STRUCTURA BULBULUI RAHIDIAN

Această formațiune anatomică se află situată deasupra și în continuarea măduvei

spinării. Superior ajunge până la nivelul punții lui Varolio, având ca limită pe față ventral un
șanț cu direcție transversal numit șanțul bulbopontin. Bulbul rahidian are formă de con turtit
antero-posterior, cu vârful trunchiat în continuarea măduvei.
Bulbul rahidian prezintă doua fețe, anterioară si posterioară, și două parți laterale.
Fața anterioară prezintă, pe linia mediană, un șanț, numit șanțul median anterior. De o
parte și de alta a șantului median anterior, se disting două cordoane nervoase - piramidele
bulbare anterioare. Imediat deasupra lor în șanțul bulbopontin își are originea aparentă
perechea a VI-a de nervi cranieni. Pe părțile laterale ale piramidelor bulbare se află șanțurile
colaterale anterioare.
Fața laterlă este cuprinsă între șanțul colateral anterior și șanțul colateral posterior al
bulbului din care ies rădăcinile nervilor glosofaringian (perechea a IX-a de nervi cranieni),
vag (perechea a X-a de nervi cranieni) și spinal (perechea a XI-a de nervi cranieni). Pe
această față, în partea sa superioară, se găsește o umflătură ovalară, albicioasă, care are un
nucleu de substanță cenușie și care se numește oliva bulbară. Deasupra olivei se află originea
aparentă a celei de-a VII-a perechi de nervi cranieni, iar lateral de aceasta, originea perechii a
VIII-a de nervi cranieni.
Pe linia mediana a feței posterioare a bulbului se găsește șanțul median posterior,
continuarea șantului median posterior al măduvei. In partea inferioara, pe laturile acestui șanț
se găsesc cordoanele posterioare cu aceeaşi dispoziție ca in maduva spinării. Fiecare cordon
posterior este format dintr-un fascicul Goll așezat medial si un fascicul Burdach așezat
lateral. La jumătatea înălțimii bulbului cele doua cordoane posterioare se îndepărtează de
linia mediana și se îndreaptă in sus si lateral, formând intre ele un unghi. De la acest nivel
fasciculul Burdach se continua cu o formațiune numita corpul restiform sau penduculul
cerebelos inferior, iar fasciculul Goll devine piramida bulbara posterioara.
În bulb, datorită încrucișării căilor piramidale și a unor căi ascendente senzitive,
substanța cenușie este fragmentată în mici insule sau nuclei. Astfel, prin fragmentarea
coloanelor anterioare iau naștere nucleii motori, prin fragmentarea coloanelor posterioare se
formează nucleii senzitivi, iar prin fragmentarea coloanelor laterale iau naștere nucleii
vegetativi. Aceste mase nucleare iși modifică atât situația cât și aspectul datorita canalului
ependimar care se lărgește la nivelul bulbului și tinde să se deschidă către peretele dorsal al
acestuia, unde va forma podeaua ventriculului IV.
Nucleii formați prin fragmentarea substanței cenușii se numesc si nuclei echivalenți.În
afara acestora, bulbul posedă si nuclei proprii.
Nucleii echivalenți pot fi : motori, senzitivi si vegetativi.
Nucleii motori sunt reprezentați de nucleul nervului hipoglos (XII) și de nucleul
ambiguu al nervilor glosofaringian (IX), vag (X) și spinal (XI).
Nucleii senzitivi cuprind nucleul solitar, stație terminus pentru fibrele senzitive ale
intermediarului lui Wrisberg (VII-bis), vag (X) si glosofaringian (IX), o parte din nucleul
senzitiv al trigemenului (V),, nucleii vestibulari și nucleii cohleari (anterior si posterior).
Nucleii vegetativi sunt formați din nucleul solitar inferior, care trimite fibre viscero-
motorii (secretorii) la glandele salivare și parotide prin intermediul nervului glosofaringian și
nucleul dorsal al vagului de la care pornesc fibrele viscero-motorii la cord, plămâni și
organele abdominale.
Din categoria nucleilor proprii fac parte:
1- nucleul Goll, care se află în piramida bulbară posterioară și nucleul Burdach ce se afla in
corpul restiform. În nucleii lui Goll și Burdach se găsesc deutero-neuronii pentru analiza
secundară a semnelor sensibilității conștiente.Axonii acestor neuroni se încrucișează în drum
spre talamus și formează banda lui Reil mediană;
2 – nucleul olivar sau oliva bulbară, care are conexiuni cu cerebelul, cu nucleul roșu, cu
corpii striați, cu scoarța cerebrală și cu măduva.Are rol in mișcările involuntare și
semiautomatizate ;
3 – nucleii vegetativi bulbari, anexați nucleilor nervilor glosofaringian și vag, adică nucleul
salivar inferior și nucleul cardiopneumoenteric.
În componența bulbului mai intră și o substanță specifică formațiunilor nervoase
superioare numită substanță reticulată bulbară, alcătuită din celule motorii, vegetative si de
asociație, care alcătuiesc un subsistem funcțional cu legături similare în mezencefal,
substanță care are rol în reglarea generală a tonusului și dinamicii activității psihice.
Substanța albă a bulbului este formată din fibre cu mielină, grupate sub formă de
tracturi. Aceste fibre pot fi grupate in două clase. O primă clasă se referă la fibrele de trecere
prin bulb (tracturi ascendente si descendente), iar a doua cuprinde fibrele proprii bulbului cu
origine la acest nivel.
Fibrele de trecere ascendente provin de la măduvă. Printre acestea deosebim fasciculul
lui Goll, fasciculul lui Burdach, tractul spinocerebelos dorsal, tractul spinocerebelos ventral și
tractul spinotalamic lateral.
Fibrele de trecere descendente provin din formațiunile suprabulbare și conțin : două
tracturi cortico-spinale (anterior și lateral), tractul rubrospinal, tractul tectospinal, tractul
olivospinal, tractul reticulospinal și tractul vestibulospinal.
Fibrele de asociație alcătuiesc fasciculul longitudinal medial.
Fibrele proprii bulbului sunt descrise sub forma diferitelor grupări. Una din acestea este
constituită din corpii restiformi (așezați pe partea dorsală a bulbului lateral, se compun din
fibrele olivocerebeloase și fibrele tractului spinocerebelos dorsal), juxtaresiformi (situați
înăuntrul corpului restiform, se compune din fibrele descendente ale rădăcinii vestibulare a
nervului acusticovestibular).
Cealaltă este reprezentată de fibrele arcuate interne și fibrele arcuate externe.
STRUCTURA BULBULUI RAHIDIAN

Bulbul rahidian este segmentul inferior al trunchiului cerebral care se află situat
deasupra și în continuarea măduvei spinării. Superior ajunge până la nivelul punții lui
Varolio. Bulbul rahidian are formă de con turtit antero-posterior, cu vârful trunchiat în
continuarea măduvei.
Bulbul rahidian prezintă doua fețe, anterioară si posterioară, și două parți laterale.
Pe fața anterioară se află piramidele bulbare anterioare. Pe părțile laterale ale
piramidelor bulbare se află șanțurile colaterale anterioare.
Fața laterlă conține oliva bulbară cu nuclei de substanță cenușie.
Pe fața posterioară se continuă fasciculele Goll si Burdach medulare.
In jumătatea inferioară a bulbului rahidian, substanța cenușie este așezată la interior,
iar substanța albă la exterior. In jumătatea superioară se produc o serie de încrucișări ale
diferitelor fascicule, substanța cenușie este fragmentată în grămezi de celule, care formează
nucleii bulbului rahidian. Aceştia pot fi nuclei echivalenți: motori, senzitivi, vegetativi şi
nuclei proprii.
Nucleii motori sunt : nucleul ambiguu, din care iau naștere nervii: glosofaringian (IX),
vag (X), spinal (XI) şi nucleul hipoglosului, din care ia naștere nervul hipoglos (XII).
Nucleii senzitivi sunt :nucleul solitar, stație terminus pentru fibrele senzitive ale
intermediarului lui Wrisberg (VII-bis), vag (X) si glosofaringian (IX), o parte din nucleul
senzitiv al trigemenului (V), nucleii vestibulari și nucleii cohleari (anterior si posterior).
Nucleii vegetativi sunt formați din nucleul solitar inferior, care trimite fibre viscero-
motorii (secretorii) la glandele salivare și parotide prin intermediul nervului glosofaringian și
nucleul dorsal al vagului de la care pornesc fibrele viscero-motorii la cord, plămâni și
organele abdominale.
Din categoria nucleilor proprii fac parte:
1- nucleul Goll, care se află în piramida bulbară posterioară și nucleul Burdach ce se afla in
corpul restiform. În nucleii lui Goll și Burdach se găsesc deutero-neuronii pentru analiza
secundară a semnelor sensibilității conștiente.Axonii acestor neuroni se încrucișează în drum
spre talamus și formează banda lui Reil mediană;
2 – nucleul olivar sau oliva bulbară, care are conexiuni cu cerebelul, cu nucleul roșu, cu
corpii striați, cu scoarța cerebrală și cu măduva.Are rol in mișcările involuntare și
semiautomatizate ;
3 – nucleii vegetativi bulbari, anexați nucleilor nervilor glosofaringian și vag, adică nucleul
salivar inferior și nucleul cardiopneumoenteric.
În componența bulbului mai intră și o substanță specifică formațiunilor nervoase
superioare numită substanță reticulată bulbară, alcătuită din celule motorii, vegetative si de
asociație, care alcătuiesc un subsistem funcțional cu legături similare în mezencefal,
substanță care are rol în reglarea generală a tonusului și dinamicii activității psihice.
Substanța albă a bulbului este formată din fibre cu mielină, grupate sub formă de
tracturi. Aceste fibre pot fi grupate in două clase. O primă clasă se referă la fibrele de trecere
prin bulb (tracturi ascendente si descendente), iar a doua cuprinde fibrele proprii bulbului cu
origine la acest nivel.
Fibrele de trecere ascendente provin de la măduvă. Printre acestea deosebim
fasciculul lui Goll, fasciculul lui Burdach, tractul spinocerebelos dorsal, tractul
spinocerebelos ventral și tractul spinotalamic lateral.
Fibrele de trecere descendente provin din formațiunile suprabulbare și conțin : două
tracturi cortico-spinale (anterior și lateral), tractul rubrospinal, tractul tectospinal, tractul
olivospinal, tractul reticulospinal și tractul vestibulospinal.
Fibrele de asociație alcătuiesc fasciculul longitudinal medial.
 Fibrele proprii bulbului sunt descrise sub forma diferitelor grupări. Una din acestea
este constituită din corpii restiformi (așezați pe partea dorsală a bulbului lateral, se compun
din fibrele olivocerebeloase și fibrele tractului spinocerebelos dorsal), juxtaresiformi (situați
înăuntrul corpului restiform, se compune din fibrele descendente ale rădăcinii vestibulare a
nervului acusticovestibular).
Cealaltă este reprezentată de fibrele arcuate interne și fibrele arcuate externe.