15.03.

2021

Armele de distrugere în masa si protectia populatiei

impotriva acestora

Probleme:
1. Notiuni generale despre armele de distrugere in masa;
2. Armele nucleare: bomba atomica si bomba cu hidrogen (definire,
clasificare si factori distructivi ai exploziei);
3. Armele chimice (definitie, clasificare, principalele substante toxice de
lupta si efectele acestora asupra organismului uman);
4. Armele biologice (definitie, clasificare, principalele tipuri de arme
biologice si efectele acestora asupra organismului uman);
5. !Masurile de protectie a populatiei impotriva armelor de distrugere in
masa.

Bibliografie:
1. Curs universitar (editura MAI) 2007 – PMG;
2. Gestionarea riscurilor radiologice si nucleare in eventualitatea
atacurilor teroriste (editura Dobrogea) 2015;
3. Riscul chimic si amenintarile teroriste (editura Dobrogea);
4. Modalitati de actiune in cazul atacurilor cu agenti biologici.

1. Notiuni generale despre armele de distrugere in masa.

Acestea sunt arme destinate sa ucida sau sa distruga un numar mare de
civili, personal si tehnica militara.
Legislatia SUA defineste armele de nimicire in masa drept
armele care cauzeaza moartea sau aduc grav vatamari integritatii
corporale unui mare numar de oameni prin utilizarea chimicalelor,
organismelor purtatoare de boli, radiatiilor sau radioactivitatii.
ONU si Agentia Internationala pentru Energie Atomica sunt
considerate in continuare forurile (autoritatile) legitime de solutionare
a problematicii proliferarii (reproducerii) nucleare si nu numai. In
ultimele decenii s-au facut o serie de cercetari si experimente, armele
de distrugere in masa, mai ales cele nucleare, fiind imbunatatite si
perfectionate continuu atat in tarile dezvoltate cat si in cele mai putin
 dezvoltate. Ca urmare, s-au inmultit initiativele de limitare si
interzicere a proliferarii armelor de distrugere in masa.
Punctul culminant a fost atins in anii 60, atunci cand SUA, GB
si URSS alaturi de 59 de state au semnat tratatul de neproliferare
nucleara la 1 iulie 1968. Acest tratat a intrat in vigoare la 5 martie
1970 si a fost extins pe termen nedeterminat si neconditionat la 11 mai
1995.
Tratatele acestea:
- Interzic statelor nucleare de a asista sau incuraja statele nenucleare sa
achizitioneze, sa produca sau sa controleze arme nucleare;
- Interzic statelor nenucleare sa caute sau sa primeasca arme nucleare;
- Permit dezvoltarea, cercetarea, producerea si utilizarea energiei
nucleare in scopuri pasnice;
- Obliga partile semnatare ale tratatului sa inceapa negocieri pentru a
sfarsi cursa inarmarilor si a proceda la dezarmarea nucleara.

Preocuparea comunitatii internationle nu s-a fixat doar in

directia armelor nucleare. Ulterior a intrat in vigoare conventia privind
armele biologice in 1975. Prin aceasta se incearca prevenirea stocarii,
producerii sau achizitionarii agentilor biologici de tipuri si in cantitati
care nu se justifica pentru scopuri profilactice de protectie sau alte
scopuri pasnice precum si a altor arme asemanatoare si a mijloacelor
de producere a lor.
Conventia privind armele chimice a fost semnata la 15 ianuarie
1993 fiind semnata de mai multe state. Scopul conventiei consta in
eliminarea globala a armelor chimice in urmatorii 10 ani de la intrarea
in vigoare in 1997. Aceasta este un instrument international de
interzicere a dezvoltarii, producerii, achizitionarii, transferului sau
folosirii acestui tip de arme.

Istoricul bombei atomice

Fizicianul american Oppenheimer a lucrat impreuna cu alti
savanti la proiectul Manhattan, in cel mai secret centru (Locul Y). In
1953 a refuzat sa participe la construirea bombei H. S-a pronuntat in
activitatea sa dupa 1945 pentru folosirea bombei atomice numai in
scopuri pasnice, fiind acuzat de activitate antiamericana si a fost
demis din toate functiile detinute pana atunci. A fost reabilitat in 1963
si a primit premiul Enrico Fermi dupa marele fizician italian ce a
primit premiul Nobel pentru fizica in 1938. Acest fizician italian a
emigrat in SUA in 1934. In 1942 a pus in functiune primul reactor
nuclear, realizand in premiera mondiala reactia in lant care a mai fost
denumita Factorul K. Edward Teller, in 1941, a participat la proiectul
Manhattan si e considerat parintele bombei cu H.
Niels Bohr a elaborat teoria fisunii nucleare si a emigrat in
SUA, lucrand si el la proiectul MANHATTAN. Dupa razboi a
revnenit in Danemarca si a luptat pentru folosirea energiei atomice in
scopuri pasnice. O personalitate marcanta mai e si fizicianul japonez
ASADA care a lucrat la proiectul A, cercetarea atomica, dorind sa
realizeze o bomba atomica. In 1948, cercetatorul Cury a realizat
primul reactor nuclear in Franta.

Proiectul Manhattan
Se lucra in paralel la realizarea a 2 bombe atomice: una cu
plutoniu si alta cu uraniu.
In 1945 a fost prima experienta la sol, la Alamo Gordo. Prima
bomba atomica aruncata din avion asupra Hiroshimei cantarea 5 tone
si avea echivalentul in trotil de 15 tone. A doua bomba atomica
aruncata asupra orasului Nagasaki era incarcata cu plutoniu, a facut
pierderi mai mici datorita faptului ca din cauza plafonului de nori a
cazut lateral de tinta, dar si datorita reliefului. In 1949, Rusia detona
cu succes prima bomba atomica. Se presupune ca secretul a fost
vandut catre Rusia.
2. Armele nucleare
Arma nucleara este acea arma care se bazeaza pe actiunea
distructiva a imensei cantitati de energie care se degaja in timpul
exploziei nucleare, iar efectul ei vatamator poate intrece de sute de mii
de ori efectul vatamator al celei mai puternice munitii incarcate cu
substante explozive obisnuite.
Este cea mai puternica arma de nimicire in masa, fiind capabila
sa produca in timp scurt pierderi mari trupelor, formatiunilor de
aparare si populatiei, sa distruga tehnica militara si materialele, sa
 creeze mari zone contaminate radioactiv si totodata sa exercite asupra
personalului un puternic efect moral.
Arma nucleara este realizata sub forma incarcaturilor nucleare
pentru diferite tipuri de rachete, bombe de aviatie, proiectile de
artilerie, torpile si fugase. Aceste munitii nucleare, in functie de
reactia nucleara care sta la baza acestora pot fi:
- Munitii nucleare de fisiune – are la baza reactia prin care nucleul unui
element greu (uraniu sau plutoniu) la bombardarea cu un neutron se
scindeaza in 2 produse de fisiune cu eliberarea a doi sau trei neutroni
si cu eliberarea a unei mari cantitati de energie;
- Munitii termonucleare de fuziunie – are la baza reactia prin care se
unesc doua nuclee ale unui element chimic usor sub actiunea unei
temperaturi de ordinul milioanelor de grade, avand ca urmare
formarea unui element chimic mai greu si eliberarea unei imense
cantitati de energie;
- Munitii cu neutroni – e o varianta in miniatura a munitiei
termonucleare la care efectul principal il constituie actiunea
neutronilor rapizi asupra personalului.
Puterea munitiei nucleare se apreciaza prin cantitatea de energie
ce se elibereaza in timpul exploziei nucleare si se exprima in kilotone.
In functie de locul unde se produc, exploziile nucleare pot fi aeriene,
la suprafata pamantului sau apei si subterane, iar exploziile munitiei
cu neutroni numai aeriene.
Factori distructivi ai exploziei nucleare:
a. Emisiunea de lumina – flux intens de radiatii electromagnetice care
cuprinde domeniul vizibil ultraviolet si infrarosu al spectrului. Ea
actioneaza ca impuls caloric si poate produce personalului neprotejat
arsuri si orbirea temporara;
b. Radiatia penetranta – flux de neutroni si radiatii gamma rezultate in
urma exploziilor nucleare. Aceasta produce personalului neprotejat
boala de iradiatie iar tehnicii militare deteriorarea aparaturii radio
electronice si materialelor fotosensibile;
c. Impulsul electromagnetic – determinat de campurile electromagnetice
care apar in timpul exploziilor nucleare si care induc intensitati si
tensiuni electrice in conductoare si sistemele de transmisiuni
neprotejate. Aceste impulsuri produc strapungerea izolatiei cablurilor
electrice, topirea sigurantelor fuzibile conectate pentru protejarea
 aparaturii radioelectronice precum si mari perturbatii in comunicatiile
radio si radar;
d. Unda de soc – comprimare brusca a aerului care se propaga in toate
directiile de la centrul exploziei cu viteza supersonica (1224 km/h)
constituie principalul factor distructiv, producand personalului
neprotejat vatamari atat in mod direct, cat si indirect datorita
loviturilor produse de obiectele rezultate prin distrugerea tehnicii si a
lucrarilor de fortificatii, iar tehnicii militare si materialelor distrugerea
sau determinarea acestora. La suprafata apei, unda de soc formeaza
valuri puternice care pot produce avarii navelor si instalatiilor de la
mal;
e. Contaminarea radioactiva – se poate produce pe mari suprafete de
teren si ca rezultat al deteriorarii centralelor nuclearo-electrice.
Contaminarea radioactiva pe directia de deplasare a norului radioactiv
se produce pe suprafete foarte mari ca urmare a depunerii pe sol a
particulelor radioactive, delimitandu-se 4 zone de contaminare: D, C,
B, A (de la foarte periculos la moderat), in functie de dozele de
radiatie ce pot fi primite de personal pe durata dezintergarii totale a
produsilor radioactivi.