A) Specificați particularitățile obiectului raportului juridic de dreptul

mediului
Obiectul raportului juridic de mediu îl constituie conduita subiecţilor raportului
juridic de mediu, respectiv acţiunile sau inacţiunile a acestor subiecţi în cadrul
unor astfel de raporturi. Obiectul raportului juridic de mediu este variat şi
diversificat din următoarele considerente:
 Activitatea de protecţie a mediului este o activitate complexă, la fel ca şi
activităţile de poluare;
 Subiecţii raportului juridic de mediu au conduite diferite şi prezintă
diversitate mare de atitudini de la protecţia şi ocrotirea mediului, pînă la
poluarea lui. Această diversitate este restabilită de normele dreptului
mediulu;
 Subiecţii raportului dreptului mediului sunt persoanele între care există o
relaţie socială reglementată de o normă a dreptului mediului.
B) Explicați particularitățile subiectului și a drepturilor/obligațiilor de
mediu în raporturile juridice de dreptul mediului
Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, stabileste o serie de atributii
(drepturi si obligatii) in sarcina subiectelor raportului juridic de dreptul
mediului, pe care le grupeaza astfel:
- Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului (art.65-68),
respectiv pentru autoritatea centrala pentru protectia mediului si pentru agentiile
teritoriale pentru protectia mediului;
- Atributii si raspunderi pentru autoritatile administratiei publice centrale
(art.69), respectiv pentru Ministerul Sanatatii, Ministerul Apararii Nationale,
Agentia Nationala pentru Stiinta, Tehnologie si Inovare, Ministerul de Interne,
Ministerul Transporturilor, Agentia Nationala a Tineretului si Sportului, precum
si pentru autoritatile administratiei publice locale (art.77);
- Atributii in sarcina persoanelor fizice si juridice (art.80)
În ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor la raporturile juridice de
mediu, este necesară relevarea unei diferenţieri a acestora, aşa cum diverse
categorii de drepturi şi obligaţii ale subiecţilor de dreptul mediului implică
aplicabilitatea regimului juridic diferit.
Drepturile ecologice ale omului presupun aspiraţiile individului privind natura
sau componentele acesteia, recunoscute prin lege, legate de satisfacerea
necesităţilor (sau de posibila lor satisfacere) prin interacţiunea cu natura şi
asigurarea unei astfel de satisfaceri.
1) satisfacerea necesităţilor individului cu ajutorul resurselor naturale;
2) ocrotirea sănătăţii de efectele negative ale influenţei asupra mediului;
3) asigurarea drepturilor generaţiilor viitoare;
4) asigurarea respectării drepturilor ecologice.
În acest sens, dreptul subiectiv ecologic al persoanei nu trebuie de separat de
dreptul natural al acestuia, care se exprimă prin înseşi dreptul naturii de a nu fi
influenţată.
Dreptul de beneficiere a resurselor naturale. Conţinutul dreptului de
beneficiere este alcătuit din totalitatea drepturilor şi obligaţiunilor beneficiarilor
în vederea exploatării resurselor naturale. În dependenţă de tipul de beneficiere
volumul drepturilor şi obligaţiilor beneficiarului depinde de statutul juridic al
acestuia şi de regimul juridic privind dreptul de folosire şi dreptul de proprietate
asupra resurselor naturale.
Drepturile patrimoniale sunt acele categorii de drepturi subiective care au un
conţinut patrimonial sau, cu alte cuvinte, se referă la un anumit patrimoniu.
Astfel, articolul 127 al Constituţiei Republicii Moldova şi articolul 1 al Codului
apelor al Republicii Moldova consacră dreptul de proprietate privată asupra
apelor.
Drepturile subiective- din categoria respectivă de drepturi fac parte toate
drepturile pe care le pot asuma subiecţii raporturilor juridice de dreptul mediului
zi de zi, fără ca acestea să fie prevăzute expres de lege
Dreptul absolut- Exemplu de asemenea drept este dreptul la un mediu sănătos
din punct de vedere ecologic.
Drepturile subiective nepatrimoniale este vorba despre dreptul moral la aspect
peizajistic, dreptul la siguranţă de mediu etc.
Drepturile materiale constituie acea categorie a drepturilor pe care subiecţii de
dreptul mediului le au în legătură cu un bun, o situaţie etc. (de exemplu, dreptul
la apă calitativă, dreptul de a beneficia de resurse naturale etc.)
Drepturile de procedură reprezintă acea categorie de drepturi pe care persoana
le dobândeşte în legătură şi pentru asigurarea exercitării unui drept subiectiv
material. Exemplu de drept procesual poate fi acela care reglementează
posibilitatea persoanei de a cere repararea daunelor de mediu.
Obligaţiile ecologice Obligaţiile subiecţilor de dreptul mediului constituie
îndatorirea subiectului raportului juridic de mediu de a avea o conduită
corespunzătoare dreptului subiectiv al subiectului activ sau prerogativei
organului de stat şi care, în caz de necesitate, poate fi asigurată prin forţa de
coerciţie statală.
Obligaţiile pozitive constituie acea categorie a obligaţiilor specifice subiecţilor
de dreptul mediului, care prevăd obligaţiunea subiecţilor pasivi de a întreprinde
careva acţiuni cu caracter material sau nematerial, obligaţie care poate reieşi
dintr-o înţelegere a părţilor (de exemplu, în cazul contractului de concesiune sau
de locaţiune a resurselor naturale; din prescripţia legii, cum ar fi în cazul
drepturilor absolute).
Obligaţiile negative- prevăd îndatorirea subiectului pasiv de a se abţine de la
careva acţiuni , care, fie că sunt interzise expres prin lege, fie că este îndatorată
să se abţină de la careva acţiuni, pe care în mod obişnuit le-ar fi întreprins, dar
care, ca rezultat al încadrării în raporturile de dreptul mediului, este obligat să
nu le întreprindă (de exemplu, obligaţia de a respecta regimul de acces în cadrul
rezervaţiei ştiinţifice).
Obligaţia de rezultat- de exemplu, obligaţiile născute din contractul de
concesiune a resurselor naturale urmăresc obţinerea unui rezultat material
concret, fie a asigurării folosirii eficiente a cărorva resurse., fie conservarea
acestora.
Obligaţia de mijloace- De exemplu, prin angajarea în raporturile juridice de
mediu de răspundere subiectul pasiv este pus în obligaţie de a suporta toate
condiţiile de aplicare a institutului de răspundere, măsurile respective
întreprinse de către subiectul activ având scop de a asigura repararea daunei şi,
implicit, de a reeduca persoana.
Obligaţii opozabile doar părţilor- Astfel, obligaţiile stipulate în contractul de
concesiune a resurselor naturale între concesionar şi concedent ce se referă la
termenii şi condiţiile de plată sunt nu altceva decât obligaţii opozabile doar
părţilor.
Obligaţiile opozabile terţilor sunt acelea care au referire la alte persoane şi
condiţia executării acestora de fiecare dată ţine de considerarea acestor
persoane. Prin urmare, dacă e vorba despre contractul de concesiune a
resurselor naturale, condiţia realizării obligaţiilor ţine de respectarea condiţiilor
de realizare a drepturilor cetăţenilor, care, de asemenea, pot fi într-o legătură
obligaţională cu referire la obiectul concesionat (terenul, masivul forestier etc.)
Obligaţia perfectă- Astfel obligaţia întreprinderii de a respecta liniştea pe timp
de noapte în localităţi, asigurând excluderea unei poluări sonore, este o obligaţie
perfectă, pasibilă urmăririi atât pe cale civilă, cât şi prin procedura reparării
daunelor de mediu.
Obligaţie imperfectă- Asemenea tip de obligaţie se referă la posibilitatea
realizării dreptului de petiţionare ca rezultat al încălcării drepturilor cetăţeanului
de către organul de stat sau funcţionar, cum ar fi cel de acces la informaţia de
mediu.
Obligaţii izvorâte din actele juridice- (contravenţie, infracţiune prin care s-a
produs un prejudiciu de mediu).
Obligaţiile izvorâte din fapte juridice îşi fac apariţia în rezultatul survenirii
condiţiilor care nu au depins de voinţa subiecţilor de dreptul mediului, precum
şi când voinţa subiectului nu a fost îndreptată asupra împrejurărilor cărora legea
le conferă titlul de izvor de obligaţii.
C) Apreciați temeiurile de apariție/ modificare și stingere a raporturilor
juridice de mediu și mecanismele de realizare al acestora
Raportul de dreptul mediului apare între persoane în legătură cu folosirea
raţională, prevenirea, protecţia, conservarea şi dezvoltarea componentelor
biotice, abiotice şi antropogene ale mediului, reglementată de normele dreptului
mediului, fiind apărată, în caz de necesitate, prin forţa coercitivă a statului.
Nu orice fapt juridic (social) generează, modifică sau stinge raportul juridic de
mediu, ci numai acele fapte juridice de care legea mediului (prin norme juridice
de mediu) leagă astfel de consecințe juridice.
Sunt izvoare ale raportului juridic de mediu:
- evenimentele naturale - ca fenomene naturale, independente de vointa omului,
care au efecte poluante asupra mediului (cutremure, inundatii, tornade, eruptii
vulcanice, incendii etc.), ce genereaza, modifica sau sting raporturi juridice de
mediu;
- actiunile omenesti - savarsite de persoane fizice sau juridice care au ca efect
fie poluarea mediului (actiuni poluante), fie sunt savarsite in scopul prevenirii
poluarii, inlaturarii efectelor sale si imbunatatirii conditiilor de mediu, si care
pot produce, modifica sau stinge raporturi juridice de mediu.
Actiunile omenesti pot fi savarsite fara intentia de a produce efecte poluante
(sub forma de accidente ecologice etc.) sau pot fi savarsite cu intentia de a
produce astfel de efecte (actiuni poluante).
Subiectul II Regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă
Determinați noțiunea și componența terenurilor cu destinație agricolă.
1) Terenurile sînt declarate bune pentru agricultură pe baza materialelor
cadastrului funciar. Terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma de
proprietate, sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de
produse agricole şi pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a
agriculturii, precum şi pentru obţinerea produselor energetice
Terenurile agricole au următoarea componență:
 pentru obținerea producției agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele,
pârloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, plantațiile
eterooleagenoase, arbuştii fructiferi, grădinile, fânețe și pășuni şi altele asemenea –
cele cu vegetaţie);
 pentru construcții agricole – terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate
păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de reparaţie şi de păstrare a
mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, pensiuni agroturistice,
inclusiv amenajările piscicole, iazurile antierozionale, drumurile care servesc
activităţilor agricole, instalaţiile de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la
altă categorie de destinaţie;
 terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcâm) care
au gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile
râurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii;
 fâşiile forestiere;
 loturi pomicole din cadrul întovărășirilor pomicole;
 terenuri degradate (râpi, alunecări de teren, mlaștini).

2) Determinați condițiile și măsurile juridice de consolidare a terenurilor

agricole
Consolidarea terenurilor agricole se efectuează din iniţiativa proprietarilor de
terenuri prin următoarele modalităţi:
a) în baza contractului de activitate economică comună (cooperativele agricole
de producţie);
b) prin folosirea în comun a terenurilor agricole (în conformitate cu statutul
întreprinderilor agricole);
c) prin separare, comasare şi redefinire a hotarelor sectoarelor de teren, prin
arendă, vînzare-cumpărare, prin schimbul sectoarelor de teren de către
deţinătorii de teren, inclusiv între deţinătorii de teren participanţi la procesul de
consolidare; precum şi prin alte modalităţi neinterzise de lege. Metoda de
consolidare a sectoarelor de teren agricole o vor alege proprietarii de teren.
 Consolidarea terenurilor prin schimb benevol
 Consolidarea de către autorităţile publice locale a terenurilor prin vînzare-
cumpărare
3) Propuneți metode legale de scoatere a terenurilor agricole din circuitul
agricol