Sunteți pe pagina 1din 3

TABELUL LUI MENDELEEV

Scurt istoric
La jumătatea secolului al XIX-lea chimia era în plină efervescență. Deja bazele ei
deveniseră suficient de solide, ceea ce lăsa loc unei evoluții rapide. Se dezvolta rapid și
chimia organică. Totuși erau multe întrebări care nu își găsiseră răspunsul. Ar fi fost greu să
fie găsite, câtă vreme oamenii de știință nu aveau, încă, un model fizic acceptabil al atomilor.
Acesta avea să se contureze către sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.
A fost un drum lung, cel care a dus la înțelegerea existenței unei ordini în elementele
chimice. Un drum care, ilustrează foarte bine însăși evoluția științei, de la mistere filosofice,
la o mai bună înțelegere a lumii.
Savanții vremii încercau să găsească o anumită ordine care ar guverna elementele
chimice. Inspirați probabil de biologie, care dispunea de o clasificare organismelor, se încerca
gruparea elementelor chimice în funcție de diferite criterii.
O primă clasificare a elementelor chimice a fost făcută de omul de stiinta francez
Lavoisier. El a încercat să le grupeze în funcție de natura combinațiilor chimice pe care
acestea le formau cu oxigenul. În 1816, Ampere, propune o clasificare similară cu cea
propusă de Carl Linnaeus pentru plante. Ampere considera fiecare element chimic ca fiind o
specie. Speciile erau grupate în genuri, iar genurile în familii. De exemplu, clasa ”Leucolyte”
conținea genul ”Calcide”, din care făceau parte patru specii: bariul, stronțiul, calciul și
magneziul.
Părea natural ca, în încercarea de clasificare a elementelor chimice, să intre în joc și masa
atomică a lor.
Pe 1 martie 1869, Dimitri Mendeleev, un chimist rus, a fost cel care a publicat pentru
prima dată un tabel periodic al elementelor asemănător cu cel actual, recunoscut la nivel
mondial. Forma este prezentată într-o sesiune a Societății Ruse de Chimie. Tabelul ilustra
tendințele periodice pe care le prezentau proprietățile elementelor cunoscute la acea vreme și,
folosindu-se de această teorie, Mendeleev a prezis anumite proprietăți ale elementelor ce încă
nu fuseseră descoperită și nici adăugate în tabel. Majoritatea predicțiilor și proprietăților s-au
dovedit a fi adevărate pe măsură ce noi elemente erau descoperite, iar de atunci, tabelul
periodic al elementelor sau tabelul lui Mendeleev a fost dezvoltat și corectat, cu noile
elemente descoperite adăugate.

Curiozități despre tabelul lui Mendeleev

Destul de surprinzator, se spune ca Mendeleev a dezvoltat reprezentarea vizuala a


ideilor sale dupa ce acesta a renuntat, temporar, la munca sa, din cauza lipsei unui progres. In
mod ironic, era in timpul somnului atunci cand chimistul rus a vazut tabelul “unde toate
elementele s-au asezat corect”. Dupa ce s-a trezit, Mendeleev a desenat imediat un tabel- asa
cum l-a vizualizat si in timpul visului sau. Si, cu toate ca mai tarziu a facut unele ajustari in
tabel, viziunea din visul lui Mendeleev este recunoscuta ca fiind un punct de importanta
maxima in dezvoltarea tabelului periodic al elementelor, asa cum il stim in prezent.
Tabelul periodic al elementelor este folosit în școli încă din anul 1869, atunci când
chiar Mendeleev l-a introdus studenților săi de la Universitatea din St. Petersburg.
Din 1950 și până acum, tabelul periodic al lui Mendeleev nu s-a schimbat prea mult,
decât în anul 2016, pe 2 decembrie au fost adăugate patru noi elemente: „nihoniu” (elementul
113), „moscoviu” (elementul 115), „tennessine” (elementul 117), „oganesson” (elementul
118), care a primit această denumire în onoare fizicianului rus Iuri Oganesian.

1
Singura literă care nu apare în tabelul lui Mendeleev este litera “J”.

În prezent, în tabelul lui Mendeleev există 118 elemente, iar 90 dintre acestea se
regăsesc în natură și 28 dintre ele sunt create de om.
Aproape fiecare element din tabel are o denumire cu o anumită semnificație. Spre
exemplu, „titanul” este denumit după titanii greci.
Atunci când Mendeleev avea nevoie de o abordare sistematică pentru a aranja elementele, el
s-a inspirat din jocul de cărți solitaire, pentru a organiza tabelul pe categorii.

Triadele lui Döbereiner

În 1816 Döbereiner constata faptul că masa atomică a stronțiului era foarte apropiată de
media aritmetică maselor atomice ale calciului și bariului, iar aceste trei elemente chimice au
anumite propietăți asemănătoare. Tot el semnala, în cursurile sale de la Universitatea Jena,
faptul că bromul, proaspăt descoperit, în 1825, ar trebui, la rândul său, să aibă o masă atomică
egală cu media aritmetică dintre masa atomică a clorului și iodului. Predicția i-a fost
confirmată de Berzelius, în 1826.Döbereiner era convins că există mai multe grupări de trei
elemente chimice, pe care el le-anumit triade, în care putem regăsi aceleași proprietăți. În
afară de cele două de mai sus, el nu a mai identiticat decât una: sulf, seleniu și teluriu.

A încercat să găsească și alte triade, dar căutările lui s-au soldat cu un eșec. Din acest
motiv, chimiștii vremii au considerat că avem de-a face cu o simplă coincidență lipsită de
însemnătate.

Cilindrul lui Beguyer de Chancourtois

Francezul Beguyer de Chancourtois era un geolog renumit. În 1862, publică lucrarea


intitulată ”Mémoire sur un classement naturel des corps simples ou radicaux appelé vis
tellurique” (Memoriu asupra unui clasament al corpurilor simple sau radicale, intitulat
șurubul teluric). Titlul nu pare a fi deloc promițător, totuși el a fost foarte aproape de a
realiza primul tabel periodic al elementelor chimice.
De Chancourtois a plasat elementele chimice cunoscute pe o spirală, în funcție de ceea
ce el numea ”numere caracteristice” sau ”caractere numerice”. Din conetxt rezultă că este
vorba despre masele atomice corespunzătoare. Grafic, el a construit un cilindru a cărui bază
circulară era împărțită în 16 părți egale. Pe acest cilindru el a desenat o spirală, care făcea un
unghi de 45° față de generatoare. Fiecare tură completă a acestei spirale a fost împărțită, la
rândul ei, tot în 16 părți egale. Pe această spirală au fost marcate punctele corespunzătoare
maselor atomice ale elementelor chimice cunoscute în vremea sa. La fiecare 360°, spirala
intersectează aceeași generatoare a cilindrului. Drept urmare, elementele chimice ale căror
mase atomice difereau cu 16 unități se aflau unul deasupra celuilalt, pe aceeași linie verticală.
De exemplu, sodiul, al cărui masă atomică este egală circa 23 de unități, îl vom găsi plasat pe
aceeași linie verticală cu litiul, a cărui masă atomică este de circa 7 unități. De Chancourtois a
putut constata că elementele chimice aflate pe aceași generatoare împărtășesc proprietăți
chimice similare. Din nefericire, din mai multe motive, pasul acesta a trecut neobservat. Ideea
periodicității elementelor chimice plutea în continuare în aerul tumultos al științei.

2
John Alexander Reina Newlands

Englezul John Newlands, la rândul său, a fost la o singură aruncătură de băț de marea
descoperire. Între 1863 și 1866 el publică o serie de articole în care prezenta tabele în care
elementele chimice erau grupate în tabele ale căror coloane conțineau câte șapte elemente
chimice, ordonate după masa atomică. Astfel a putut arăta că elemente chimice care se află pe
aceași linie au proprietăți similare. Astfel, pe aceeași linie, în două coloane alăturate, găsim
sodiul și potasiul, la fel se întâmplă cu seleniul și sulful, cu calciul și magneziul și așa mai
departe.

Newlands afirmă că există o lege a ordonării chimice, pe care el a numit-o „legea


octavelor”. El o explică astfel în ”On the Law of Octaves”, articol publicat în 1865. ”Se vede
de asemenea că numărul corespunzător elementelor chimice (cu proprietăți similar) diferă
cu 7 sau cu un multiplu de 7. Cu alte cuvinte, membrii aceluiași grup sunt în aceeași relație
ca extremitățile uneia sau mai multor octave din muzică. Al optulea element pornind de la un
element dat este un fel de repetiție al primului. Propun ca această relație particulară să
poarte numele de lege a octavelor.” Din nefericire, în timp ce pe unele linii găsim elemente
chimice cu proprietăți similare, în altele nu se mai întâmplă același lucru. El nu a avut curajul
să lase spații libere pentru elementele care ar fi trebui să fie prezente acolo, dar care încă nu
fuseseră descoperite încă, așa cum avea să facă Mendeleev în 1869.Oricum, deși se apropiase
foarte mult de descoperirea periodicității proprietăților elementelor chimice, lucrările lui nu
au fost bine primite nici măcar de către colegii din Marea Britanie. Dar, în ciuda respingerii
ideilor lui Newlands, revoluția plutea în aer. Se acumulaseră datele necesare și era nevoie
doar de un om care să le conecteze cum trebuie. Din întâmplare, sau nu, el a fost Medeleev.

https://stiintasitehnica.com/o-scurta-istorie-a-tabelului-lui-mendeleev-5/

https://www.libertatea.ro/lifestyle/tabelul-lui-mendeleev-curiozitati-3157876