Facultatea Drept și de Științe Administrative

Referat
Legături între managementul public și alte domenii
ale cunoașterii științifice

Lect. dr. Scutariu Petronela

Studentă:Dimitrenco Valeria
Specializarea:Administrație publică
Anul I

Suceava 2021
 Introducere
De-a lungul evoluţiei, oamenii erau nevoiți să fie cât mai creativi şi inovatori fiind că
trebuiau să-şi îmbunătăţească atât condiţiile de viaţă ,cât şi pentru a supravieţui. Pentru aceasta ei
au fost obligați să se folosească în mod organizat de resursele materiale, economice, timpul şi
munca. Astfel, pentru satisfacerea acestor necesități, oamenii și-au pus tot efortul în descoperirea
şi dezvoltarea domeniilor ştiinţifice.
După o îndelungată perioadă de timp, atenţia cercetării ştiinţifice s-a axat cu insistenţă
asupra conceptului economic sau asupra diverselor ei componente,urmărindu-se o lărgire avansată
a orizontului preocupărilor. Astfel, conducerea a devenit unul din domeniile cele mai dinamice ale
cunoaşterii contemporane, fiind caracterizată printr-o creştere rapidă, care nu este lipsită de
dificultăţi şi contradicţii.
Schimbările de structură politică, socială, economică, tehnologică etc. din mediu s-au
reflectat puternic asupra managementului, determinând astăzi o nouă revoluţie în acest domeniu.
Managementul public se dezvoltă ca domeniu distinctiv al științei pornind de la
elementele sale fundamentale.
În general,managementul public, implică libertatea de acțiune în alocarea și utilizarea
resurselor pentru a realiza un set de obiective.
 Cuprins
Introducere............................................................................................2
Capitolul 1 Definirea şi rolul managementului public....................4
1.1 Obiectul managementului public.................................................................4
1.2 Caracteristici ale managementului public...................................................5
Capitolul 2 Managementul public în raport cu alte domenii
ale cunoașterii științifice....................................................................6
2.1 Interdependența între managementul public și știința politică.......................7
2.2 Interdependența între managementul public și sociologie..............................7
2.3 Interdependența între managementul public și stiințele economice................8
2.4 Interdependența între managementul public și psihologie..............................8
2.5 Interdependența între managementul public și ergonomia.............................9
2.6 Interdependența între managementul public și demografia............................9
Concluzie............................................................................................10
Bibliografia…………………………………………………..……....11
 Capitolul 1 Definirea şi rolul managementului public
Au fost numeroase încercări de a stabili etimologia cuvântului management, unii l-au
considerat că aparţine limbii latine ”manus” (mână) în sens de ”manevrare”, ”pilotare”, managerul
fiind cel care asigură pilotarea,însă în timp sensul a fost modificat până la înţelesul de conducere,
gospodărire, gestiune.
Astfel conducerea constituie o ştiinţă, adică un ansamblu organizat şi coerent de cunoştinţe-
concepte, principii, reguli, norme, relaţii, structuri, metode şi tehnici – prin care se explică, în mod
organizat, fenomenele şi procesele ce se produc în conducerea entităţilor. Conducerea reprezintă, de
asemenea, o artă care se desfășoară conform unui program şi constă în voința conducătorului de a
aplica la realităţile diferitelor situaţii, cu rezultate bune, în condiţii de eficienţă, cunoştinţele
ştiinţifice.
Conducerea prin obiective a unei organizații integrează într-un mod sistematic, principalele
activități manageriale concentrate la îndeplinirea acestora. Obiectivele fiind rezultatele finale dorite
stabilite pentru ansamblul unei instituții.
Definirea conceptului de management public prezintă o multitudine de explicații formulate în
literatura de specialitate pentru a putea evidenția polivalența acestui concept precum și diversitatea
modurilor de abordare.
În general managementul public reprezintă o parte din administraţia publică care cercetează
aplicarea metodelor de realizare a programului administraţiei publice prin organizarea acesteia, prin
alocarea resurselor în dependenţă de bugetul propriu, prin evaluarea şi controlul activităţii
administrației publice. Vizează metodele şi tehnicile manageriale, abilitatea şi priceperea cu care
acestea sunt folosite pentru a transpune ideile şi politica în programul de acţiune.
Administraţia publică reprezintă totalitatea serviciilor publice, prin mijloacele cărora se
înfăptuiesc sarcinile puterii executive în vederea asigurării satisfacerii intereselor generale ale
particularilor şi ale statului.1
Managementul public nu numai ca abordează aspecte ca: sistemul de management în instituțiile
publice , resursele umane , eficiența , pe care administrația publică le menționeză ca părți ale
aceluiași întreg , dar analizeaza modul de exercitare a funcțiilor de management , într-un context bine
definit de administrație publică.
De aici deducem faptul că studiul managementului public se referă în mod esențial la
conducerea organizațiilor publice.2

1
Valentin Prisăcaru, Tratat de drept administrativ român, Bucureşti, 1996
2
Călin Emilian Hințea, Managementul public
 1.1Obiectul managementului public
Managementul public este influențat în mare masură de cultura națională și de birocrație.
Birocrația presupune numărul funcționarilor publici care activează în administrația publică. În
ultimul timp se constată o creștere a birocrației atât la nivel național, cât și la nivel local.
Creșterea birocrației se datorează atât progresului științei și tehnologiei, cât și intervenției
statului în economie, pentru protejarea piețelor, prin agenții administrative. Programele
guvernamentale pentru combaterea sărăciei și rezolvarea problemelor sociale conduc la apariția unor
noi autorități publice, care determină creșterea democrației.
Tendința activității managerilor din administrația publică este axată către client și către
evoluție, ceea ce presupune utilizarea metodelor și tehnicilor moderne de conducere și organizare.
Managementul public are ca obiectiv satisfacerea interesului public prin realizarea serviciilor
publice. Pentru a realiza acest lucru este necesar a se realiza un cadru instituțional care să permită
aplicarea legislației în vigoare (Legi, Hotarari de Guvern, Ordonante ale Guvernului, Ordine ale
miniștrilor, regulamente de organizare etc.).
Sectorul public al unei națiuni constă în administrația publică centrală și locală, precum și
toate organizațiile publice care presteaza servicii în interesul general al societății.
1.2 Caracteristici ale managementului public
Managementul public poate fi înțeles mai bine prin intermediul multiplelor sale dimensiuni și
a caracteristicilor care îl definesc3:
1. Caracterul integrator. Managementul public cercetează amănunțit procesele și relațiile
de management din administrația publică , cu scopul de a întări soluțiile care stau la baza
perfecționării și raționalizării sistemului administrative. Întegrând în sens larg, elemente din toate
domeniile vieții sociale: învățământ, administrație, asistență socială, tehnică ,economie etc.
2. Caracterul politic. Managementul public este un domeniu al științei influențat de factorul
politic. Care se determină prin deciziile de guvernare, executarea deciziilor administrative realizate
de către funcționarii publici reprezentanți ai puterii politice.
3. Caracterul de diversitate. Aceasta reprezintă varietatea instituțiilor implicate în definirea
managementului public: instituții cu competență generală și instituții cu competență specială,
instituții centrale și locale. Managementul comportă prin urmare diferențieri în funcție de nivelul
administrativ la care se referă.
4. Caracterul de sinteză. Managementul public preia din alte domenii concepte, metode, teorii
etc., folosite cu succes de funcționarii publici. Se realizează o adaptare a cunoștințelor din
sociologie, psihologie, statistica, ergonomie, drept, economie etc., la particularitățile sectorului
public.
3
stiucum.com (Caracteristici-ale-managementului.php)
 Capitolul 2 Managementul public în raport cu alte domenii ale
cunoașterii științifice
Motorul dezvoltării economice şi sociale pentru orice ţară, îl constituie cercetarea, dezvoltarea
şi inovarea. În mod firesc, trebuie de evidenţiat faptul că managementul, ca teorie a gestionării şi
administrării legăturilor de bază ale activităţii sociale şi economice, reprezintă un anumit nivel al
cunoştinţelor în domeniu . Un astfel de domeniu studiat se defineşte prin precizarea ”fragmentelor”
de realitate explicat cu mijloace specifice cunoaşterii ştiinţifice. În cazul nostru, această circumscriere
se referă la activitatea de conducere, oricare ar fi domeniul în care se execută, precum şi nivelul
ierarhic şi structural al vieţii sociale.
Aceasta are ca scop abordarea unui ansamblu de planuri ale conducerii, fiind că problemele de
ansamblu ale perfecţionării conducerii unui anumit element structural al societăţii, se află în
concordanță cu cele specifice subsistemelor ce-l compun (economic, administrativ, învăţământul
cultural, militar etc.). Prin urmare, obiectul conducerii nu se limitează la activitatea de conducere
desfăşurată numai la un anumit domeniu, ci abordează şi principii, norme, reguli, metode şi structuri
de conducere atât pe cele generale cât şi pe cele particulare, punând la dispoziţie cunoştinţele
necesare care să permită funcționarilor să înveţe ”cum” trebuie rezolvate problemele concrete şi ”de
ce” trebuie rezolvate într-un anumit fel.4
Cunoaşterea este generată prin căutare şi descoperire. Orice cunoaştere se realizează cu ajutorul
unor mecanisme în care sunt antrenate multiple funcţii.
Pentru ca un domeniu să fie o „specialitate de cunoaştere”,ea trebuie să îndeplinească anumite
condiţii:
 să aibă un obiect precis de studiu sau de cunoaştere;
 să aibă un scop teoretic, pe care-l urmăreşte şi-l explică, precum şi o utilitate practică;
 să constituie un câmp de cunoştinţe specifice, cu un profil propriu, unic, bine determinat şi
susţinut de fapte, cu legi proprii, ca să poată constitui un sistem de cunoştinţe teoretice, o teorie
ştiinţifică sau un câmp ştiinţific care să aibă valoare de adevăr ;
 să aibă capacitatea de a dezvolta o activitate practică utilă plecând de la cunoştinţele sale
teoretice;
 să fie accesibil, deschis îmbunătățirilor şi progresului, pentru a se putea dezvolta în felul
acesta etc.
Ca urmare managementul public se dezvoltă și funcționează în concordanță cu domeniile
cunoașterii științifice pornind de la elementele sale fundamentale.

4
Crişan C., M. Motocu , Unele considerații cu privire la management și gestiunea performanței în entități publice ,curs,
ubv Cluj-Napoca
 2.1 Interdependența între managementul public și știința politică.
Pornind de la rădăcina termenului “politică”, putem identifica sensul ei ca fiind arta de a
conduce oamenii ce trăiesc într-un stat. Noţiunea de politică se referă la două aspecte clar definite –
pe de o parte reprezentând statul, ca formă particulară de organizare a puterii,iar pe de altă parte
reprezentând puterea, considerată drept cadru al relaţiilor umane.
Politica este activitatea desfăşurată fie de guvernanţi, fie de un alt grup pentru a ocupa posturi
de conducere sau a influenţa deciziile conducătorilor.  Astfel, politica este acea activitate socială care
asigură, prin forţă creatoare în general de drept, securitatea exterioară şi neînțelegerile interne într-o
unitate politică particulară, fiind garantul ordinii în mijlocul confruntărilor ce rezultă din diversitatea
şi divergenţele de opinii şi interese.5
De aici deducem că interdependența dintre aceste două științe este determinată de faptul că
administrația de stat constituie aparatul executiv al instituțiilor politice și legislative. Iar datorită
strânselor legături, cu timpul sa precizat ideea că știința administrației s-ar integra în sistemul
științelor politice. În general, colaborararea între managerii publici din administrație și instituțiile
politice, trebuie să existe permanent, deoarece administrația utilizată de instituțiile publice reprezintă
instrumentul efectiv pentru conducerea societății.
2.2 Interdependența între managementul public și sociologie
Cea mai cunoscută definiţie a sociologiei este că ea reprezintă ştiinţa vieţii sociale.
“Unii pun societatea în funcţie de spirit, de psihologie, alţii o consideră drept un rezultat al
trebuinţelor şi activităţilor economice, alţii văd în ea consecinţa existenţei unei reguli de drept şi a
unei autorităţi constrângătoare, care aplică sancţiuni etc. De aceea, concepţia sociologiei ca ştiinţă
este în funcţie de modul de a înţelege obiectul ei, societatea.”6
Prin intermediul sociologiei funcționarii publici au posibilitatea de a angaja un personal cânt
mai productiv ,aceasta datorându-se unei serii de metode și tehnici specifice prin mijloacele de
cunoaștere și testare a capacității candidaților de a lucra în cadrul grupurilor, de a comunica mai bine
sau de a rezolva cât mai eficient anumite probleme .
Raportul dintre societate și instituțiile publice este foarte strânsă ,fiind că sociologia permite o
cunoaștere cât mai exactă și mai completă a realității din societate, a mediului social în care
funcționează administrația publică. De aceea, aceste două științe trebuie să cerceteze cu toată atenția
mediul social, atât din interiorul sistemului administrativ, cât și din afara acestuia.
Sociologia studiând fenomenele sociale în ansamblul lor, formuland concluzii generale dintre
subiecții diferitelor sfere ale vieții sociale, în timp ce managementul din instituțiile publice folosește
pe scara largă rezultatele cercetărilor din sociologie. Pe baza lor, managementul public identifică

5
Cristian Pârvulescu, Politici şi instituţii politice,editura trei,2000 ,capitolul 1, pag. 15
6
E. Lupșa , V. Bratu , Sociologie editura Cprvin ,2006 ,capitolul 1, pag. 9
caracteristicile mediului social al administrației și asigură funcționarea cat mai operativă a
managementului în instituțiile publice dintr-o unitate administrativ-teritorială.
2.3 Interdependența între managementul public și științele economice 
Ştiinţa economică reprezintă cunoştinţele şi ideile structurate într-un sistem logic şi a căror
concordanţă cu realitatea le face utile pentru stabilirea unui comportament al oamenilor în legatură cu
modul prin care ei îşi asigură atingerea obiectivelor existente având resurse limitate de consum
alternativ.7
Însuşirea cunoştintelor de economie constituie atât un element de pregătire profesională pentru
viață, cât şi un act de cultură economică, formând un model ce justifică un comportament raţional al
individului, ceea ce determină faptul că economia este mereu o activitate socială, înconjurată
întotdeauna de rațiune ,mijloace și resurse.
Astfel legătura dintre managementul public și economie studiază în detaliu toate aspectele
activității economice-financiare. Managementul public și în special funcționarii care un post de
conducere în domeniu folosesc rezultatele obținute de științele economice, cum ar fi probleme ca
avantajele economice, profitul, costurile, piața etc. pentru a obține o eficacitate cât mai ridicată a
activităților. Resursele financiare importante le revin instituțiilor publice. Modul de utilizare a
acestora resurse de către funcționarii publici influențează evoluția factorilor economici în general.
2.4 Interdependența între managementul public și psihologie
Psihologia ca ştiinţă posedă calităţi deosebite,ea este reprezentată prin senzaţii proprii, imagini,
fenomene ale memoriei, gândirii, vorbirii, voinţei, imaginaţiei, motivelor, necesităţilor, emoţiilor şi
sentimentelor etc.
Structura psihologiei ca ştiinţă este formată din diverse ramuri atât fundamentale, care prezintă
în sine direcţii de cercetări ştiinţifice, dezvoltându-se relativ de sine stătător, cât şi aplicative
(speciale).8
În prezent numai managerii publici apelează la rezultatele cercetărilor psihologice pentru a
verifica aptitudinile, caracterul ,felul de gândire a celor care urmează să intre în sistemul
administrativ. Deoarece mentalitatea și comportamentul celor care își desfășoară activitatea în
sectorul public are o valoare importantă la influențarea relațiilor interumane. Deaceea este evidentă
legătura managementului public atât cu sociologia cât și cu psihologia. Instituțiile publice, în general
și compartimentele de resurse umane, în special, furnizeaza informații cu ajutorul cărora specialiătii
pot contura profilul psihologic al unui funcționar public care își desfășoară activitatea într-un
compartiment dintr-o instituție publică.

7
Stefanco Natalia, Rolul științelor economice în societatea modernă, Universitatea de Stat din Moldova ,pag. 17-20
8
C. Ețco, E. Davidescu, M. Cărăuș, PSIHOLOGIA GENERALĂ, editura CEP medicina,2007, pag 7
 2.5 Interdependența între managementul public și ergonomia
Ergonomia, fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode şi de tehnici de cercetare
proprii.
“Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie “organizarea activităţii umane în procesul
muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei
tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii, concomitent
cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii.”9
Ergonomia îşi găseşte, prin însăşi ţelurile şi materia cu care lucrează, un orizont foarte larg şi
deschis, care se preocupă nu numai de relaţiile dintre om şi maşină ci şi de perfecţionarea acestor
relaţi
Astfel specialiștii din ergonomie pot oferi cele mai bune variante de aranjare a
compartimentelor de lucru pentru adaptarea unor condiții optime de activitate de care are nevoie
orice persoană pentru a-și realiza obiectivele. Managementul public poate contribui la dezvoltarea
ergonomiei ca știință deoarece condițiile specifice din sectorul public determină formularea unor noi
abordări ergonomice care să aibă aplicativitate și în instituțiile publice.
2.6 Interdependența între managementul public și demografia.
Demografia este ştiinţa care are ca obiect de studiu populaţiile umane sub aspectul numărului,
repartiţiei geografice şi structurii după diferite caracteristici demografice şi socio-economice, analiza
evoluţiei lor şi evidenţierea legilor de dezvoltare a populaţiei.10
Demografia studiază diverse aspecte legate de structura populație pe grupe de vârstă, pe sexe,
diferite probleme socio-profesionale, perspectivele natalității, mortalitatea, nivelul cultural al
populației. Datele obținute în urma cercetărilor demografice sunt utilizate în managementul public
pentru adaptarea administrației la condițiile specifice de loc și timp, pentru satisfacerea într-un grad
tot mai ridicat a cerințelor sociale.
Managementul din instituțiile publice poate influența demografia nu numai prin intermediul
deciziilor adoptate la nivel local, dar și prin luarea în considerare de către funcționarii publici a
problemelor sociale care ar putea determina schimbări importante în evoluția indicatorilor
demografici.

9
https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/ergonomia-ca-stiinta-63778.pdf (accesat în data de
12.03.2021, ora 12:40)
10
https://umfcd.ro/wp-content/uploads/2016/11/cap2.pdf (accesat în data de 12.03.2021, ora 12:42)
 Concluzie
 Societatea omenească are interesul, dar şi calitatea, ca între persoanele fizice şi juridice să
domnească ordinea, înlăturând dezordinea, să păzească graniţele ţării şi securitatea statului, să asigure
o instruire a populaţiei ,circulaţia cetăţenilor, asigurarea cu venituri băneşti necesare acoperirii
cheltuielilor, gospodărirea domeniului public şi alte necesităţi pentru buna funcţionare a acestui
angrenaj care este statul. Pentru realizarea acestor sarcini, statul înfiinţează servicii publice, de
menţinere a ordinii, de educaţie, finanţe publice, de pază a graniţelor ţării, administrarea domeniului
public.Toate aceste servicii publice, alcătuiesc administraţia publică care are o legătură strânsă cu
managementul.
Nu mai există nici un fel de dubiu asupra faptului că eficiența și eficacitatea în sectorul public
trebuie să fie îmbunătățite, managementul public în instituțiile publice trebuie orientat asupra
obiectivelor și rezultatelor, iar managerii publici trebuie să fie apreciați în funcție de capacitatea de a
rezolva problemele sociale generale și specifice.
Prin urmare, managementul public este o disciplină specializată care are ca scop
cunoașterea proceselor și relațiilor de management din administrația publică în toată diversitatea lor,
în vederea formulării de principii și legalități pentru perfecționarea permanentă a organizării și
funcționării structurilor administrative, în funcție de valorile puterii politice , de necesitățiile vieții
economico-sociale, de nivelul de înzestrare tehnică , de nivelul general de cultură și civilizație , cu
scopul realizării unor servicii publice eficiente , corespunzatoare nevoilor sociale generale și
satisfacerii interesului public.
 Bibliografie
1. Prof.univ.dr. Lucica Matei ,Management public,suport de curs,București
2. O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2002, capitolul 1, capitolul 5
3.Bodale Daniela-Ancuța, Necesitatea cunoașterii managementului public,suport de curs
4. Dr. Mihaela Stănciulescu, Managementul public și contextul politic - Dimensiuni ale
Administrației Publice
5. Gligor Ovidiu Nicolae, Medias, Managementul sectorului public
6.https://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/Managementul-public93.php (accesat in data de
10.03.2021, ora 18:13)
7.https://www.stiucum.com/management/management-public/Obiectul-managementului-
public83639.php (accesat in data de 10.03.2021, ora 18:40)
8. https://administrare.info/management/2944-managementul-public-concept,-rol-importan (accesat
in data de 10.03.2021, ora 18:59)