Sunteți pe pagina 1din 5

Ministerul Educației, Culturii și Cercetarii Științifice

Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice


Facultatea de Arte Plastice
Catedra Design Interior

Referat
La Pedagogie

cu tema: " Noțiunea de sistem. Sistemul de învățămînt. "

a elaborat: Dem Anastasia


a verificat: Comendant Tatiana

Chișinau, 2020
Tema: ”Notiunea de sistem. Sistemul de învăţământ”
Subiectele temei:
1 Sistemul de învățământ
2 Sisteme şi tipuri generice de educaţie
3 Funcţiile sistemului de învăţământ
4.Structura sistemului de învăţământ

1 Sistemul de învățământ
Conceptul de sistem provine din grecescul “systema” care înseamnă ansamblul unor părţi,
corelate între ele.
Sistemul de educaţie se manifestă printr-o educaţie de tip formal, nonformal sau informal,
incluzând toate dimensiunile (intelectuale, morale, estetice, tehnologice, fizice) implicate în
cadrul acţiunilor educaţionale organizate, structurate şi planificate sau în contextul influenţelor
incidentale de tip pedagogic provenite din câmpul psihosocial.
Sistemul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de educaţie, care se referă
la organizarea instituţională a învăţământului
Sistemul de învățământ are rolul de a socializa oamenii, astfel încât să devină membri ai
societăţii, să îndeplinească roluri semnificative în reţeaua complexă a interacţiunilor sociale. Prin
învăţarea rolurilor sociale care îi revin, copilul se socializează, adică deprinde cum să satisfacă
aşteptările celorlalţi în legătură cu el.

2 Sisteme şi tipuri generice de educaţie


Sistemul de învăţământ, în sens larg, cuprinde “ansamblul instituţiilor care participă la
organizarea arhitecturii şcolare, adică la derularea generală a studiilor pe cicluri, orientări, etc.”
Sistemul de învăţământ are un caracter deschis incluzând pe lângă instituţiile şcolare şi
universitare cu caracter formal şi instituţile specializate în instruire nonformală, cum ar fi
centrele de pregătire profesională, cluburile, taberele şcolare, programele de radio/televiziune
şcolară/universitară, pe de o parte şi pe de altă parte, diferiţi agenţi sociali cu care şcoala
stabileşte relaţii de tip contractual (şcolile militare, şcolile profesionale, biserica) sau consensuale
( familia, comunitatea locală)
În sens restrâns sistemul de învăţământ cuprinde instituţiile şcolare (şcoala primară, gimnaziul,
liceul, învăţământul profesional şi superior), organizate pe trepte, cicluri şi ani de studii.
Procesul de învăţământ este principalul subsistem al sistemului de învăţământ în cadrul căruia se
realizează instruirea şi învăţărea elevilor şi studenţilor prin intermediul activităţilor proiectate,
organizate şi dirijate de către profesori, în conformitate cu anumite norme şi principii didactice,
într-un context metodic adecvat, apelând la resurse materiale şi didactice potrivite, în vederea
atingerii dezideratelor educaţiei.

3 Funcţiile sistemului de învăţământ


Sistemul de învăţământ, asemănător educaţiei în general, realizează cele trei funcţii educaţionale
principale şi anume:
a) funcţia cognitivă, instructiv-educativă şi culturală, care formează pe “homo cogitans” (omul
care gândeşte);
b) funcţia praxiologică, de muncă şi aplicare a cunoştinţelor în practică, care formează pe
”homo faber” (omul care munceşte şi creează);
c) funcţia axiologică, de valorizare, de evaluare, care formează pe “homo estimans” (omul care
apreciază, valorizează)
Funcţia centrală a educaţiei şi implicit a învăţământului înzestrarea sa implică exercitarea şi a
altor funcţii secundare: a) funcţia economică, de asigurare a forţei de muncă în conformitate cu
nevoile societăţii şi cu aspiraţiile membrilor ei;
b) funcţia de socializare, de pregătire a tinerei generaţii pentru integrarea optimă în mediul
socio-profesional şi formare a competenţelor de comunicare interumană, a capacităţilor de a
lucra în echipă, a toleranţei şi a respectului reciproc;
c) funcţia de dezvoltare şi exersare în condiţii optime a talentelor, cultivarea interesului pentru
anumite domenii şi de spijinire a afirmării personalităţii fiecărui individ;

4.Structura sistemului de învăţământ


Structura sistemului de învăţământ evidenţiază elementele componente ale acestuia şi relaţiile
de interdependenţă dintre ele,
Specificul diverselor niveluri de organizare ale învățământului este următorul;
•nivelul învățământului primar este axat pe dobândirea culturii generale de factură instrumentală
(dobândirea deprinderilor de scriere, citire, de calcul, inițierea în limbaje specifice);
•nivelul învățământului secundar inferior/gimnazial urmărește dobândirea culturii generale de
baz" (cunoștințe fundamentale din principalele domenii ale cunoașterii);
•nivelul învățământului secundar superior/liceal vizează orientarea culturii generale spre anumite
domenii de cunoa'tere (știință, socio-uman, tehnologie, economie.), cu deschidere spre cultura
opțională de specialitate;
•nivelul învățământului profesional înglobează orientarea înspre dobândirea culturii
despecialitate necesare practicării unei anumite profesii;
•nivelul învățământului superior/universitar este axat pe aprofundarea teoretico-practic
"specializat" a unui anumit domeniu de cunoaștere;
Învăţământul este organizat pe niveluri, asigurând coerenţa şi continuitatea instruirii si educaţiei,
în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi individuale. Sistemul naţional de învăţământ
cuprinde:
Grupele de vârstă corespunzătoare nivelurilor educaţionale sunt:
 Educație preșcolară (3,5 ani)
 Școală primară (4 ani)
 Gimnaziu (5 ani)
 Liceu (3 ani)
 Școală medie de cultură generală (2 ani)
 Școală de meserie (1 an)
 Școală profesională (3 ani)
 Colegiu (2-5 ani)
 Învățământ superior (4-5 ani)
 Doctorat/Postdoctorat (3-4 ani)
1.Învăţământul preşcolar. Copiii cu vârste cuprinse între 3–6/7 ani .Împărțit pe următoarele
niveluri: grupa mică, mijlocie, mare si pregătitoare, conform vârstei şi abilităţilor copiilor.
2.Învățământul primară. Învățământul primar începe aproximativ la 5-6 ani și se termină la 10-
11 ani. Aici, un profesor predă aproape toate subiectele, cu excepția artei, educației fizice,
muzicii și limbilor străine. Obiectivele obligatorii aici sunt: limba maternă (în funcție de școală
poate fi rusă, română, ucraineană, bulgară), în special abilitatea de a citi și scrie, matematică, o
limbă străină, limba română, muncă, educație fizică, desen, muzică. După finisarea acestei etape
a educației, copiii iau următoarele examene obligatorii: limba maternă, matematica, limba
română (verbal). 
3.Gimnaziu educatie. Învățământul secundar (învățământul gimnazial) începe de la 10-11 ani și
se termină la 15-16 ani. Aici fiecare profesor predă un subiect. Obligatorie este limba maternă și
literatura, limbi străine, limba și literatura română, științe naturale (matematică, fizică, chimie),
geografie, biologie, informatică, istoria românilor, istoria generală, educație civică, artă, muzică,
educație tehnologie. De asemenea, un obiect pe care elevii îl aleg. După absolvirea
învățământului secundar, sunt necesare următoarele examene: limba și literatura maternă, limba
și literatura română, matematica, istoria românilor și istoria universală. După absolvirea
examenului, absolvenților li se eliberează un certificat, iar elevul are dreptul să rămână în liceu
până în clasa a XII-a sau să intre într-o școală sau colegiu profesional.
4.Liceu educație. Învățământul liceal începe de la 15-16 ani și se încheie la 17-18 ani și durează
trei ani. Este ultima etapă a învățământului secundar. Alegerea subiectelor de aici este mai liberă.
În special, există o diviziune a profilurilor. Elevii au dreptul să aleagă unul dintre cele patru
profiluri disponibile: umanitar, real, sport, artă. În profilul umanitar, se pune un accent mai mare
pe științele umaniste, cum ar fi literatura, istoria, limbile și un nou subiect, literatura mondială. În
profilul real, accentul se pune pe științele naturale, în
special fizica, matematica, informatica, biologie, fizica, chimie. În profilul artei, în funcție de
liceu, absolvenții studiază una din domeniile artei: coregrafie, arte plastice, artă teatrală și artă
muzicală.
În profilul sportului, accentul se pune pe disciplinele sportive. Disciplinele care vor fi studiate
depind de Liceu. În special, elevii pot alege din următoarele sporturi: gimnastică (fete),
gimnastică, artă, înot, acrobație, gimnastică de sport (băieți), sarind de pe o trambulină, aerobic
sport dans, tenis, tenis de masă, șah, dame, baschet, fotbal, badminton , atletism, orientare
turismul sportiv, navigatie, polo pe apă, volei, handbal, rugby de arte marțiale,
scrimă, ciclism, tir, canotaj și canotaj, ecvestru pentatlon, modern, box, lupte, Girs sporturi de
război, tehnice și aplicate, haltere.
Tot în învățământul liceal, elevii au dreptul să aleagă unul sau două discipline. Iată o listă de
elemente opționale.

 Dezvoltarea societății
 Educație economică și antreprenorială
 Integrarea europeană
 Gestionarea computerelor și rețelelor
 Educație ecologică
 Introducere în sociologie
 Educație interculturală
 Să ne cunoaștem mai bine
 Cultura comunicării
La sfârșitul liceului, elevii își urmează diploma de licență. Lista examenelor: limba română,
limba maternă, limba străină, subiectul după profil (umanitar - istorie, real - matematică) și un
examen la alegere. Diploma de încheiere a liceului conferă dreptul de a intra în instituțiile de
învățământ superior 

5.Învățământul superior. Învățământul superior din Republica Moldova, cu excepția


învățămîntului medical și farmaceutic, se realizează în trei cicluri:

 Ciclul I - studii superioare de licență, cu durata de 3-4 ani și corespunde unui număr de
60 de credite pentru un an de studiu
 Ciclul II - studii superioare de masterat, cu durata de 1-2 ani și corespunde unui număr de
90-120 de credite de studiu
 Ciclul III - studii superioare de doctorat, cu durata de 3 ani și corespunde unui număr de
180 de credite. 

Concluzia
Educaţia şcolară reprezintă unul dintre factorii capabili să contribuie la crearea unei societăţi mai bune.
Modul de dezvoltare a lumii contemporane este legat în mare măsură de modul în care educaţia şcolară
poate să satisfacă cerinţele acestei dezvoltări. Accentul pe educaţie cere ca noile educaţii să deţină o
pondere mai mare în şcolile contemporane. Educaţia nu poate rezolva ea singură totalitatea
problemelor lumii contemporane, dar nu se poate concepe nici soluţionarea serioase şi durabilă a
gravelor probleme actuale fără contribuţia sistemelor educative.
Bibliografia
1. SISTEMUL DE EDUCAŢIE ŞI COMPONENTELE SALE Comisar-şef dr. Ioan
Radulian Centrul Cultural al M.A.I. http://www.cultura.mai.gov.ro/traditii/sistem-
educatie.pdf
2. PEDAGOGIE 1. Introducere in pedagogie si teoria si metodologia curriculum-ului.pdf
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bia_
%C3%AEn_Republica_Moldova#Structura_sistemului_de_%C3%AEnv
%C4%83%C8%9B%C4%83mint_%C3%AEn_Republica_Moldova