11
Joi 10 martie 2011
SPECIAL
Portret de Femeie.
Povestea celor 8 zile
într-un studio foto
Interviu
Maria Alifantis
maria.alifantis@puterea.ro
Femeile din Bucureşti vor rămâne cu un cadou
special în urma săptămânii dedicate lor. Radu
Bădoiu, Cristian Şuţu şi Luca Achim au gândit
un proiect numit „Portret de Femeie”, în care
absolut orice femeie doritoare a putut deveni
model în studioul Foto Union. „Portret de
Femeie”, care s-a desfăşurat în săptămâna
1‑8 martie, poate fi considerat un maraton de
fotografie la care au participat 120 de femei.
Radu Bădoiu a povestit pentru „Puterea”
cum a decurs acest eveniment dedicat
reprezentantelor sexului frumos.
• Cum v-aţi gândit la acest proiect?
Radu Bădoiu: Ne-a venit firesc, deodată.
Dacă mă întrebai unde ne-a venit, îţi spuneam
că la telefon. Am avut o discuţie cu Cristi în care
am hotărât că trebuie să facem ceva împreună
pe foto, pentru că ne completăm extraordinar.
Şi atunci a venit firesc, după cum spuneam,
Foto Union. Aceasta a fost „piatra” pe care am
construit „Portret de Femeie“ şi pe care o să
aşezăm multe împreună. Şi hai să-ţi mai spun
Radu Bădoiu și Cristian Șuțu
se-ntâmplă în românia
ceva: proiectul acesta cu „Portret de Femeie“
a venit pentru mine şi ca o dulce, necesară şi
fericită „datorie”. De doi ani mă hrănesc ca şi
fotograf cu femei. Fie că fotografiez ceremonii
de nuntă, de dragoste şi hai să le spunem „ce-
remonii de nud”. În concluzie, exist ca fotograf
datorită femeilor. Cei mai buni prieteni ai mei
sunt femei, mama e femeie, e clar?
• E clar! Cum au decurs cele 8 zile din punct
de vedere profesional şi ce amprentă şi‑au
lăsat asupra ta?
R.B.: Îţi răspund sec: 200 giga de imagini,
3.000 de declanşări, 3 ore de somn pe zi de
membru al echipei Foto Union, 120 de fete.
Formula în care am funcţionat e tocmai crea-
tă. Desigur, eu şi Luca avem o lungă experien-
ţă de lucrat sincron. Cu Cristi am o experienţă
interesantă de gândit sincron. Aşa că lucruri-
le au funcţionat de parcă lucram împreună de
ani. Fără sincope importante, nici tehnice, nici
creative. Plus că nu ne-am complicat în „con-
cepte” complicate. Am vrut să surprindem fe-
meile „în sucul lor”, aşa cum sunt ele şi în nici
un caz cum ne imaginam noi că trebuie să fie.
Triste, vesele, efervescente, în drumul lor de la
serviciu spre casă, noi le-am făcut o poză. Am
băut împreună o cafea, le-am privit şi atât.
• Femeile şi fetele care au luat parte la acest
proiect mai mult ca sigur s-au simţit răsfăţate
şi frumoase. Dar voi?
R.B.: Aici trebuia ajuns cu întrebările!
Trebuie să fiu sincer. Eu m-am simţit regeş-
te! Noi am fost răsfăţaţi de fete, de toate cele
120. Dar în primul rând de prietenele noas-
tre „lipite” de proiect, pe care de acum încolo
le vom numi „groupies”. Răsfăţ înseamnă că
eu, Cristi şi Luca nu ne-am gândit decât la ce
avem de făcut. Era suficient să ne dorim ceva
(de la cafea la dulceaţă de vişine), iar grupies
gândeau şi făceau asta înaintea gândului nos-
tru. Am fost copleşiţi şi le mulţumim.
• Au existat însă şi momente mai puţin
plăcute?
R.B.: Nu, nu! Sau le-am uitat! Desigur, au
fost momente de panică, în care ne întrebam
dacă o să fim sau nu depăşiţi de situaţie. Când
intram în camera „secretelor” la fotografiat,
deschideam uşa şi vedeam în hol 20 de căpri-
oare de nestăpânit şi toate foarte frumoase.
Însă am respirat adânc, am lucrat sistematic
şi am încercat să dăm pentru fiecare maxi-
mum. Însă niciodată n-am să uit următorul
lucru: o săptămână din viaţa mea am muncit
„prezidenţial”, 20 de ore pe zi, dar n-aş fi vrut
să se termine niciodată. Sunt convins că n-o
să se termine, nu? Doar abia am început! Si-
gur, n-am să uit nici acel câine fantastic care
ne-a arătat ce înseamnă să fii bărbat asumat!
Dar asta nu cred că e pentru ziar. persoane cum sunt şi cum am văzut noi femei- fotografii. Simt asta de fiecare dată, altfel n-aş
le zilele astea. Rămâne să stabilim forma mate- mai apăsa pe declanşator. Fotografia merită să
• Ce aşteptări aveaţi atunci când aţi gândit rială de exprimare. Curând. Însă noi nu visăm existe atât timp cât rămâne un pretext. Un pre-
proiectul „Portret de Femeie“ şi cum s- la lucruri din astea. Astea le construim, iar ce text pentru a exhiba trăiri din tine şi din su-
a finalizat? Ceva regrete la final sau puteţi visăm nu putem spune. Nu regret că s-a înche- biect, altfel n-are sens, nu comunică. Una pes-
considera că vi s-a îndeplinit visul? iat. Pentru că s-a finalizat bine. te alta, a fost foarte interesant, iar ultima zi a
R.B.: Am vrut să avem în studio femei dife- fost de o maximă concentrare pe final. Proba-
rite şi am avut. Am vrut să le surprindem în ace- • Ce se va întâmpla cu pozele pe care le‑aţi bil pe fiecare zi au fost ecouri ale evenimentu-
eaşi lumină, adică nu „tehnica” noastră să cre- făcut cadou femeilor? lui, au văzut poze, dar important e că au venit
eze diferenţe, ci „respiraţia” lor. Am reuşit. Am R.B.: Întâi trebuie să ne mobilizăm să ter- şi că au fost frumoase.
vrut să „consemnăm” stările lor într-un decor minăm toate cadourile. Mai sunt multe fete în
neutru. Cred că asta am făcut. Nu am vrut fete aşteptare, din cauza fluxului mare. Dorinţa • Ceva planuri de viitor pe care aţi vrea să ni
de „plastic”, păpuşi depersonalizate de vreun noastră este să fie un album dedicat femeilor. le împărtăşiţi?
stilist. Nu am avut. Visăm în continuare. Poa- Nu unul de fotografie sau, cum vulgar s-ar spu- R.B.: Suntem aroganţi. Nu avem planuri de
te un album, poate la o expoziţie. Aceasta ar ne, de artă fotografică, ci mai degrabă unul... viitor. Viitorul are planuri cu noi. Şi lucrăm ex-
fi forma în care vom comunica tot mai multor antropologic. Simt că am făcut mai mult decât traordinar împreună!
online
www.puterea.ro
dacă vrei să ai puterea informaţiei