PINZARU CRISTINA, BA182

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Științe Economice

TEST
La disciplina: Proiectarea sistemului de management

A realizat: Pînzaru Cristina,

gr. BA 182

Chişinău 2021

1
 PINZARU CRISTINA, BA182

1.Răspuns

Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor

cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional din cadrul SC
sau RA, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor de
management, în vederea obţinerii unei eficienţe cât mai mari.

În conceperea şi realizarea sistemului de management, trebuie luate în considerare

elementele specifice fiecărei firme, în special, profilul, dimensiunea şi structura
resurselor umane, materiale şi financiare, potenţialul şi mentalitatea personalului,
poziţia firmei în contextul economic naţional şi internaţional (daca e cazul).

Indiferent de caracteristicile agentului economic, sistemul de management

cuprinde mai multe componente, ce se deosebesc în funcţie de natura, de
caracteristicile instrumentarului utilizat, şi anume:

- subsistemul organizatoric;

- subsistemul informaţional;

- subsistemul decizional;

- subsistemul metode şi tehnici de management;

- alte elemente de management.

Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor

cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional din cadrul SC
sau RA, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor de
management, în vederea obţinerii unei eficienţe cât mai mari.

În conceperea şi realizarea sistemului de management, trebuie luate în considerare

elementele specifice fiecărei firme, în special, profilul, dimensiunea şi structura
resurselor umane, materiale şi financiare, potenţialul şi mentalitatea personalului,
poziţia firmei în contextul economic naţional şi internaţional (daca e cazul).

Indiferent de caracteristicile agentului economic, sistemul de management

cuprinde mai multe componente, ce se deosebesc în funcţie de natura, de
caracteristicile instrumentarului utilizat, şi anume:

- subsistemul organizatoric;

- subsistemul informaţional;

- subsistemul decizional;

2
 PINZARU CRISTINA, BA182

- subsistemul metode şi tehnici de management;

- alte elemente de management.

1 Subsistemul organizatoric

În acest subsistem sunt reunite cele doua categorii principale de organizare

existente în orice firmă:

 organizarea formală;
 organizarea informală.

Prin organizarea formală se defineşte ansamblul elementelor organizatorice din

cadrul firmei, stabilite de către conducere prin regulamentul de organizare şi
funcţionare, organigrame, descrieri şi posturi. Organizarea formala are
drept conţinut principal: funcţiunile, activităţile, atribuţiile, sarcinile.

Structural, conţinutul funcţiunilor întreprinderii este modelat în structura

organizatorică (structura sa de rezistentă). Structura organizatorică este alcătuită
din ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât
sa asigure premisele organizatorice în vederea realizării obiectivelor planificate.

Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul, funcţia,

ponderea ierarhică, compartimentul, nivelul ierarhic, rolul informal etc.

Organizarea informală este întotdeauna asociată organizării formale a firmei. În

esenţă, aceasta constă în totalitatea elementelor şi interacţiunilor umane cu caracter
organizatoric, care se manifestă în mod spontan şi natural între componenţii firmei.

Principalele componente ale organizării informale sunt: grupa informală; norma

de conduită a grupei; relaţiile informale; rolul informal etc.

Subsistemul organizatoric al firmei, rezultat al interacţiunii elementelor

organizării formale (predominante) cu cele informale, îndeplineşte mai
multe funcţii:

 - stabileşte principalele componente organizatorice ale firmei, în funcţie de

amploarea şi natura obiectivelor planificate şi de resursele disponibile;
 - interconectează subdiviziunile organizatorice, potrivit anumitor criterii, în
vederea asigurării unei funcţionalităţi normale agentului economic;
 - combină resursele firmei, cu respectarea anumitor cerinţe, punând pe prim
plan creşterea eficienţei economice;

3
 PINZARU CRISTINA, BA182

4    - asigură cadrul organizatoric pentru desfăşurarea ansamblului activităţilor

întreprinderii, luând în considerare, pe lângă criteriile de ordin structural-
organizatoric şi pe cele de ordin informaţional-decizional.

În concluzie, structura organizatorică constituie armatura de rezistenţă a

întreprinderii, prin caracteristicile sale constructive şi funcţionale condiţionând
sensibil conţinutul şi eficacitatea activităţilor desfăşurate în cadrul său.

2 Subsistemul informaţional

Subsistemul informaţional reprezintă totalitatea datelor, informaţiilor,

circuitelor informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor
de tratare a informaţiilor existente într-o firmă, care au drept scop să asigure
suportul informaţional necesar pentru stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor
planificate.

Componentele de baza ale sistemului informaţional sunt:

- data;

- informaţia;

- fluxul informaţional;

- procedura informaţională;

- mijloacele de tratare a informaţiei.

Sistemul informaţional asigură ansamblul informaţiilor pentru iniţierea,

fundamentarea şi adoptarea deciziilor de conducere, ceea ce reprezintă conţinutul
funcţiei decizionale.

În raport cu executanţii, sistemul informaţional exercită funcţia operaţională.

Aceasta constă în asigurarea personalului cu ansamblul informaţiilor necesare
realizării multitudinii de acţiuni implicate de executarea sarcinilor atribuite.

3 Subsistemul decizional

Subsistemul decizional este reprezentat de ansamblul deciziilor adoptate si

aplicate în cadrul firmei, fiind integral specific managementului. El constituie un
adevărat sistem de comandă, ce reglează ansamblul activităţilor implicate.

Prin intermediul acestui sistem se exercită toate funcţiile managementului, o

pondere superioară înregistrând-o previziunea.

4
 PINZARU CRISTINA, BA182

Puternic condiţionat de calitatea celorlalte componente ale managementului,

subsistemul decizional reprezintă partea cea mai activă a sistemului de
management, fiind determinant pentru obţinerea unei eficienţe înalte, a unui profit
ridicat.

Componenta esenţială a subsistemului decizional este decizia de

conducere sau management, care reprezintă cursul de acţiune ales în vederea
îndeplinirii unui anumit obiectiv din cadru! firmei, ce are implicaţii directe
asupra, cel puţin, unei persoane,, influenţându-i acţiunile şi comportamentele.

Subsistemul decizional îndeplineşte următoarele funcţii principale:

1. a) direcţionează dezvoltarea de ansamblu a firmei şi a componentelor sale.

Planurile pe care se fundamentează evoluţia activităţilor firmei sunt, practic,
ansambluri de decizii strategice şi tactice, prin care se stabilesc principalele
obiective urmărite, modalităţile principale de acţionat pentru îndeplinirea
lor, precum şi resursele umane, materiale şi financiare alocate. În consecinţă,
dezvoltarea firmei este prefigurată şi direcţionată prin deciziile de plan.
2. b) declanşează acţiunile personalului din cadrul firmei şi a componentelor
acesteia. Fiecare persoană din cadrul firmei, ca şi fiecare compartiment,
trece la realizarea sarcinilor de serviciu, în baza deciziilor conducătorilor
respectivi, care stabilesc concret ce trebuie făcut, când, unde, cum, cu ce
mijloace, ce restricţii sunt etc. prin intermediul deciziilor, preponderent
curente şi, mai rar, tactice.

Între aceste două funcţii principale există interdependenţe multiple, ele asigurând
împreună ansamblul de "comenzi" indispensabile bunei funcţionări a firmei în
condiţiile complexe ale tranziţiei spre economia de piaţă.

4 Subsistemul metode şi tehnici de management

Subsistemul metode şi tehnici de management este alcătuit din ansamblul

metodelor, tehnicilor şi procedurilor utilizate în managementul unei firme.

Componentele principale ale subsistemului le reprezintă metodele şi tehnologiile

de management propriu-zise, cum ar fi:

 diagnosticarea;
 delegarea;
 managementul prin obiective;
 managementul prin proiecte.

 
5
 PINZARU CRISTINA, BA182

Cele mai importante funcţii ale subsistemului metodelor de management sunt:

1. asigurarea suportului logistic, metodologic pentru ansamblul proceselor de

management şi pentru principalele subsisteme prin care acestea se exercită;

Calitatea ansamblului sistemului de management al firmei depinde, în bună

măsură, de gama metodelor şi tehnicilor de conducere încorporate.

Funcţionarea managementului unei firme nu poate fi conceput fără folosirea

frecventă a următoarelor metode: şedinţa, diagnosticarea, delegările, graficul de
muncă al conducătorului etc.

1. scientizarea muncii de management;

                   Dovada cea mai vizibilă a trecerii la managementul ştiinţific a

reprezentat-o apelarea pe scară largă la metodele şi tehnicile de conducere folosite
în mod adecvat.

1. are menirea de a dezvolta potenţialul personalului de conducere şi de

execuţie din firme;

                 În virtutea acestei determinări, conceperea şi utilizarea subsistemului

metode de management este necesar să aibă în vedere o mai bună evaluare, folosire
si dezvoltare a potenţialului profesional al fiecărui salariat, ceea ce condiţionează
eficienţa actuală şi de perspectivă a firmei. Concomitent trebuie avut permanent în
vedere că fiecare titular al unui post reprezintă o personalitate aparte cu aspiraţii,
posibilităţi, caracteristici şi necesitaţi extraprofesionale specifice, a căror luare în
considerare este necesară pentru funcţionalitatea şi profitabilitatea firmelor.

2. Răspuns

Acesta este unul din principiile prin care se urmăreşte crearea unui aparat
administrativ eficient, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi funcţional,
corespunzător nevoilor sociale generale.

În funcţie de numărul, varietatea, complexitatea şi dificultatea problemelor de

rezolvat în cadrul sistemului sunt determinate dimensiunea şi structura aparatului
administrativ.

Un prim aspect al restructurării îl constituie stabilirea structurii fiecărei

componente a aparatului administrativ din sectorul public, a compartimentelor
acestora, a numărului personalului şi repartizării pe domenii a acestuia, în scopul
6
 PINZARU CRISTINA, BA182

utilizării judicioase, după norme raţionale, a resurselor umane. Se urmăreşte

evitarea supradimensionării, care generează cheltuieli suplimentare şi paralelisme
în activitate, dar, totodată, şi subdimensionarea, fapt care ar avea consecinţe
negative asupra calităţii serviciilor, existând riscul unei desfăşurări
necorespunzătoare a activităţii.

Restructurarea internă a instituţiilor administrative implică şi asigurarea tuturor

mijloacelor materiale şi financiare, a unei corespondenţe depline între mijloacele
existente şi obiectivele managementului public pentru sectorul administrativ.

Restructurarea internă trebuie să cuprindă toate domeniile de activitate, stabilindu-

se o structură flexibilă pentru fiecare subsistem din cadrul administraţiei.

Există astfel o restructurare internă a instituţiilor publice în raport cu sistemul, dar

şi externă, a structurii administrative în ansamblu.

Restructurarea urmăreşte eliminarea activităţilor paralele şi a verigilor

intermediare, în final creşterea operativităţii întregului aparat administrativ,
sporirea eficienţei de ansamblu a managementului public.

3.Răspuns

Pentru necesitatile procesului de conducere informatiile trebuie sa circule intr-o

intreprindere in mod continuu si ritmic, constituind un flux informational eficient.
Totalitatea informatiilor care circula in sens descendent si ascendent, de la centrul
decizinal al intreprinderii la subsistemele conduse si invers, precum si colateral,
intre compartimentele organizatorice, functionale si de productie (sectii de baza,
auxiliare, de deservire, ateliere, servicii, birouri), impreuna cu cele care se primesc
din exterior si cele care se transmit in afara intreprinderii formeaza fluxul
informational.

7
 PINZARU CRISTINA, BA182

Rezulta ca fluxul informational poate fi:

descendent, in care informatiile circula de la centrul managerial la unitatile de

executie si este alcatuit din informatii de comanda sau decizii;

ascendent, in care informatiile circula de la subsistemele conduse la centrul

decizional. In cadrul acestuia circula informatii de stare si care se refera la stadiul
indeplinirii anumitor programe, planuri, instructiuni, sarcini.

colateral, in care informatiile circula intre diferite subdiviziuni structurale, de

productie si functionale, ale intreprinderii (servicii, birouri, sectii).

extern, in care informatiile circula intre unitatea respectiva si organismele din

mediul exterior cu care intreprinderea sau firma intretine anumite relatii.

Informatiile trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

sa fie exacte, respectiv in deplina concordanta cu adevarul, deoarece o informatie

inexacta poate conduce la decizii gresite.

sa fie completa, adica sa contina toate elementele si sa fie intacta. Asupra gradului
de integritate a informatiei exercita o influenta fundamentala si anumite bariere
informationale (istorice, geografice, economice, politice).

sa fie pusa in timp util la dispozitia conducatorului, deoarece informatiile tardive

isi pierd eficacitatea si devin inutile.

sa fie elaborate in concordanta cu frecventa necesara adoptarii deciziilor.

continutul informatiilor sa se adapteze si sa se limiteze la sarcinile care urmeaza a

fi solutionate.

forma de prezentare a informatiilor sa permita prelucrarea automata a datelor.

sa permita obtinerea, dintr-o informatie initiala, a unor informatii derivate.

sa ajunga pana la cei care le utilizeaza si sa aiba calitatea de a putea fi folosita in

practica. Aceasta cerinta este posibila in conditiile in care informatiile contin
elemente noi de cunoastere, in care reprezinta noutati si satisfac o anumita
necesitate a procesului de management.

4.Răspuns
8
 PINZARU CRISTINA, BA182

Antreprenorul înainte de a determina strategia de formare a preţului trebuie să

ţină cont de următorii factori exigenţi: consumatorii; infl uenţa statului (există
preţuri reglementate de stat la produse de strictă necesitate şi cele energetice);
participanţii canalelor de distribuţie a mărfurilor; concurenţii; cheltuielile de
producţie; factorii psihologici. Strategia de stabilire a preţului: • orientarea după
costuri; • orientarea după cerere/piaţă; • orientarea după concurenţi. I. Primul tip de
strategie orientată după costuri dispune de un set de metode de calculare a preţului:
1. Metoda de formare a preţului în baza cheltuielilor exercitate. Acest preţ
include: cheltuielile de producţie; adaosul pentru cheltuielile comerciale;
cheltuielile administrative; cheltuielile pentru publicitate; cheltuielile pentru
cercetările de marketing; profi tul planifi cat; impozitele (impozitul pe venit sau
valoarea patentei de întreprinzător).
2. Metoda de formare a preţului în baza adaosului. Această metodă prevede
calcularea unui adaos la volumul de cheltuieli, care revin la unitate de marfă. De
regulă, acest adaos este egal cu rata profi tului din ramura respectivă. De ex., o fi
rmă de evenimente speciale a primit comandă de a pregăti 20 de kg. torturi pentru
o nuntă. Costul de producere a 1 kg. de tort constituie 50 lei. Dacă fi rma planifi că
un profi t de 30 lei pentru fi ecare kg. de tort pregătit, atunci preţul de vînzare a 1
kg. de tort va fi : Pt = 50 lei (cost. de producere) + 30 lei.(profi t) + 3% (impozit pe
venit) Pt = 50lei + 30lei + 0,9 = 80,9lei.
II. La a doua grupă de strategii orientate spre cerere se referă următoarele
metode de stabilire a preţurilor:
1. Metoda valorii receptive, care este una din cele mai răspîndite metode de
formare a preţului. Această metodă este bazată pe ipoteza, că sensibilitatea faţă de
preţ este determinată de receptivitatea consumatorului faţă de valoarea mărfi i.
Valoarea mărfi i este o apreciere subiectivă a consumatorului. Ea depinde de mai
mulţi factori: impresia cumpărătorului despre marfa procurată, nivelul de deservire
post-vînzare, marca produsului.
Cumpărătorul analizează aceste momente şi face comparaţie cu preţurile de
la alte fi rme. În urma acestei comparaţii el primeşte decizia fi nală de a cumpăra
9
 PINZARU CRISTINA, BA182

sau nu marfa dată. Antreprenorul în procesul de stabilire a preţului trebuie să ţină

cont de următoarele: de domeniul posibil de utilizare a mărfi i; de avantajele mărfi
i pentru consumator; de posibilii factori pozitivi şi negativi ce pot infl uenţa
consumatorul în procesul de utilizare a mărfi i;
2. Metoda de fl exibilitate a preţurilor. Preţul e considerat fl exibil, dacă una
şi aceeaşi marfă se vinde cumpărătorilor la preţuri diferite.
Firma stabileşte preţuri fl exibile în dependenţă de: • spaţiu segmentelor pieţei
(preţuri relativ mici pentru mărfurile pentru copii, studenţi, pensionari); • timp
(taxa pentru convorbirile la telefon în orele de zi şi cele serale, preţurile la mărfuri
de sezon etc.); • de utilizare direcţionată a mărfi i (taxa pentru consumul de energie
a populaţiei şi a întreprinderilor); • de locul unde se afl ă marfa sau serviciul (preţul
la bilete în teatru, în bar, etc). Costuri Concurență Cerere Preț scăzut Nu este
posibil profi tul Preț înalt Nu este posibil cererea

Un sistem informaţional se poate defini ca fiind ansamblul de elemente

implicate în procesul de colectare, de transmisie, prelucrare de informaţie,
informaţiei revenindu-i rolul central din sistem. În cadrul sistemului informaţional
se regăsesc : informaţia vehiculată, documentele purtătoare de informaţii,
personalul, mijloace de comunicare, sistemele de prelucrare (de regulă, automată) a
informaţiei, etc. Printre posibilele activităţi desfăşurate în cadrul acestui sistem, pot
fi enumerate : achiziţia de informaţii din sistemul de bază, completarea
documentelor şi transferul acestora între diferite compartimente, centralizarea
datelor, etc.

Sistemul organizatoric al întreprinderii constă în ansamblul elementelor de

natură organizatorică ce asigură cadrul, divizarea, combinarea şi funcţionalitatea
proceselor de muncă în vederea realizării obiectivelor previzionate. Sistemul
organizatoric al întreprinderii îndeplinește următoarele funcții [30.p.59]: –
Stabileşte principalele componente organizatorice ale întreprinderii, în funcție de
amploarea și natura obiectivelor previzionate, de resursele disponibile și de
10
 PINZARU CRISTINA, BA182

viziunea managerială a conducerii de nivel superior; – Interconectează

subdiviziunile organizatorice ale organizaţiei potrivit anumitor criterii, în vederea
asigurării unei funcționalități normale a agentului economic;
– Combină resursele organizaţiei cu respectarea anumitor criterii, punând pe
primul plan competitivitatea organizației; – Asigură cadrul organizatoric pentru
desfăşurarea activităţilor organizaţiei luând în considerare pe lângă criterii de ordin
structural-organizatoric și pe cele informațional-decizionale.
În cadrul sistemului organizatoric al întreprinderii sunt reunite, de fapt, cele
două principale categorii de organizare existente în orice întreprindere: organizarea
formală şi cea informală. Prin organizarea formală definim ansamblul elementelor
organizatorice din cadrul întreprinderii, stabilite de către management prin
regulamentul de organizare şi funcţionare, organigrame, descrieri de funcţii şi
posturi etc

Prin sistemul decizional al unei organizaţii desemnăm ansamblul deciziilor

adoptate şi aplicate în cadrul său, structurate corespunzător sistemului de obiective
urmărite şi configuraţiei ierarhiei manageriale. În general, a decide înseamnă a
alege dintr-o mulţime de variante de acţiune, ţinând cont de anumite criterii, pe
aceea care este considerată cea mai avantajoasă pentru atingerea unor obiective.
Decizia managerială este acea decizie care influenţează starea, comportamentul,
acţiunile, cel puţin ale unei alte persoane decât decidentul.
Funcţiile sistemului decisional sunt: a) Direcţionarea dezvoltării de ansamblu
a organizaţiei şi componentelor sale. b) Armonizarea activităţilor personalului
organizaţiei este o altă funcţie majoră a sistemului decizional.
c) Declanşarea acţiunilor personalului la nivelul întreprinderii şi al
componentelor acestora. Decizia managerială îmbracă două forme: 􀀹 actul
decizional; 􀀹 procesul decizional. O decizie ia forma unui act decizional, când are
ca timp de desfăşurare o perioadă foarte scurtă de timp, de regulă câteva minute
sau secunde. Actul decizional se referă la situaţii decizionale de complexitate

11
 PINZARU CRISTINA, BA182

redusă sau când respectiva situaţie are un caracter repetitiv, variabilele implicate
fiind foarte bine cunoscute de către decident, astfel încât nu mai este necesară o
culegere de informaţii și o analiză a lor. La baza actelor decizionale se află
experienţa și intuiţia managerilor. Procesul decizional, specific deciziilor mai
complexe, implică un consum de timp notabil, care poate fi de ordinul orelor,
zilelor sau chiar săptămânilor, pe parcursul cărora se culege şi analizează o
anumită cantitate de informaţii, se stabilesc contacte umane şi se consultă mai
multe persoane în vederea conturării situaţiei decizionale. În esenţă, procesul
decizional constă în ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregăteşte,
adoptă, aplică şi evaluează decizia managerială.

12