Bursele de mărfuri pe plan mondial

Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează bunuri care au
anumite caracteristici sunt bunuri generice, care se individualizează prin măsurare, numărare sau
cântărire; sunt fungibile, adică pot fi înlocuite unele prin altele; au caracter standardizabil, în sensul că
marfa poate fi împărţită pe loturi omogene, apte de a fi livrate la executarea contractului încheiat în
bursa; sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumită perioadă de la angajarea contractului
de bursă; trebuie să aibă un grad redus de prelucrare, ca o condiţie a menţinerii caracterului de produs
de masă, nediferenţiat, omogen.

În această categorie intră produse agroalimentare (grâu, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru,
aluminiu, zinc etc.), produse tropicale (cafea, cacao, zahăr etc.), produse de origine minerală (petrol);
sunt însă mărfuri de bursă şi unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (ouă, carne). Pe de altă
parte, există şi burse organizate pentru servicii, respectiv pentru închirieri de nave (navlosire) sau
asigurări.

Piaţa simbolică

La bursele de mărfuri nu se negociază asupra unor bunuri fizice, individualizate şi prezente ca

atare la locul contractării (ca în cazul licitaţiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezentative
('hartii), care consacră dreptul de proprietate asupra mărfii şi constituie imaginea comercială a acesteia
(o anumită cantitate de marfă de o anumită calitate). Bursa este, prin urmare, o piaţă dematerializată
unde se încheie contractul dintre părţi, identificarea şi circulaţia mărfurilor realizându-se în afara acestei
pieţe.

Caracterul specific al pieţei bursiere este relevat şi de importanta tranzacţiilor la termen, în care
caz executarea contractului se poate face nu numai prin predarea/primirea efectivă a mărfii, ci şi prin
plata unei diferenţe în bani. În acest caz, operaţiunea bursieră nu este urmată de o mişcare efectivă de
mărfuri; ea are un caracter financiar pur bănesc, deci „simbolic”.

Piaţa organizată

Bursa este o piaţă organizată, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme
şi reguli cunoscute şi acceptate de participanţi. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci
reglementarea sa în scopul de a crea sau prezerva condiţiile pentru desfăşurarea concurenţei libere, deci
un sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Organizarea
pieţelor bursiere se realizează atât prin cadrul legal stabilit în fiecare ţară pentru activitatea bursieră, cât
şi prin regulamentele bursiere - expresie concentrată a normelor şi uzanţelor consacrate în lumea
afacerilor.

Totodată, tranzacţiile bursiere se efectuează întotdeauna prin firme specializate (societăţi de

bursă) şi prin intermediul unui personal specializat în acest scop (agenţii de bursă), care asigura
stabilirea contactului intre cererea şi oferta ce se manifestă pe piaţă.

Piaţa reprezentativă

Bursa este o piaţă reprezentativă, servind drept reper pentru toate tranzacţiile care se efectuează
cu acele mărfuri sau valori pentru care ea constituie piaţa organizată. La bursa se stabileşte preţul
pentru mărfurile sau valorile negociate - aşa-numitul curs al bursei - element esenţial pentru toate

1
tranzacţiile comerciale sau operaţiunile financiare care se desfăşoară în ţara respectivă, iar în cazul
marilor burse, în întreaga lume.

De altfel, funcţia centrală a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul preţului, adică punctul de
echilibru al pieţei, acel preţ care asigura - în condiţiile date - volumul maxim de tranzacţii. Prin această
funcţie a sa, bursa devine un reper al întregii activităţi economice, sursa a informaţiei de bază pentru
agenţii economici - nivelul preţului. Mai mult, prin funcţionarea permanenta - spre deosebire de licitaţii,
care au un caracter periodic, bursa exprima chiar continuitatea proceselor economice, caracterul
neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Bursa se deosebeşte deci de tranzacţiile particulare
efectuate întâmplător, prin negocieri între parteneri determinaţi; ea reprezintă tranzacţia în genere,
dincolo de modul particular în care aceasta se realizează.

În prezent, la bursele de mărfuri se tranzacţionează o gamă largă de mărfuri şi servicii cum ar fi:

- Cereale şi plante tehnice: grâu, grâu furajer, grâu de morărit, porumb, porumb furajer, ovăz, orz,
orez, boabe de soia, ulei de soia, faină de soia, seminţe de floarea soarelui, ulei de floarea soarelui,
răpită, ulei de răpită, canola (planta specifică americană), seminţe de in, mazăre, cartofi;

- Carne şi animale vii: carcase de vită, carcase de porc, bovine vii, bovine la îngrăşat, porcii vii,
porci la îngrăşat;

- Produse lactate: lapte, lapte praf, unt, brânza;

- Produse tropicale: cafea, cacao, zahăr, bumbac, ulei de palmier, citrice, concentrat de portocale,
cauciuc natural;

- Metale: aur, argint, cupru, aluminiu, nichel, zinc, plumb, staniu;

- Produse energetice: petrol, motorina, benzină, păcură, gaze naturale;

- Alte produse: cherestea, ouă, energie electrică;

- Servicii: navluri.

Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din lume

Pe continentul american, pe teritoriul SUA, funcţionează 10 din cele mai mari burse de mărfuri din
lume. Dintre acestea se remarcă, fără îndoială, Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile Exchange,
oraşul Chicago având cea mai impresionantă activitate bursieră în ceea ce priveşte comerţul de bursă. În
afară de Chicago, oraşe cu burse importante sunt: New York (cu bursele Nymex – importantă pentru
tranzacţiile cu petrol şi produse petroliere, New York Cotton Exchange - bumbac), Kansas (Kansas City
Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe de soia), Minneapolis, (Minneapolis Grain Exchange - grâu şi
seminţe de floarea-soarelui) şi New Orleans (New Orleans Commodity Exchange - bumbac, orez, boabe
de soia).

Cea mai importantă bursa de mărfuri engleza este, în prezent, London Metal Exchange (LME).
Tranzacţiile la această bursă se axează pe cupru, zinc, plumb, cositor, argint, aluminiu, nichel. Tot la
Londra, în 1954, a fost înfiinţată London Commodity Exchange, având drept membri fondatori

2
numeroase asociaţii specializate pe tranzacţionarea unor mărfuri că: faină de soia, cacao, cafea, lana,
zahăr, cauciuc, etc.

În Japonia, cele mai importante burse de mărfuri sunt: Tokyo Commodity Exchange, Tokyo Grain
Exchange, Tokyo Sugar Exchange, Osaka Textile, Osaka Sugar, Osaka Grain, Hokkaido Grain Exchange
(grâu, orez), Kobe Grain Exchange (grâu, orez), Kobe Rubber Exchange, Nagoya Grain and Sugar
Exchange şi Kanmon Commodity Exchange (metale neferoase şi laminate de oţel) .

Alte burse asiatice cunoscute sunt: Singapore Commodity Exchange (cositor, cauciuc natural),
Malaysian Rubber Exchange and Licesing Bord (cauciuc natural), Penang Metal Exchange (cositor),
Bangkok Commodity Exchange (orez) .

Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă

Utilitatea economică a pieţelor bursiere reiese din avantajele conferite de participarea la comerţul
de bursă.

Cunoaşterea preţurilor.

Operaţiunile bursiere permit operatorilor să cunoască preţurile în condiţii de concurenţă, preţuri

care ţin seama de informaţiile disponibile şi de previziunile referitoare la ofertă şi cerere. Preţurile astfel
obţinute servesc ca barometru sau puncte de referinţă pentru negocierea mărfurilor pe mai multe pieţe
conexe.

Informaţii cu privire la preţuri.

Bursele de mărfuri sau pieţele la termen îşi verifică utilitatea în comerţul mondial prin aceea că
ele contribuie la ameliorarea circulaţiei informaţiilor privind preţurile curente şi la termen ale
produselor. Cunoaşterea şi larga difuzare a cursurilor marchează un progres în raport cu alte sisteme de
informare în care aceste cursuri nu sunt în general cunoscute decât de câteva persoane
privilegiate.Atâta timp cât există o piaţă la termen, producătorii ca şi consumatorii ar trebui să fie în
măsură să negocieze cu mai multă uşurinţă informaţii despre preţuri. Atunci când aceste informaţii
despre preţuri nu sunt difuzate pe scară largă, micilor operatori le este foarte greu să acţioneze în mod
eficace.

Majoritatea exploataţiilor agricole, a firmelor mici şi mijlocii, a birourilor de comerţ, mai ales din
ţările în curs de dezvoltare, nu negociază la bursele de mărfuri, dar pot pleca de la informaţiile despre
preţuri date de bursele de mărfuri în vederea luării unor decizii corespunzătoare în materii de producţie
şi comercializare.

Informaţii cu caracter comercial

În general, participanţii la bursele de mărfuri dispun de suficiente informaţii în domeniu. În acest

context, agenţii de bursă ca şi autorităţile bursiere încearcă să atragă clienţii punându-le la dispoziţie
diverse studii asupra pieţei. Unele din acestea sunt liber accesibile şi foarte simple, în timp ce altele nu
sunt comunicate decât clienţilor importanţi şi sunt foarte tehnice.

3
 Aşa cum demonstrează realitatea din diferite ţări, mai ales dezvoltate, aici există multe ziare
profesionale şi magazine, reviste financiare şi presă cotidiană care trazează aspecte referitoare la
produsele negociate la bursele de mărfuri.

În aceste ţări există posibilitatea ca informaţia să meargă de la o analiză generală a situaţiei

economice şi politice în lume, precum şi de la incidenţele sale asupra cererii şi ofertei unui produs ca şi
asupra preţurilor, până la studii sectoriale relative la un produs, la articole; asupra comportamentului
recent al pieţelor sau la analiza tehnică.

Complexitatea acestei probleme ne arată că ar fi imposibilă enumerarea tuturor informaţiilor

acumulate privitoare la bursele de mărfuri; ele comportă însă un interes evident pentru cei care
negciază un produs, fie pe piaţa fizică, fie pe piaţa la termen.

Practica bursieră mondială a demonstrat că cercetarea ar trebui adâncită pentru a stabili dacă prin
difuzarea tuturor acestor date se urmăreşte în mod real informarea publicului, sau dacă nu se urmăreşte
decât convingerea clientului să efectueze operaţiuni asupra cărora agentul de bursă încasează un
comision.

Dezvoltarea burselor de mărfuri a condus la creşterea schimburilor comerciale pe fundalul

liberalizării schimburilor, a mişcărilor de capital şi a inovaţiilor dezvoltate de burse (noi produse
standardizate, noi operaţiuni etc.). Astfel, liberalizarea schimburilor a fost una din premisele dezvoltării
burselor de mărfuri. De asemenea, liberalizarea mişcărilor de capital a fost importantă în dezvoltarea
pieţelor bursiere. În lipsa libertăţii de finanţare a tranzacţiilor internaţionale este dificil să ai o dezvoltare
a comerţului internaţional cu materii prime. Această libertate a favorizat dezvoltarea burselor de mărfuri
pentru că la permite operatorilor internaţionali să intervină liber în vederea efectuării operaţiunilor
bursiere.

Creşterea plasamentelor internaţionale a favorizat dezvoltarea pieţelor bursiere. Mai mulţi factori
au contribuit la acest avânt:

- apariţia capitalurilor internaţionale în căutare de plasamente avantajoase şi lichide;

- emergenţa marilor averi particulare;
- avântul fondurilor mutuale pe materii prime şi mai ales a celor off-shore;
- înţelegerea de către administratorii fondurilor mutuale pe mărfuri a avantajelor diversificării şi
ale investirii unei părţi din resurse în materii prime.

Inovaţia susţinută a burselor de mărfuri a influenţat comerţul cu produsele respective datorită:

- introducerii de noi contracte asupra unor produse de bază din ce în ce mai complexe (materii
prime, produse financiare, clasice sau derivate etc.);

- adaptarea permanentă a contractelor la nevoile operatorilor şi la modificările operaţiunilor

efectuate pe piaţa cash;

- crearea de noi pieţe pentru materii prime strategice, ca produsele petroliere, nichel sau pentru
titlurile financiare, ce a conferit credibilitate burselor de mărfuri, permiţându-le să-şi modifice imaginea
discutabilă de pieţe speculative rezervate iniţiaţilor.

4
 Lărgind gama de contracte la termen oferite, responsbilii burselor au permis unor noi operatori să
apară pe pieţele bursiere (bănci, instituţii financiare şi de credit, societăţi de investiţii etc.), operatori ce
aveau să atragă clientela să intervină şi să utilizeze aceste noi oportunităţi.

Pieţele bursiere sunt instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc. Prin iniţierea unor
operaţiuni de hedging cei care le iniţiază doresc să-şi protejeze mărfurile pe care le deţin sau urmează să
le deţină împotriva fluctuaţiilor preţurilor de pe pieţele “spot”.

În principiu, hedgerii pot fi fermierii, societăţile de producţie-procesare şi cele de comercializare.

Fermierii efectuează operaţiuni de acoperire când doresc să protejeze valoarea produselor

obţinute şi să-şi acopere costurile aferente păstrării mărfii până în momentul livrării (pe pieţele la
termen sau pe piaţa “spot”); când doresc să se asigure că va exista un cumpărător pentru producţia pe
care urmează să o obţină sau când doresc să fixeze un preţ de vânzare pentru această producţie.

Societăţile de producţie pot beneficia de avantajele ce derivă din efectuarea unui hedging, simplu
sau a unui hedging integrat, în numeroase situaţii când doresc să se protejeze împotriva creşterii
preţurilor la materiile prime şi să fixeze şi preţurile de vânzare pentru producţia obţinută.

Comercianţii nu utilizează, în general, decât strategii simple de hedging datorită faptului că nu

sunt implicaţi în procesul de producţie şi, prin urmare, nu sunt afectaţi de fluctuaţiile preţurilor
produselor agro-alimentare; cele mai dese cazuri în care o asemenea societate apelează la hedging sunt
următoarele: trebuie să efectueze o livrare (un export) în viitor şi doreşte să se asigure că va avea de la
cine să cumpere marfa înainte de a o livra la preţul dorit; trebuie să efectuaze un import şi doreşte să-şi
asigure o alternativă pentru cazul în care marfa nu soseşte la timp, cumpărând un număr de contracte
futures care să reprezinte echivalentul mărfii importate.

Eficacitatea operaţiunilor de acoperire depinde de evoluţia preţurilor pe cele două pieţe - cea
reală (la vedere) şi cea la termen (futures). Deşi există o anumită autonomie

între preţurile la vedere şi cele la termen ele evoluează sensibil de aceeaşi manieră (au o
evoluţie paralelă).

Câteva raţiuni explică acest paralelism:

- aceeaşi operatori intervin pe cele două pieţe;

- este întotdeauna posibil să fie executat un contract prin livrare fizică;

- vânzătorul sau cumpărătorul unui contract este obligat să livreze/primească produsul fizic, dacă
nu şi-a anulat poziţia până la ultima zi de tranzacţionare la bursă. Această modalitate de tranzacţionare
este rar întâlnită, numai 2-3% din tranzacţii derulându-se în acest mod.

Când variaţia preţurilor la termen nu este strict paralelă cu cea a preţurilor la vedere, operaţiunile
de acoperire aduc un profit sau operatorul va înregistra o pierdere.

Aceasta este situaţ ia cea mai des întâlnită în practică unde evoluţia preţurilor, pe cele două pieţe
nu este cvasi-paralelă. În consecinţă, protecţia nu este întotdeuna perfectă dar operatorii care le iniţiază
sunt acoperiţi faţă de riscurile de preţ importante la care sunt expuşi.

5
 Evoluţia neidentică a preţurilor pe cele două pieţe este explicată prin faptul că:

- piaţa futures este mult mai sensibilă decât cea a produselor fizice căci speculatorii nu raţionează
de aceeaşi manieră asupra factorilor specifici care pot să influenţeze preţurile pe cele două pieţe;

- volumul tranzacţiilor pe pieţele futures îl depăşeşte pe acela al tranzacţiilor cu produse fizice,

acest lucru având drept consecinţă modificări în cererea şi oferta de produse fizice dar şi modificări ale
preţurilor pe cele două pieţe;

- preţurile pe cele două pieţe tind să se egalizeze pe măsură ce se apropie scadenţa contractelor.

Pieţele futures asigură opţiuni în materie de fixare a preţurilor permiţând operatorilor să îşi fixeze
preţurile pe o perioadă determinată, alegând ziua, săptămâna sau luna cea mai favorabilă de executare.

Acest lucru este posibil datorită posibilităţilor oferite de pieţele futures de a anticipa preţurile la
vedere viitoare. Acest rol informativ oferit de pieţele futures este întărit de faptul că speculatorii şi
operatorii în acoperire au ca obiectiv esenţial şi respectiv secundar anticiparea evoluţiei cotaţiilor. Toţi
operatorii utilizează, în consecinţă, cotaţiile futures, care sunt cele mai bune informaţii de care se poate
dispune, pentru a cumpăra când cotaţiile permit să se anticipeze o creştere şi pentru a vinde când
acestea permit să se anticipeze o scădere.

Prin intermediul cumpărărilor şi vânzărilor de contracte futures, toate informaţiile sunt

incorporate în preţul contractelor. Acest mecanism permite o creştere a fiabilităţii cotaţiilor futures şi a
preţurilor la vedere viitoare.

Pe de altă parte, pieţele futures permit ca informaţiile pertinente să poată fi incorporate în

procesul de formare a preţurilor la vedere viitoare. De asemenea, pieţele futures fac ca viteza cu care
informaţiile ce vin de la cerere şi ofertă şi care sunt incorporate în procesul decizional cu privire la preţul
pe piaţa la vedere să crească. Graţie pieţelor futures, preţurile la vedere reflectă un veritabil preţ de
echilibru, reprezentativ pentru situaţia de pe piaţă în acel moment. Faptul că toate informaţiile
disponibile sunt incorporate în preţ, acestea tind să fluctueze mai puţin brutal, la apariţia de noi
informaţii. Această stabilitate se poate traduce printr-o reducere a diferenţelor dintre preţurile cele mai
mari şi cele mai mici de pe pieţele la vedere şi implicit, la o ameliorare a procesului de alocare în timp a
resurselor.

Pieţele bursiere pot contribui la creşterea întregii activităţi de producţie, prelucrare şi

comercializare constituind totodată, şi oportunităţi de finanţare.

Bursa de mărfuri din Japonia şi Asia

Bursa de mărfuri Tokyo (TOCOM) este o bursă futures pe mărfuri care operează piețe electronice
pentru tranzacționarea futures și opțiuni pe o serie de mărfuri energetice. TOCOM face acum parte din
Japan Exchange Group (JPX). În iulie 2020, a avut loc transferul de contracte futures și opțiuni pentru
metale prețioase și produse agricole de la TOCOM la bursa Osaka (OSE), o altă bursă deținută de JPX.
Această mișcare a indicat una dintre etapele finale ale tranziției JPX către un schimb cuprinzător. De

6
asemenea, a coincis cu integrarea Japan Securities Clearing Corporation (JSCC) și Japan Commodity
Clearing House (JCCH).

Până în iulie 2020, TOCOM a operat piețe pentru metale prețioase, petrol, cauciuc și produse
agricole perisabile. Contractele futures și opționale erau disponibile pentru tranzacționarea cu aur,
argint, platină, paladiu, țiței, benzină, kerosen, cauciuc natural, soia, porumb și fasole azuki.

Componentele și procentele indexului de mărfuri Nikkei-TOCOM sunt după cum urmează:

Aur (32,73%), argint (0,57%), platină (6,36%), paladiu (1,71%), benzină (15,44%), kerosen (4,99%),
țiței (33,69%), cauciuc (1,73%), soia (0,90%), Azuki (0,21%), porumb (1,67%)

Piața instrumentelor derivate din Japonia până în iulie 2020. Sursa: Japan Exchange Group

TOCOM supraveghează reglementarea schimbului și, în acest rol, funcționează ca o organizație de

autoreglare (SRO). Legea privind instrumentele financiare și schimbul din Japonia stabilește procesul de
autoreglementare și înființarea unui comitet de autoreglementare. (SRC). Un SRC trebuie să fie compus
în principal din directori externi pentru a se asigura că este independent de tranzacționare, compensare
și alte operațiuni ale bursei.

7
 Gasoline,Kerosene, Gas Oil,
Chukyo-Gasoline and Chukyo- Crude Oil
Kerosene

2021
Last Trading Last Trading
Final Settlement
Day Delivery Day Day
Day
[Contract [Contract Month] [Contract
[Contract Month]
Month] Month] 

January 25(Mon) [FEB] 1(Fri) - 31(Sun) [JAN] 29(Fri) [JAN] 4(Mon) [DEC]

February 1(Mon) - 28(Sun)

25(Thu) [MAR] 26(Fri) [FEB] 1(Mon) [JAN]
[FEB]

March 1(Mon) - 31(Wed)

25(Thu) [APR] 31(Wed) [MAR] 1(Mon) [FEB]
[MAR]

April 23(Fri) [MAY] 1(Thu) - 30(Fri) [APR] 30(Fri) [APR] 1(Thu) [MAR]

May １(Sat) - 31(Mon)

25(Tue) [JUN] 31(Mon) [MAY] 6(Thu) [APR]
[MAY]

June 1(Tue) - 30(Wed)

25(Fri) [JUL] 30(Wed) [JUN] 1(Tue) [MAY]
[JUN]

July 21(Wed) [AUG] 1(Thu) - 31(Sat) [JUL] 30(Fri) [JUL] 1(Thu) [JUN]

August 1(Sun) - 31(Tue)

25(Wed) [SEP] 31(Tue) [AUG] 2(Mon) [JUL]
[AUG]

September 1(Wed) - 30(Thu)

24(Fri) [OCT] 30(Thu) [SEP] 1(Wed) [AUG]
[SEP]

October 25(Mon) [NOV] 1(Fri) - 31(Sun) [OCT] 29(Fri) [OCT] 1(Fri) [SEP]

November 1(Mon) - 30(Tue)

25(Thu) [DEC] 30(Tue) [NOV] 1(Mon) [OCT]
[NOV]

December 24(Fri) [JAN] 1(Wed) - 31(Fri) [DEC] 30(Thu) [DEC] 1(Wed) [NOV]

First Trading Day of the year : January 4, 2021

Last Trading Day of the year : December 30, 2021

8
 Programul de tranzacționare este separat între o sesiune de zi (acceptarea comenzii: de la 8:00;
tranzacționare: 8:45 la 15:15) și o sesiune de noapte (acceptarea comenzii: de la 16:15; tranzacționare:
16:30 la 5:30 - cu excepția pieței cauciucului și a pieței energiei (electricitate)). Sesiunea de noapte
pentru piața cauciucului și piața energiei (electricitate) este de la 16:30 la 19:00 (acceptarea comenzii:
de la 16:15).

Market Day Session Night Session

Energy Market (Excluding

Electricity) (16:15)
(8:00) 16:30-5:30
Aluminum Market 8:45-15:15

Energy Market (Electricity) (16:15)

Hong Kong Commodity Exchange

În afară de acestea, în Asia mai există o bursă importantă, în Hong Kong (Hong Kong Commodity
Exchange). Primele mărfuri tranzacţionate aici au fost bumbacul (începând cu 9 mai 1977) şi zahărul
(începând cu 15 noiembrie 1977). Doi ani mai târziu au început să fie tranzacţionate şi boabele de soia,
această marfă având un succes deosebit pe piaţă. Începând cu 19 august 1980 s-a deschis piaţa aurului
în cadrul acestei burse. Deoarece diferenţa de fus orar faţă de New York este de 12 ore, bursa din Hong
Kong este deschisă în timp ce celelalte pieţe futures pe aur de pe glob sunt închise. Din această cauză,
bursa din Hong Kong completează bursele similare din New York sau Londra, fiind în prezent a treia
bursă din lume care realizează tranzacţii apreciabile cu aur.

Hong Kong Exchanges and Clearing Limited (HKEx) gestionează bursa, bursa la termen și cele patru
case de compensare din Hong Kong. HKEx oferă, de asemenea, date de piață cuprinzătoare legate de
piețele lor prin intermediul HKEx Information Services Limited.

În iulie 2012, HKEx a devenit un jucător cheie în tranzacționarea metalelor de bază după
achiziționarea London Metal Exchange. Acționarii London Metal Exchange au acceptat o ofertă de 2,2
miliarde de dolari de la HKEx, care a fost votată cu peste 99% în favoarea ofertei de preluare. HKEx și-a
învins rivalii, și anume Intercontinental Exchange, NYSE Euronext și CME Group, pentru a achiziționa
London Metal Exchange. Ca filială a HKEx, London Metal Exchange continuă să funcționeze în Londra și
este reglementată de Autoritatea pentru Servicii Financiare.

Indicele Hang Seng („HSI”) este unul dintre primii indici bursieri din Hong Kong. Lansat public la 24
noiembrie 1969, HSI a devenit cel mai cotat indicator al performanței pieței bursiere din Hong Kong.

Pentru a reflecta mai bine mișcările de preț ale principalelor sectoare industriale ale pieței,
valorile mobiliare HSI sunt grupate în 4 sectoare, inclusiv subindici Finanțe, Utilități, Proprietăți și
Comerț și Industrie.

9
 Metoda de calcul a indecelui HIS

Tranzacționarea se face de luni până vineri (cu excepția sărbătorilor legale) la următoarele ore:

Full Day Trading Half Day Trading

Pre-opening
Auction Session 9:00 a.m. - 9:30 a.m.
Session

Morning
9:30 a.m. - 12:00 noon
Session

Continuous Extended
12:00 noon - 1:00
Trading Morning Not applicable
p.m.
Session Session

Afternoon
1:00 p.m. - 4:00 p.m. Not applicable
Session

Closing 4:00 p.m. to a random 12:00 noon to a random

Auction Session Auction closing between 4:08 closing between 12:08
Session p.m. and 4:10 p.m. p.m. and 12:10 p.m.
Notă: Nu există o sesiune prelungită de dimineață și de după-amiază în ajunul
Crăciunului, Anului Nou și Anului Nou Lunar. Nu va exista o sesiune de dimineață prelungită
dacă nu există o sesiune de dimineață.

10