Sunteți pe pagina 1din 14

CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII CULTURII DE PORUMB

1.1.IMPORTANŢA ŞI RĂSPÂNDIREA CULTURII DE PORUMB


1.1.1.IMPORTANȚA CULTURII DE PORUMB

Porumbul (Zea mays L.) este una din cele mai importante plante de cultura, cu
utilizari multiple in alimentatia oamenilor, industrie, hrana animalelor. (conform statisticilor
FAO, distributia consumului este : 21% alimentatia umana, 72% hrana animalelor, 7%
industrie);
Importanţa culturii reiese şi din posibilităţile multiple de valorificare a boabelor, aşa
cum se reliefează prin schema utilizării sale în cadrul S.U.A., principalul producător (fig. 1.1).

Fig. 1.1. Utilizarea complexă a porumbului în cadrul celei mai mari ţări producătoare
de porumb din lume (după Iowa State University, 2012)
Boabele de porumb sunt utilizate în industria amidonului, a spirtului, glucozei şi
dextrinei germenii sunt utilizati pentru extragerea uleiului, utilizat în alimentaţia dietetică;
In alimentaţia omului din boabele „degerminate”, prin măcinare uscată,
se obţin: făină de mălai, fulgi de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial;
prin măcinare umedă (bobul cu embrion), se obtin, pe langa produsele enumerate, si un sirop
bogat in fructoza (pentru diabetici), bere, inlocuitori pentru cafea, paste pentruglasat, drajeuri,

1
etc. Prin diferite tratamente, dupa macinatul umed, se obtin: amidon, glucoza, dextroza,
whisky, gazohol, medicamente.
Fructul este o cariopsă care conţine amidon, substanţe proteice şi uleiuri, 100 g de
porumb – 97 kcal. Conţine multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din
grupa B, vitamina E, fier, fosfor, magneziu, zinc şi potasiu. Magneziul, care este prezent în
cantităţi mari în porumb completează într-un mod excelent lipsa acestui element datorată
bolilor legate de îmbătrânirea organismului.
Porumbul are efect împotriva stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales
în vitamina B1, care are efect asupra funcţionării sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi
asupra producţiei de globule roşii. 150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25 % din
cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult. Porumbul conţine de asemenea un anti –
oxidant de frunte şi anume vitamina E, care ne protejează împotriva artritei. Introducerea
porumbului în meniul nostru zilnic micşorează riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului.
Carbohidratii cuprinși în porumb dau energie şi nu permit depunerea grăsimii
Boabele de porumb au o largă întrebuinţare în industria spirtului, amidonului,
dextrinei şi glucozei. Din germeni se extrage un ulei de foarte bună calitate, mult întrebuinţat
în alimentaţia dietetică. În producţia mondială de grăsimi vegetale comestibile, porumbul
participă cu circa 1,66 mil. tone (3,7%) (F.A.O. 2010).
Din 100 kg boabe de porumb se poate obţine unul din următoarele produse: 77 kg.
făină, 63 kg. amidon, 71 kg. glucoză, 50-60 kg. izomerină (zahăr inventit) sau 44 litri alcool.
Din embrion rezultă în plus 1,8 - 2,7 ulei şi 3,6 kg. şroturi.
Boabele de porumb constituie nutreţul concentrat cel mai important pentru toate
speciile de animale. In furajare porumbul are o valoare nutritiva, de 1,17 - 1,30 unitati
nutritive,la 1 kg boabe.
Deosebită importanţă pentru hrana animalelor o reprezintă porumbul masă verde sau
însilozat. Porumbul pentru siloz, recoltat în faza de lapte-ceară, asigură la hectar, cu excepţia
sfeclei furajere, cel mai mare număr de unităţi nutritive şi cu costul de producţie cel mai
redus. Tulpinile de porumb cultivat pentru boabe (cocenii) prezintă, de asemenea, un interes
deosebit pentru hrana animalelor. Prin adaos de uree şi melasă, cocenii de porumb însilozaţi
îşi ridică mult valoarea nutritivă şi pot constitui unul din nutreţurile suculente de bază pentru
rumegătoare în perioada de iarnă .
Porumbul furajer prezintă o mare plasticitate ecologică, este foarte productiv (25-46
t/ha), cu consumabilitate şi digestibilitate mari şi poate fi cultivat în cultură principală sau în
cultură succesivă, pretându-se la mecanizare completă.

2
Însilozarea porumbului se realizează uşor datorită conţinutului ridicat în hidraţi de
carbon şi apă.
Porumbul valorifică bine îngrăşămintele organice şi minerale, apa de irigaţie, se poate
cultiva pe mai multe tipuri de sol, în condiţii climatice diferite, este rezistent la secetă şi
cădere, mai puţin atacat de boli şi dăunători şi poate suporta monocultura.
Din ciocălăi se obțin: furfurol, nutrețuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine, sau
sunt folosiți drept combustibili. Cocenii de porumb se mai întrebuinţează în industria de
celuloză, iar pănuşile pentru ambalaj, împletituri etc.
Planta intreagă verde se poate utiliza pentru ob ținerea unor combustibil i
(metanol, etanol) sau se însilozează în faza de lapte-ceară a boabelor, când se asigură un furaj
deosebit de valoros.
Importanța porumbului se datorează și următoarelor  însușiri agrobiologice și agrotehnice:
rezistență ridicată la secetă și cădere, la unele boli și dăunători, mecanizarea totală a lucrărilor
agrotehnice și de recoltare, o bună valorificare a îngrășămintelor organominerale și a de
irigație, etc (Bîlteanu Gh., 2003).
Prin cantitatea mare de polen pe care o produce, porumbul este şi o importantă plantă
meliferă şi medicinală.

1.1.2.RĂSPÂNDIREA CULTURII DE PORUMB


Porumbul se cultivă în nord până la latitudinea de 58° (Suedia), iar în sud până la 42°
(în Noua Zeelandă) (figura 6 ).

3
Figura 6. Zona de cultură a specie Zea mays (sursă: www.agroatlas.ru)
Ddd

Figura. 2 Originea şi aria de răspândire iniţială a speciei Zea mays

1.2.CERINȚE FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI

1.2.1. Cerinţe faţă de căldură


Originar din climatul tropical şi subtropical, porumbul este o plantă iubitoare de

căldură, având nevoie pentru germinaţie de o temperatură minimă de 8 - 10 oC. La 8oC în sol
şi la umiditate suficientă, porumbul răsare în aproximativ 18 - 21 zile. La temperaturi mai
ridicate, încolţirea şi răsărirea porumbului are loc într-un timp mai scurt. La temperatura de

15,5 – 180C, porumbul răsare în 8 - 10 zile, iar la 20 – 210C, răsare în 5 - 6 zile (Bâlteanu

Gh., 1989). Pentru întreaga perioadă de vegetaţie el solicită 2000 – 3000 0C (este vorba de

suma temperaturilor active, egale sau mai mari de 100C), iar pentru răsărire suma de grade

efective (prag biologic 80C) este de 800C. După răsărire, temperaturile mai mici de 4 - 5 0C
opresc creşterea plantelor, brumele uşoare vatămă frunzele la plantele tinere, iar temperaturile

de –40C distrug plantele de porumb.În paralel cu creşterea plantelor de porumb cresc şi


pretenţiile faţă de temperatură, aceste cerinţe fiind specifice fiecărei etape de morfogeneză.

4
Pentru o creştere normală a plantelor de porumb şi implicit pentru realizarea unor
producţii superioare, trebuie să se realizeze următoarele temperaturi lunare (Tabelul 3) în
cursul perioadei de vegetaţie (Ciobanu Fl., 1974).

Tabel 3. Temperaturi lunare necesare pentru creşterea porumbului


(din Marin Șt., 2011)
Luna Temperaturi medii lunare 0C Suma gradelor lunare 0C
Mai 15 - 20 450 - 600
Iunie 18 - 21 540 - 630
Iulie 20 - 23 600 - 690
August 19 - 22 570 - 660
Septembrie 14 - 17 420 - 570
Total 2580 - 3900

Temperaturile foarte ridicate, de peste 32oC, însoţite de umiditate atmosferică scăzută,


sub 30%, dăunează creşterii şi fructificării porumbului. Când asemenea situaţii intervin în
perioada de creştere a plantelor, provoacă îmbătrânirea prematură iar în perioada de înspicare-
înflorire, frânează apariţia stigmatelor (mătăsii), mărind în acelaşi timp intervalul dintre
apariţia inflorescenţelor mascule şi femele, ajungându-se în unele situaţii la un decalaj de 10 -
16 zile.
Aceste aspecte sunt nedorite, deoarece în asemenea situaţii, o parte din polen se pierde
neproductiv (nu are ce poleniza), iar cel care rămâne îşi pierde de multe ori, chiar după numai
câteva ore viabilitatea. Temperaturile excesiv de ridicate, corelate cu seceta atmosferică,
influenţează negativ polenizarea în sensul că stigmatele îşi pierd din umiditate, polenul căzut
pe ele nu germinează, sau dacă germinează tubul polinic nu poate pătrunde până la ovar. În
aceste situaţii nedorite, fecundarea se face incomplet sau nu se face deloc, ştiuleţii rămânând
parţial sterili sau total, cu repercursiuni negative asupra producţiei. În această perioadă de
apariţie a inflorescenţei mascule, a stigmatelor şi deci pentru realizarea fecundării,

temperatura optimă este cea cuprinsă între 20 - 280C, iar umiditatea relativă a aerului între 70
şi 80 %. Nu sunt favorabile în perioada de formare şi umplere a boabelor temperaturile de

peste 300C însoţite de secetă atmosferică, deoarece în asemenea situaţii acumularea


amidonului încetează sau se desfăşoară insuficient, bobul pierde multă apă şi ca urmare se
şiştăveşte. Amidonul se acumulează în boabele de porumb în cantitate mare, atunci când la
maturitatea în lapte - începutul coacerii în pârgă, temperaturile au valori cuprinse între 16 -

190C. Nu sunt favorabile, având o influenţă negativă asupra creşterii şi dezvoltării


porumbului, oscilaţiile mari de temperatură de la zi la noapte. Variaţiile de temperatură între

5
300C în timpul zilei şi sub 100C noaptea, începând după o săptămână de la fecundare, chiar
cu o durată de numai 2 - 4 zile, dereglează procesul de umplere a bobului de porumb,
constituind cauza principală a fenomenului de şiştăvire (T. Mureşan, 1966). În ţara noastră,

intervalul de timp cu temperaturi medii zilnice de peste 10 0C este cuprins între 165 zile în
zonele mai nordice şi până la 200 zile în zonele sudice. În funcţie de grupa de precocitate la
care aparţin, suma temperaturilor utile necesare hibrizilor cultivaţi în ţara noastră, are valori

cuprinse între 1000 - 14000C.


În funcţie de gradele zilnice utile pentru creştere necesare porumbului (suma
temperaturilor efective), în ţara noastră s-au delimitat trei zone ( Bîlteanu Gh., 2003): zona I,

cu 1400 - 15000C acumulate în timpul perioadei de vegetaţie; zona a II-a, cu 1200 - 14000C;

zona a III-a, cu 800 - 12000C.

1.2.2. Cerinţe faţă de umiditate


Porumbul are o rezistă bună la secetă, în mod deosebit în prima parte a perioadei de
vegetaţie, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat, coeficientului de transpiraţie redus
(cuprins între 246 şi 589) şi caracterului xerofitic al părţii aeriene (capacitatea de reducere a
suprafeţei foliare prin uscarea frunzelor bazale şi răsucirea limbului foliar).
Pentru a germina, boabele de porumb absorb 27-34% apă din greutatea lor la
temperatura de 8-10oC.
Nevoile de apă ale porumbului nu sunt aceleaşi pe tot parcursul perioadei de vegetaţie.
Ele sunt mai reduse în prima parte a vegetaţiei – de la răsărit până la formarea tulpinii – şi mai
mari pe parcurs. După formarea tulpinii şi în paralel cu înaintarea în vegetaţie, cerinţele
plantei faţă de apă sporesc considerabil, ajungând la un nivel maxim în perioada de înspicare
până la formarea bobului, adică în lunile iulie-august. Această perioadă este considerată cea
mai critică pentru porumb, insuficienţa umidităţii şi arşiţele puternice din această perioadă
frânând depunerea amidonului în boabe şi provocând astfel şiştăvirea şi coacerea prematură,
cu repercursiuni negative asupra producţiei.
Perioada critică pentru apă este între 10-20 iunie şi 10-20 august, respectiv înaintea
apariţiei paniculelor şi până la maturitatea în lapte. În această perioadă, solul trebuie să aibă
60 - 80% apă din capacitatea de câmp.
În faza de umplere a boabelor, lipsa de umiditate provoacă şiştăvirea acestora.
În condiţiile din ţara noastră, producţiile de porumb sunt peste medie atunci când
precipitaţiile sunt de peste 40 mm în luna mai, 60 mm în iunie, 60 mm în iulie şi sub 80 mm
6
în august. Repartizarea optimă a precipitaţiilor este următoarea: 60-80 mm în luna mai, 100-
120 mm în iunie, 100-120 mm în iulie şi 20-60 mm în august (Humlum J., 1942, citat de
Bîlteanu Gh., 1998).
Suma precipitaţiilor care cad în timpul unui an este în general suficientă pentru
obţinerea unor recolte bune de porumb în ţara noastră. În anumiţi ani însă, şi mai ales în sudul
ţării, cantitatea anuală redusă de precipitaţii şi mai ales repartiţia necorespunzătoare a acestora
în cursul perioadei de vegetaţie a porumbului, conduc la obţinerea de producţii scăzute. Pentru
producţia de porumb prezintă importanţă nu atât cantitatea anuală de precipitaţii, cât mai ales
repartiţia acestora în timpul vegetaţiei.
Porumbul găseşte cele mai bune condiţii de vegetaţie atunci când precipitaţiile anuale
sunt de peste 500 mm, precipitaţiile căzute între 1 ianuarie şi 31 august sunt de peste 350 mm
sau precipitaţiile căzute între 1 mai şi 31 august sunt de peste 250 mm (Safta I., citat de
Bîlteanu Gh., 1998).
Grindina produce pagube importante atunci când aceasta cade în faze mai avansate de
vegetaţie a porumbului, în special după înspicat. Până în faza de 6-8 frunze, planta de porumb
se reface în scurt timp.
Apa freatică este în optim pentru porumb dacă se găseşte la 1,5-3,5m adâncime.

1.2.3. Cerințe față de lumină


Porumbul este o plantă de zi scurtă care crește bine la lumină intensă. Energia chimică
a biomasei plantei de porumb poate reprezenta 5-6% din energia solară incidenţă pe sistemul
foliar, cca. 50% din această energie regăsindu-se în boabe.

1.2.4. Cerinţe faţă de sol


Faţă de sol, porumbul nu este o plantă pretenţioasă, cultivându-se pe toate tipurile şi
categoriile de sol, datorită sistemului său radicular bine dezvoltat şi a capacităţii ridicate de
absorbţie a apei şi substanţelor nutritive. În ţara noastră, porumbul se cultivă pe toate tipurile
de sol, pe cernoziomuri, pe brun-roşcate, pe argilo-iluviale, pe lăcovişti, pe soluri nisipoase şi
pe alte soluri (Bîlteanu Gh., 1989).
Sub aspect al fertilităţii şi din punct de vedere textural, cele mai indicate sunt solurile
mijlocii (nisipo-lutoase şi luto-nisipoase), cum sunt cernoziomurile, solurile brun-roşcate din
luncile râurilor, care au o fertilitate ridicată şi apa freatică la mică adâncime, permiţând
dezvoltarea unui sistem radicular puternic şi profund şi aprovizionarea plantelor cu apă pe
toată perioada de vegetaţie Producţiile cele mai mari se obţin pe solurile lutoase şi luto-

7
nisipoase, cu 3-5% humus, peste 8 mg P2O5 şi peste 20 mg K2O/100 kg sol, gradul de saturaţie
în baze de 75-90 % şi pH de 6,5-7,5.
Porumbul dă rezultate slabe pe solurile argiloase, compacte, cum sunt podzolurile,
lăcoviştile, deoarece se încălzesc greu primăvara, pregătirea terenului nu se poate face la timp
şi de calitate, este afectată germinaţia seminţelor, rădăcinile se dezvoltă slab şi pătrund greu în
adâncime, iar vara, în timpul căldurilor mari pierd multă apă datorită capilarităţii ridicate.
Porumbul se cultivă pe suprafeţe destul de extinse şi pe nisipuri, mai ales în sudul
Olteniei. Factorul limitativ important pe aceste terenuri este insuficienţa apei. De aceea, pe
nisipurile uscate din stânga Jiului, datorită factorului sus menţionat şi a fertilităţii naturale
reduse, porumbul dă producţii slabe. Tot în aceeaşi zonă, pe nisipurile freatic umede din
Lunca Dunării şi pe cele din NV-ul ţării, pe interdune şi acolo unde se poate asigura irigaţia şi
unde se coroborează cu un climat umed şi răcoros, ele (nisipurile) devin favorabile culturii
porumbului, producţiile realizate fiind destul de bune. Sub aspect al reacţiei solului, porumbul
suportă o amplitudine destul de mare, cultivându-se în ţara noastră pe soluri cu reacţie de la
acidă până la alcalină (pH cuprins între 5 şi 8).
Cele mai bune rezultate se obţin însă pe solurile cu reacţie slab acidă până la neutră
(pH cuprins între 6,5 şi 7). Pe solurile cu un pH egal cu 5, deci pe cele foarte acide, porumbul
dă producţii foarte mici, fiind necesară aplicarea amendamentelor, ca şi a altor măsuri
agrotehnice care să conducă la îmbunătăţirea însuşirilor chimice şi fizice.
Solurile nisipoase pot fi valorificate de porumb prin fertilizare şi irigare, dar solurile
argiloase, care reţin umiditatea, se încălzesc încet primăvara, iar vara crapă, rupând rădăcinile
plantelor, fiind mai puţin indicate. De asemenea, rezultate slabe se obţin pe solurile tasate şi
compacte.

1.3.ZONAREA ECOLOGICĂ
Stabilirea zonelor de favorabilitate pentru cultura porumbului în ţara noastră are la
bază criteriul termic, care orientează zonarea hibrizilor din grupe de precocitate cu
randamente mari şi eficienţă economică maximă.
Zonele principale de favorabilitate pe teritoriul României sunt următoarele(fig.
1.6):
 Zona I cuprinde câmpia din sudul ţării, câmpia din vest până la sud de Oradea,
partea de sud a Podişului Moldovei şi Dobrogea. Suma gradelor biologice active pentru
porumb în acest areal este de 1400 – 1600oC, iar numărul zilelor fără îngheţ, cu temperaturi
medii zilnice egale sau mai mari de 10oC, este de 190 – 200. În această zonă se cultivă:
- hibrizii târzii – semitârzii, pe peste 75% din suprafaţă;
8
- hibrizii mijlocii – semitimpurii, pe 25% din suprafaţă.

 Zona II cuprinde Podişul Moldovei, o mică parte din zona de trecere de la


câmpia de sud spre zona colinară a Carpaţilor Meridionali, câmpia din nord-vestul ţării.
Numărul de zile cu temperaturi medii egale sau mai mari de 10 oC este de 150 – 190, iar suma
gradelor biologice active este de 1200 – 1400oC. În această zonă se recomandă a fi cultivaţi:
- hibrizii mijlocii – semitimpurii cu o pondere de 50% din suprafaţă;
- hibrizii timpurii pe circa 30% din suprafaţă;
- hibrizii semitârzii – târzii pe circa 20% din suprafaţă.
 Zona III cuprinde suprafaţa cu suma gradelor biologic active de 800 – 1200 oC,
respectiv zonele subcolinare ale Carpaţilor Meridionali şi Răsăriteni, Podişul Transilvaniei,
depresiunea Maramureşului. În această zonă se cultivă:
- hibrizii timpurii cu o pondere de 75%;
- hibrizii mijlocii – semitimpurii pe circa 25% din suprafaţă.

Fig. 1.6. România – Harta zonelor de favorabilitate pentru porumb


 Zona foarte favorabilă culturii porumbului cuprinde toate suprafeţele irigate
din Câmpia Bărăganului, din sudul Moldovei şi Dobrogei, din sudul, sud-vestul şi vestul ţării.
Zonele cu aport freatic din Lunca Dunării şi luncile principalelor râuri din ţară sunt deasemeni
zone foarte favorabile unde se poate extinde această cultură.

9
 Zona puţin favorabilă pentru cultura porumbului ocupă suprafeţe mari în zona
dealurilor subcarpatice, a dealurilor puternic accidentate şi erodate din nordul Dobrogei, în
zona solurilor nisipoase din Oltenia de la Careii Mari, de lângă Dunăre şi Călmăţui.

1.4. Particularitățile biologice ale speciei Zea mays L.


Sistemul radicular temporar, care asigură planta cu apă şi hrană în primele 2 - 3
săptămâni, este format dintr-o singură rădăcină embrionară şi 3 - 7 rădăcini seminale care
pornesc din mezocotilul embrionului. Numărul de noduri subterane variază, în funcţie de
perioada de vegetaţie, între 6 - 10. Din fiecare nod se formează 8 - 16 şi chiar 20 de rădăcini
adventive permanente. Din nodurile 2 - 7 supraterestre, se pot forma rădăcini adventive cu
dublu rol: de ancorare şi absorbţie (fig. 1.3). Adâncimea de pătrundere a sistemului radicular
la porumb este de până la 2,5 m, iar lateral, de 60 - 75 cm, astfel ca o plantă de porumb
"explorează’’ circa 6 m3 de sol. Suprafaţa de absorbţie a sistemului radicular nu se corelează
cu volumul de sol explorat, totuşi apa o valorifică din volumul total. Aproximativ 60% din
masa totală a rădăcinilor se găseşte în stratul de sol până la 30 cm. Tulpina este formată din 7
- 15 (21) internoduri pline cu măduvă, care totalizează o înălţime de la 0,30 m la 9 m, frecvent
1,5 - 3 m. Lungimea tulpinii este corelată cu perioada de vegetaţie, crescând odată cu aceasta.
Diametrul tulpinii variază pe traiectul acesteia: circa 20 mm la bază, 60 mm la mijloc
şi 5 - 10 mm sub panicul. Din nodurile de la bază se formează lăstari denumiţi copili (fig.
1.4.).
Porumbul este o plantă unisexuat-monoică. Florile mascule sunt grupate, într-o
inflorescenţă terminală de tip panicul, iar cele femele sunt grupate în inflorescenţe de tip
spadice (spic cu rahisul mult îngroşat), protejate de frunze modificate (pănuşi) situate la
subsuoara frunzelor (fig. 1.5.).

10
Fig. 1.3. Primele stadii de creştere la porumb (3 – 16 zile de la semănat)
http://www.arthursclipart.org

Fig. 1.4. Morfologia plantei la specia Zea Fig. 1.5. Ciclul de dezvoltare
mays la planta de porumb (Zea mays L.)
http://bio.rutgers.edu/

Porumbul este o plantă protandră, polenul putând apărea cu 5 - 7 zile înaintea


măturării ovulelor. În condiţii de secetă, decalajul poate să depăşească chiar 10 zile,

11
determinând creşterea procentului de plante sterile. Polenizarea este alogamă anemofilă,
grăunciorii de polen putând fi purtaţi de vânt până la 1 km distanţă.

BIBLIOGRAFIE
[1].Bîlteanu Gh., 1969, Fitotehnie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (pag.202-
304).
[2].Bîlteanu Gh.şi colab., 1979, Fitotehnie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
(pag.173-241).
[3].Bîlteanu Gh., Bîrnaure V., 1989, Fitotehnie, Editura Ceres, Bucureşti, (pag.161-255).
[4].Bîlteanu Gh., 2003, Fitotehnie - vol I, Editura Ceres, Bucureşti, (pag.220-343).
[5].Chioreanu C., Borcean I., 2008, Comportarea hibrizilor de porumb marca Pioneer în
zona cernoziomului cambic de la valea lui Mihai și a preluvisolului molic din teritoriul
Biharia, USMV Timișoara (pag. 51-55)
[6].Chioreanu C., Borcean I., 2008, Rezultatele culturilor comparative cu hibrizi de porumb
în zona aluviosolului carbonatic din vestul ţări, USMV Timișoara ,(pag. 55-59)
[7].Cosmin, O., Bica, N., Sarca, Tr., Bâgiu, C., Ciocăzanu, I., 1993, – Hibrizii de porumb
(Zea mays L.) Vultur, Fundulea 365, Fundulea 376 şi Dacic. An. ICCPT Fundulea, LX: 29-
42.
[8].Ion Viorel, 2010, Fitotehnie, USMV București, (pag.
[9].Marin Ștefan, 2011, Fitotehnie, Manual universitar pentru învățământ la distanță,
Craiova, (pag. 73-93).
[10].Mihail Axinte, 2006, Fitotehnie, vol.I. anul IV, Învățământ la distanță, Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iaşi, (pag.164-194)
12
[11].Muntean L.S. şi colab., 2001, Fitotehnie, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi,(pag.160-
189).
[12].Mureşean T. şi colab., 1986, Producerea şi controlul calităţii seminţelor agricole,
Editura Ceres, Bucureşti.
[13].Rusu Teodor, I. Manases, Ileana Bogdan, 2006, Cercetări privind comportarea
hibrizilor de porumb Pioneer în diferite condiții pedoclimat din județul Cluj, Agricultura -
Știință și tehnică, nr.1- 2, (pag.57-58).
[14].Ştefan Marin, 2011, Fitotehnie, manual universitar pentru învăâământul la distanţă,
Craiova (pag. 73-110).
[15].Voica N., Nedelea G., Soare M., 1998, Producerea de sămânţă la plantele agricole,
Editura Dova, Craiova.
[16].Voichița Haș și colab., 2010, Variabilitatea capacității de producție și calității boabelor
la hibrizii de porumb din diferite grupe de maturitate FAO, An.INCDA Fundulea, vol.
LXXVIII, nr.1, Genetica și Ameliorarea plantelor.
[17].Viorel Florian, 2011, Fitopatologie specială – note de curs, USMV Cluj-Napoca,(pag.
30-35).

Site-uri
[1].*** http://public.pioneer.com
[2].***http://www.scritube.com/economie/agricultura/Cultura-porumbului42241.php
[3].***http://www.lumeasatului.ro/vizualizare.php?articol=341
[4].***http://www.agroromania.ro/articole/stiri/cercetare-comportamentul-unor-hibrizi-de-
porumb
[6].***http://www.scritube.com/economie/agricultura/Cultura-porumbului42241.php
[7].***http://www.scritube.com/economie/agricultura/PORUMBUL-Zea-mays-
1441920231.php
[8].***http://www.cereale.store.ro/ro/cereale/porumbul/
[9].***http://www.revistafermierului.ro/index.php?
option=com_k2&view=item&id=200%3Aaprilie-in-cultura-mare&Itemid
[10].***http://www.recolta.eu/recoltarea-porumbului-ce-productii-pot-fi-obtinute-in-
conditiile-din-tara-noastra/
[11]. ***http://www.agrimedia.ro/5/post/2011/11/importanta-porumbului-in-ue.html
[12]. ***http://pe-harta.ro/judete/Braila.jpg (harta brailei)
[13]. ***http://natura123.blogspot.ro/2011/07/porumb.html
[14]. ***www.fao.org;
13
[15]. ***http://earth.google.com;
[16]. ***www.meteoromania.ro;
[17]. ***www.madr.ro;
[18]. ***http://www.politicalocala.ro/cj-braila-situatia-drumurilor-15-02-2012.html
[17]. ***Catalog produse PIONEER
[17]. ***SCDA BRAILA, 2011

14