Mihail Kogalniceanu.

 (n. 6 septembrie 1817, Iasi – d. 20 iunie 1891, Paris);

 Fiul Vornicului Ilie Kogalniceanu si a doamnei Catinca Stavilla,
dar si stranepotul lui Constantin Kogalniceanu.
 A fost educat la Manastirea Trei Ierarhi din Iasi, inainte de a fi
instruit de catre Gherman Vida (un calugar care apartinea Scolii
Ardelene si care era asociat cu Gheorghe Sincai). In acea perioada
i-a intalnit pentru prima data pe poetul Vasile Alecsandri, pe
Costache Negri si pe Alexandru Ioan Cuza. In acea perioada, si-a
dezvoltat o pasiune pentru istorie, cercetand vechile cronici
moldave. Ajutat si de printul Sturdza, si-a continuat studiile in
strainatate, initial in orasul francez Luneville si mai tarziu la
Universitatea Humboldt din Berlin.
 Opere: reviste: ,,Dacia literara”, ,,Convorbiri literare”, ,,Junimea”;
petitii: ,,Dorintele partidei nationale din Moldova”(Cernauti,
1848), ,,Doua femei impotriva unui barbat”(Iasi, 1840), ,,Iluzii
pierdute.Un intai amor”(Iasi, 1841), ,,Cuvant pentru deschiderea
cursului de istorie nationala”(Iasi, 1843); ,,Prefata la Letopisetele
Tarii Moldovei”(cartea I, Iasi, 1852 si cartea II-III, Iasi, 1845-
1846); ,,Tainele inimii”; ,,Un vis al lui Petru Rares”; ,,Trei zile din
istoria Moldaviei” si ,,Prefata la Cronicile Romaniei sau
Letopisetele Moldaviei si Valahiei”.
Catinca Stavilla (mama lui Mihail Kogalniceanu).
 Universitatea Humboldt din
Berlin.
Manastirea Trei Ierarhi din Iasi (a fost educat Mihail Kogalniceanu).
 Mihail Kogalniceanu este un mentor (indrumator spiritual), cu studii
in Franta si Germania. La intoarcere isi pune educatia, cultura si
experienta in slujba idealurilor nationale, mai ales in lupta pentru unirea
principatelor si recunoasterea independentei politice de catre Marile
Puteri. Va fi si professor in Iasi.
Un merit laudabil il constituie idea tiparirii letopisetelor
moldovenesti si muntenesti, ramase pana atunci, adica pana in secolul al
XIX- lea, in manuscris. Acest fapt va asigura pastrarea textelor vechi de
mare importanta fiindca se puteau pierde sau se deteriorau si raspandirea
in provinciile romanesti, scoli si alte medii.
In 1840 scade revista ,,Dacia literara”, cu un scop ce va fi ulterior
subliniat. De asemenea este interesat de folclor, ,,culegere“, va selecta si
va prelucra, adunandu-le intr-o culegere ,,Povesti populare ale
romanlor”, lucrare ce va fi retiparita si deci cunoscuta romanilor in
perioade ulterioare.
Rolul de indrumator al acestei personalitati istorice si culturale este
accentuat in aceasta prima faza a epocii pasoptiste si a modernizarii
culturii noastre. In primul numar al revistei sustinute de el, anume
,,Dacia literara” (Iasi,1840), referindu-se la toti romanii si de asemenea
la literature in mod direct. Este vorba de o etapa ,,critica” (polemica) si
ea se reflecta intr-un articol essential aparut in aceasta gazeta, intitulat
,,Introductie”. Este vorba de un text ce cuprinde informatii constituind
un program/ plan de actiune. Asa cum ne indica si titlul acestei reviste,
Mihail Kogalniceanu isi stabileste ca obiectiv predominant literatura din
ambele regiuni romanesti, insa nu omite referirea la telurile politice si
nationale care converg spre infaptuirea Unirii.Revista isi propune asdar
sa gazduiasca scrieri originale trimise la redactie de catre toti autorii
romani, moldoveni sau munteni.In aceste fel va oferi publicului o lista
de scrieri si de autori importante/ importanti,adica talentat/ talentati, ceea
ce inseamna ,,un repertoriu” general pentru literatura romana din acea
epoca.In ceea ce priveste critica nelipsita prin atitudinea lui
Kogalniceanu,ea va finuna obiectiva, adica ,,nepartinitoare’’, deoarece
se va aplica exclusiv textelor,nicidecum autorilor lor.
Polemizeaza cu literatura scrisa pana atunci, constituita mai ales
prin imitarea unor modele straine, neglijandu-se/ subevaluand
capacitatea de creatie si creativitate literara a scriitorilor nostri. Va
condamna si in acest articol – programin mod categoric obiceiul tot mai
evident de a traduce opere straine, considerand pe drept cuvant ca ele nu
alcatuiesc o literature nationala, ci ofera cel mult niste repere. El nu doar
critica un obicei anterior inacceptabil acum, ci arata in mod constructive,
ce pot realiza concret scriitorii nostri, anume opera ispirate din istoria
neamului, natura patriei, obiceiurile si traditiile noastre (folclorul
romanesc) si realitatea sociala contemporana. Astfel, Mihai
Kogalniceanu afirma ,,dorul imitatiei s-au facut la noi o manie
primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national (…)”. Traductiile
insa nu fac o literatura. Noi vom prigoni cat vom pute aceasta manie
ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a unei
literature. Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari
sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de
poetice pentru casa putem gasi si la sujeturi de scris, fara sa avem pentru
aceasta tribuinta sa ne imprumutam de la alte natii.
Aspectul teoretic din ,,Introductie” se va schimba intr-unul practic
din moment ce nu ramane fara ecou in constiinta autorilor romani
mentionati anterior:
 Costache Negruzzi: nuvele istorice: ,, Alexandru Lapusneanul”,
,,Sobieski si romani”;
 Vasile Alexandri: ,,Balta alba”, ,,Borsec”; comediile care eu in
centrul lor peisajul pitoresc ,,Chirita Barzoi”, ,,Doine’’;
 Grigore Alexandrescu: ,,Memorial de calatorie”;
 Ion Heliade-Radulescu: ,,Zburatorul”;
 Alecu Russo: ,,Cantarea Romaniei”, poezie de tip oda atribuita
acestui scriitor, paternitatea ei fiind cercetata si in present.
 Se observa din insesi titlurile precizate anterior ca scriitorii
pomeniti isi stabilesc izvoarele de inspiratie in conformitate cu
precizarile lui Mihail Kogalniceanu, cuprinse in articolul-program
publicat in revista ,,Dacia literara” si intitulat ,,Introductie”. De
exemplu: Costache Negruzzi alege sursa istoria romanilor si mai ales
letopisetele moldovenesti:
 Vasile Alecsandri: natura patriei si realitatea contemporana;
 Grigore Alexandrescu: societatea roamaneasca (prin fabule) si
istorice;
 Ion Heliade-Radulescu: folclorul si istoria;
 Dimitrie Bolintineanu: istoria;
 Nicolae Balcescu: istoria Tarii Romane;
 Alecu Russo: istoria si frumusetea tarilor noastre.
Desi mai putin cunoscut sau apreciat, Mihail Kogalniceanu
insusi depaseste preocuparea politica si scrie opere inspirate din traditiile
nationale.
Asa cum indica si denumirile revistelor din perioada pasoptista,
cum ar fi: ,,Arhiva romaneasca”, ,,Propasirea”, ,,Curierul romanesc”;
prin care se accentueaza sentimentul national si dezvoltarea dorita a
culturii si a literaturii noastre prin contributia unor scriitori din toate
teritoriile locuite de romani.
 ,,Dacia literara” si ,,Introductie”.

La 30 ianuarie 1840 ia fiinta la Iasi revista ,,Dacia literara”, din

initiativa si sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu (1817-1891), fiind,
intaia revista de literatura organizata” (G.Calinescu). ,,Dacia literara”
este asadar prima revista literara, în jurul careia s-a manifestat un curent
national-popular si prin care s-au afirmat primii nostri scriitori moderni.
In primul numar al ruvistei, Mihail Kogalniceanu, in varsta de
numai 23 de am, publica aticolul-program sub tithul ,,Introductie”, in
care evidentiaza principalele idei asezate ca fundament al crearii si
orientari literaturii romane si care este considerat primul manifest al
romantismului romanesc.(Pe plan european, programul romantismnlui a
fost trasat in Franta, de Victor Hugo, in ,,Prefata” la drama ,,Cromwell”-
1827).
In intentia lui Mihai Kogalniceanu, revista uma sa aiba o structura
bine organízata, fiind cu atat mai meritorie stradania lui, cu cat ,,Dacia
literara” este prima publicatie de literatura romana. Astfel, mentorul
revistei structureaza continutul acesteia in patru parti bine definite:
 prima parte cuprinde ,,compuneri originale” ale scriitorilor
colaboratori;
 a doua parte reproduce articole din alte publicații;
 partea a treia se ocupa de critica operelor nou apărute;
 partea a patra, avand un titu special - ,,Telegraful Daciei”-
contine informatii despre cartile in curs de aparitie, despre
evenimente culturale sau despre scriitori, adica ,,tot ce poate fi
vrednic de insemnat pentru publicul roman”.
Articolul-program intitulat ,,Introductie” incepe cu succinte
referiri la publicatiile vremii, care, in afara de politica, de stiri
administrative si de cateva informatii locale, nu contin nimic despre
literatura. De aceca, Kogalniceanu s-a gandit ca este momentul sa
initieze ,,o foaie” care sa se indeletniceasca ,,numai cu literatura
nationala” si in care sa poata fi publicate ,,cele mai bune scrieri
originale”. Pune la dispozitie paginile revistei ,,Dacia literara” tuturor
scriitorilor din cele trei provincii romanesti, ,,fiestecarele cu ideile sale,
cu limba sa, cu chipul sau”, ambitia lui fiind sa apara ,,productiile
romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune”. Cu trei ani
inainte (1837), Ion Heliade Räduleseu adresa tinerilor scriitori
indemnul ,,Scrieti baieti numai scrieti![...] e vremea de scris, si scrieti cat
veti putea si cum veti putea”, fara sa aiba existenta valorica a lui Mihail
Kogalniceanu, care considera importanta calitatea operei, nu numai
reperul cantitativ.
Directorul revistei traseaza principalele directii pe care sa le
urmeze scriitorii pentru a putea crea o literatura nationala, telul
marturisit al marelui om de cultura fiind acela ca ,,romanii sa aiba limba
si o literatura comuna pentru toti”, asigurand scriitorii din toate
provinciile romanesti ca operele originale vor beneficia de o critica
obiectiva, ,,vom critica cartea, iar nu persoana”.
Kogalniceanu condamna deprinderea de a imita literaturi staine,
fara nicio legatura spirituala cu specificul romanesc, de aceea el
considera ca ,,dorul imitatiei s-au facut la noi o manie primejdioasa,
pentru că omoara in noi duhul national”, iar traducerile unor opere de
valoare din literatura universala ,.nu fac o literatura”. El militeaza cu
avant pentru crearea de opere autohtone, deoarece operele literare
trebuie sa pastreze spiritul original si simtirea romaneasca, ca fiind
,,insusirea cea mai pretioasa a unei literature”. Argumentele lui
Kogalniceamu se refera la subiecte inspirate din istoria zbuciumata a
neamului romanesc, din folclorul nepretuit si din frumusetile patriei,
care pot constitui oricând cele mai originale izvoare de inspiratie pentru
scriitori.
 Numele revistei, Dacia, este ales semnificativ, pentru a exprima
unitatea de neam si tara, precum si idealul de Unire a romanilor fiind
sugerat destul de transparent, avand in vedere si faptul ca Mihail
Kogalniceanu este pasionat de istorie in general si de istoria romanilor,
in special. Progresist in gandire, marele om de cultura are conceptii
iluniniste, ramanand, de altfel, celebra fraza prin care indeamna pe toți
romanii sa-si cunoasca originile si identitatea spirituala prin intoarcerea
catre trecutul istoric al neamului din care provin: ,,Intrebati dar istoria, si
veti sti ce suntem, de unde venim si unde mergem”. El nu se rezuma insa
numai la indemnuri teoretice, ci, pentru a pune la dispozitia scriitorilor
material documentar, tipareste Leopisetele Tarii Moldovei ale
cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin si lon Neculce, intre anii
1845 si 1852. Cativa ani mai tarziu, completeaza demersul
documentarist cu publicarea cronicilor muntene, in 1872, sub titlul
,,Cronicile Romaniei”. Acestea au constituit principalele surse de
inspiratie pentrn scriitorii epocii, ca Vasile Alecsandri, Costache
Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu etc. In prefata
,.Letopisetelor”, Mihail Kogalniceanu isi sustine cu fervoare credinta ca
literatura nationala trebuie sa reflecte spiritul romanesc: ,,Ca sa avem
arte și literatură nationala trebuie ca ele sa fie legate cu societatea, cu
credintele, cu obiceiurile, intr-un cuvant, cu istoria noastra... Nu vom
avea arta si literatura daca nu ne vom adapa in izvoarele nationalitatii
noastre, care este religia secolului al XIX-lea” .
Cu o aparitie scurta în timp, ianuarie - iunie 1840, revista ,,Dacia
literara” a fost suprimata de catre domnitorul Mihail Sturdza, dupa
numai trei numere, iar Kogalniceanu este exilat la manastirea Rasca. Cu
toate acestea, in paginile sale au aparut scrieri valoroase si au publicat
scriitori ce vor intra în patrimoniul literaturii romane. In numarul 1 al
revistei a aparut prima nuvela istorica, ,,Alexandru Lapusneanul” de
Costache Negruzzi. Alti scriitori au gasit aici gazduire pentru operele
lor, cum ar fi pagini de proza sub semnaturile lui Vasile Alecsandri si
Mihail Kogalniceanu, poezii de Grigore Alexandrescu (printre care
,,Anul 1840”) si Constantin Stamati, fabule de Alex. Donici, precum si
articole despre frumusetea poeziei populare si a obiceiurilor folclorice
romanesti. Spiritul ,,Daciei literare”, prea repede suprimata, este
continuat de alta revista initiata de Mihail Kogalniceanu, numita
,,Propasirea” si editata la Iasi, in 1844.
Articolul-program - ,,Introductie”- al revistei ,,Dacia literarara” ar
putea fi sintetizat prin cateva directi principale trasate de Mihail
Kogilniceanu:
 Cresterea interesului pentru crearea unei literaturi romane, prin
realizarea de ,,compuneri originale”, de producti romanesti ,,fie din
orice parte a Daciei, numai sa fie bune”.
 Inlesnirea colaborarii scriitorilor din toate tinuturile romanesti in
paginile revistei, ,,fiestecarelea cu ideile sale, cu limba sa, cu
chipul său”.
 Realizarea unei limbi si a unei literaturi unice, deoarece este foarte
important ca ,,romanii, sa aiba o limba si o literatura comuuna
pentru toti”.
 Combaterea imitatiei creatiilor literare straine, prin semnalarea
pericolului plagiatului, argumentand ca ,,dorul imitatiei s-au facut
la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul
national”.
 Traducerile operelor din alte literaturi sa fie ale celor de valoare,
desi ,,traductiile insa nu fac o literatura” nationala, ba, mai mult,
sunt ,,ucigatoare a gustului original”.
 Pastrarea specificului national in opera literara, a originalitatii
creatiei, care constituie ,,insusirea cea mai pretioasa a unei
literature”.
 Folosirea surselor de inspiratie din istoria poporului roman
- ,,istoria noastra are destule fapte eroice”, din frumusetile patriei –
,,frumoasele noastre tari sunt destul de mari” - si din
folclor ,,obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice,
 pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru
aceasta trebuinta sa ne împrumutam de la alte natii”.
 Afimarea criticii literare obiective, ,,critica noastra va fi
nepartinitoare, vom critica cartea, iar nu persoana”, precum si a
unei critici de directie.
 Scriitorii sunt datori sa contribuie prin operele lor la implinirea
idealului tuturor romanilor, Unirea Principatelor. Curentul
national-popular ,,Dacia literară” reuneste cele mai stralucite
personalitati literare ale epocii, care vor determina dezvoltarea
ulterioara a literaturii romane.
 ,,Junimea” si ,,Convorbirile literare”.

,,Junimea” este o grupare culturala, initiata de tineri intelectuali

entuziasti ca Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi,
avandu-l mentor pe Titu Maiorescu. Printr-o stranie dar sugestiva
coincidenta, Titu Maiorescu avea, la initierea societatii ,,Junimea”
(1863), exact varsta lui Mihail Kogalniceanu atunci cand a creat
miscarea culturala ,,Dacia literara”, adica 23 de ani.
Societatea culturala ,.Junimea” a luat fiinta la Iasi in 1863 si a avut
doua directii principale: una literara si alta culturala. Pentru a promova
ideile ,,Junimii”, se infiinteaza, tot la Iasi, la 1 martie 1867, revista
,,Convorbiri literare”, in care se vor publica si principalele opere ale
scriitorilor de valoare ai epocii.
Etapele ,,Junimii”:
 1863-1874 - activitatea s-a desfasurat la lasi si a fost important mai
ales prin caracterul ei polemic in domeniul limbii, al literaturii si al
cuturii. Se promoveaza in accasta perioada principii estetice si
sociale;
 1874-1885 - se consolideaza ,,o noua directie" în literatura
romana, prin aparitia operelor de maturitate ale lui Eminescu,
Creanga, Caragiale, Slavici;
 dupa 1885 - societatea ,,Junimea” si revista ,,Convorbiri literare”
se muta la Bucuresti. Activitatea junimistilor se canalizeaza in
aceasta perioada catre preocupari universitare, capatand un caracter
academic prin abordarea altor domenii: filozofia, istoria, geografia.
Ca urmare, se publica primele studii de istorie (Alexandru Dimitrie
 Xenopol - ,,Istoria românilor”, in 14 volume) si de filozofie (Vasile
Conta).
Obiectivele ,Junimii”:
 raspandirea spiritului critic;
 incurajarea literaturii nationale;
 neatarnarea intelectuala a poporului roma;
 originalitatea cuiturii si a literaturii romane;
 crearea si impunerea valorilor nationale;
 educarea oamenilor prin cultura (culturalizarea maselor), eforturile
lor indreptands-se spre receptarea si intelegerea culturii de catre
popor;
 unificarea limbii romane literare;
Manifestarile ,,Junimii”, organizate cu scopul concretizarii
obiectivelor:
 Educarea publicului prin ,,prelectiuni populare”, reusind sa impuna
o mentalitate junimista in epoca, fara dogme si sa dezvolte spiritul
oratoric pe care il considerau o arta.
 Unificarea limbii romane literare incepe prin propunerea
junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic eu cel latin
(1860). In acest sens, Titu Maiorescu publica articolui ,,Despre
scrierea limbei romane” (1866), in care sustine toate ideile
junimiste privitoare la limba: ortografia sa fie fonetica, inlocuirea
alfabetului chirilic cu cel latin, respinge etimologismul susținut de
pasoptisti, propune normarea limbii (introducerea de reguli
gramaticale). Ca urmare a efortului lor, Academia Romana aproba
si oficializeaza aceasta scriere pentru intreaga tara.
 Interesul pentru literatura se manifesta inca de la infiintarea
societatii si a revistei. Inca din 1865, junimistii emit ideea
publicarii primei antologii de poezie romaneasca pentru scolari, iar
in primul numar al revistei ,,Convorbiri literare”, Titu Maioreseu
publica studiul ,,O cercetare critica asupra poeziei romane de la
 1867”, care il va consacra definitiv ca indrumator si critic literar.
In domeniul literaturii, privind poezia, se vorbeste deja despre
eminescianism, este apreciat Vasile Alecsandri si se pune accent pe
poezia populara, in proza, se remarca in mod deosebit loan Slavici
si lon Creanga; in dramaturgie, cel mai valoros este Ion Luca
Caragiale.
Revista ,,Convorbiri literare” (1 martie 1867) este publicatia
cu cea mai mare longevitate, intre 1867 si 1944, fiind una dintre
cele mai importante aparitii ale presei romanesti. Ideea infiintarii
revistei a fost inlesnita de achizitionarea. in 1866, a unei tipografii,
la care se editau gratuit creatii originale valoroase, carti de scoala
ori traduceri ale unor opere din literatura universala,
specificandu-se obligativitatea ca ,,fiecare publicare va fi facuta cu
litere latine”.
Revista ,,Convorbiri literare” a aparut sub directia lui Iacob
Negruzzi (fiul lui Costache Negruzzi), la inceput bilunara, iar din
1871 cu frecventa lunara, dar cu un numar sporit de pagini. Se pot
identifica doua mari perioade in existenta revistei:
 1867-1886 este perioada de glorie, cu prestigiu si competenta in
selectarea creatiior literare pe care le publica in paginile sale, fiind
condusa cu fermitate si intransigenta de reputatul critic și istoric
literar, Titu Maiorescu;
 1886-1944 revista se muta la Bucuresti, la inceput avand la
conducere pe lacob Negruzzi. apoi un comitet format din Mihail
Dragomirescu, Simion Mehedinti, Petre Paul Negulescu,
Radulescu-Motru (discipoli si fosti elevi ai lui Titu Maiorescu).
Principalele obiective ale revistei se pot concretiza in:
 raspandirea spiritului critic obiectiv in aprecierea creatiilor literare
originale;
 incurajarea si promovarea literaturii nationale si a scriitorilor
romani;
  combaterea imitatiilor (plagierilor) din literaturile straine si a
pastiselor literare;
Cu o conceptie unitara si intransigenta dovedita pe parcursul
intregii activitati, societatea ,,Junimea” si revista ,,Convorbiri literare”
au avut o contributie incontestabila la dezvoltarea si consolidarea
civilizatiei romane moderne, prin respingerea ferma a oricaror imitatii
sau imprumuturi snobistice, a oricaror forme care nu se armonizau cu
fondul spiritual autohton si nu se integrau organic in specificul national
romanesc. Despre activitatea bogata a ,,Junimii” exista doua carti-
document, elaborate de doi junimisti de frunte, cu atributii importante in
aprecierea scrierilor literare discutate in sedințele cenaclului: ,,Amintiri
de la Junimea” de Iacob Negruzzi si ,,Amintiri de la Junimea din Iasi” de
George Panu. Procesele-verbale intocmite cu prilejul intalnirilor
saptamanale, de regula vinerea, in casa lui Titu Maiorescu, apoi a lui
Vasile Pogor releva faptul ca nu participau mai mult de zece persoane,
dar acestea erau alese din elita sociala a vremii: profesori, economisti,
matematicieni, politicieni, istorici, filozofi, juristi s.a. Atmosfera vesela
care domina discutiile extrem de serioase si de profunde era amplificata
de reactiile impulsive ale junimistilor care aruncau cu perne în capul
vorbitorilor confuzi si plicticosi ori csntau batjocoritor pe nas, popeste.
Sunt, de asemenea, celebre poreclele hazlii pe care si le atribuiau intre ei
sau altor personalitati din afara cercului junimist: ,,carul de minciuni
Negruzzi”, ,,pudicul Naum”, ,,bine-hranitul Caragiani” ete.
Tudor Vianu a definit in ,,Istoria literaturii romäne modern”
fenomenul cultural junimist, pe care 1-a caracterizat prin identificarea
trasaturilor dominante: ,,spiritul filozofic”, ,,spiritul oratoric”, ,,gustul
[…] clasic si academic”, ,,ironia” si ,,vestita zeflemea junimista”,
,,spiritul critic”.
In concluzie, esenta culturala junimista insumeaza spiritul
filozofic si oratorie, spiritul clasic si academic, ironia si spiritul critic.
 Ion Heliade – Radulescu.

 (n. 6 ianuarie 1802, Targoviste, Tara Romaneasca – d. 27 aprilie

1872, Bucuresti)
 Fiul lui Ilie Radulescu, al Eufrosinei Radulescu si nepotul lui
Nicolae Radulescu.
 In varsta de numai 13 ani, frecventeaza Scoala greceasca de la
Academia Domneasca de la Schitu Magureanu; iar dupa 3 ani se
transfera la scoala romaneasca de ingineri hotarnici de la Colegiul
Sfantul Sava. Intre 1822-1829 Heliade devine succesorul lui
Gheorghe Lazar la conducerea Colegiului Sfantul Sava,dupa
retragerea acestuia si va preda cursuri de ,,Aritmetica rationala, de
geometrie si trigonometrie, de algebra, de astronomie”.
 Opere: proza: ,,Bata-te Dumnezeu”, ,,Fata lui Chiriac”;
poezie:,,Cantarea diminetii” (1830), ,,La moarta lui Carlova”
(1831), ,,Visul” (1836), ,,O noapte pe ruinele Targovistii”
(1836), ,,Calul, vulpea, lupul” (1838), ,,Vulturul si bufa” (1840)
si ,,Zburatorul”.
Ion Heliade – Radulescu. Ilie Radulescu.( tatal autorului).

Colegiul Sfantul Sava.

Poezia ,,Zburatorul”.

Ion Heliade Radulescu (1802-1872) a fost inzestrat cu o mare

curiozitate intelectuala si o enorma capacitate de asimilare, spirit
multilateral, fiind preocupat de indrumarea miscarii culturale din Tara
Romaneasca in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Poet, profesor,
editor, organizator de scoli, precursor in idei, a initiat miscarea teatrala
in limba romana, a stimulat creatia literara originala, a tradus opere
valoroase ale celor mai importanti scriitori din literatura universala si a
realizat o importanta lucrare lingvistica intitulata ,,Gramatica
romaneasca” (1828). Spirit enciclopedic, Ion Heliade Radulescu a fost,
fara indoiala, ,,dupa Dimitrie Cantemir a doua mare personalitate a
literaturii romane […], scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni,
desfasurat în viata si in arta, inzestrat cu mari insusiri si cu tot atatea
cusuri". (G.Cälinescu) .
Poezia ,.Zburatorul” a aparut in ,,Curierul romanesc” (1844), gazeta
condusa de el si considerata capodopera creatiei lirice a lui lon Heliade
Radulescu. Titlul baladei ilustreaza mitul folcloric al zburatorului,
exprimand artistic starea de criza erotica a fetelor aflate la varsta
adolescentei, care sunt coplesite de iubire pentru prima oara si de aceea
nu recunosc acest sentiment ce se manifesta ca o boala.