Elena Gnesina

ABECEDAR PIANISTIC
 ©2013. Toate drepturile rezervate.
Copierea de orice fel se va efectua exclusiv
cu acordul scris al S.C. Casa de Editură GRAFOART.

În elaborarea prezentei ediţii s-au folosit lucrările:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Elena Gnesina, Abecedar pianistic,
GNESINA, ELENA Editura Muzicală, <1943>.
Abecedar pianistic / Elena Gnesina. -
Bucureşti : Grafoart, 2013
ISBN 978-606-8486-56-7

786.2

EDITURA MUZICALĂ GRAFOART

Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. Enescu

Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

TEL.:
0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12
E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COM
COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO
 PREFAŢA
Micile piese şi studii cuprinse în culegerea Abecedarul pianistic
reprezintă un material didactic care n-ar trebui să fie folosit decât în
urma unor lecţii pregătitoare cu elevul începător.
Profesorul trebuie să consacre primele 2-3 săptămâni de studiu
dezvoltării aptitudinilor auditive şi ritmice ale elevului, famialiarizându-l
cu claviatura pianului, cu cititul şi cu scrierea notelor.
Elevul trebuie să înveţe să intoneze curat sunete izolate şi să
execute vocal scurte melodii acompaniate la pian, să reproducă la pian
melodii auzite.
Concomitent, elevul trebuie să se deprindă cu o poziţie corectă a
corpului pe scaun şi cu primele mişcări pe care le cere cântatul la pian.
Criteriul după care au fost alese micile studii şi piese din Abecedarul
pianistic oglindeşte concepţia autorului acestei culegeri asupra ordinii în
care trebuie să se dezvolte deprinderile pianistice ale elevului începător,
şi să obţină independenţa fiecărei mâini, ceea ce duce la o rapidă
familiarizare cu instrumetul.
Fără a face loc, în această scurtă prefaţă, unei polemici cu privire la
problemele iniţierii pianistului începător în tainele instrumentului şi fără
a argumenta părerile sale, autorul prezentei culegeri recomandă să se
urmărească obţinerea degajării în mişcările umărului, antebraţului şi ale
mâinii, cât şi a senzaţiei unei anumite greutăţi a braţului, care parcă s-ar
concentra în vârful degetelor.
Pentru dezvoltarea acestor senzaţii şi a deprinderilor motrice
elementare, este de dorit ca cele dintâi exerciţii executate pe claviatură să
îmbrace forma unor sunete izolate – non legato – obţinute în urma unei
mişcări fine a întregului braţ. Numai după ce elevul va fi învăţat să
coboare braţul încet şi lin pe claviatură, iar apoi să-l ridice uşor – după ce
a obţinut sunetul dorit, apăsând pe clapă cu degetul 3, 2 sau 4, iar apoi
formând o cvintă sau o sextă cu degetele 1 şi 5 – se va putea trece la
înlănţuiri de două, trei sau mai multe note în legato. Pentru a preveni
eventuala rigiditate în mişcări, se va recomanda elevului să facă
gimnastică.
La executarea exerciţiilor în legato trebuie să fie supravegheată
poziţia braţului (o poziţie liberă cu o uşoară arcuire a cotului) şi a
degetelor (de asemenea, uşor arcuite şi apropiate de clapele negre). O
mare importanţă o are poziţia corpului în faţa pianului. Spatele cocoşat,
coatele lăsate în jos şi lipsa de sprijin la picioare se răsfrâng în mod cât se
poate de defavorabil asupra formării deprinderilor. De aceea, copiii mici
trebuie neapărat să aibă sub picioare un scăunel.
În felul acesta, elevul care şi-a însuşit mişcările necesare execuţiei, a
învăţat temeinic notele şi ştie să le citească, va fi suficient pregătit pentru
a învăţa micile piese şi studii incluse în culegerea Abecedarul pianistic,
învăţându-l pe elev să cânte aceste studii şi mici piese muzicale, primele
în practica lui de pianist, profesorul trebuie să urmărească o precizie
maximă în execuţia textului muzical.
Orice neglijenţă ori incorectitudine în execuţie (neglijarea
pauzelor, aplicatura incorectă, incapacitatea de a asculta bucăţile până la
capăt, inexactitatea în ritm etc.) pe care profesorul ar admite-o atunci
când elevul face cei dintâi paşi în studiu, ar duce la crearea unor
deprinderi greşite, greu de înlăturat în desfăşurarea ulterioară a
procesului de învăţământ.
Ar fi de dorit ca în acelaşi timp cu învăţarea Abecedarului pianistic, în
cursul execiţiilor, elevul să fie pregătit şi pentru unele forme de tehnică
mai complicată, pentru ca, după parcurgerea acestei culegeri, să poată
trece la studii şi piese de alt gen.
Din culegere au fost omise intenţionat exerciţiile de game şi
acorduri întrucât autorul consideră puţin indicat învăţarea acestora în
prima etapă a studiilor, fără o pregătire prealabilă.
Exemplele cuprinse în culegerea de faţă pot fi folosite şi ca material
pentru exerciţii de transpoziţie.
Însemnătatea transpoziţiei este adeseori subapreciată de către
profesori; totuşi, posibilitatea de a transpune contribuie la formarea
memoriei, la orientarea pe claviatură şi la deprinderea practică a
diferitelor tonalităţi.
ELENA GNESINA, februarie, 1943
 ABECEDAR PIANISTIC
Mâna se ridică liber de oricâte ori se întâlneşte o pauză sau o virgulă.

2 3

Studiile nr. 4 şi 5 se vor executa alternativ legato şi non legato.

4 5

4
6

5
 10

11

12

13

6
14

15

16

17
7
 Terţele (ex. 18) se vor executa apăsat; la orice pauză sau virgulă se ridică braţul.

18

19

20
8
21

22

23

24

25

9
 MIC MARŞ

26

27

Sprijinindu-se pe degetele 5 şi 3, se atinge uşor clapa cu degetul 1. Înaintea notelor întregi braţul se va ridica liber.

28

10
29

30

31

32

11
 33

34

12
35

36

13
 37

38

39

14
40

41

Studiul nr. 42 se va executa atât legato, cât şi staccato.

42

15
 MIC VALS

43

16
44

45

46

47

17
 MIC STUDIU DE PEDALE
Moderato
Mâna stângă se va trece cu o mişcare lină, cruciş, peste dreapta.

48

FINE Mâna dreaptă se va trece peste stânga.

D.C. al FINE

18
 STUDIU DE PEDALE

49

19
 MIC STUDIU CU PEDALA ÎNTÂRZIATĂ
1. Pedala se va pune uşor la jumătatea duratei şi se va ridica în momentul apariţiei unui sunet nou,

în felul următor: etc.

2. După apăsarea pedalei, braţul se va ridica la fiecare virgulă spre a se face auzit un sunet nou, cuat, prelungin prin apăsarea pedalei.

50

20