COMUNICAREA DE MASĂ

Cuvillier definea comunicarea de masă drept ansamblul – presă, radio, televiziune,

cinema, etc – prin care se realizează informarea, propaganda și acțiunea asupra opiniei
publice.” Aceasta definiție trebuie înțeleasă într-o strânsă interdependență față de contextul
social și cultural, precum și amploarea anumitor fenomene sociale.

În cadrul acestui tip de comunicare, emitătorul este reprezentat de un profesionist al

comunicării, cel mai adesea o ,,persoană instituționalizată”. Acest tip de comunicare este
mediat de diverse mijloace și are un caracter unidirecțional.

Feedback-ul celor ce recepționeaza mesajele transmise prin intermediul comunicării de

masă este adesea lent.

Marshall McLuhan afirma că ,,societățile se deosebesc între ele mai mult prin natura
mijloacelor prin care comunică oamenii decât prin conținutul comunicării”. 1

Printre funcțiile pe care le îndeplinește comunicarea de masă se numără:

- Funcția de informare
- Funcția de divertisment
- Funcția instructiv – culturalizatoare
- Funcția expresivă
- Funcția critică
- Funcția de liant social
- Funcția interpretativă 2

Comunicarea de masă și înțelegerea acesteia se află într-o strânsă legătură cu conceptul

de opinie publică.

1
Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria comunicării, comunicare.ro, București, 2003, p. 121
2
Idem, p. 133
 În linii mari, opinia publică desemnează o ,,judecată” colectivă, ,,în afara sferei
guvernării, dar care are impact asupra procesului de luare a deciziei”. 3

J. J. Rousseau a folosit acest concept pentru prima oară (în anul 1744)

3
Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass-media și societatea, comunicare.ro, București, 2002, p. 16