Sunteți pe pagina 1din 1

Contract de antrepriză, contractul prin care o parte, numită antreprenor, se obligă să execute pe

riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client, în schimbul unui preţ care se stabileşte în
raport cu rezultatul lucrării. Natura lucrării, volumul şi calitatea ei sunt precizate prin clauzele
contractuale; cu toate acestea, antreprenorul păstrează o poziţie independentă faţă de client în
desfăşurarea activităţii menite să asigure îndeplinirea obligaţiei asumate; el are deplină libertate în
organizarea şi conducerea lucrării, în alegerea metodelor celor mai potrivite de executare etc.
Antreprenorul se poate obliga să execute lucrarea utilizând materialul său, ori materialul clientului; la
stabilirea remuneraţiei lui se are în vedere nu calitatea muncii prestate ci importanţa lucrării şi rezultatul
prestaţiei efectuate. Contractul de antrepriză poate avea ca obiect construirea sau repararea unei clădiri, a
unor drumuri etc., confecţionarea, repararea ori modificarea unor obiecte de îmbrăcăminte, mobilier sau
alte bunuri aferente uzului casnic sau confortului personal etc. Contractul de antrepriză este supus
următoarelor reguli generale: 1. în ce priveşte stabilirea preţului: dacă preţul se stabileşte în momentul
încheierii contractului, sub forma unei sume globale, riscul majorării ulterioare a preţului materialelor şi
manoperei cade în sarcina antreprenorului, care însă va putea diminua consecinţele unei asemenea
majorări, executând lucrarea cu minimum de cheltuieli, fără ca clientul să aibă îndreptăţirea de a refuza
acceptarea lucrării executate în acest mod. Când preţul se stabileşte pe bază de deviz, se fixează un preţ
distinct pentru fiecare fază a lucrării, preţul global rezultând din însumarea preţurilor stabilite pe faze de
lucrare. 2. Cu referire la riscuri, riscul pieirii fortuite a bunului pe care îl execută revine antreprenorului,
până ce bunul respectiv este predat clientului, afară numai dacă acesta din urmă a fost pus în întârziere
spre a-şi prelua bunul, ipoteză în care riscul revine antreprenorului, până ce bunul respectiv este predat
clientului. Dacă materialele aparţin clientului, riscul pieirii acestora, ca şi al pieirii bunului la
confecţionarea căruia ele au fost utilizate, revine clientului, antreprenorul fiind ţinut responsabil numai
dacă pieirea s-ar datora păstrării materialelor (sau după caz, a bunului) în condiţii necorespunzătoare. In
toare cazurile, riscul neexecutării contractului este suportat de către antreprenor, căci el este debitorul
obligaţiei de executare a lucrării; cu toate acestea antreprenorul este îndreptăţit să pretindă plata preţului,
dacă 1-a pus în întârziere pe client în legătură cu îndeplinirea obligaţiei referitoare la verificarea şi
primirea lucrării făcute, precum şi atunci când bunul a pierit datorită unui viciu al materialului procurat de
client. Diferitele varietăţi de contract de antrepriză sunt supuse şi unor reguli specifice, stabilite prin
dispoziţiile legale ce le reglementează. Contractul de antrepriză încetează prin: executarea în natură a
obligaţiilor cărora le-a dat naştere (executarea lucrării), prin pieirea fortuită a bunului în cursul executării
contractului; prin rezoluţiunea contractului prin neexecutarea obligaţiilor asumate de către una din părţi;
prin decesul antreprenorului, în cazul în care contractul a fost încheiat intuitu personae, iar clientul nu
consimte ca lucrarea să fie continuată de o altă persoană.