I.

ANALIZA Curriculumului Naţional – programa şcolară la

Limba şi literatura română,
Clasa a VII-a

Unitatea de conţinut: 1. Lectura

1.2 Teoria literară
1.2.4 Genuri şi specii: genul liric : IMNUL
DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE! , de A. Mureşanu

 Obiectiv cadru: 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă

Argumente:
1. exprimarea în scris impune cunoaşterea limbii literare
2. grad de complexitate ridicat
3. dezvoltarea comunicării scrise are drept consecinţă dezvoltarea
comunicării orale
4. valorifică achiziţiile anterioare referitoare la genul liric

 Obiective de referinţă:
4.1 să-şi exprime, în scris, opinii şi atitudini
4.3 să organizeze secvenţele textuale în funcţie de o cerinţă specifică

Argumente:
1. nivelul ridicat al aplicabilităţii noţiunilor de teorie literară
2. dezvoltă gândirea critică şi creativitatea
3. indică nivelul de cunoaştere al noţiunilor referitoare la genul liric şi
abilitatea de a redacta un text

1
 II.OBIECTIVE DE EVALUARE

În instrumentul de evaluare vor fi urmărite următoarele obiective:

1. să identifice elemente caracteristice imnului

2. să identifice şi justifice folosirea anumitor elemente de versificaţie sau

prozodie

3. să redacteze o compunere în care să argumenteze că un imn aparţine

genului liric

2
 III. INSTRUMENT DE EVALUARE

Matricea de specificaţii

ACHIZIŢIE ÎNŢELEGERE APLICARE ANALIZĂ SINTEZĂ TOTAL

CONŢINUT
OBIECTIVE
10(1) 10(1) 20(2)
Categorii
semantice
10(1) 10(1)
Fonetică
10(1) 10(1)
Val.morf
10(1) 10(1)
Ortografie
10(1) 10(1)
Structura txt
liric
10(1) 10(1)
Figuri de stil
10(1) 10(1)
Elem.de
versificaţie
10(1) 10(1)
Interpretarea
textului
10(1) 10(1)
Redactarea
argumentării
10(1) 10(1) 40(4) 30(3) 10(1) 100(10)
TOTAL

3
 Test de evaluare

I. Citeşte cu atenţie textul şi răspunde la următoarele cerinţe:

Deşteaptă-te, romane, din somnul cel de moarte,

In care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ti alta soarta,
La care sa se-nchine si cruzii tai duşmani!

Acum ori niciodată sa dam dovezi la lume

Ca-n aste mâini mai curge un sânge de roman
Si ca-n a noastre piepturi păstram cu fala-un nume,
Triumfător in lupte, un nume de Traian!
(Deşteaptă-te, române! , de Andrei Mureşanu)

A
1. Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele: croieşte, cruzi 6p
2. Identifică in text un cuvânt compus 6p
3.Transcrie din textul dat un cuvânt care să conţină un diftong 6p
4. Precizează valoarea morfologică a următoarelor cuvinte: somnul, acum, adânciră 6p
5. Motivează folosirea virgulei în sintagma: „Deşteaptă-te, române...” 6p

B
6. Identifică o marcă lexico-gramaticală a prezenţei eului liric în text 6p
7.Selectează din text o inversiune sau un epitet 6p
8. Numeşte tipul rimei din cele două strofe 6p
9. Explică în 4-5 rânduri semnificaţia titlului 12p

II. Alcătuieşte o compunere de 15-20 de rânduri în care să argumentezi apartenenţa

textului la specia literară IMN 30p

În realizarea compunerii vei avea în vedere:

- numirea a două caracteristici specifice imnului 6p
- numirea a trei figuri de stil şi explicarea semnificaţiei lor 6p
- exprimarea unei opinii personale cu privire la mesajul textului 6p
- respectarea normelor de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie 12p
Se acordă 10 puncte din oficiu
Timp de lucru: 60’

4
 IV . BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE

Notă: se acordă acelaşi punctaj pentru răspunsurile redactate în spiritul soluţiilor

din barem

Subiectul I (60 de puncte)

A
1. Exemple de răspuns: croieşte-face, creează...; cruzi-răi, nemiloşi... (3p+3p) 6p
2. Cuvântul compus: niciodată 6p
3. Cuvinte care conţin diftongi: deşteaptă-te, moarte, croieşte, soartă... 6p
4. Valorile morfologice: somnul-substantiv, acum-adverb, adânciră-verb
(2p+2p+2p) 6p
5. Motivarea folosirii virgulei în sintagma dată, de exemplu: virgula marchează
prezenţa substantivului în cazul vocativ (motivarea corectă şi nuanţată a folosirii
virgulei: 6p; motivarea parţial corectă sub aspect logic şi sau ortografic: 4p;
încercarea de motivare sau cu mai mult de 2 greşeli de exprimare şi sau de
ortografie: 2p.) 6p

B
6. Exemplu de răspuns: persoana I şi a II-a, singular şi plural, pronominală sau
verbală cu exemple din text 6p
7. Exemple de răspuns: inversiune – cruzii duşmani, noastre piepturi; epitet –
barbarii, triumfător 6p
8. Exemplu de răspuns: rima versurilor este încrucişată (de tipul a-b-a-b)etc. 6p
9. Explicarea semnificaţiei titlului: Titlul poeziei este format din verbul la imperativ
" a deştepta" şi din vocativul substantivului "român", el sintetizează mesajul
întregii poezii, îndemnul la deşteptarea naţională, la lupta împotriva tiraniei pentru
libertate şi unitate naţională. (Explicarea corectă şi nuanţată a semnificaţiei
titlului: 12p; explicarea parţial corectă sub aspect logic şi sau ortografic: 8p;
încercarea de explicare a semnificaţiei sau cu mai mult de 2 greşeli de exprimare
şi sau de ortografie: 4p.) 12p

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

A. Conţinutul lucrării (18 puncte)

1.-Formularea clară a apartenenţei imnului la genul liric, prin raportare la ideile textului,
la cerinţa formulată, cu numirea a 2 caracteristici 2p(1p+1p); formulare confuză,
schematică, 1p 2p

5
- Utilizarea mijloacelor lingvistice necesare argumentării (verbe de opinie, organizatori
sau conectori textuali care desemnează raporturi de analogie, de semănare, de alternanţă,
de opoziţie, de cauzalitate) adecvată textului 2p; parţial adecvată 1p 2p
- Organizarea ideilor în scris (stil adecvat, claritatea şi coerenţa ideilor, echilibru între
componente: opinie-motivare, dispunerea paragrafelor) adecvată contextului 2p; parţial
adecvată 1p 2p

2. Numirea a 3 figuri de stil (câte 2p pentru fiecare figură de stil), cu explicaţii clare ale
semnificaţiilor acestor figuri de stil 6p; exprimare confuză, fără exemple, 2p 6p
3.Exprimarea clară a unei opinii cu privire la mesajul textului, din care să reiasă
sentimentul de patriotism şi necesitatea păstrării libertăţii, cu utilizarea mijloacelor
lingvistice necesare motivării opiniei 6p; exprimarea corectă cu 3 greşeli, 3p, exprimare
confuză, parţial adecvată, 1p 6p

B.Redactare (12 puncte)

Pentru acordarea punctajului, compunerea trebuie să se încadreze în limita de spaţiu
cerută
4. Coerenţa textului (claritatea enunţului, lexicul şi sintaxa adecvată 4p; parţial: 2p) 4p
5. Ortografia şi punctuaţia(o-1 greşeli,4p; 2-3 greşeli, 3p; 4 greşeli, 2p) 4p
6. Aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea, 4p; parţial, 2p 4p

Notă! Se acordă 10 puncte din oficiu: Nota finală se obţine prin împărţirea la 10 a
punctajului obţinut de elev.

6
 V.ADMINISTRAREA INSTRUMENTULUI DE EVALUARE

V.1. Borderou de corectare

item item item item item item item item item item punct
Nume 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 of. Total
Alion Bianca
6 6 6 6 6 6 6 6 12 30 10 100
Nita Robert
6 6 6 4 6 6 6 6 12 30 10 98
Popa Marcel
6 6 6 6 6 6 6 6 8 30 10 96
Lupascu Adriana
6 6 6 4 6 6 6 6 8 26 10 90
Ion Daniel
6 6 6 6 4 6 6 6 8 24 10 88
Ionita Adriana
6 6 6 4 6 6 6 0 8 22 10 80

Preda Adrian 6 6 6 6 4 0 6 6 8 20 10 78

Lexandru Valentin 6 6 6 4 6 0 0 6 8 24 10 76

Avram Marian 3 0 6 4 4 6 6 6 8 20 10 73

Mihaila Elena 6 0 6 4 6 6 6 6 0 20 10 70

Benga Felicia 6 0 6 0 0 0 6 6 8 26 10 68

Iordache Mirela 6 6 6 0 4 0 6 6 4 18 10 66

Comsa Lorena 6 0 6 4 4 6 0 0 4 14 10 54

Petre Valentina 3 0 6 2 4 6 0 0 4 10 10 45

Cristescu Florina 3 6 0 2 2 0 0 0 4 10 10 37

Mihalcea Gabi 3 0 0 2 0 0 6 6 0 8 10 35

Rata Mihai 0 0 0 0 0 0 6 6 4 8 10 34

7
MEDIE 4.94 3.52 4.875 3.41 4 3.5 4.58 4.58 6.35 20 10 69.88

V.2. Raport de analiză a administrării instrumentului de evaluare

Testul prezentat ca model evaluează abilităţi, deprinderi şi elemente de

competenţă care se referă la capacităţile de receptare a mesajului scris, dar mai ales
de exprimare scrisă, prevăzute în programa şcolară pentru clasa a VII-a prin obiective
de referinţă şi prin activităţi de învăţare.
Instrumentul de evaluare a fost aplicat unui eşantion de 17 elevi din clasa a
VII-a. Notele indică nivelul performanţelor obţinute de elevi în raport cu obiectivele
educaţionale. Testul a evaluat capacitatea elevilor de a prelucra şi folosi informaţiile
acumulate de-a lungul unei perioade mai extinse de timp.
Itemii propuşi respectă obiectivul cadru şi obiectivele de referinţă stabilite.
Accentul a fost pus pe folosirea practică a informaţiilor, pe capacitatea de înţelegere,
aplicare, analiză şi sinteză a cunoştinţelor însuşite, acoperind atât cunoştinţe din
literatură, cât şi din gramatică şi vocabular. Punctajele acordate pentru fiecare item au
fost dimensionate în funcţie de dificultatea lor.
Elevii au obţinut punctaje cuprinse între 34 şi 100:
Puncte 34-49 50-59 60-69 70-79 80-89 90-100 Media
Nr.elevi 4 1 2 4 2 4 69.88

Primii 2 itemi a urmărit să evalueze cunoştinţele elevului despre categoriile

semantice. Indicele de dificultate al primului item este de 12/17(70% dintre elevi au
rezolvat corect exerciţiul), iar la cel de-al doilea de 10/17 (58% au reuşit să identifice
cuvântul compus). Putem afirma că procentul este scăzut datorită faptului că elevii nu
aveau decât un singur cuvânt compus în text, fiind astfel un exerciţiu mai greu de
rezolvat.
Itemul 3 valorifică cunoştinţele elevilor din fonetică; indicele de dificultate
este de 14/17 (82%), indicând nivelul ridicat al cunoştinţelor din fonetică, dar şi faptul

8
că elevii au putut da un răspuns datorită multiplelor posibilităţi de a alege un cuvânt
care conţine diftong.
Itemul 4 urmăreşte cunoştinţele elevilor din morfologie şi aplicabilitatea lor.
Indicele de dificultate este de 4/17 (23%), iar media punctajului obţinut de 3.41
puncte din 6 puncte.
Situaţia
statistică a
item-ului 4

4 elevi au 7 elevi au 3 elevi au

precizat precizat 2 precizat una 3 elevi nu au
toate cele din cele trei dintre cele 3 precizat
trei valori valori valori nicio valoare
morfologice morfologice morfologice
Itemul 5 le-a cerut să sesizeze rolul unui semn ortografic şi de punctuaţie.
Indicele de dificultate este de 7/17 (41%). Şase dintre elevi au motivat folosirea
virgulei parţial corect din punct de vedere logic şi ortografic.
Itemul 6 evaluează structura textului liric, punând accent pe aplicabilitate,
indicele de dificultate fiind de 10/17 (58%). Acest item subliniază faptul că nu toţi
elevii şi-au însuşit noţiunea de „eu liric”, urmând ca acest concept să fie reluat.
Itemul 7 este cu răspuns la alegere, 15/17 oferind răspunsul corect. Acest
rezultat indică două aspecte: (a)elevii au putut identifica mai uşor răspunsul
datorită numărului ridicat de opţiuni; (b) elevii prezintă abilitatea de a lucra cu
figurile de stil.
Itemul 8 solicită cunoştinţe despre elementele de versificaţie; 13/17 (76%)
dintre elevi au oferit răspunsul potrivit
Itemul 9 are în vedere un complex de obiective de referinţă şi de activităţi
de învăţare precum: identificarea structurii textului liric; identificarea elementelor
de versificaţie şi a semnificaţiei unor procedee de expresivitate artistică;
identificarea unor trăsături ale genului liric; sesizarea rolului semnelor ortografice
şi de punctuaţie specifice imnului ; utilizarea corectă şi adecvată a elementelor de
lexic; utilizarea corectă a elementelor de morfo-sintaxă în redactarea unui text;

9
utilizarea adecvată a semnelor ortografice şi de punctuaţie. Indicele de dificultate
este de 3/17, iar media este de 20 din maximum 30. S-a putut remarca o uşoară
deficienţă în exprimare a elevilor, datorită unui vocabular sărac. Se recomandă
lecturi suplimentare şi să se lucreze cât mai mult cu astfel de compuneri.
Predarea, învăţarea şi evaluarea formează un silogism în interiorul căruia se
află elevul. Predarea reprezintă acţiunea cadrului didactic de transmitere a
cunoştinţelor la nivelul unui model de comunicare unidirecţional, dar aflat în
concordanţă cu anumite cerinţe metodologice care condiţionează învăţarea, în
general. Învăţarea reprezintă dobândirea de către individ a unei achiziţii, a unei
experienţe în sfera comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a
repetării situaţiilor sau exersării. Prin procesul de evaluare ne pronunţăm asupra
stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care
le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o
anumită normă la care ne raportăm. Evaluarea orientează şi reglează predarea şi
învăţarea, de aceea evaluarea trebuie să fie în continuă optimizare ce se poate
realiza prin:
 Formularea obiectivelor de evaluare în concordanţă cu obiectivele cadru,
obiectivele de referinţă şi conţinuturile propuse
 Formularea corectă a itemilor
 Utilizarea unor tipuri diferite de itemi
 Itemii să acopere o arie cât mai mare de cunoştinţe

10
 VI. DOCUMENT DE ANALIZĂ a modului în care a fost
aplicat baremul de corectare

 Precizia şi eficienţa evaluării sunt strâns legate de formularea obiectivelor şi

de desfăşurarea demersurilor de instruire. În aceste condiţii, probele de evaluare
trebuie selectate şi elaborate în strânsă legătură cu obiectivele (cadru, de referinţă şi
operaţionale) şi, mai ales în funcţie de gradul de complexitate al obiectivului
(asimilare de cunoştinţe, aplicaţie, sinteză, evaluare), precum şi în funcţie de
rezultatele aşteptate ale instruirii (cunoştinţe, deprinderi sau capacităţi intelectuale,
priceperi şi deprinderi practice, comportament ). De aceea,  la nivelul baremului de
corectare, pentru o evaluare corectă, consistentă şi care să permită diferenţiere între
nonrăspuns şi nonperformare am inclus şi itemi intermediari. Proiectarea baremului
de corectare şi notare se constituie într-un demers complex ce presupune realizarea
corespondenţelor dintre: obiectivele de evaluare, unităţile de conţinut, criteriile şi
indicatorii de evaluare. Baremul obţinut este determinat de natura disciplinei, tipurile
de obiective/ competenţe vizate, conţinuturile verificate şi tipologia itemilor care intră
în componenţa probei
Baremul de corectare a fost construit astfel încât să corespundă itemilor,
oferind şi mai multe soluţii, răspunsul rămânând deschis. Datorită subiectivităţii
subiectelor, s-a pus accent pe corectitudinea şi logica exprimării, pe unitatea
semantică şi lexicală. Punctajul se acordă şi pentru răspunsurile redactate în spiritul
soluţiilor, lucru precizat şi în baremul de corectare. S-a folosit notarea analitică are
avantajul de a asigura rigurozitatea corectării, favorizând realizarea unei aprecieri
obiective. Fiind utilizată şi în cazul evaluărilor/ examinărilor naţionale, această
procedură este destinată diminuării diferenţelor de notare dintre profesorii corectori.
În cazul itemilor subiectivi s-a utilizat notarea holistică (globală), evaluarea
realizânduse pe baza unui barem care cuprinde categorii de răspunsuri cărora le

11
corespund diferite intervale de punctaj. Această procedură are drept consecinţă
formarea de către examinator a unei impresii generale despre răspuns şi încadrarea
acestuia într-una din categoriile stabilite anterior.

GRIGORE MIHAELA-NICOLETA
Şcoala cu Clasele I-VIII Albeşti

VII. ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUĂRII ÎN

CONTEXTUL CREŞTERII CALITĂŢII ACTULUI
EDUCAŢIONAL

Evaluarea este un act de valorizare ce intervine în toate întreprinderile umane.

Valorizarea este un semn că lucrurile şi evenimentele nu ne sunt indiferente şi că, la
un moment dat, apare necesitatea unei clasificări şi a unei ierarhizări a acestora. Omul
fiinţează sub semnul măsurii şi al comparaţiei cu alţii şi cu propriul sine. Avem de-a
face cu un proces de evaluare de fiecare dată când ne găsim în prezenţa unor operaţii
care au drept scop producerea unei judecăţi de valoare asupra activităţilor de formare.
Evaluarea realizată în interiorul sistemului educaţional, la nivelul procesului,
de pildă, generează anumite informaţii care au o funcţie autoreglatoare pentru
creşterea eficienţei instruirii. Un rol important în funcţionarea procesului didactic îl
are conexiunea inversă, care este asigurată, în bună măsură, de actul evaluării.
Evaluarea şcolară reprezintă un ansamblu de activităţi dependente de anumite intenţii.
Acestea transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de funcţii şi
scopuri bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de
a perfecţiona procesul educativ. NU doar se stabileşte o judecată asupra

12
randamentului şcolar, ci se instituie acţiuni precise pentru a adapta necontenit
strategiile educative la particularităţile situaţiei didactice, la cele ale elevilor, la
condiţiile economice şi instituţionale existente etc. Plecând de la evaluare ar trebui să
se determine de fiecare dată în ce măsură putem transforma situaţia educaţională într-
o realitate convenabilă, adecvată obiectivelor.
Procesul de învăţământ este activitatea fundamentală care conferă sens şi
identitate oricărei instituţii şcolare. Acest proces afirmă relaţia dintre educat şi
educator, iar evaluarea, în mod inerent, îl vizează pe fiecare dintre agenţii umani
arătaţi.
Demersurile evaluative se efectuează pentru nivelul procesului de învăţământ,
ceea ce implică faptul că se realizează evaluarea predării/evaluării, ca acţiune de
apreciere a cadrului didactic şi se produce evaluarea învăţării şi a rezultatelor ei, ca
activitate apreciativă asupra elevului.
Evaluarea efectuată de către profesor asupra rezultatelor elevilor constituie o
activitate deosebit de complexă care exercită un impact profund la nivelul
beneficiarilor atât din punct de vedere pedagogic, cât şi din perspectiva psihologică şi
socio-morală. Un elev adaptat din punct de vedere şcolar face faţă cerinţelor
educative conform disponibilităţilor sale bio-psiho-sociale, în acord cu regulile
pretinse de programa şcolară. Cu alte cuvinte, acesta şi-a însuşit cu succes rolul de
elev. Procesul de învăţământ solicită foarte mult adolescentul şi dezvoltarea
gândirii sale este astfel antrenată, mai solicitată în probleme noi, mai complexe şi
mai variate. Adolescentul capătă deprinderea de a raţiona logic şi sunt întărite
capacităţile operative intelectuale. Creşte randamentul activităţii prin intermediul
algoritmilor de mai mare complexitate.
Evaluarea rezultatelor şcolare furnizează datele necesare în vederea adoptării
celor mai bune decizii educaţionale, apreciază măsura în care rezultatele învăţării
sunt în concordanţă cu obiectivele educaţionale propuse, vizează totalitatea proceselor
şi a produselor care măsoară natura şi nivelul performanţelor atinse de elevi. Toate
acestea indică necesitatea existenţei unei deontologii a evaluării.

13
 Deontologia procesului de evaluare se află într-o relaţie intrinsecă cu codul
deontologic al profesiei de educator. Accentul se pune, în cazul celei dintâi, pe modul
în care actorii implicaţi în procesul de măsurare şi apreciere a rezultatelor în învăţare
ale elevilor respectă principiile specifice ale acestei activităţi. Din păcate,
subiectivismul ţine de natura umană şi creează riscul ca niciodată doi evaluatori să nu
fie într-un consens perfect în acordarea notelor şi/ sau punctajelor. Din această cauză,
în contextul evaluărilor cu caracter naţional, subiectivitatea profesorului continuă să
se manifeste în ciuda cerinţei de maximizare a gradului de obiectivitate a întregului
proces evaluativ.
Ca orice alt sistem construit de şi pentru om, cel educaţional trebuie să ţină
pasul cu evoluţia umană, cu nevoile şi cerinţele tinerilor ce îşi petrec timpul în sălile
de clasă în zilele noastre. Profesorul este intermediarul dintre elev şi educaţie,
transmiţând informaţiile dinspre sfera cunoştinţelor spre cel care trebuie să le deţină.
Profilul de personalitate al profesorului-evaluator presupune:
• o foarte bună pregătire de specialitate;
• abilităţi în domeniul designului procesului evaluativ;
• capacitate de a identifica, măsura/ aprecia corect efortul şi performanţele în învăţare
ale elevilor;
• capacitate discriminativă;
• abilităţi organizatorice şi de lucru în echipă;
• abilităţi de colectare corectă a datelor/ informaţiilor care să-l ajute să facă o evaluare
adecvată a performanţelor celui evaluat capacitate de a analiza cu precauţie şi cu
responsabilitate datele/ informaţiile respective;
• capacitate de a-şi elabora strategii proprii de culegere a datelor relevante pentru
calitatea procesului de evaluare şi care să ofere răspunsuri adecvate la întrebările ce
apar pe parcursul procesului evaluativ;
• abilităţi de a formula recomandări privind îmbunătăţirea, pe viitor, a procesului de
evaluare şi/ sau a instrumentelor de evaluare aflate în uz;
• capacitatea de a adera şi de a-şi asuma orientările generale, criteriile şi standardele
de evaluare promovate la nivel de politică educaţională;

14
• asumarea elementelor de deontologie profesională asociate procesului evaluativ;
• capacitatea de a susţine prin diferite mijloace orientarea oficială în domeniul
evaluării în scopul asigurării unei anumite coerenţe a actului evaluativ şi a păstrării
unei atitudini de echidistanţă în raport cu cei supuşi testării/ evaluării;
• asumarea efectelor directe şi indirecte ale procesului evaluativ la care participă;
• capacitate de a reacţiona cu promptitudine ori de câte ori identifică o eroare sau
atunci când constată o inadvertenţă sau o abatere de la principiile morale
Cea ce trebuie, de fapt, să facă educatorul, aşa cum indică şi numele său, este
să educe şi să evalueze ceea ce a educat. În Pedagogia 1 lui Constantin Cucoş sunt
prezentate mai multe definiţii ale educaţiei şi ale verbului „a educa”: „a educa
înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna cuviinţă a copiilor şi tinerilor, a-l
creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa.
[...] Educaţie este asemenea unei arte: artă mai mare decât aceasta nu există, pentru
că, dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se săvârşeşte în
vederea accederii la lumea viitoare.” Profesorul este comparat cu un artist ce trebuie
să modeleze prin educaţie materia primă-elevul pentru viitor, conştient fiind de
influenta sa asupra omului. Această influenţă este realizată printr-o triplă acţiune: de
îngrijire a ceea ce ştie bine, de îndrumare către noi cunoştinţe, valori, sensibilităţi,
atitudini, competenţe şi de cultivare a ceea ce tocmai a aflat. Educaţia este acţiunea de
„transformare în sens pozitiv şi pe termen lung a fiinţei umane, în perspectiva unor
finalităţi explicit formulate”2.
Ca interrelaţie umană, educaţia reprezintă un efort comun şi conştient între cei
doi actori: educatorul şi educatul, în sensul în care ea nu se realizează fără cei doi.
Fără elev, profesorul nu are pe cine educa; fără profesor, elevul nu este educat (când
fac această afirmaţie, mă refer la educaţia realizată prin intermediul şcolii, deoarece
educaţia poate fi şi informală sau non-formală.) În orice domeniu de activitate este
necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului de prelucrat, pentru a uiliza
uneltele cele mai potrivite şi tehnologia adecvată. Această cerinţă se impune cu

1
Constantin Cucoş, Pedagogie,Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.26
2
Idem, p.27

15
atât mai mult în domeniul educaţiei, unde se modelează materialul uman care are o
multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute, unele
fiind chiar imprevizibile. În Jurnal filozofic, Constantin Noica notează: „O şcoală în
care profesorul nu învaţă şi el este o absurditate. Cred că am găsit un motto pentru
Şcoala mea.[...] <<Nu se ştie cine dă şi cine primeşte>>.” 3 Tot Noica vorbeşte despre
o şcoală în care să nu să se predea nimic, deoarece tinerii primesc lecţii de la tot şi de
la toţi. „Totul trebuie învăţat din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e
îngăduit din când în când e să pună întrebări.”4
Autorul acordă profesorului rolul de îndrumător, educaţia fiind acţiune de conducere
şi dirijare a evoluţiei individului spre stadiul de persoană formată, autonomă şi
responsabilă. Codul deontologic al profesiei de educator funcţionează pe principiile:
1. Angajamentul faţă de elevi.
2. Angajamentul faţă de profesiunea didactică.
3. Comportamentul etic faţă de colegii de profesie.
4. Angajamentul faţă de comunitatea şcolară şi socială.
Profesorul trebuie să fie un mijlocitor între elev şi el însuşi, trebuie să-l ajute
să se regăsească pe sine; iar elevul trebuie să întrebe singur, nu să i se dea direct. „Ce
nu ştiu pedagogii şi ştie bunul simţ românesc: <<Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere,
căci nu te ascultă.>>”5 Elevul trebuie însetat mai întâi, trebuie provocat să întrebe, să
ceară cunoştinţe. Altfel, interesul faţă de ceea ce-i spui este aproape inexistent.
Pedagogia vorbeşte în acest sens despre motivaţia elevilor, şi niciodată despre
motivaţia profesorului. Profesorul adevărat nu trebuie motivat; el este deja motivat.
Profesoratul este mai mult decât o meserie, este o pasiune, şi anume pasiunea de a da,
chiar şi atunci când nu este primit. „Profesorul, mai ales profesorul dedicat educaţiei
liberale, trebuie să încerce în mod constant să privească spre ţelul desăvârşirii umane,
apoi să se întoarcă la naturile studenţilor săi.[...] Atenţia acordată tinerilor,

3
Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990, p.27
4
Idem, p.7
5
Constantin Noica, Jurnal filozofic , ed.cit., p.65

16
 cunoaşterea lucrurilor de care sunt flămânzi şi pe care le pot digera reprezintă esenţa
acestui meşteşug. Trebuie să pândim şi să stârnim această foame.” 6

Bibliografie:
1. Bloom, Allan, Criza spiritului american, Editura Humanitas, Bucureşti,2006
2. Cucoş, Constantin, Pedagogie,Editura Polirom, Iaşi, 2002
3. Marcu, Florin şi Maneca, Constant, Dicţionar de neologisme,
Editura Academiei Republicii Socialiste Române, Bucureşti, 1978

4. Noica, Constantin, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990

6
Allan Bloom, Criza spiritului merican, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p.17

17