ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Departamentul: „Resurse umane, Afaceri publice și Comunicare”

APROB:
Şef Departament __________

Disciplina: “Politologie”
Anul II, specialitatea: “EMREI”, ”EG”, ”BA”, CON, frecvența la zi, Licență.

Bilet de examinare NR ____(Sarbu Daniela)

1. Apariţia, afirmarea şi dezvoltarea ştiinţei politice.
2. Conceptele contemporane şi formele democraţiei
3. Alegerile în R. Moldova, caracteristici şi particularităţi

________ 2021 Examinator: conf. univ. Valeriu Sainsus

 1 Apariţia, afirmarea şi dezvoltarea ştiinţei politice.

Ştiinţa politică desemnează o abordare dintr-o perspectivă mai largă a fenomenelor politice, pe
care le analizează atât din perspectiva instituţiilor juridice, a istoriei, a geografiei umane, a
economiei, a demografiei, cât şi din perspectivă sociologică.
Înca din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupati de cunoasterea, stapanirea si studierea
societatii, a cadrului in care traiesc si isi desfasoara activitatea. In consecinta, ea a fost analizata atat
in ansamblul ei, ca intreg, cat si in domeniile si partile ei ce o compun. Dintre stiintele care sunt
preocupate de descifrarea esentei societatii, a proceselor si legitatilor devenirii ei, un loc aparte il
ocupa si politologia.
In cadrul oricarei societati, indiferent de natura si nivelul ei de dezvoltare, politicul si politica au
constituit activitati umane fundamentale, o functie esentiala a sistemului social. Drept urmare, orice
investigatie profunda si detailata a oricarui sistem social, inclusiv a conditiei umane, nu se poate
realiza fara o analiza a politicului.
Istoriceste, primele elemente ale gandirii social-politice apar inca din antichitate, de care se leaga
insasi etimologia termenului. Notiunea de politologie vine de la cuvintele grecesti polis-stat, cetate
si logos-stiinta, adica stiinta despre stat, despre putere. De-a lungul vremii, aceasta notiune a
imbracat diferite acceptiuni cum ar fi: arta de guvernare, de conducere, de politica, pana la termenul
modern de politologie. Denumirea noua, moderna de politologie a aparut in 1954 si a fost pusa in
circulatie de politologul german Eugen Ficher Baling si de francezul A. Therive. Atat in antichitate
cat si in feudalism, intre stiintele care studiau societatea nu exista o democratie, o individualizare,
drept urmare, elemente, cunostinte despre societate vor fi nediferentiate, cele specifice filosofiei sau
politicii se vor intersecta, suprapune cu cele economice, sociale sau religioase. In primele sale
manifestari gandirea politica a aparut si s-a dezvoltat fie in interiorul filosofiei, ca filosofie politica
in Grecia antica, fie in stransa legatura cu juridicul, in Roma antica. In toate cazurile, atat asupra
politologiei cat si a celorlalte stiinte sociale, a cunoasterii in special, a societatii in general in epoca
sclavagista si medievala isi va pune amprenta religia. In feudalism viata si gandirea politica se vor
afla sub puternica influenta a dogmei teologice si a bisericii, stiintele in totalitatea lor, vor fi
integrate teologiei, devenind ramuri ale acesteia, iar dogma teologica devine axioma politica a
societatii. Politologia este singura stiinta politica care studiaza politicul in ansamblul sau, pe cand
celelalte stiinte politice cerceteaza doar unele segmente, parti ale acestuia. In studiul sau, politologia
porneste de la conditiile generale ale societatii, rezultatele cercetarii sale fiind un bun al intregii
societati, ele regasindu-se in cadrul spiritualitatii politice generale ale societatii; in ideologiile,
programele, strategiile unor partide, forte social politice. Nefiind legata de un anumit emitent politic,
sau neafandu-se in serviciul acestuia, politologia realizeaza o cunoastere obiectiva, cat mai apropiata
de realitatea social-politica.
 2 Conceptele contemporane şi formele democraţiei

FORMELE DEMOCRATIEI
Democratia directa
Democratia directa se caracterizeaza prin faptul ca poporul exercita puterea publica el insusi, fara sa
recurga la intermediul unui individ sau al unei grupari de indivizi, cum ar fi parlamentul. Ca
exemple de democratii directe se dau in mod obisnuit cetatile antice. Cum insa, in aceste cetati,
numarul sclavilor, care erau lipsiti de drepturi politice, depasea pe cel al oamenilor liberi, in realitate
ele erau mai curand aristocratii decat democratii. Democratia directa este o forma de guvernamant
tot mai rar intalnita in dreptul comparat, caci functionare.a ei normala presupune existenta
unui numar de conditii care sunt greu de intrunit in acelasi timp. Un teritoriu toarte restrans , caci
altfel dificultati practice insurmontabile s-ar opune reunirii in acelasi timp si in acelasi loc a
tuturor cetatenilor statului. O populatie putin numeroasa, caci daca ea atinge, ca in statele moderne,
milioane de indivizi, este o imposibilitate ca toti acestia sa fie reuniti laolalta pentru a hotari.

Democratia indirecta
Democratia indirecta sau reprezentativa se caracterizeaza prin faptul ca, in cadrul ei, suveranitatea
nu se exercita direct de popor, ci prin intermediul unui parlament ales pe timp marginit. O problema
legata de cea a democratiei indirecte este cea referitoare la natura juridica a raporturilor dintre
natiune si alesi ei.

Democratia semi-directa

Democratia semi-directa se infaptuieste fie ca o modalitate de implicare a corpului electoral in

activitatea legislativa a parlamentului, fie ca un procedeu de legiferare exercitat de
presedintele republicii in concurs cu corpul electoral. Democratia semi-directa se realizeaza prin mai
multe procedee de implicare a corpului electoral in activitatea legislativa a parlamentului.
Aceste procedee sunt urmatoarele:

Referendumul legislativ posterior, care consta in faptul ca o masura

votata in prealabil de parlament este apoi supusa votului poporului, care poate
sa o aprobe sau nu prin depunerea de buletine in urne.

Referendumul legislativ anterior. In acest caz, inainte de adoptarea unei

legi de catre parlament, corpul electoral este consultat asupra principiilor generale ale viitoarei legi,
urmand ca apoi, daca ele sunt aprobate de alegatori, sa fie formulate in dispozitii concrete de
organul reprezentativ al natiunii.
Sufragiul restrans si sufragiul universal

Sistemul sufragiului restrans

Acest sistem refuza sa acorde dreptul de vot tuturor cetatenilor majori, demni si capabili, acordandu-
1 numai acelora care indeplinesc una sau mai multe din urmatoarele conditii: platesc un anumit
impozit, au o anumita pregatire scolara, poseda o avere oarecare, practica o anumita profesie, sunt
de sex masculin.

Sistemul sufragiului restrans a fost pana in primele decenii ale acestui secol, sub o forma sau alta, o
practica curenta a statelor europene. Adoptarea lui a avut ca scop sa monopolizeze puteroa politica
in mainile paturilor instarite. O data cu afirmarea tot mai puternica a principiilor democratice,
sufragiul restrans a fost mai intai subordonat unor tot mai usoare conditii de avere, de instructiune ,
pentru ca apoi sa fie inlocuit cu sistemul sufragiului universal.

Sistemul sufragiului universal

In acest sistem, toti cetatenii unui stat, daca sunt majori, capabili si neloviti de o cauza de
nedemnitate, se bucura de dreptul de vot, indiferent de averea, pregatirea scolara, nationalitatea,
rasa, sexul sau profesiunea lor. .

In sistemul sufragiului universal, numai patru categorii de indivizi pot fi excluse de la dreptul de vot:

Necetatenii , Neavand nici o legatura de atasament fata de statul respectiv, se presupune ca ei nu

ofera garantii suficiente ca vor vota in sensul dictat de interesele generale.

Minorii. Acestia, lipsiti de capacitatea de a-si chivernisi singuri averea, se considera cu drept cuvant
ca nu sunt, cu atat mai mult, in situatia de a participa la guvernare. Unele legislatii merg insa mai
departe si, sub cuvant ca pentru a participa la guvernare este necesara o mai mare maturitate de
gandire decat pentru conducerea afacerilor private, stabilesc o varsta mai ridicata pentru exercitarea
dreptului de vot decat cea a majoratului civil, intrucat cauta sa inlature de la vot tineretul, care este
intotdeauna mai accesibil ideilor reformatoare, ascmeneadispozitii legislative sunt caracteristice
inspecial pentru regimurile cu tendinte conservatoare.
 3 Alegerile în R. Moldova, caracteristici şi particularităţi

Voinţa poporului constituie baza puterii de stat şi această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care
au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Începînd cu anul
1994, în Republica Moldova se desfăşoară cîteva tipuri de alegeri generale:

 Parlamentare — în cadrul cărora sînt aleşi deputaţii în Parlament;

 Locale — în cadrul cărora se aleg consilierii locali şi primarii;
 Prezidenţiale

Participă 2,5 milioane de cetățeni cu drept de vot. 

La Alegerile parlamentare sunt votate persoanele din Parlamentul țării noastre

• Persoanele votate se numesc parlamentari

• Parlamentarii hotărăsc cum să îmbunătățească școlile, spitalele, drumurile și alte lucruri din jurul
tău

La alegerile locale se votează persoanele care conduc orașele și satele

• Persoanele care sunt votate la alegerile locale se numesc primari și consilieri locali

• Primarii și consilierii locali au grijă ca în satele și orașele pe care le conduc să fie ordine în școli,
pe drumuri și în spitale

Președintele țării este ales de către oamenii care sunt din Republica Moldova.

• Alegerile prezidențiale sunt atunci când se votează președintele țării

• Președintele țării are grijă ca oamenii din țară să se simtă bine

Referendumul este alt fel de alegeri

• La referendum persoanele sunt întrebate despre cele mai mari probleme ale țării

La alegeri pot participa toți oamenii care au 18 ani și sunt cetățeni ai Republicii Moldova

• Cetățean al Republicii Moldova este orice persoană care are toate drepturile și obligațiile din țară