12.

SISTEME, PROGRAME SI PROCEDURI DE MENTENANŢĂ

12.1. Principiile organizării activităților de mentenanță

Deprecierea se datorează uzării lor fizice şi morale. Prin uzare fizică se înțelege pierderea treptată a proprietăților tehnice de
utilizare, ca urmare a folosirii sale productive (uzură fizică dinamică) sau a acțiunii agenților naturali (uzură fizică statică). Uzarea
morală este determinată în principal de progresul tehnic, însoțit de creșterea productivității muncii şi a randamentelor
componentelor noi, cu aceleași destinații ca cele existente, apărute pe piață; aceasta poate fi: a) uzare morală prin depreciere
valorică, datorată faptului că, progresul tehnic permite ca elementele noi de capital fix să se realizeze cu costuri mai reduse,
sunt disponibile pe piață la preturi mai mici decât cele la care au fost achiziționate componentele de capital fix existente şi, ca
urmare, componentele de capital fix existente își diminuează valoarea; b) uzare morală prin învechire economică, datorată
faptului că, progresul tehnic permite ca noile componente de capital fix să aibă caracteristici tehnice şi eficientă economică mai
bune decât cele ale componentelor existente şi, ca urmare, componentele de capital fix existente apar a fi depășite din punct
de vedere economic. Pentru a preîntâmpina producerea prematură a intervențiilor nefavorabile ale uzării fizice şi morale este
necesar ca orice agent economic să aibă o strategie clară şi un program coerent în domeniul mentenanței unei rețele de
transport gaze naturale. Mentenanţă reprezintă totalitatea acțiunilor care se execută periodic în scopul menținerii
caracteristicilor de funcționare ale componentelor capitalului fix în limitele prescrise în specificații; aceasta poate fi: a)
mentenanţă preventivă (întreținere), executată periodic, în scopul reducerii probabilității de defectare sau degradare
a componentelor capitalului fix; b) mentenanţă corectivă (reparare), efectuată după apariția unei defectări, în scopul
restabilirii capacității de funcționare a conductelor.
În funcție de conținutul şi amploarea lor, activitățile / lucrările de mentenanţă pot fi clasificate astfel: a) operații de
întreținere; b) revizii tehnice – Rat, care sunt lucrări planificate în scopul determinării stării tehnice a elementelor de
capital fix şi a principalelor intervenții ce se vor executa cu ocazia reparațiilor, datele obținute la aceste lucrări servind la
planificarea reparațiilor; c) reparații curente – RC, care sunt intervenții ce se execută periodic, de obicei, planificat, având
ca scop înlăturarea prin recondiționare sau înlocuire a unor componente uzate sau deteriorate ale unui element de capital
fix şi care, în funcție de amploarea lucrărilor care se execută şi de valoarea (costul) acestora, pot fi: reparații curente de
gradul I – RAC şi reparații curente de gradul II – RAC; d) reparații capitale – KRK, care sunt intervenții ce se execută
după expirarea unui ciclu de funcționare / exploatare normat al componentelor de capital fix, în scopul restabilirii
caracteristicilor de calitate inițiale ale acestora şi prelungirii duratei lor de utilizare. Încadrarea lucrărilor de mentenanţă în
categoriile menționate se face în funcție de costul acestora: la Rat costul nu depășește 0,5% din valoarea elementului de
capital fix nou, la RC1 – 5 %, la RC2 – 15 %, iar la RK – 25...30 %.

12.2. Sisteme de mentenanță

Prin sistem de mentenanţă se înțelege un complex de măsuri organizatorice, tehnice şi economice privind întreținerea
(mentenanţă preventivă) şi repararea (mentenanţă corectivă) componentelor conductei (material tubular, elemente de
legătură, robinete, etc). Un sistem de mentenanţă este corespunzător, dacă îndeplinește următoarele cerințe:
 asigură ca toate componentele conductei să fie disponibile (la parametrii proiectați, cu realizarea tuturor cerințelor
funcționale) un timp îndelungat (la nivelul durabilității economice, definită ca fiind durata de exploatare / utilizare a
unui element de capital fix, care corespunde costului unitar minim al producției realizate sau al serviciilor prestate
cu acesta), cu un nivel acceptabil (tolerabil) al riscului de producere a accidentelor tehnice sau avariilor;
 permite planificarea lucrărilor de mentenanţă în perspectiva apropiată şi îndepărtată, astfel încât acestea să poată
fi pregătite corespunzător, iar durata lor să poată fi estimată;
 permite evaluarea şi planificarea finanțării lucrărilor de mentenanţă;
 asigură un nivel minim al cheltuielilor legate de efectuarea lucrărilor de mentenanţă;
 este simplu şi poate fi implementat cu ușurință.

224
Se utilizează următoarele tipuri de sisteme de mentenanţă (sau combinații ale acestora):
A. Sistemul de mentenanţă după necesități, care nu conține planificarea lucrărilor de mentenanță, acestea fiind
realizate atunci când se produc cedări / căderi / defectări ale componentelor capitalului fix; cu toate că îndeplinește cu
prisosință criteriul simplității, acest sistem de mentenanţă nu este agreat, deoarece prezintă o serie de dezavantaje: a)
nu se prognozează ieșirea din funcție a conductei, iar producerea unui astfel de eveniment are adesea caracter de
accident tehnic sau de avarie, cu consecințe importante privind nivelul cheltuielilor implicate de lucrările de mentenanţă;
b) nu se poate asigura atingerea durabilității economice a conductelor, deoarece componentele acestora se uzează
excesiv fără a fi reparate; c) conductele vor prezenta variații imprevizibile ale capacității lor funcționale (disponibilității).
B. Sistemul de mentenanţă pe baza constatărilor, care prevede efectuarea periodică a unor revizii tehnice ale
conductelor şi pe baza informațiilor astfel dobândite, programarea reviziei următoare sau a lucrărilor de mentenanţă
care se impun; acest sistem de mentenanţă îndeplinește criteriul simplității, diminuează riscul de producere a
accidentelor tehnice sau avariilor şi permite planificarea lucrărilor de mentenanţă în perspectiva apropiată, dar are şi o
serie de dezavantaje: a) nu prevede planificarea lucrărilor de mentenanţă în perspectiva îndepărtată (pe termen lung);
b) nu asigură pregătirea din timp a lucrărilor de mentenanţă; c) conținutul şi volumul lucrărilor de mentenanţă se
stabilesc subiectiv (de către personalul care efectuează reviziile tehnice), neexistând proceduri şi norme tehnice de
mentenanţă.
C. Sistemul de mentenanţă preventiv planificată, cu planificare rigidă, care prevede elaborarea şi aplicarea
riguroasă a unor programe de mentenanţă detaliate (cuprinzând datele precise la care trebuie efectuate lucrările de
mentenanţă, caracterul, conținutul şi tehnologiile acestor lucrări), la datele prevăzute în programul de mentenanţă
conductele vor fii supuse lucrărilor de mentenanţă, indiferent care este starea tehnică a acestora la momentul respectiv;
acest sistem de mentenanţă este superior celor prezentate anterior, îndeplinind condițiile de a asigura că toate conductele
sunt disponibile un timp îndelungat (cu un nivel acceptabil / tolerabil al riscului de producere a accidentelor tehnice sau
avariilor), de a permite planificarea lucrărilor de mentenanţă în perspectiva apropiată şi îndepărtată şi de a permite
evaluarea şi planificarea finanțării lucrărilor de mentenanţă, dar are şi o serie de dezavantaje greu de neglijat: a) implică
un volum mare de muncă pentru elaborarea documentației şi procedurilor de implementare a sistemului; b) de multe ori,
la termenele prevăzute în programul de mentenanţă, se înlocuiesc piese puțin uzate, ceea ce conduce la un consum
nerațional de piese de schimb, iar alte ori, piesele se uzează excesiv înainte de termenul prevăzut pentru lucrările de
mentenanţă şi se pot produce accidente tehnice sau avarii. Acest sistem de mentenanţă dă rezultate bune în cazul
agenților economici care posedă informații complete şi detaliate privind fiabilitatea şi mentenabilitatea elementelor de
capital fix, pe baza cărora se pot face planificări riguroase ale lucrărilor de mentenanţă.
D. Sistemul de mentenanţă preventiv planificată, cu planificare controlată, care este asemănător celui anterior
prezentat, numai că se introduce verificarea planificată a stării tehnice a conductelor, pe baza căreia se decide asupra
modificării sau menținerii termenelor prevăzute pentru lucrările de mentenanţă, precum şi asupra modificării sau
menținerii conținutului şi volumului acestor lucrări. Evident, implementarea sistemului implică elaborarea documentației
şi procedurilor de planificare şi realizare a reviziilor tehnice şi a lucrărilor de mentenanţă, dar, după implementare,
sistemul este deosebit de eficient, îndeplinind practic toate condițiile precizate anterior pentru un sistem de mentenanţă
corespunzător. La aplicarea acestui sistem de mentenanţă se prevăd şi se realizează toate categoriile de intervenții
definite anterior: operațiile de întreținere, Rt; RC (RC1 şi RC2); RK.

Planificarea şi organizarea activităților de mentenanţă presupune, ca obiectiv principal, reducerea ponderii lucrărilor de
mentenanţă corectivă, concomitent cu programarea şi realizarea judicioasă a lucrărilor de mentenanţă preventivă,
aceasta însemnând de fapt minimizarea numărului şi gravității incidentelor tehnice (cedărilor accidentale) şi menținerea
în domeniul acceptabil a riscului tehnic aferent utilizării conductelor în procesele de realizare de produse sau de
furnizare de servicii. În acest context, pentru elaborarea programelor de mentenanţă se poate utiliza unul dintre
următoarele sisteme de planificare a lucrărilor de mentenanţă:
 Planificarea bazată pe timp, la utilizarea căreia conductele sunt supuse lucrărilor de mentenanță după o anumită
durată de funcționare, independent de starea lor tehnica; așa cum s-a prezentat anterior, acest tip de planificare este
caracteristic sistemului de mentenanţă preventiv planificată, cu planificare rigidă.

225
 Planificarea bazată pe stare, la utilizarea conductele sunt supuse lucrărilor de mentenanţă atunci când se constată
că prezintă o stare tehnica necorespunzătoare. Programarea lucrărilor de mentenanţă bazată pe constatările făcute cu
ocazia efectuării operațiilor de întreținere sau a reviziilor tehnice corespunde sistemului de mentenanţă preventiv
planificată, cu planificare controlată, iar dacă, în plus, se utilizează pentru programarea lucrărilor de mentenanţă şi
informațiile obținute prin monitorizarea / supravegherea continuă în funcționare a conductelor şi măsurarea sau
înregistrarea unor parametri de caracterizare a stării tehnice a acestora (starea protecție catodice) sistemul capătă
suplimentar atributul de mentenanţă predictivă.

Un Sistemul de mentenanţă organizat pentru conductele de transport si distribuție gaze naturale prevede, programează
şi realizează următoarele categorii de intervenții:
 Operațiile de supraveghere şi întreținere – SI au ca scop controlul modului de operare a conductelor,
depistarea primelor semne ale degradării şi apariției anomaliilor şi furnizarea de informații privind efectuarea
unor intervenții de terță parte la conducte sau producerea unor solicitări exterioare accidentale datorită unor
manifestări climatice sau mișcări ale pământului; în această categorie se încadrează, de exemplu, activitățile de
inspecție efectuate de patrulele terestre, a căror frecvență este stabilită astfel încât să se asigure continuitatea
în timp a informațiilor furnizate în rapoartele acestora.
 Reviziile tehnice – Rt sunt activități planificate prin care se determină / verifică starea tehnică a conductelor,
se evaluează rezistența mecanică reziduală a acestora, se estimează durata lor de viață remanentă şi, pe
această bază, se programează reparațiile şi se stabilește conținutul acestora.
 Reparațiile curente – RC sunt intervenții care se execută periodic, de obicei, planificat, având ca scop
remedierea sau eliminarea anomaliilor de pe tronsoanele de conductă sau de pe elementele componente de tip
special ale conductelor; așa cum s-a mai precizat anterior, în funcție de amploarea lucrărilor care se execută şi
de valoarea (costul) acestora, reparațiile curente se împart în reparații curente de gradul I – RC1 şi reparații
curente de gradul II – RC2.
 Reparațiile capitale – RK sunt intervenții care se execută după expirarea unui ciclu de funcționare/de
exploatare normală a unui tronson de conductă sau a unui element component de tip special montat pe conductă,
în scopul restabilirii caracteristicilor de calitate inițiale ale acestora şi prelungirii duratei de utilizare; reparațiile
capitale pot fi concepute, proiectate şi realizate şi ca intervenții care să asigure reabilitarea şi modernizarea
conductelor şi pot fi încadrate în categoria lucrărilor de investiții.

Un sistem de mentenanţă care poate asigurarea o disponibilitate maxima a conductelor de transport si distribuție gaze
naturale este un sistemul de revizii tehnice şi reparații preventiv planificate, care poate fi denumit şi Sistemul de
mentenanţă preventiv planificat, cu planificare controlată. Utilizarea eficientă a unui astfel de sistem implică
planificarea judicioasă şi realizarea riguroasă a reviziilor tehnice periodice, evaluarea corectă a stării tehnice a
conductelor în funcție de informațiile culese în cursul reviziilor tehnice şi programarea pe această bază a lucrărilor de
mentenanţă preventivă şi corectivă. Evident, în cazul unui sistem de transport si distribuție gaze naturale, evaluările
imprecise ale stării lor tehnice pot determina planificarea incorectă a lucrărilor de mentenanţă şi, ca urmare, posibilitatea
apariției unor fenomene nedorite de cedare (accidente, avarii etc.). Deoarece există posibilitatea ca în cursul exploatării
sistemului de conducte să intervină şi cedări neprevăzute sau neașteptate, este necesar să se aibă în vedere ca, în
paralel cu utilizarea sistemului de mentenanţă preventiv planificată, cu planificare controlată, să se creeze şi condițiile
aplicării principiilor unui Sistem de reparații neplanificate, de tip accidental. Un sisteme de mentenanţă adoptate
pentru un sistem de conducte destinate transportului si distribuției gazelor naturale trebuie structurate astfel încât să
prevadă (cu toate implicațiile de natură organizatorică, tehnică și economică), la intervale de timp rațional
dimensionate, aplicarea unor lucrări de mentenanţă corectivă de amploare, de tipul lucrărilor de reabilitare şi/sau
modernizare a unor tronsoane de conductă. În acest context general este evident, că întocmirea unor planuri raționali
și eficiente de mentenanţă și reabilitare a conductelor dintr-un sistem de conducte este în mod esențial influențată de
programarea judicioasă şi realizarea riguroasă a reviziilor tehnice periodice şi evaluarea corectă a stării tehnice a
conductelor. Altfel spus, decizia de includere în aceste planuri a unor lucrări de mentenanţă preventivă sau corectivă
trebuie luată numai pe baza unor estimări pertinente privind aptitudinea conductelor de a mai fi utilizate în condiții de

226
securitate tehnică acceptabilă și privind durata de viață remanentă a acestora. Sistemul de mentenanţă preventiv
planificată, cu planificare controlată se bazează pe adoptarea unor mărimi de referință pentru intervalele de timp dintre
diferitele categorii de intervenții pe care le prevede şi pe ajustarea permanentă şi diferențiată a acestei programări, în
funcție de rezultatele: a) activităților de supraveghere / monitorizare şi întreținere, care asigură cunoașterea şi ținerea sub
control a stării tehnice a conductelor; b) evaluărilor efectuate cu ocazia reviziilor tehnice periodice, care permit aprecierea
cu un nivel de încredere rezonabil a rezistentei mecanice reziduale şi a duratei de viață remanente a conductelor.

12.3. Activităţile programelor de mentenanta a conductelor

Orice program de mentenanţă trebuie să ţină cont de situaţia economică, de urgenţa aplicării şi de consideraţiile tehnice
privind realizarea lucrărilor prevăzute. De multe ori poate fi mai avantajoasă înlocuirea unei conductă vechi decât
repararea (reabilitarea) acesteia, deoarece costurile conductei noi, cu capacitate de transport mai mare şi cu eficienţă
economică mai ridicată, pot fi mai bine justificate decât costurile implicate de repararea conductei vechi, cu capacitate
redusă de transport şi cu eficienţă economică scăzută. La luarea unei astfel de decizii trebuie să se ţină seama în
primul rând de costul materialului tubular necesar realizării programului de mentenanta, ţinând seama că pe măsură
ce creşte diametrul ţevilor (care impune trecerea de la ţevile laminate la ţevile sudate) se măreşte şi costul acestora;
câteva date sugestive în acest sens sunt redate în tabelul 12.1. În unele situaţii pentru preîntâmpinarea unor avarii
catastrofale care ar putea duce la pagube materiale şi umane, se impune luarea unor decizii de urgenţă privind
repararea conductei. Într-o asemenea situaţie, pe primul plan se situează preîntâmpinarea producerii avariilor, costurile
realizării lucrărilor de mentenanţă nemaifiind factorul primordial în luarea deciziilor. O activitate de mentenanta a unei
conducte presupune o anumită dotare şi asistenţă tehnică pentru realizarea lucrarilor. Una este să repari şi să reabilitezi
o conducta marină sau o conductă aflată pe un traseu greu accesibil (zonă cu relief accidentat) şi care nu poate fi
scoasă din funcţiune, neaparţinând unui tronson redondant al sistemului de conducte şi alta este să repari sau să
reabilitezi o conductă amlasată într-o zonă uşor accesibilă, care poate fi scoasă din funcţiune deoarece există conducte
de rezervă, ce pot compensa indisponibilitatea acesteia din sistemul de conducte.

Tab. 12.1. Date privind costurile reparării conductelor în raport cu costurile conductelor noi
Costul reparării, ca procentaj
Diametrul conductei, mm (in)
din costul conductei noi, %
152,4…355,6 (6 … 14) 70 … 130 %
406,4…609,6 (16… 24) 50 … 90 %
711,2…1219,2 (28 … 48) 25 … 50 %

Deoarecein unele cazuri reparaea unei conducte este asemănătoare construirii acestora şi, ca urmare, la conceperea
programelor de mentenanţă trebuie acordată atenţie următoarelor detalii: localizarea conductei, stabilirea resurselor
materiale necesare, realizarea studiilor de fezabilitate, analiza datelor de intrare şi realizarea proiectelor, achiziţionarea
(procurarea) materialelor şi dispozitivlor necesare, elaborarea procedurilor de lucru, planificarea şi realizarea lucrărilor,
monitorizarea lucrărilor şi verificarea calităţii acestora. O conductă nu trebuie doar bine reparată, ci reparaţia trebuie
efectuată în condiţii de siguranţă şi cu impact minim asupra mediului. Acest lucru presupune o abordare concretă la
condiţiile existente (săpături manuale, sprijiniri de maluri, evacuări de material, mobilizare de utilaje grele, etc.). Cele
patru stadii care trebuie parcurse pentru justificarea, fundamentarea şi elaborarea unui program de mentenanţă a unei
conducte de transport al gazelor naturale sunt, cele redate sintetic în schema din figura 12.1. Repararea şi reabilitarea
reprezintă acte de inginerie care necesită competenţă şi capabilitate tehnică.

Principalele activitati care trebuies avute in vedere la intocmire programelor de mentenanta sunt:

227
 Informații despre conducta Pentru a se putea lua decizia corectă cu privire la întocmirea programelor de
mentenanţă trebuie să se dispună de informații legate de conducta și anume: (1) caracteristicile dimensionale si
materialul tubular din care este confecționata conducta, (2) parametrii de funcționare a conductei (presiune, debit,
viteza), (3) configurația conductei, si (4) clasa de locația conductei;
 Caracteristicile dimensionale si materialul din care este confecționată conducta. Operatorul ar trebui să
cunoască diametrul nominal, grosimea nominală a peretelui și calitatea materialului tubular. Este de
asemenea, de dorit să se cunoască tipul constructiv al țevii( țeava trasa, cu sudura elicoidala sau
longitudinala), producătorul, data fabricației, tipul de izolație, compoziția chimică și energia de rupere. În
anumite cazuri, este de dorit să se cunoască și anumite informații suplimentare cum ar fi rezistența la oboseala
și la fisurare a materialului.

Fig. 12.1. Etapele elaborarii programelor de mentenanţă şi reabilitare al unei conducte

 Parametri de funcționare ale conductei. Pentru a se putea efectua repararea conductei, trebuie sa se
cunoască presiunea maximă admisibila de operare (MAOP) sau presiunea maximă de operare (MOP) a
conductei. Suplimentar, trebuie să se cunoască presiunea de operare in punctul de reparare (Pr), debitul
vehiculat (Qg) si viteza gazelor (Vg). Alte caracteristici care ar putea influenta luarea unei decizii privind reparațiile
includ: variația de presiune, temperaturile gazelor vehiculate. Dacă aceste caracteristici sunt cunoscute bine,
atunci se poate alegerea mai sigur metoda de reparare
 Configurația conductei. Se va cunoaște configurația traseului conductei în punctul în care se va face reparația.
Montajul conductei ( subteran sau suprateran), adâncimea de pozare si dacă defectul se afla pe o porțiune
dreapta sa pe o curbura a conducta. Este importantă cunoașterea prezentei altor elemente de conducta
(robinete, refulatoare teu-uri) in zona defectului, dacă materialul tubular este realizat prin sudura longitudinala
sau elicoidala si daca există îmbinări prin sudura circulara în zona în care se va face reparația.
 Clasa de locația conductei. Importanta clasei de locației accesibilitate și apropierea de zonele populate sau
sensibile din punctul de vedere al protecției mediului ar putea influența alegerea metodei de reparare. De
asemenea funcție de aceasta se aleg si masurile suplimentare care trebuie luate la realizarea lucrărilor de
reparați dar si pentru marcarea ulterioara a zonei.

 Stabilirea gravitatii anomaliilor. La intocmire programelor de mentenanta, se va avea in vedere o ierarhizare a

anomaliilor depistate pe tubulatura conductelor pe categori de gravitate, utilizind rapoarte de evaluare efectuate in
urma unei inspecții( B31G, B31G Modificat, RSTRENG) si anume [75]:
 Categoria 1 – lipsă de material mai mica de 20%
Aproape deloc probabil să provoace accidente în timpul operării;
Puțin critice - se urmărește evoluția in timp a defectelor
 Categoria 2 – lipsă de material între 20% și 50%
Puțin probabil să provoace accidente în timpul operării;
Critice - cele neacceptate se repara iar celelalte se monitorizează
 Categoria 3 – lipsă de material mai mare de 50%
Pot provoca accidente în timpul operării, în funcție de lungimea lor;

228
 Cele mai critice - se recomanda repararea lor
Pentru defectele de tip lipsa de material produse prin coroziune se va măsura sau cunoaște cel puțin dimensiunea
axială (L), dimensiunea circumferențiară (C) și adâncimea anomaliei (d). Dacă anomalia este sub forma unei crestături,
se va măsura adâncimea și dimensiunea crestăturii. De asemenea, dacă defectul este o umflătură sau o adâncitura
(dent) se va cunoaște înălțimea/adâncimea și extinderea pe superfața materialului tubular. Pentru defectele de tip
discontinuități in material (exfolieri sau fisuri) se va utiliza metode acceptate de evaluare a defectelor pentru a se
determina dacă acestea corespund pentru a putea fi menținute în funcțiune. Dacă unele caracteristici ale anomaliilor
sunt necunoscute sau nu pot fi determinate cu ușurință, alegerea metodei de reparație va trebui să se facă pe supoziții
conservatoare.
 Reducerea presiunii de operare a conductei. În funcţie de aparitia unor sitiatii care ar putea afecta integritatea
unei conducte cum ar fi: rapoarte de evaluare efectuate in urma unei inspecții, scurgeri de gaze raportată de către
personalul de supraveghere sau o terța parte, acțiuni datorate unor cauza externe sau anomalii observate in cadrul
activităților de supraveghere, poate fi necesară reducerea presiunii de operare a conductei, la un nivel de siguranţă
adecvat, înainte de realizarea lucrărilor de mentenanta . În cazul în care conducta este afectată grav (defectele
provoacă scurgeri de gaze), trebuie să se procedeze la protejarea (izolarea) conductei de vecinătăţi, iar prin reducerea
presiunii trebuie să se împiedice continuare deteriorării conductei şi să se realizeze o diminuare a scurgerilor. În cazul
defectelor din peretele tubulaturii conductei care nu au cauzat avarii, trebuie redusă presiunea de regim la 80 % din
presiunea de operare a conductei la momentul la care defectul a fost depistat (Pop), sau in mod alternativ, din presiunea
maxima măsurată recent (Pm,r). Prin termenul de recent se înțelege o perioadă de până la un an pentru conductele de
gaze și de până la 60 de zile pentru conductele de lichide această măsură fiind aplicată până când defectele sunt
evaluate şi se ia o nouă decizei privind presiunea de operare admisibilă. Pentru unele reparaţii complexe, sunt necesare
reduceri de presiune de până la 50 % din presiunea de operare. Reducerea presiunii este în mod normal o măsură
temporară implementată până la terminarea remedierii si are ca scopul asigurarea unei limite de siguranță peste cea
existentă in momentul descoperirii anomaliei. Aceasta este în general o abordare pe termen scurt și se va menține
redusa până când această condiție nu mai reprezintă o amenințare la integritatea conductei. O anomalie nu reprezintă
o amenințare imediată pentru integritatea unei conductei, dacă acest lucru poate fi stabilit printr-un criteriu acceptat de
evaluare a acesteia și daca presiunea de avariere a conductei (Pav) în zona anomaliei este mai mare ( ≥ 20% ) decât
presiunea de operare existenta in momentul descoperirii defectului. În cazul în care se reface acoperirea de protecţie
anticorosivă fără scoaterea din fucţiune a conductei, decopertarea conductei trebuie făcută pe tronsoane suficient de
lungi, care să permită ridicarea pe reazeme a conductei fără a se induce în tubulatura conductei tensiuni mecanice de
intensităţi ridicate; în aceste cazuri, pentru a se asigura funcţionarea conductei fără riscul apariţiei de accidente sau
avarii trebuie să se procedeze şi la reducerea corespunzătoare a presiunii de operare. Reducerile de presiune sunt
întotdeauna recomandate în cazul realizării lucrărilor de mentenanţă care se efectuează fără scoaterea din funcţiune
a conductei, pentru diminuarea pericolului de explozie în cursul realizării operaţiilor de sudare prin topire. Pentru unele
reparaţii, care presupun sudarea de piese de adaos (petece, manşoane etc.) pe tubulatura conductei, se recomandă
un raport subunitar între presiunea de operare în cursul realizării lucrărilor de mentenanţă (Pr) şi presiunea maxima de
operare ( Pop ).

 Stabilirea momentului efectuării lucrărilor de mentenanţă. La stabilirea momentului în care se efectuază

lucrările de reparare se ţine seama de tipul defectelor depistate pe tubulatura conductei şi de gravitatea acestora. Se
pot utiliza în acest scop recomandări din standardele şi normativele actuale [73]:
 Reparaţia trebuie realizată imediat (în regim de urgenţă), dacă: inspecţia a anticipat o presiune de avarie (Pav)
a conductei mai mică decât MAOP; pierderea de metal în zonele cu defecte ale tubulaturii conductei depăşeşte
80 % din grosimea peretelui; conducta prezintă deformări în partea superioară a tubulaturii (în zonele delimitate
în secţiunea transversală de orele 4–8); pe tubulatură s-a depistat prezenţa oricărui alt defect considerat grav.
 Reparaţia trebuie realizată în decursul a 60 de zile de la descoperirea defectelor, dacă conducta prezintă orice
fel de defect (deformare, cavernă etc.) localizat în partea superioară a tubulaturii conductei;
 Evaluarea şi repararea trebuie efectuate în decurs de 6 luni de la depistarea defectelor, dacă: exploatarea
conductei în prezenţa defectelor impune o presiune de regim de siguranţă mai mică decât MAOP; defectele

229
 sunt de tipul deformărilor locale cu pierdere de metal sau de tipul deformărilor localizate pe îmbinările sudate;
defectele sunt de tipul deformărilor locale cu adâncimea mai mare decât 6% din diametrul tubulaturii conductei;
defectele sunt produse de coroziune (uniformă sau locală) şi au adâncimea mai mare decât 50 % din grosimea
nominală a peretelui tubulaturii conductei; defectele sunt de tipul pierderilor de metal, au adâncimea mai mare
decât 50% din grosimea nominală a peretelui tubulaturii şi sunt localizate la încrucişările (ramificaţiile) conductei;
defectele sunt plane, de tip fisură; defectele sunt produse de coroziune şi afectează îmbinările sudate ale
conductei; defectele sunt de tipul scobiturilor sau crestăturilor şi au adâncimea mai mare decât 12,5 % din
grosimea nominală a peretelui tubulaturiiconductei.
 Alegerea procedeelor tehnologice de reparare. Alegerea procedeele tehnologice aplicabile in cadrul lucrarile
de mentenanţă a unui tronson de conducta se face funcție de particularitățile specifice fiecărei situații in parte. Astfel
se pot considera următoarele tipuri de reparații:
 Reparații permanente ale defectelor care nu prezintă scurgeri, principalele procedee tehnologice utilizate sunt:
1. Repararea prin înlocuirea unui segment de conducta
2. Repararea utilizând netezirea defectului prin polizare,
3. Repararea folosind încărcarea prin sudare,
4. Repararea prin aplicarea de petice sudate,
5. Repararea cu manșoane de strângere de tip A
6. Repararea cu manșoane de strângere de tip B
7. Repararea cu manșoane la distanta,
8. Repararea cu coliere mecanice
9. Repararea cu învelișuri umplute cu rășini epoxidice,
10. Repararea cu învelișuri din materiale compozite.

 Repararea permanentă ale defectelor care prezinta scurgeri , principalele procedee tehnologice utilizate sunt:
1. Repararea prin înlocuirea unui segment de conducta,
2. Repararea cu manșoane de strângere de tip B,
3. Repararea cu coliere mecanice structurale.
4. Repararea conductelor prin secționare cu bypass

 Reparații temporare, principalele procedee tehnologice sunt:

1. Repararea cu coliere mecanice de prevenire sau etanșare pentru defectele care prezinta scurgeri,
2. Repararea cu manșoane de strângere de tip A pentru coroziune internă,
3. Repararea cu învelișuri din materiale compozit pentru coroziunea internă,
4. Repararea cu manșoane de strângere de tip B pentru defecte la sudurile longitudinale/elicoidale,
5. Repararea prin aplicarea de petece sudate aplicate peste defecte cu scurgere

 Protecție personalului si riscul inerent în efectuarea reparației. Posibilele pericole care însoțesc excavarea
unei conducte aflate în funcțiune includ distrugerea produsă din exteriorul conductei ca urmare a acțiuni de excavare
si a sarcinilor suplimentare care pot sa apare in materialul tubular ca urmare a greutății utilajului folosit la excavare.
Pentru preîntâmpinarea acestora, înainte de începerea operațiilor de excavare se va marca axul longitudinal al
conductei si se va delimita zona de acțiune (lucru) a utilajului de excavare. In cazul existentei unui teren slab consolidat
părților laterale ale șanțului vor fi consolidate in vederea evitării surpării marginilor. In vederea străpungerii materialului
tubular de către dinții cupei de excavare, toate lucrările de excavare se vor executa numai asistate, din exterior, de
personalul de operare al conductei. In aceste cazuri trebuie să se ia în considerare aceste pericole și să se fie
respectate toate procedurile de lucru pentru asigurarea condițiile de siguranță aplicabile privind siguranța. Trebui să
se știe înainte de începerea unei lucrări ce materiale și personal calificat sunt disponibile pentru efectuarea reparației.
Se va stabili oportunitatea implementării diverselor tipuri de reparații în locațiile tipice din sistemul operatorului. Acestea
vor include considerentele pentru variațiile sezoniere și tipice condițiilor meteo. Se va lua în considerare riscul inerent
cauzat de punerea în aplicare a unei metode de reparare. Acesta va include probabilitatea de producere cât și

230
consecința apariției unei probleme în timpul procesului de reparare. În mod tipic, probabilitatea de producere a unei
probleme creste odată cu creșterea complexității procesului de reparare. De exemplu, aplicarea unei armături din oțel
(coliere mecanice) sau a unui manșon din materiale compozite este de obicei mai puțin complexă decât aplicarea unui
manșon sau petic deoarece primele nu necesită sudarea la conductă pe când la ultimul este nevoie de sudare. De
asemenea, este importantă cunoașterea consecinței imediate a unei greșeli în metoda de reparare. De exemplu,
polizarea excesivă sau sudarea defectuoasă a unei conducte ar putea avea consecințe negative mai mari decât
instalarea necorespunzătoare a unei armături din oțel sau a unui manșon din materiale compozite.
 Inspectarea și testarea directă pe perioada execuției. Aplicarea oricărui procedeu tehnologic de reparație
utilizat in cadrul lucrărilor de mentenanţă presupune atât testarea unor materialelor utilizate cit si inspecții si verificări
efectuate in timpul realizări lucrărilor. Dacă pe perioada testării unui tronson de conductă se produce o avariere, atunci
acesta se va înlocuii, după care noul tronson de conductă se va testa din nou. Acest proces este repetat până când
testele suplimentare nu mai eșuează.

12.4. Elaborarea programelor de mentenanţă

Programele de mentenanţă se elaborează utilizând o combinație a criteriilor tehnice, care impun asigurarea integrității
structurale a conductelor la nivelul corespunzător asigurării unui risc de cedare în cursul exploatării sub pragul de
acceptare, cu cele de natură economică, privitoare la nivelul cheltuielilor necesare pentru realizarea lucrărilor de
mentenanţă şi la existenta surselor de finanțare pentru acoperirea acestora; programul de mentenanţă trebuie să conțină
numai lucrări care conduc la micșorări ale riscului de cedare şi creșteri ale siguranței în exploatare ale conductelor,
corelate rațional cu mărimea costurilor implicate de efectuarea lucrărilor respective. Termenele de realizare a lucrărilor
prevăzute în PM se stabilesc acordând prioritate celor care impun întreruperi ale serviciului de transport sau distribuție al
gazelor naturale, în conformitate cu prevederile standardului național de performanta pentru aceste servicii. Un programul
de mentenanţă trebuie sa aibă două componente:
 Lucrări de mentenanţă planificate, pentru care se precizează conținutul, amploarea, tehnologiile de realizare,
logistica necesară, termenele de efectuare şi costurile implicate.
 Lucrări de mentenanţă neplanificate, constând în intervenții în regim de urgenta, care este posibil să fie necesare
pentru rezolvarea eventualelor incidente survenite intempestiv sau pentru preîntâmpinarea producerii unor astfel
de incidente.
Alocarea de resurse, precum şi necesarul de logistică şi de personal competent care se prevăd în PM pentru realizarea
lucrări de mentenanţă neplanificate, impuse de rezolvarea incidentelor survenite intempestiv sau de preîntâmpinarea
producerii unor astfel de incidente, se dimensionează şi se fundamentează pe baza informațiilor şi solicitărilor din
rapoartele de necesitate, care au la bază interpretarea statistică a datelor privind activitățile de mentenanţă efectuate în
regim de urgență în ultimii 5...10 ani. Mărimile efective ale intervalelor de timp şi termenele la care se planifică diversele
categorii de intervenții prevăzute in programele de mentenanţă se stabilesc şi se modifică pe baza interpretării informațiilor
obținute din activitățile de supraveghere şi întreținere şi de revizie tehnică. Toate lucrările cuprinse intr-un program de
mentenanţă se pot executa numai pe baze de :
 Proiecte avizate şi aprobate, care vor include, pe lângă elementele de proiect constructiv/tehnic, tehnologiile şi
proceduri calificate de efectuare a reparațiilor
 Programul tehnologic de execuție a reparații (PTER), care este un documentul elaborate la nivelul operatorului de
conducte si aprobate de autoritatea de reglementare in domeniu gazelor si care stă la baza activităților de efectuare,
urmărire, verificare şi recepție a oricărei lucrări de mentenanţă.
Programul tehnologic de execuție utilizat pentru efectuarea oricărei lucrări de mentenanţă pe tronsoanele de conductă
sau la elementele de conducta de tip special amplasate pe conductele are o structură unică şi cuprinde următoarea
succesiune de etape tehnologice, Anexa 12.1 [43]:
a) Etapa operațiilor tehnologice de asigurare a accesului în locul / zona de pe conductă pe care se efectuează
lucrarea de mentenanţă; cuprinde, în funcție de modul cum se realizează lucrarea de mentenanţă (cu oprirea sau fără
oprirea funcționării conductei), operații tehnologice din următoarea gamă: manevrarea robinetelor de secționare, izolarea
zonei conductei pe care se execută lucrarea şi golirea conductei, reducerea presiunii de operare a conductei,

231
decopertarea conductei prin efectuarea de săpături, consolidarea săpăturilor, localizarea şi marcarea pe conductă a zonei
în care se face reparația etc.
b) Etapa operațiilor tehnologice de pregătire a conductei în locul / zona pe care se efectuează lucrarea de
mentenanţă; cuprinde operații tehnologice din următoarea gamă: îndepărtarea învelișului / izolației de protecție
anticorosivă şi curățirea tubulaturii, localizarea anomaliilor pe tubulatură, măsurarea grosimii efective a peretelui tubulaturii
în zona anomaliilor, rotunjirea prin polizare a reliefului anomaliilor etc.
c) Etapa operațiilor tehnologice de pregătire a pieselor de schimb şi a materialelor cu care se efectuează lucrarea
de mentenanţă; cuprinde operații tehnologice din următoarea gamă: fabricarea pieselor de adaos de tipul petecelor şi
manșoanelor folosite la reparare, pregătirea segmentelor de conducta, montarea elementelor de etanșare pe colierele
mecanice pentru reparare, pregătirea chiturilor şi adezivilor polimetrici pentru aplicarea învelișurilor de reparare din
materiale compozite, fabricarea conductei de ocolire sau bypass etc.
d) Etapa operațiilor tehnologice de reparare efectivă a tubulaturii; cuprinde operații tehnologice din următoarea gamă
: debitarea unei porțiuni de tubulatură, aplicarea prin sudare a unor elemente de reparare (, segment conducta, petece,
manșoane etc.), aplicarea unor învelișuri de reparare din materiale compozite etc.
e) Etapa operațiilor tehnologice de verificare a calității reparațiilor; cuprinde operații tehnologice din următoarea
gamă: verificarea prin metode nedistructive a îmbinărilor sudate, proba de presiune a conductei reparate, măsurarea
dimensiunilor caracteristice ale reparațiilor, probe fitinguri speciale etc.
f) Etapa operațiilor tehnologice de refacere a protecției anticorozive; cuprinde operații tehnologice din următoarea
gamă: refacerea izolației anticorozive a tubulaturii în zona afectata de lucrarea de mentenanţă, curățirea suprafețelor şi
aplicarea de grunduri şi/sau vopsele pe elemente de conductă etc.
g) Etapa operațiilor tehnologice de acoperire a conductei şi de refacere a terenului din zona de operare la
efectuarea lucrării de mentenanţă; cuprinde operații tehnologice din următoarea gamă: acoperirea cu pământ a tubulaturii,
refacerea stratului vegetal, refacerea marcajelor de pe traseul conductei sau aplicarea de marcaje noi etc.

Pentru conductele al căror traseu traversează zone cu condiții speciale (construcții amplasate în zona de siguranță a
conducte, zone cu frecvente alunecări de teren, zone inundabile etc.) şi pentru conductele noi de importantă deosebită
sau excepțională, stabilite prin proiect, se elaborează un Programe de urmărire specială în exploatare – PUS, pentru
urmărirea în exploatare a comportării în timp a acestora. Activitatea de urmărire specială a conductelor poate avea un
caracter permanent sau temporar, durata ei stabilindu-se de la caz la caz, în funcție de starea tehnică a conductei şi de
momentul readucerii conductei la parametrii proiectați pentru funcționarea în condiții de deplină siguranță. Aceasta
activitate se efectuează de către formațiile de lucru din teritoriu sau/şi de către echipe specializate, dotate cu aparatura
de măsurare şi control adecvată. Conductele de transport al gazelor naturale pentru care se instituie urmărirea specială
vor fi supuse unor cicluri periodice de activități, după cum urmează: a) consemnarea lunară, într-o Fişa de urmărire
specială a parametrilor de exploatare a tronsonului de conductă; b) inspecția vizuală generală a traseului conductei şi
depistarea eventualele scăpări de gaze de două ori pe lună; c) controlul periodic pentru determinarea stării tehnice a
conductei, prin: verificarea o dată la 6 luni a stării izolaţiei de protecție anticorosivă; verificarea anuală a stării exterioare a
tubulaturii; verificarea o dată la doi ani a stării interioare a tubulaturii; verificarea etanșeității robinetelor, separatoarelor şi
altor elemente de tip special montate pe tubulatură; verificarea conductei prin probe de presiune.
Dacă natura și dimensiunea anomaliei nu afectează negativ integritatea conductei, este de preferat să nu se
facă nici o operație, cu excepția restaurării stratului protector în cazul în care acesta este degradat sau distrus

12.5. Proceduri specifice privind programarea lucrărilor de mentenanță

Conductele de transport gaze naturale sunt protejate împotriva deteriorării prin coroziunea exterioara a materialului
tubular, prin acoperirile de protecție anticorozive și sistemele de protecție catodică, dar eficacitatea acestor sisteme se
poate diminua în timp, iar defectele apărute se pot dezvolta, afectând negativ fiabilitatea si siguranța in exploatare iar
identificare la timp a defectelor si evaluarea gravitatii acestora devine din ce in ce mai relevanta pe măsura ce
conductele continua sa ,, îmbătrânească’’. Intocmirea unor planuri raţionale si eficiente de mentenanta a conductelor
dintrun sistem de transport al gazelor naturale este în mod esenţial influenţată de programarea judicioasă şi realizarea

232
riguroasă a reviziilor tehnice periodice şi evaluarea corectă a stării tehnice a conductelor. Altfel spus, decizia de
includere în aceste planuri a unor lucrări de mentenanţă preventivă sau corectivă trebuie luată numai pe baza unor
estimări pertinente privind aptitudinea conductelor de a mai fi utilizate în condiţii de securitate tehnică acceptabilă şi
privind durata de viaţă remanentă a acestora. Evaluarea aptitudinii de utilizare în siguranță a unui sisteme de conducte
se face pe baza unor proceduri riguroase, fundamentate și reglementate de un număr apreciabil de lucrări științifice,
standarde și normative definită în prezent prin conceptul Fitness For Service – FFS. Evaluărilor FFS pot fi făcute
pentru toate tipurile de defecte depistate pe materialul tubular al conductei ca urmare a inspectării acesteia cu ajutorul
dispozitivelor de tip PIG si va determina impactul acestora asupra integrității imediate și viitoare a conductei. Evaluările
sunt combinate cu acțiuni imediate si programe planificate de mentenanţă. Pentru evaluarea defectelor se pot folosi o
varietate de metode (ASME B31G, ASME B31G – modificat, RSTRENG, API 579, DNVGL-RP-F101, BS 7910), funcție
de tipul defectelor identificate, iar cauzele care stau la baza oricăror defecte vor fi analizate cu ajutorul unor experți
proprii în materie de coroziune, materiale, sudare și integritate și se va oferi un set clar de acțiuni de atenuare pentru a
opri sau descuraja creșterea și inițierea defectelor. De asemenea, vor fi furnizate un plan de reparații și o recomandare
pentru reexaminarea ILI.
Proprietarul unui conducte are responsabilitatea deplină pentru evaluarea aptitudinii de utilizare a acesteia, atât în
raport cu prescripţiile standardului sau normativului ales ca referință, cât şi cu cerințele regulamentelor sau prescripțiilor
tehnice aplicabile la un moment dat si să asigure că rezultatele evaluării FFS sunt fundamentate științific şi documentate
şi sunt furnizate înregistrările adecvate referitoare la conducta evaluată. O astfel de procedură trebuie să cuprindă
următoarele secțiuni şi/sau capitole:
 Organizare și utilizare; în această secțiune sunt precizate principalele aspecte privind organizarea, aplicabilitatea
și limitele procedurii, informațiile necesare (ce trebuie avute la dispoziție, respectiv trebuie culese în cursul reviziilor
tehnice) pentru a putea aplica prescripțiile acesteia și tehnicile de analiză care sunt folosite pentru a aprecia și califica
o conductă (cu anumite defecte ale tubulaturii depistate la reviziile tehnice) prin prisma aptitudinii sale reziduale de
utilizare și a duratei sale remanente de viață.
 Responsabilități; în această secțiune sunt prevăzute responsabilitățile principalilor factori implicați în gestionarea
şi asigurarea integrității şi siguranței în exploatare a unei conducte, respectiv în evaluarea aptitudinii sale de utilizare,
astfel.
 Proprietarul − Utilizatorul unui conducte are responsabilitatea deplină pentru evaluarea aptitudinii de utilizare
a acesteia, atât în raport cu prescripţiile standardului sau normativului ales ca referinţă, cât şi cu cerinţele
regulamentelor sau prescripţiilor tehnice aplicabile la un moment dat.
 Inspectorul, care lucrează împreună cu un inginer/specialist în verificarea (controlul) conductelor prin metode
nedistructive, trebuie să fie responsabil din partea proprietarului pentru a stabili că cerințele pentru inspecții şi
încercări sunt satisfăcute. Inspectorul, trebuie să garanteze şi că toate datele de inspecție necesare evaluării
FFS sunt în concordanță cu prescripţiile aplicabile din standardul sau normativul ales ca referință şi va fi de
asemenea responsabil de acuratețea globală a metodelor şi procedeelor de control pentru depistarea naturii şi
mărimii defectelor conținute de tubulatura conductei examinate.
 Inginerul este responsabil din partea proprietarului pentru realizarea tehnică a evaluărilor FFS, documentarea
acestora, interpretarea rezultatelor şi formularea recomandărilor care rezultă în urma evaluărilor FFS. O
evaluare FFS poate presupune cunoștințe din mai multe domenii inginerești, așa cum se descrie în continuare:
 Inginerie în domeniul științei materialelor; aceste cunoștințe sunt necesare pentru identificarea
mecanismelor de degradare a materialelor conductelor, stabilirea vitezelor de coroziune/eroziune,
determinarea proprietăților materialelor, inclusiv a caracteristicilor de rezistență mecanică şi tenacitate şi a
legităților de creștere a fisurilor, proiectarea unor lucrări adecvate de mentenanţă şi elaborarea
documentației tehnologice asociate acestora;
 Inginerie mecanică sau structurală; aceste cunoștințe sunt necesare pentru calculul grosimii minime de
perete şi/sau presiunii maxime admisibile de operare (MAOP) pentru o conductă sau pentru realizarea unei
analize a stărilor de tensiuni mecanice şi deformații din tubulatura unei conducte, aceste lucrării fiind în mod
obișnuit realizate pe baza codurilor, normativelor şi standardelor vizând proiectarea conductelor;

233
  Inginerie în domeniul inspecțiilor şi examinărilor nedistructive; aceste cunoștințe sunt necesare pentru
stabilirea unui plan de inspecții care este capabil să detecteze, să caracterizeze şi să stabilească
dimensiunile defectelor sau degradărilor, pentru selectarea şi implementarea procedurilor de examinare în
corelație cu experiența în domeniul încercărilor nedistructive;
 Inginerie în domeniul Mecanicii Ruperilor; aceste cunoștințe sunt necesare pentru evaluarea, prin utilizarea
conceptelor şi principiilor mecanicii ruperii materialelor, a influențelor defectelor locale (de tip pierdere locală
de material sau de tip fisură) depistate în țevile care alcătuiesc tubulatura unei conducte şi/sau în îmbinările
sudate ale tubulaturii;
 Inginerie de proces; aceste cunoștințe sunt necesare pentru documentarea condițiilor de operare trecute
şi viitoare ale conductei, incluzând condițiile normale şi anormale de exploatare şi precizarea caracteristicilor
fluidului conținut/transportat şi a conținutului de contaminanți care determină degradarea conductei supuse
analizei.
 Calificări; în această secțiune se prezintă calificările ce trebuie avute de personalul implicat în evaluarea FFS a
conductelor. Principiul de bază care se promovează în prezent este acela că nivelul de cunoștințe sau experiență pentru
toți participanții la realizarea evaluărilor FFS trebuie măsurat (cuantificat) atât în funcție de complexitatea, rigoarea,
cerințele şi semnificația evaluării care se realizează, cât şi în funcție de rolul individual al fiecărui participant în cadrul
programului de evaluare. Fiecare participant trebuie să fie capabil să-şi demonstreze competenta pentru lucrările în
care este implicat cu un pachet corespunzător de documente împuterniciri, certificări, diplome de licență, autorizări etc.

Procedurile de evaluare a aptitudinii de utilizare (FFS) a conductelor trebuie să cuprindă prescripții tehnice de estimare
a rezistenței mecanice reziduale a acestora în prezența diverselor tipuri de defecte locale şi/sau în condițiile acțiunii
diverselor mecanisme sau fenomene de degradare si are următoarele pârți:
 – Identificarea mecanismelor de defectare şi degradare. Primul pas în evaluarea FFS a unei conducte este
acela de a identifica tipul defectelor şi cauzele degradării. Metodele de proiectare şi realizare a conductei, materialul
țevilor şi orice informație privind utilizarea şi condițiilor de exploatare ale conductei pot fi utilizate pentru a identifica şi
defini corespunzător cauzele degradării.
 – Aplicabilitatea şi limitele evaluării. Aplicabilitatea şi limitele fiecărei secțiuni a procedurii de evaluare trebuie
descrise şi precizate cu claritate, pentru a se putea stabili măsura în care rezultatele evaluării se pot utiliza pentru
fundamentarea deciziilor privind menținerea în funcțiune a conductei analizate sau realizarea la aceasta a unor lucrări
de mentenanţă.
 – Cerințele referitoare la date. Datele necesare pentru evaluarea FFS depind de tipul defectului sau al
mecanismului de degradare ale conductei supuse analizei. Cerințele referitoare la date pot include: datele originale de
proiectare ale conductei, informațiile referitoare la istoricul funcționării şi întreținerii conductei, condițiile ulterioare de
utilizare prevăzute şi datele specifice evaluării FFS, așa cum sunt dimensiunile şi poziție defectelor, starea de tensiuni
mecanice din țeavă sau îmbinarea sudată în care este localizat defectul, caracteristicile mecanice ale materialului din
care sunt realizate țevile conductei etc.
 – Tehnicile de evaluare şi criteriile de acceptare. Tehnicile de evaluare şi criteriile de acceptare care trebuie
aplicate se stabilesc pe baza unei analize complexe care țin cont de caracteristicile defectelor depistate si importanta
conductei in cadrul unui sistem de conducte de transport si distribuție a gazelor naturale .
 – Evaluarea duratei de viață remanente. Una sau mai multe modalități de estimare a duratei restante de viață a
conductei, de limitare a mărimii defectelor sau de reducere a presiunii de operare trebuie precizate, pe această bază
putându-se lua decizii fundamentate privind menținerea în funcțiune a conductei analizate sau programarea realizării
la aceasta a unor lucrări de mentenanţă.
 – Repararea. Metodele de reparare recomandate în funcție de tipul defectării sau degradării trebuie prevăzute
şi descrise corespunzător. Principalele metode şi procedee tehnologice moderne de reparare (recondiționare) a
conductelor vor fi prezentate şi analizate în capitolul de faţă al tezei de doctorat.
 – Monitorizarea în exploatare. Metodele de monitorizare în exploatare a conductei reparate trebuie precizate cu
claritate, principalele astfel de metode fiind cuprinse in cadrul operațiilor de supraveghere si întreținere.

234
  – Documentația. Documentația trebuie să includă înregistrarea tuturor informațiilor şi deciziilor luate în fiecare
dintre etapele anterioare de evaluare în vederea calificării conductei pentru continuarea utilizării sau în vederea luării
deciziei de aplicare a unor lucrări de mentenanţă la aceasta.

Procedurile de evaluare FFS se pot dezvolta pentru evaluarea conductelor cu defecte rezultate prin unul sau mai multe
mecanisme de degradare. Principalii factori care trebuie considerați la stabilirea aplicabilității şi limitelor unei proceduri
de evaluarea FFS a unei conducte sunt:.
 Datele (informațiile) disponibile despre conductă. Volumul de date (informații) solicitat depinde de tipul
mecanismului de degradare al conductei şi de nivelul de evaluare. Datele referitoare la conducte trebuie să cuprindă
unele sau toate următoarele elemente:
a) Cartea conductei sau altă documentație care să precizeze condițiile de proiectare a conductei, să descrie
tipul/clasa conductei şi să conțină informații complete privind materialul din care sunt realizate țevile conductei,
grosimea de perete şi presiunea de lucru, temperatura minimă de exploatare etc;
b) Planul izometric al conductei la nivelul suficient pentru realizarea evaluării. Planul izometric al conductei trebuie
să includă suficiente detalii care să permită un calcul al flexibilității sale, dacă o astfel de analiză este stabilită ca
fiind necesară de către inginer pentru determinarea presiunii maxime admisibile de operare a conductei (MAOP).
Atunci când nu sunt disponibile planurile izometrice originale sunt necesare schițe detaliate cu toate datele
necesare calculului MAOP.
c) Calculele originale sau actualizate de proiectare pentru cazurile de solicitare ale conductei la probele de presiune
şi în cursul exploatării.
d) Înregistrările referitoare la inspecția componentelor de la data fabricării (punerii în funcțiune) a conductei.
e) Buletinele/rapoartele de încercare.
f) O înregistrare referitoare la proba hidraulică inițială, incluzând presiunea de încercare şi temperatura materialului
pe durata încercării sau, dacă temperatura nu este cunoscută, temperatura apei din conducta testată sau
temperatura ambiantă.
 Istoricul funcționării şi mentenanței conductei. Volumul de date necesar la evaluarea FFS a unei conducte
depinde de mecanismul de degradare al acesteia şi de nivelul de evaluare.Pentru conducta supusă evaluării trebuie
sa fie disponibil un raport care să includă cel puțin următoarele:
a) Diagrama reală presiune – temperatură, incluzând şi eventualele condiții perturbatorii de funcționare a
conductei; în cazul în care aceasta nu este disponibilă, trebuie realizată o formă aproximativă a acesteia pe baza
datelor de exploatare disponibile şi a consultării cu personalul de operare al conductei.
b) Documentarea oricărei modificări semnificative a condițiilor de utilizare incluzând presiunea, temperatura,
conținutul de fluid şi viteza de coroziune; atât condițiile trecute de exploatare, cât şi cele viitoare de operare
trebuie analizate şi documentate.
c) Datele referitoare la instalare şi un sumar al tuturor intervențiilor şi reparațiilor incluzând calculele necesare,
schimbările de material, proiecte şi proceduri de reparare, inclusiv procedurile de tratament termic postsudare,
dacă este cazul; calculele trebuie să includă grosimea de perete impusă şi MAOP cu definirea şi admiterea unor
încărcări suplimentare cum sunt cele masice, din cutremur etc.
d) Înregistrările realizate în cursul tuturor testelor (încercărilor) hidraulice realizate în cadrul reparațiilor, incluzând
presiunea de încercare şi temperatura materialului metalic pe durata încercării sau, dacă temperatura
materialului metalic nu este disponibilă, temperatura apei sau cea ambianta, daca sunt disponibile.
e) Rezultatele examinărilor din timpul utilizării, incluzând măsurările de grosime de perete sau alte rezultate ale
controlului nedistructiv, care pot ajuta la determinarea integrității structurale a conductei şi la stabilirea vitezei
de degradare a acesteia prin coroziune sau prin alt mecanism.
În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, trebuie realizate măsurători în scopul furnizării informațiilor necesare
realizării evaluării.
 Tehnicile de evaluare şi criteriile de acceptabilitate. Pentru conductele de transport al gazelor naturale se pot
considera nivelurile recomandate de API 579:

235
 Nivelul 1 – Procedurile de evaluare incluse în acest nivel au ca scop asigurarea unor criterii de monitorizare
conservative care pot fi utilizate cu un volum minim de inspecții sau informații referitoare la conducta analizată. Ele
pot fi implementate de personalul tehnic al utilizatorului.
Nivelul 2 – Procedurile de evaluare incluse în acest nivel sunt destinate asigurării unei evaluări mai detaliate, care
conduce la rezultate mai precise în comparație cu nivelul 1 de evaluare. În cadrul acestui nivel, informațiile din
inspecții sunt aceleași cu cele prevăzute pentru nivelul 1, însă se utilizează calcule mai laborioase la interpretarea
acestora. Nivelul 2 de evaluare trebuie realizat în mod normal de către personal tehnic cu experiență în domeniul
evaluărilor de acest tip.
Nivelul 3 – Procedurile de evaluare incluse de acest nivel au ca scop asigurarea celor mai precise evaluări, care
conduc la rezultate mai precise comparativ cu nivelul 2 de evaluare. În cadrul acestui nivel sunt solicitate în mod
tipic cele mai detaliate informații şi inspecții ale conductei şi analiza recomandată este bazată pe tehnici numerice,
cum este metoda elementului finit, sau pe tehnici experimentale. Este prevăzut ca evaluările de acest nivel să fie
realizate numai de specialiști cu experiență şi competentă dovedite în astfel de evaluări.
 Evaluarea duratei de serviciu rămasă. Durata de serviciu rămasa (remanentă, reziduală) a unei conducte este
utilizată pentru stabilirea unui interval de inspecție adecvat, a unui plan de monitorizare în exploatare sau a necesității
aplicării lucrărilor de mentenanţă corectivă (reparații). Nu se așteaptă ca durata de serviciu rămasă să asigure o
estimare precisă a timpului real până la cedare. De aceea durata de serviciu rămasă poate fi estimată pe baza calității
informațiilor disponibile, nivelului de evaluare şi presupunerilor adecvate de a furniza un factor parțial de siguranță
potrivit pentru exploatarea până la inspecția următoare, planificată. Fiecare tip de evaluare FFS conferă linii directoare
pentru calcularea duratei de viață rămasă. Estimările duratei de serviciu restante pot să conducă la una dintre
următoarele situații:
a) Durata de serviciu rămasă poate fi calculată cu suficientă certitudine; de exemplu, dacă o conductă este supusă
unui proces de coroziune generală uniformă, pentru care se cunoaște viteza de coroziune (determinată
experimental), durata de serviciu restantă se obține împărțind grosimea stratului de metal ce poate fi îndepărtat
prin coroziune până la atingerea grosimii minime admisibile a peretelui tubulaturii conductei la viteza de
coroziune.
b) Durata de serviciu rămasă nu poate fi stabilita cu suficienta certitudine; de exemplu, dacă mecanismul de
degradare a unei conducte presupune apariția unor defecte locale de tip fisură, pentru care nu se cunoaște viteza
de creștere, estimarea duratei remanente de viață a conductei (cu o precizie acceptabilă) nu este posibilă şi
trebuie prevăzută decizia aplicării unor lucrări de mentenanţă corectivă (care să elimine defectele) sau
continuarea exploatării conductei cu monitorizarea permanentă a funcționării acesteia ; în astfel de situații se
recomandă utilizarea metodelor probabiliste de evaluare.
c) Durata de serviciu rămasă este aproape nulă; în acest caz se impune remedierea conductei prin efectuarea
imediată a lucrărilor de mentenanţă potrivite.
 Remedierea / Mentenanţă corectivă. Remedierea este absolut necesară în următoarele cazuri: atunci când un
defect nu este acceptabil în starea lui actuală; durata de serviciu restantă este minimă sau greu de estimat; experiența
disponibilă referitoare la analiză este insuficientă ca să asigure o evaluare adecvată. Metodele adecvate de remediere
sunt prevăzute în cadrul fiecărei proceduri de evaluare FFS, fiecare situație în parte impunând stabilirea atentă a tipului
de intervenție. După efectuarea intervenției trebuie întreprinse verificări periodice pentru a se stabili dacă activitățile de
mentenanţă au împiedicat apariția altor degradări şi condițiile prevăzute pot asigura protecția viitoare împotriva
dezvoltării de noi defecte.
 Monitorizarea în exploatare. În anumite circumstanțe viteza viitoare de degradare nu poate fi estimată cu
ușurință sau durata de utilizare restantă a conductei analizate este scurtă. Monitorizarea în serviciu este o metodă prin
care degradarea viitoare sau condițiile care conduc la degradări viitoare pot fi evaluate sau nivelul de încredere al
duratei de serviciu restante estimate poate fi mărit. Metodele de monitorizare utilizate în mod tipic includ: probe de
coroziune pentru determinarea vitezei de coroziune; probe de hidrogen pentru evaluarea activității hidrogenului;
inspecții cu dispozitive de tip PIG pentru măsurarea pierderii de metal sau fisurării; măsurarea variabilelor esențiale
de proces şi a contaminanților. Fiecare procedură de evaluare FFS impune prevederea unor condiții adecvate de
monitorizare a conductei supuse analizei.

236
 Documentația. O evaluare FFS trebuie să fie suficient documentată astfel ca analiza să poată fi repetată mai
târziu. Următoarele elemente trebuie să fie incluse în documentație:
a) Datele de proiectare ale conductei analizate, cele referitoare la mentenanţă şi istoricul operațional;
b) Datele referitoare la inspecție, incluzând toate citirile utilizate în cadrul evaluărilor FFS.
c) Rezultatele estimărilor şi analizelor, incluzând: numărul standardului utilizat, nivelul de evaluare şi orice alte
documente de referință utilizate pentru evaluarea defectului sau degradării; condițiile viitoare de operare şi
proiectare, incluzând presiunea, temperatura şi condițiile de funcționare anormală; calculul grosimii minime de
perete sau/şi MAOP; calculul duratei restante de operare şi a timpului până la următoarea inspecție; orice
remediere a conductei sau recomandare de monitorizare a acesteia pentru continuarea operării.

237
 ANEXA 12.1

Programul tehnologic de execuţie a reparaţiei

Numărul Programului ................................... Data întocmirii ....................................................................

Numărul proiectului de tehnologie ..................................... Proiectant .....................................................

1. DATE INITIALE FOLOSITE LA PROIECTAREA TEHNOLOGIEI

1.1. DATE PRIVIND LOCALIZAREA LUCRARII DE MENTENANTA

Denumirea conductei:
Codul conductei:
Denumire tronsonului pe care se efectuează lucrarea :
Codul tronsonului conductei:
Localizarea lucrării pe tronsonul de conductă:

1.2. DESCRIEREA CONTINUTULUI SI VOLUMULUI LUCRARII : .....................................

..........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................
........................................................................................

1.3. CODUL TEHNOLOGIEI DE REPARARE EFECTIVA: .....................................................

2. TEHNOLOGIILE PROIECTATE PENTRU ETAPELE DE EXECUTIE A LUCRARII

2.1. ASIGURAREA ACCESULUI LA LOCUL LUCRARII

Data începerii etapei ............................................... Termenul de finalizare ................................

Volumul Procedura de Norma de

Operaţia Conţinutul operaţiei
operaţiei efectuare * timp

* pentru operaţiile la care nu există o procedură calificată se completează tabelele următoare

Materialele
Componenţa
Echipamentul tehnologice si Parametri Verificarea Costul
Operaţia formaţiei de
de muncă piesele de regim calităţii operaţiei
lucru
necesare

238
 Conţinutul instructajului privind
Operaţia Echipamentul de protecţie necesar
siguranţa şi sănătatea în muncă

Prescripţii, menţiuni şi măsuri speciale privind realizarea operaţiilor .......................................................

...........................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor etapei ...........................................................................

..........................................................................................................................................................

2.2. PREGĂTIREA CONDUCTEI LA LOCUL LUCRĂRII

Data începerii etapei ............................................... Termenul de finalizare ................................

Volumul Procedura de Norma de

Operaţia Conţinutul operaţiei
operaţiei efectuare * timp

* pentru operaţiile la care nu există o procedură calificată se completează tabelele următoare

Materialele
Componenţa
Echipamentul tehnologice si Parametri Verificarea Costul
Operaţia formaţiei de
de muncă piesele de regim calităţii operaţiei
lucru
necesare

Conţinutul instructajului privind

Operaţia Echipamentul de protecţie necesar
siguranţa şi sănătatea în muncă

239
Prescripţii, menţiuni şi măsuri speciale privind realizarea operaţiilor .......................................................
...........................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor etapei ...........................................................................

..........................................................................................................................................................
2.3. PREGĂTIREA PIESELOR DE SCHIMB ŞI A MATERIALELOR

Data începerii etapei ............................................... Termenul de finalizare ................................

Volumul Procedura de Norma de

Operaţia Conţinutul operaţiei
operaţiei efectuare * timp

* pentru operaţiile la care nu există o procedură calificată se completează tabelele următoare

Materialele
Componenţa
Echipamentul tehnologice si Parametri Verificarea Costul
Operaţia formaţiei de
de muncă piesele de regim calităţii operaţiei
lucru
necesare

Conţinutul instructajului privind

Operaţia Echipamentul de protecţie necesar
siguranţa şi sănătatea în muncă

Prescripţii, menţiuni şi măsuri speciale privind realizarea operaţiilor .......................................................

...........................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor etapei ...........................................................................

..........................................................................................................................................................

240
2.4. REPARAREA EFECTIVĂ A CONDUCTEI

Data începerii etapei ............................................... Termenul de finalizare ................................

Volumul Procedura de Norma de

Operaţia Conţinutul operaţiei
operaţiei efectuare * timp

* pentru operaţiile la care nu există o procedură calificată se completează tabelele următoare

Materialele
Componenţa
Echipamentul tehnologice si Parametri Verificarea Costul
Operaţia formaţiei de
de muncă piesele de regim calităţii operaţiei
lucru
necesare

Conţinutul instructajului privind

Operaţia Echipamentul de protecţie necesar
siguranţa şi sănătatea în muncă

Prescripţii, menţiuni şi măsuri speciale privind realizarea operaţiilor .......................................................

...........................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor etapei ...........................................................................

..........................................................................................................................................................

2.5. VERIFICAREA FINALA A CALITĂŢII REPARAŢIILOR

Data începerii etapei ............................................... Termenul de finalizare ................................

Volumul Procedura de Norma de

Operaţia Conţinutul operaţiei
operaţiei efectuare * timp

241
* pentru operaţiile la care nu există o procedură calificată se completează tabelele următoare

Materialele
Componenţa
Echipamentul tehnologice si Parametri Verificarea Costul
Operaţia formaţiei de
de muncă piesele de regim calităţii operaţiei
lucru
necesare

Conţinutul instructajului privind

Operaţia Echipamentul de protecţie necesar
siguranţa şi sănătatea în muncă

Prescripţii, menţiuni şi măsuri speciale privind realizarea operaţiilor .......................................................

...........................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor etapei ...........................................................................

..........................................................................................................................................................

2.6. REFACEREA PROTECŢIEI ANTICOROZIVE

Data începerii etapei ............................................... Termenul de finalizare ................................

Volumul Procedura de Norma de

Operaţia Conţinutul operaţiei
operaţiei efectuare * timp

* pentru operaţiile la care nu există o procedură calificată se completează tabelele următoare

Componenţa
Echipamentul Materialele Parametri Verificarea Costul
Operaţia formaţiei de
de muncă tehnologice si de regim calităţii operaţiei
lucru

242
 piesele
necesare

Conţinutul instructajului privind

Operaţia Echipamentul de protecţie necesar
siguranţa şi sănătatea în muncă

Prescripţii, menţiuni şi măsuri speciale privind realizarea operaţiilor .......................................................

...........................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor etapei ...........................................................................

..........................................................................................................................................................

2.7. ACOPERIREA CONDUCTEI ŞI REFACEREA TERENULUI IN ZONA LUCRĂRII

Data începerii etapei ............................................... Termenul de finalizare ................................

Volumul Procedura de Norma de

Operaţia Conţinutul operaţiei
operaţiei efectuare * timp

* pentru operaţiile la care nu există o procedură calificată se completează tabelele următoare

Materialele
Componenţa
Echipamentul tehnologice si Parametri Verificarea Costul
Operaţia formaţiei de
de muncă piesele de regim calităţii operaţiei
lucru
necesare

243
 Conţinutul instructajului privind
Operaţia Echipamentul de protecţie necesar
siguranţa şi sănătatea în muncă

Prescripţii, menţiuni şi măsuri speciale privind realizarea operaţiilor .......................................................

...........................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor etapei ...........................................................................

..........................................................................................................................................................

3. VERIFICAREA FINALA SI RECEPTIA LUCRARII : ..........................................................

...........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................
........................................................................................

244