei, la o medicina de
supraspecializare, care, in prezent, se ocupa de transplanturile de organe si
descifrarea genomului uman, ajungand chiar pana la clonarea organismului
uman.
Aceasta supraspecializare insa, la un moment dat, a intrat in contradictie cu
masurile de protectie sociala si chiar cu eficienta economica a actului medical.
Pe scurt, medicina a devenit prea scumpa, chiar si pentru economiile bogate.
Acest moment, al anilor 50, a readus in atentia factorilor de raspundere
medicina de ,,preventie,, cu toate ramurile sale legate de profilaxia
imbolnavirilor.
Pe primul loc s-a situat IGIENA. Aceasta a demonstrat din plin necesitatea
studierii sale ca specialitate extrem de importanta in asigurarea sanatatii
colectivitatilor in timp de pace. Noua materie de studiu, medicina de dezastru,
care abordeaza probleme de management medical al situatiilor de criza, a gasit
in batrana doamna a medicinii, igiena, un aliat de baza, in acelasi timp, capatand
contur un nou concept MEDICINA DE DEZASTRU.
 
Medicina de dezastru este igiena situatiilor de criza, iar igiena este cea
care contribuie la preventia dezastrelor, care sunt imbolnavirile, dar si a
dezastrelor naturale sau a celor produse de mana omului.
 
Conexa cu igiena, datorita experientei acumulate in anii grei de razboi ai
ultimelor decade, medicina militara a ocupat un loc de frunte in crearea de
strategii si tactici medicale, strategiile sale fiind folosite si in situatii de pace.
Ca urmare a noilor conditii, s-a impus crearea unei noi entitati, care a fost
denumita foarte pragmatic - medicina de dezastru.
Pe de alta parte, in concordanta cu realitatile de fiecare zi, s-a demonstrat
eficienta interventiei rapide si intensive in cazul situatiilor de urgente medicale,
unice sau multiple, interventie care a dus la salvarea multor vieti si prevenirea
multor complicatii.
Astfel s-a impus o ecuatie care a reunit cele trei entitati :
MEDICINA DE DEZASTRU
≈ MEDICINA MILITARA
≈ MEDICINA DE URGENTA
 
Justificarea acestei ecuatii este ca razboiul este unul dintre cele mai mari
dezastre, deci intre primele entitati relatia este de aproximativa egalitate. Pe de
alta parte, urgentele zilnice pot fi interpretate ca o forma de antrenament pentru
interventia in situatii speciale, de la accidente colective pana la dezastrele de
mare amploare.
PENTRU DEFINIREA ARIEI DE ACTIUNE A MEDICINII DE
DEZASTRU TREBUIE SA DEFINIM IN PRIMUL RAND NOTIUNILE DE
CRIZA/URGENTA SI DE DEZASTRU.
Plecand de la intrebarea CE ESTE O CRIZA/URGENTA? sau mai corect CE
ESTE O URGENTA MEDICALA? vom incerca sa redam doua definitii, pe care
le-am apreciat ca fiind cat mai simple, dar pe cat posibil, cat mai complete:
 
,,O stare de criza, pentru un individ dat, care produce perturbarea
echilibrului organelor sau a sistemelor organismului sau,,.
sau din punct de vedere al actiunii
Urgenta este o combinatie neprevazuta de cir-cumstante sau de actiuni
rezultante care cer o actiune imediata ca raspuns.
 
MODALITATI DE PERCEPTIE A CRIZEI/URGENTEI
In contextul prezentat apare necesitatea de a stabili vectorul/caracteristica dupa
care sa analizam starea de criza/urgenta sau, mai plastic exprimat, de care parte
a oglinzii ne aflam.
Astfel vom discuta de o urgenta din punct de vedere al pacientului, pentru
care orice mica durere poate sa fie perceputa ca o adevarata catastrofa, dar si de
o urgenta din punct de vedere al medicului.
Pe langa aceste doua mari aspecte ale problematicii ridicate de notiunea de
urgenta, mai sunt si alte interdependente care adauga o anumita coloratura, in
special a modului de rezolvare a situatiilor de urgenta pe care le vom analiza in
capitolele urmatoare.
 
NECESITATEA STUDIULUI ASPECTELOR MEDI-CALE ALE
CRIZELOR /URGENTELOR/ DEZAS-TRELOR , CA O SPECIALITATE
APARTE
Atat din punct de vedere al examenului clinic, al diagnosticului, cat si al
tratamentului, urgentele sunt o categorie aparte de suferinte sau situatii care
trebuie rezolvate, un segment special al medicinii.
Se poate observa cu usurinta delimitarea pe care o fac toti autorii intre
afectarea cronica a unui organ sau sistem si faza acuta a bolii.
Medicul specialist trebuie sa fie pregatit sa faca fata atat unei Urgente
Unice, cat si unor Urgente Multiple.
Daca in subcapitolul de mai sus am stabilit notiunea de urgenta, se impune sa
continuam cu explicarea celorlalte situatii de care se ocupa medicina de
dezastru.
 
Acestea sunt Accidentul Colectiv si Dezastrul.
Desi poate ar trebui, in legislatia romaneasca nu apare clar notiunea de accident
colectiv. Astfel, in legea privind medicina de urgenta (titlul IV, Legea nr. 95/2006
privind reforma in domeniul sanatatii ) "Sistemul national de asistenta medicala de
urgenta si de prim ajutor calificat" termenul este definit astfel - accident colectiv -
evenimentul care implica un numar de victime (n.a. ?cate), care necesita
declansarea unui plan special de interventie utilizand forte de interventie
suplimentare fata de cele aflate de garda la momentul respectiv. Numarul
victimelor pentru care este necesara declansarea unui plan special de interventie
difera de la caz la caz, luandu-se in considerare resursele umane si materiale de
interventie disponibile in zona in care a avut loc incidentul.
In legislatia altor tari aceasta entitate este definita ca ,,aparitia unui numar mare
de accidentati din cauza aceluiasi agent vulnerant care actioneaza intr-o unitate de
timp. Numarul de victime in functie de care se stabileste categoria accident
colectiv, variaza in diferitele legislatii de la 3-15 victime. In tara noastra
definirea unui accident colectiv este extrem de dificila din cauza conditiilor
inegale de asigurare medicala a urgentelor.
Ce inseamna un accident de trafic cu 10 victime, intamplat intr-un mare
oras?
Inseamna un moment de munca mai intensa in care intra in actiune sistemele
de ambulanta si spitalele de urgenta. Sansele victimelor de a primi asistenta
medicala sunt reale si suferintele acestora vor fi rezolvate cu promptitudine.
Dar ce inseamna acelasi accident auto cu numai 3 victime pe un drum de
munte dintr-o comuna indepartata a unui judet mai putin dezvoltat. Sansele de a
primi asistenta medicala in timp util sunt aproape nule si fara indoiala suferintele
lor vor fi amplificate, ducand la rezultate adesea fatale.
Propunem sa discutam despre accidentul colectiv in mediu urban, cand avem
mai mult de 10 victime, iar in mediu rural peste 5 victime, pentru a fi cat mai
pragmatici.
Astfel ne-am apropiat de a treia entitate de care se ocupa medicina de
dezastru si anume dezastrul, propriu-zis.
Termenele folosite in limba romana, dezastru si catastrofa, sunt identice ca
semnificatie. Singura deosebire dintre ele este modul prin care au ajuns in limba
romana. Astfel, daca termenul dezastru, folosit in tarile nordice, ne-a fost
transmis prin intermediul limbilor anglo-saxone, cel de catastrofa isi are origine
in filiera francofona.
Folosirea lor devine astfel egala ca sens si apartine numai preferintelor
personale ale diferitilor autori.
 
Dar ce este un dezastru?
Exista mai multe definitii, mai mult sau mai putin acceptate, mai mult sau
mai putin complete.
Noi consideram ca cea mai simpla, dar si cea mai realista, este urmatoarea:
Dezastrul este evenimentul negativ in urma caruia rezulta un numar de
victime ce necesita o cantitate de ajutor medical ce intrece posibilitatile de
acordare a acestuia de catre structurile responsabile direct.
 
Concluzionand, cele trei categorii de situatii cu care lucreaza medicina de
dezastru pot fi definite prin trei ecuatii, astfel:
 urgenta medicala (simpla) este guvernata de ecuatia unul sau mai multi
salvator/salvatori ( S ) in relatie cu o victima (V ), deci :
1S 1V
 accidentul colectiv ar putea fi definit de ecuatia ,,nS in care un numar de
salvatori sunt in relatie cu ,,nV cu un numar de victime, in care ,,nS este
intotdeauna mai mare ca nV,deci:
nS > nV
 dezastrul schimba ecuatia anterioara. Daca vom evidentia cu nSd
numarul de salvatori ce vor intra in prima faza in actiune si cu nVd
numarul de victime ce rezulta ca urmare a actiunii factorului agresiv,
ecuatia ce va caracteriza situatia de dezastru va fi :
 
nSd < nVd
 
In ecuatii am folosit urmatoarele prescurtari :
 n numarul de participanti la actiunea definita de ecuatie;
 s - salvatorii , medic si/sau alte cadre medicale;
 V victima sau victimele existente;
 d situatia de dezastru.
DEFINIREA MEDICINII DE DEZASTRU
Medicina de dezastru este una dintre cele mai noi discipline medicale, ce are ca
obiectiv general sa salveze vieti, dar si membre (termen adaugat in ultimii ani,
ce denota caracterul evolutiv al specialitatii), sa mentina functiile vitale si sa
reduca suferintele cat mai mult posibil, la un numar cat mai mare de victime.
Aceasta a fost recunoscuta ca un domeniu distinct doar in ultimele decenii,
dar aceasta conceptie s-a raspandit rapid in intreaga lume.
Medicina de dezastru este un nou mod de a aborda urgentele colective si se
inscrie intr-o mentalitate si un comportament medical original, facand astfel
obiectul unui invatamant separat.
Medicina de dezastru este forma cea mai adecvata de a raspunde in mod
coerent si adaptat unei situatii de destructurare ce loveste un grup social in
urma unui eveniment dezastruos.
Mai multe criterii pot defini campul ei de aplicare si modul de exercitare,
constituind trasaturile medicinii de dezastre:
TRASATURILE GENERALE ALE MEDICINII DE DEZASTRU
1. Medicina de urgenta si de teren
Medicina de dezastru difera, fara a se opune, de medicina de spital, care se
preocupa de un aflux de victime intr-o structura medicala conventionala.
In contrast cu aceasta medicina de confort si siguranta, medicina de dezastre
ofera un mod eficient de interventie la fata locului sau in structuri provizorii,
intotdeauna mobile, transportate sau amenajate ad hoc cat mai aproape de locul
dezastrului. Din punct de vedere al cunostintelor medicale, medicina de dezastru
foloseste toata stiinta medicinii de urgenta, manevrele sale fiind adaptate conditiilor
diferite din teren. Medicul specializat in medicina de dezastru trebuie sa cunoasca
toate manevrele folosite in medicina de urgenta putand sa le foloseasca chiar in
pofida unor conditii improprii, din cauza unor factori straini de vointa sa, cum ar fi
insuficienta iluminare, factori meteo agresivi, lipsurile de tot genul si asa mai
departe.
 
2. Medicina de adaptare
Ca medicina de urgenta si de teren, medicina de dezastru nu poate exista decat
printr-o adaptare permanenta a:
         tehnicilor folosite ce trebuie sa se alinieze rigorilor in indicatii si executie
simplicitatii aparaturii folosite;
         comportamentului echipelor ce trebuie sa lucreze lipsite de confortul
spitalicesc, fara a se face rabat de la principiile fundamentale de calitate a
actului medical.
 
3. Medicina globala
Medicina de dezastru integreaza toate aspectele medicale: somatice,
comportamentale si psihice.
In cadrul acesteia apare pregnant necesitatea prezentei unor specialisti cu
pregatiri multiple si reclama niveluri de calificare diferite: anestezisti-reanimatori,
chirurgi cu pregatire pluridisciplinara, dar si medici generalisti, igienisti, psihologi
si psihiatri, asistenti medicali si paramedici s.a.
Ca medicina globala, medicina de dezastru devine si o medicina de echipa,
specialitatile atat de diferite fac necesara o abordare pluridisciplinara si, in acelasi
timp, comple-mentara, de unde reiese necesitatea unei coordonari complete a
tuturor participantilor la actiunile din teren.
 
4. Medicina de mase
Intrucat trebuie sa actioneze asupra unui mare numar de victime, medicina de
dezastru trebuie sa tina seama de diversitatea lor, precum si de conditiile cel mai
adesea precare in care isi desfasoara actiunile.
Astfel, in medicina de dezastru se justifica recurgerea la indicatiile
terapeutice bazate pe gravitatea lezionala (triajul), pe simplificarea si
standardizarea tehnicilor folosite, fara a renunta la particularitatile terapeutice.
Aceasta medicina de masa, care se adreseaza unui mare numar de victime
si destul de des foarte grave, necesita o etica diferita de cea a practicii
medicale curente, renuntand la devotiunea terapeutica obstinata in favoarea
unui singur pacient, in favoarea unei etici colective (datoria de a sacrifica
acele cazuri disperate in scopul recuperarii unui numar cat mai mare de
victime).
 
5. Medicina ce depinde de imperative extra-medicale
In general, medicina de dezastru trebuie sa tina cont de un mare numar de
imperative extra-medicale diverse, cum ar fi:
1.    protectia contra riscurilor evolutive si/sau secundare;
2.    gestiunea si conducerea transporturilor si transmisiunilor;
3.    criteriile de instalare a structurilor provizorii;
4.    problema aprovizionarii sanitare, fara a se uita necesitatea de a dispune de
surse de energie.
 
Aceste imperative justifica prezenta unui mare numar de tehnicieni si
integrarea dispozitivului medicinii de dezastru in dispozitivul general de salvare.
 
6. Medicina de doctrina
Intrucat medicina de dezastru necesita o planificare prestabilita in care sunt
prevazute atat modurile de operare, cat si participantii, aceasta raspunde unei nevoi
doctrinare a conducerii unice, care trebuie sa respecte echilibrul dintre initiativa
medicala si rigiditatea relativa a unui dispozitiv planificat si va apara toate
aspectele strategiei medicale in beneficiul unei tactici operationale, bazandu-se pe o
logistica fara gres.
Astfel privita, medicina de dezastru imprumuta pe plan sanitar de la alte
specialitati medicale, ca de exemplu:
a. Medicina militara
In primul rand, un razboi, privit ca un dezastru civil, antreneaza un mare
numar de victime omorate sau ranite, creand un dezacord major intre mijloacele
imediat prezente si nevoi, intrucat razboiul reprezinta o epidemie de raniri
(Pirogov) si a determinat Serviciul Sanitar al Armatei sa dezvolte:
         notiunile de ridicare a ranitilor de pe campul de lupta, transportul ranitilor de
pe campul de lupta catre formatiunile de tratament, triajul care separa pe cei mai
grav raniti de cei mai putin lezati, prioritatea si amanarea acceptabila a
gesturilor chirurgicale, integrand egal notiunea de mijloace de evacuare
disponibile cu posibilitatile de tratament;
         regulile chirurgiei de campanie (simple, standardizate, care pot in scurt timp
sa fie realizate pe etape de evacuare), organizarea lantului de evacuare a
urgentelor, dupa ce au fost stabilizate, conditiile de supravietuire, evacuarile
secundare, folosirea diverselor tipuri de mijloace de evacuare (aeriene, terestre
si maritime), aprovizionarea si intaririle, igiena si profilaxia epidemiilor.
 
b. Medicina de urgenta
Actioneaza pe baza principiilor bine precizate si a gesturilor care salveaza
viata, permitand transportul in bune conditii la un chirurg care va opera cu cat
mai multe sanse de succes, un ranit care a primit in prealabil un ajutor adecvat.
 
c. Alte forme de ajutor medical
Sunt cele practicate in cadrul serviciilor specializate ale armatei, ale apararii
civile si ale altor organizatii care practica o medicina a riscurilor intr-o serie de
circumstante (aeroporturi, uzine chimice si atomice etc.).
 
d. Alte specialitati medicale
Epidemiologia, toxicologia, medicina legala si alte specialitati.
Astfel definita medicina de dezastru nu va improviza, ea invata, se desprinde
si progreseaza prin punerea in aplicare a cunostintelor preluate, pentru a tine
cont de ceea ce gaseste medicul la locul dezastrului.
 
7. Diversitatea victimelor
Este bine cunoscut ca afluxul de victime cu o mare diversitate a leziunilor, ce
caracterizeaza dezastrul, care survine brutal, creste exploziv nevoile si depaseste
mijloacele de ajutor imediat disponibile.
 
8. Polimorfismul problemelor
Ceea ce impune in mod deosebit medicului angrenat in operatiunile de
raspuns la un dezastru sunt nu numai cantitatea mare de victime, ci si diferentele
calitative ale acestora:
         cel mai frecvent, politraumatismele sunt majoritare, cel mai adesea de un
tip particular: blast injury, crush sindrom (leziuni de suflu si sindromul de
strivire), cangrene, dar si arsuri sau degeraturi, intoxicatii, contaminati,
inecati sau deshidratati;
         se va tine seama si de victimele secundare (gravide, parturiente sau
avorturi) si de cele care dezvolta infarcte sau tulburari majore de ritm
cardiac;
         in mod egal se va avea in vedere panica ce poate adesea sa fie prevazuta,
alteori intarziata (in cazul unor replici seismice sau al altor eruptii), ceea ce
pune de multe ori probleme specifice (suport psihologic);
         in final problema cadavrelor, care trebuie identificate si al caror
tratament necesita o adevarata specializare.
 
9. Urgenta si saracia mijloacelor
Importanta factorului timp este evident un caracter permanent al dezastrului.
Desigur, in prima faza a interventiei ceea ce frapeaza este extrema scurtare a
ragazului de care dispune medicul de avangarda pentru a ajunge, a interveni, a
tria si a evacua.
Scurtarea timpului disponibil este agravata de numarul de victime, de
dificultatile de tot felul (teren, distrugeri de comunicatii, transporturi, conditii
meteorologice s.a.) si, ca o constanta, de insuficienta mijloacelor de toate naturile si
neadaptarea lor la nevoile existente.
De altfel, in cursul unui dezastru major intotdeauna intervin complicatii ca
urmare a duratei interventiei care pune probleme in ceea ce priveste continuarea
interventiei, igiena personala si colectiva, reinnoirea stocurilor si rularea echipelor.
 
10. Multitudinea celor ce intervin
Tratamentul consecintelor unui dezastru si mana-gementul lor reclama un
mare numar de specialitati.
Volumul de ajutor depinde de la inceput de modalitatea de salvare. Ajutorul
medical nu poate aparea decat dupa salvarea victimelor din locurile unde au fost
surprinse de dezastru.
Medicul de medicina de dezastru va trebui sa cunoasca si sa rezolve problemele
de transport, lucrarile de deblocare, evacuare, adapostire, politice, dar si etice si
etnice etc.
El va trebui sa se integreze in rigoarea si disciplina unui plan general, care
coordoneaza diferitele servicii. Este obligatoriu ca personalul de interventie sa
foloseasca acelasi limbaj si sa aiba aceeasi formare.
Dezastrul pune probleme deosebite de strategie, conceptia planurilor, de
tactica, de logistica si, intotdeauna, de unicitate doctrinara.
 
11. Medicina de dezastru - componenta a sistemului de securitate
nationala
Amenintarile la adresa securitatii nationale dependente de factorul
SANATATE sunt nu numai multiple, dar si extrem de grave. Dintre acestea am
dori sa enumeram pe cele pe care le consideram cele mai importante, desi
ordinea de prezentare nu indica neaparat si gradul de importanta, deci ierarhia
poate fi alta:
         malnutritia calitativa si cantitativa;
         scaderea capacitatilor fizice si psihice ale populatiei;
         scaderea populatiei, scaderea populatiei masculine;
         imbatranirea demografica, scaderea natalitatii asociata cresterii mortalitatii
infantile;
         importul si exportul de patologie.
 
Transpare cu usurinta ideea ca dezastrele sunt amenintari neconventionale la
adresa securitatii nationale, ceea ce ar trebui sa implice un mare interes din partea
autoritatilor din tara noastra. Managementul medical al dezastrelor se constituie
astfel cu usurinta ca o componenta cu drepturi egale in sistemul de securitate
nationala a Romaniei. Managementul inadecvat sau nepregatirea in domeniu pot fi
interpretate ca grave deficiente ale factorilor de conducere, putand duce la erodarea
increderii in acestia si chiar la miscari sociale.
 
Managementul medical al dezastrelor nu este, dar ar trebui sa fie, o
componenta a sistemului national de securitate, mai ales in contextul statutului
de tara europeana cu drepturi, dar si cu obligatiile ce deriva de aici, al
Romaniei.
 
Potrivit Legii nr.51/1991, siguranta nationala a Romaniei reprezinta starea de
legalitate, de echilibru si de stabilitate politica, sociala, economica si informationala,
necesara existentei statului.
In contextul cadrului legislativ actual, ingrijirile de urgenta in caz de dezastru par a
nu-si gasi locul in sistemul national de securitate; aceasta poate fi o conceptie
falsa, omul reprezentand o valoare fundamentala a carui ocrotire este o datorie si o
obligatie a tuturor factorilor de raspundere la nivel national. Omul reprezinta
principala bogatie a fiecarei tari; poporul roman, ca oricare alta natiune din lume, isi
gaseste istoria si viitorul in sanatatea individuala si colectiva.
Sanatatea nu poate fi asigurata doar de sistemul sanitar national, ea este
apanajul intregii societati si din acest motiv ea trebuie considerata o
componenta esentiala a sistemului national de securitate.
In domeniul ocrotirii sanatatii, securitatea nationala se realizeaza prin
cunoasterea, prevenirea si inlaturarea amenin-tarilor interne sau externe,
conventionale sau neconven-tionale, ce pot aduce atingeri valorilor fiintei
nationale, a caror obiectiv principal este omul.
Aceste amenintari sunt de cele mai multe ori insidioase,tacute, instalandu-se in
timp si au un mare impact pentru viitorul natiunii romane.
Sanatatea, ca segment al sistemului national de securitate reprezinta nu numai
un deziderat al unui program politic sau o strategie de protectie sociala, ci, in
primul rand, un deziderat al pastrarii fiintei nationale, care trebuie integrat
interesului national, indiferent de conditiile socio-politice.
Volumul si complexitatea sarcinilor prevazute de legislatia in vigoare in
domeniile pregatirii de mobilizare, de participare la actiunile NATO, de protectie
civila, de aparare impotriva dezastrelor in timp de pace sau razboi, de interventie la
atacurile teroriste si in alte situatii de criza, impun necesitatea ca Ministerul
Sanatatii sa fie coordonatorul national in domeniul strategiei ocrotirii sanatatii.
Astfel, se impune sau ar trebui sa se impuna, ca Ministerul Sanatatii sa fie un
coleg valoros, care, alaturi de celelalte structuri militare sau nonmilitare, sa isi
aduca aportul la realizarea functionalitatii sistemului national de securitate, atat pe
termen scurt, cat mai ales pe termen lung.
 
Principalii factori ce constituie amenintari la adresa sistemului national de
securitate, din punct de vedere al sanatatii, intr-o enumerare fara pretentii de
exhaustivitate, ar putea fi :
1.    scaderea constanta a natalitatii;
2.    subfinantarea cronica a sistemului de sanatate;
3.    dezechilibrele demografice;
4.    nutritia deficitara cu actiune asupra genomului poporului roman;
5.    proliferarea practicilor si tratamentelor nonmedicale;
6.    cresterea constanta a cazurilor de boli infecto-contagioase;
7.    Razboiul;
8.    Dezastrele;
9.    terorismul amenintare extrem de actuala.
 
Putem considera ca sanatatea Romaniei trebuie sa se constituie ca un factor
de stabilitate in Balcani, pentru ca exportul de patologie poate fi oricand
comparat cu un atac cu arma chimica sau biologica.
Actualele epidemii cu boala vacii nebune si febra aftoasa sunt exemple
edificatoare ale acestei problematici.
 
Aceasta inseamna, poate, nu numai lipsa de securitate, ci este comparabila cu
un export de insecuritate.
 
In concluzie, se poate afirma ca medicina de dezastru poseda o identitate proprie,
chiar daca se inspira din atitudinile si metodele medicinii de urgenta si a celei
militare. Numarul victimelor, ca si varietatea suferintelor posibile, criza de timp din
primele faze ale interventiei, dezordinea cauzata de distrugeri precum saracia
mijloacelor logistice, necesitatea de a lucra intr-o integrare stransa cu alte echipe si
necesitatea unei bune cunoasteri a planurilor de interventie, multitudinea de sarcini
carora trebuie sa le faca fata medicul, demonstreaza ca medicina de dezastru nu se
improvizeaza, ci ea trebuie studiata, invatata, exersata inca din primii ani de formare
a medicului.
Afirmatia ca niciun bun medic nu este complet format daca nu are serioase
cunostinte de management sanitar, dar si general, consideram ca trebuie
completata.
Atata timp cat niciun loc pe globul pamantesc nu este ferit de dezastre,
evenimentele nefaste vor supune mereu oamenii la suferinte greu de imaginat.
Medicii si, in primul rand, corifeii scolilor de medicina nu pot sa nu priveasca cu
seriozitate catre necesitatea studierii cu temeinicie a MEDICINII DE DEZASTRU
ca una dintre cele mai noi ramuri ale medicinii, ce completeaza in mod fericit
formarea medicului modern. De modul in care medicul va actiona in situatii
neprevazute depinde viata pacientilor sai. In situatii de urgenta severa medicul este
cu un pas mai aproape de Divinitate si modul in care el manageriaza criza il
consacra ca lider a comunitatii in care traieste.