ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA COMERT

MODIFICAREA SOCIETATILOR
COMERCIALE

DIZOLVAREA, FUZIUNEA SI DIVIZAREA

SOCIETATILOR COMERCIALE

LICHIDAREA SOCIETATILOR
COMERCIALE

INFRACTIUNI PREVAZUTE IN LEGEA

NR. 31/1990, REPUBLICATAT

AUTORI:
 BUCURESTI
2006
MODIFICAREA SOCIETATILOR COMERCIALE

Modificarea actului constitutiv

Aspecte generale
Potrivit art. 204 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata prin
Legea nr. 161/2003, actul constitutive poate fi modificat prin:
- hotararea Adunarii Generale adoptata in conditiile legii,
- act aditional la actul constitutive
- hotararea instantei judecatoresti in conditiile prevazute de legi.
Forma autentica a actului modificator, respective a actului aditional, este
obligatorie in urmatoarele cazuri:
- majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport in natura a unui
teren
- modificarea formei juridice a societatii intr-o societate in nume
colectiv sau in comandita simpla
- majorarea capitalului social prin subscriptie publica.

Delimitarea dispozitiilor legale aplicabile in functie de importanta aspectelor

ce se modifica.

Actul modificator se inregistreaza in registrul comertului pe baza

incheierii judecatorului delegat cu exceptia cazului de excludere a unui
asociat sau de retragere cand inregistrarea se face pe baza hotararii
judecatoresti irevocabile de excludere sau de retragere.
Legea impune ca actul modificator sa fie depus in intregime la Oficiul
Registrului Comertului, pentru ca dupa inregistrarea lui, Oficiul Registrului
Comertului sa trimita actul la Monitorul Oficial pe cheltuiala societatii. Prin
exceptie, in cazul societatilor de persoane, procedura publicarii nu are un
caracter obligatoriu.
Daca prin acelasi act se aduc mai multe modificari actului constitutiv
initial, actul constitutiv trebuie depus la Registrul Oficiului Comertului cu
toate modificarile la zi.
Prin modificarea societatii comerciale se intelege inclusiv modificarea
formei societatii. O asemenea modificare nu duce la crearea unei persoane
juridice noi, ci la modificarea persoanei juridice existente.
 In cazul societatilor de persoane, creditorii particulari ai asociatilor pot
face opozitie, daca adunarea generala a asociatilor din societatea de persoane
hotaraste prelungirea duratei existentei unei societati peste termenul fixat in
actul constitutive. Aceasta opozitie poate interveni numai in masura in care
creditorii personali dispun de un titlu executoriu, dobandit anterior hotararii
generale atacate. Daca creditorul particular care introduce o astfel de
opozitie are castig de cauza in instanta, in termen de o luna de la momentul
in care hotararea judecatorului a devenit irevocabila asociatii pot allege intre
doua posibilitati:
- sa renunte la prelungirea duratei existentei societatii
- sa dispuna exculderea din societate a asociatului debitor, caz in care
drepturile acestuia vor fi calculate avand in vedere ultimul bilant
contabil al societatii.

Modificarea capitalului social

Reducerea capitalului social

Potrivit art. 207 alin. 1 din Legea 31/1990, republicata, reducerea
capitalului social se poate face:
- prin micsorarea numarului de parti sociale sau actiuni
- prin reducerea valorii nominale a partii sociale sau actiuni
- prin dobandirea propriilor actiuni urmate de anularea lor.
Capitalul social se mai poate reduce, cu conditia ca reducerea sa nu fie
motivata de pierderi prin:
- scutirea in tot sau in parte a asociatilor de anumite varsaminte datorate
de acestia
- restituirea catre actionari a unei parti din aportul lor initial,
proportional cu reducerea capitalului social
- alte procedee prevazute de lege (de exemplu, in cazul retragerii sau
excluderii din societate).
Pentru a opera o reducere a capitalului social este necesara publicarea,
alaturi de actul aditional si, dupa caz, de noua forma a actului constitutive si
publicarea prealabila a hotararii adunarii generale. Procedura de publicitate
este necesara pentru ca orice creditor interesat sa poata face opozitie.
Legea dispune obligativitatea publicarii hotararii adunarii generale cu cel
putin doua luni inainte de reducerea efectiva a capitalului social. In hotararea
adunarii generale trebuie sa fie cuprinse motivele care au determinat
asociatii sa hotarasca reducerea capitalului social.
Opozitia unui creditor poate fi introdusa in termen de doua luni de la
momentul publicarii.
Daca societatea emite obligatiuni (in cazul societatilor pe actiuni)
capitalul social se poate reduce si prin rambursarea de obligatiuni in contul
actiunilor. Daca emiterea unei obligatiuni reprezinta o forma prin care o
societate pe actiuni este imprumutata, la restituirea obligatiunilor, actionarii
pot solicita restituirea sumelor initial investite.

Marirea capitalului social

In ceea ce priveste majorarea

capitalului social, in cazul societatilor
pe actiuni, aceasta se poate realiza
prin emisiunea unor noi actiuni sau
prin majorarea valorii nominale a
actiuniklor existente, daca la
societate sunt aduse noi aporturi in
natura si numerar.
Pot fi emise actiuni noi si prin alte modalitati:
- incorporarea in capitalul social a rezervelor societatii, mai putin in in
rezervele legale
- incorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune
- compensarea unor creante pe care anumiti debitori le au asupra
societatii, prin acordarea catre acestia a unor actiuni din capitalul
social in situatia in care creantele sunt lichide si exigibile.
Daca in urma reevaluarii patrimoniului social intervin diferente
favorabile, acestea vor fi incluse in rezervele societatii fara a se putea majora
capitalul social.
In cazul maririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a
actiunilor, este necesar acordul tuturor actionarilor exprimat in cadrul
adunarii generale a asociatilor. De la aceasta conditie face exceptie situatia
maririi capitalului social, daca majorarea valorii nominale a actiunilor este
rezultatul incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.
 Hotararea adunarii extraordinare pentru marirea capitalului social urmeaza
a fi publicata in Monitorul Oficial, iar actionarii existenti au un drept de
preferinta asupra dobandirii actiunilor nou emise.
Dreptul de preferinta al actionarilor inceteaza daca noile actiuni reprezinta
aporturi in natura.
In cazul in care se majoreaza capitalul social prin subscriptie publica, in
prospectul de emisiune se vor respecta conditiile impuse la constituirea
societatii.
In situatia in care sunt emise noi actiuni in schimbul aporturilor in
numerar, la momentul subscrierii aportului trebuie achitat cel putin 30% din
valoarea nominala a actiunilor. Restul, pana la acoperirea integrala a valorii,
trebuie achitat in amxim 3 ani de la data publicarii in Monitorul Oficial al
Romaniei a hotararii adunarii generale.
In cazul in care sunt emise actiuni in schimbul unor aporturi in natura,
acestea urmeaza a fi achitate subscriitorilor in acelasi termen de 3 ani de la
data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii adunarii generale. Daca
adunarea generala dispune cu privire la acordarea unei prime de emisune,
aceasta trebuie integral platita la data efectuarii subscrierii.
 Dizolvarea, fuziunea si divizarea
societatilor comerciale

Dizolvarea societatilor comerciale.

Dizolvarea societatilor comerciale reprezinta o etapa in procesul de

incetare a personalitatii juridice a acestora, formata dintr-un ansamblu de
operatiuni care au ca urmare, de regula, lichidarea patrimoniului societatilor
in cauza.
Dizolvarea se poate produce:
• Pe baza unei hotarari a asociatilor;
• Prin hotararea instantei judecatoresti;
• In virtutea legii (de drept).
Legea societatilor comerciale prevede cauze comune, generale de
divizare a societatilor comerciale si cauze specifice fiecarei forme.

Cauze comune de dizolvare a societatilor comerciale.

Potrivit art.227 alin. ( 1 ) din Legea nr. 31/1990, republicata, sunt

cauze comune de dizolvare a societatilor comerciale urmatoarele:
• Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
• Imposibilitatea realizarii obiectului sau realizarea acestuia
(dizolvarea de drept);
• Declararea nulitatii societatii;
• Hotararea adunarii generale (dizolvare voluntara);
• Falimentul societatii;
 • Alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al
societatii.

Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii.

Prelungirea societatii prin vointa asociatilor este posibila in masura in

care hotararea de prelungire are loc inainte de expirarea duratei stabilite in
actul constitutiv, alminteri insa dizolvarea opereaza de drept. In acest caz,
asociatii trebuie sa fie consultati cu cel putin 3 luni inainte de expirarea
duratei societatii, pentru a se hotari cu privire la eventuala prelungire a
duratei de functionare a acesteia.
In cazul in care asociatii nu sunt consultati la cererea oricaruia
dintre asociati, tribunalul va putea dispune prin incheiere efectuarea
consultarii.

Imposibilitatea realizarii obiectivului sau realizarea acestuia.

Aceasta dispozitie a existat si in redactarea initiala a Legii societatilor

comerciale, ramanand deschisa posibilitatea pentru asociati:
• Fie de a modifica obiectul de activitate in conditiile art. 204 si
urm. din Legea nr. 31/1990, republicata;
• Fie de a hotari dizolvarea societatii.

Declararea nulitatii societatii.

Declararea nulitatii societatii va intervenii pe baza hotararii

pronuntata de instanta de judecata prin care se constata nerespectarea
canditiilor de fond si forma impuse de normele imperative privind
constituirea societatilor comerciale. Nulitatea actului constitutiv atrage
nulitatea societatii infiintate in baza lui.

Hotararea adunarii generale.

Intrucat legea nu limiteaza cazurile in care societatea poate fi

dizolvata prin hotararea adunarii asociatilor, rezulta ca acestia sunt liberi sa
aprecieze motivele pentru care decid dizolvarea societatii.
Un caz legal de dizolvare a societatii de catre adunarea generala
priveste dizolvarea acesteia inainte de expirarea termenului fixat pentru
durata societatii. Dizolvarea anticipata este un caz de modificare a actului
constitutiv al societatii, care se realizeaza in conditiile art. 204 si urm. din
Legea nr. 31/1990, republicata.
Potrivit art.231 alin. 1 din Legea 31/1990, republicata, in caz de
divolvare a societatii prin hotararea asociatilor, acestia vor putea reveni, cu
majoritatea ceruta pentru modificarea actului constitutiv asupra
hotararii luate, ataa timp cat nu s-a facut nici o reparatie din activ.

Hotararea tribunalului.

Dizolvarea societatilor comerciale este posibila si ca urmare a unei

hotarari judecatoresti, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice.
Neintelegerile grave dintre asociati si in special temeinicia acestora va
fi apreciata de instanta de judecata in functie de probele administrate in
cauza.

Falimentul societatii.

• Procedura falimentului se aplica comerciantilor care nu mai pot face

fata datoriilor lor comerciale, numiti si debitori, cheltuielile aferente
procedurii urmand a fi suportate de catre debitor.
• Este de competenta tribunalului in jurisdictia in care se afla sediul
debitorulu, organele care o aplica fiind: instantele judecatoresti,
judecatorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor
si comitetul creditorilor.
• Procedura demareaza cu cererea introdusa la tribunal de catre debitori
sau creditori, ori de camera de comert si industrie teritoriala. Dupa
inregistrarea cererii introductive, presedintele tribunalului va
nominaliza de indata judecatorul-sindic.
• De la data deschiderii procedurii
• se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru
realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
• nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor
negarantate sau partilor negarantate din creantele garantate, in afara de
cazul in care exista un plan de reorganizare.
• debitorul nu mai are dreptul de a-si administra bunurile din avere si de
a dispune de ele, daca nu si-a declarat intentia de reorganizare; este
 interzis administratorilor societatii comerciale sa instraineze, fara
acordul judecatorului-sindic, actiunile sau partile lor sociale, detinute
la debitorul care face obiectul acestei proceduri.
• orice constituire de garantii reale sau personale, in afara celor
prevazute de lege, efectuate dupa aceasta data sunt nula.
• In cazul procedurii falimentului, bunurile debitorului se vor
inventaria. Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor si,
daca este cazul, si de expert. Debitorul trebuie sa prezinte o lista a
creantelor sale, iar in cazul in care aceasta lipseste sau este prezentata
necorespunzator, lichidatorul poate angaja un expert contabil pentru a
intocmi acesta lista.
• Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata, prin
vanzare, de catre lichidator, sub controlul judecatorului-sindic.
Valorile mobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr.52/1994
privind valorile imobiliare si bursele de valori.
• Creantele vor fi platite, atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea
debitorului, cat si in cazul falimentului, in ordinea prevazuta de Legea
64/1995.
• Procedura de lichidare judiciara va fi inchisa prin aprobarea de catre
judecatorul-sindic aproba raportul final, facut de lichidator, cand toate
fondurile sau bunurile din averea debitorului vor fi distribuite si cand
fondurile nereclamate vor fi depuse la banca.
Reorganizarea activitatii unei societati comerciale
• Sediul materiei este Legea nr.64/1995
• Scopul procedurii de reorganizare este de a institui o procedura de
plata a pasivului debitorului, in incetare de plati, prin reorganizarea
intreprinderii si a activitatii acesteia sau prin lichidarea unor bunuri
din averea lui pana la acoperirea pasivului.
• Ea este de competenta tribunalului in jurisdictia in care se afla sediul
debitorulu, organele care o aplica fiind: instantele judecatoresti,
judecatorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor
si comitetul creditorilor.
• Procedura demareaza cu cererea introdusa la tribunal de catre debitori
sau creditori, ori de camera de comert si industrie teritoriala. Dupa
inregistrarea cererii introductive, presedintele tribunalului va
nominaliza de indata judecatorul-sindic.
• De la data deschiderii procedurii
• se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru
realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
 • nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor
negarantate sau partilor negarantate din creantele garantate, in afara de
cazul in care, prin programul de plata a creantelor cuprins in planul de
reorganizare, se deroga de la procedura stabilita prin Legea
nr.64/1995.
• este interzis administratorilor societatii comerciale sa instraineze, fara
acordul judecatorului-sindic, actiunile sau partile lor sociale, detinute
la debitorul care face obiectul acestei proceduri.
• orice constituire de garantii reale sau personale, in afara celor
prevazute de lege, efectuate dupa aceasta data sunt nula.
• Reorganizare activitatii debitorului sau lichidarea unor pasive ale
debitorului societate comerciala va fi realizata conform unui plan
• debitorul va fi obligat sa indeplineasca fara intarziere schimbarile
prevazute in plan
• reorganizarea va fi condusa de persoanele legal imputernicite sa o
reprezinte, sub supravegherea administratorului
• daca debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare,
administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, in scris,
judecatorului-sindic sa aprobe inceperea procedurii falimentului.
• Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata, prin
vanzare, de catre lichidator, sub controlul judecatorului-sindic.
Valorile mobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr.52/1994
privind valorile imobiliare si bursele de valori.
• Creantele vor fi platite, atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea
debitorului, cat si in cazul falimentului, in ordinea prevazuta de Legea
64/1995.
• Dupa ce judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidatoruli,
acesta va trebui sa faca distribuirea finala a tuturor fondurilor din
averea debitorului.
• Procedura de lichidare judiciara va fi inchisa prin aprobarea de catre
judecatorul-sindic aproba raportul final, facut de lichidator, cand toate
fondurile sau bunurile din averea debitorului vor fi distribuite si cand
fondurile nereclamate vor fi depuse la banca.

Falimentul societatii reprezinta, in opinia noastra, o forma de

dizolvare silita a unei societati comerciale care intervine de cele mai multe
ori in situatia in care societatea a inselat buna credinta a creditorilor.
 Alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii

Art. 237 alin 1 Legea nr. 31/1990, republicata, a prevazut si alte cauze
de dizolvare a societatii. Astfel, la cererea Oficiului National si Registrului
Comertului sau a oricarei persoane interesate, tribunalul va putea
pronunta dizolvarea societatii, in cazurile in care:
• Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot
intruni;
• Societatea nu a depus in cel mult 6 luni de la expirarea
termenelor legale situatiile financiare anuale sau alte acte care,
potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului comertului;
• Societatea si-a incetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori
nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social asociatii au
disparut sau nu au domicililul sau resedinta cunoscuta;
• Societatea nu si-a completat capitalul in conditiile legii.

Cauze speciale de dizolvare a societatilor comerciale in functie de

fiecare forma de societate reglementata de lege.

 Dizolvarea societatilor de capital

 Dizolvarea societatilor pe actiuni
Comform art. 228 din Legea nr.31/1990, republicata, societatea pe
actiuni se dizolva:
• In cazul si in conditiile prevazute de art.153, respectiv, daca
administratorul constata pierderea unei jumatati din
capitalul social;
• Cand capitalul social de micsoreaza sub minimul legal;
• Cand numarul actionarilor scade sub minimul legal.
 Dizolvarea societatilor in comandita pe actiuni.
Societatea in comandita pe actiuni si dizolva in cazul si in conditiile
prevazute pentru societatea pe actiuni, conditii referitoare la valoarea
minima capitalului social si la numarul minim de asociati sau actionari.
 Dizolvarea societatilor de persoane
 Dizolvarea societatilor in nume colectiv
Comform art. 229 din Legea 31/1990, republicata, societatile in
nume colectiv se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea,
retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand datorita acestor cauze
numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu are clauza de
continuare cu mostenitorii.
  Dizolvarea societatilor in comandita simpla
Societatile in comandita simpla se dizolva prin falimentul asociatului
comanditat sau comanditar ori incapacitatea, excluderea, retragerea
sau decesul acestuia.
 Dizolvarea societatilor cu raspundere limitata
Societatea cu raspundere limitata se dizolava in cazul pierderii unei
jumatati din capitalul social, sau dupa caz al micsorarii sub minimul
legal de 2.000.000 lei, ori prin falimentul, incapacitatea , excluderea ,
retragerea sau decesul unuia dintre asociati cand datorita acestor cauze,
numarul asociatilor s-a redus la unul singur.
Sunt exceptate urmatoarele situatii:
• In termen de noua luni de la data constatarii pierderii sau
micsorarii capitalului social, acesta este intregit sau este redus
la suma ramasa ori la minimul legal de 2.000.000 lei.
• In actul constitutiv exista clauza de continuare a activitatii
societatii cu mostenitorul celui decedat.
• Asociatul ramas in urma deschiderii procedurii falimentului fata
de ceilalti asociati ori a incapacitatii, excluderii, retragerii sau
decesului acestora, hotareste continuarea existentei societatii
sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

Fuziunea societatilor comerciale

Fuziunea se realizeaza fie prin absorbtia unei societati de catre o

alta societate, fie prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru
a constitui o socicietate noua.
Legislatia noastra contine , in egala masura, dispozitii referitoare la
dreptul de opozitie al creditorilor societatilor care se reorganizeaza prin
fuziune, cat si data la care fuziunea produce efecte juridice.
• Fuziunea prin absorbtie reprezinta operatiunea prin care una
sau mai multe societati transmite alteia, ca urmare a dizolvarii
fara lichidare, totalitatea activului si pasivului partimonial,
atribuindu-se actionatilor sau asociatilor societatilor absorbite
actiuni sai parti sociale si eventual, o sulta in numerar, care sa
nu depaseasa un procent de 10% din valoarea lor nominala sau
valoarea lor contabila.
 • Fuziunea prin contopire si constituirea unei noi societati
reprezinta operatiunea prin care mai multe societati se reunesc
pentru a transmite unei societati care se constituie, ca urmare a
dizolvarii si radierii lor, ansamblul activului si pasivului
patrimonial, in schimbul atribuirii de parti sociale sau actiuni si
eventual, o sulta care sa nu depaseasca un procent de 10% din
valoarea lor nominala sau, in lipsa acesteia, valoarea lor
contabila.
Forme de realizare a fuziunii
Fuziunea este posibila numai in masura in care exista activ
patrimonial la societatea care este absorbanta in schimbul patrimoniului
transmis.
O societate „mama” poate fi absorbita de societatea „fiica”
considerandu-se ca acest lucru nu este nici ilicit si nici artificial. In schimb
nu poate participa la fuziune o sucursala a unei societati comerciale.
Din punct de vedere economic, fuziunile fac obiectul unei clasificari
traditionale care face distinctie intre:
• Fuziunea prin contopire;
• Fuziunea prin absorbtie(anexare);
• Restructurari interne.
 Fuziunea prin contopire
Pe scurt acesta operatiune juridica si economica se caracterizeaza prin
reducerea la o singura unitate a doua sau mai multe entitati deosebite
anterior.
Acesta alianta care duce la crearea unei noi entitati, presupune
punerea in comun a aporturilor societatilor care au fuzionat, asemanandu-se
astfel cu contractul de societate. Cel mai bum instrument de realizare a
acestei intelegeri perfecte este crearea unei societati noi.
 Fuziunea prin absortie.
Fuziunea prin absobtie, cunoscuta ca fuziune prin „anexare” nu se
concretizeaza intr-un partaj echitabil de interese, ci mai degraba prin
suprematia unei societati asupra altei societati, fara ca aceasta dominare sa fi
fost impusa in mod obligatoriu prin forta. Este vorba aici de o veritabila
achizitie,de un transfer de putere si de control ca urmarea unei mutatii
patrimoniale.
Aceste doua tipuri de reorganizari (fuziune prin contopire si fuziune
prin absortie) sunt rezultanta unui proces care se realizeaza in doi timpi:
• Intocmirea proiectului de fuziune pe baza hotararii asociatiilor
fiecarei societati care se reorganizeaza;
 • Realizarea acordului final privind fuzionarea propriu zis;
 Restructurarile interne

Restructurarile interne au ca obiect o remodelare juridica a puterii

in interiorul unui grup ,cu scopul de a modifica organizarea interna a
inteprinderii pentru a face fata imperativelor de dezvoltare a acesteia .

Efectele fuziunii

 Transmisiunea universala a patrimoniului

Atat in cazul fuziunii prin contopire , cat si a fuziunii prin absortie
societatea care se constituie ,ori societatea aborbanta este tinuta de toate
obligatiile societatii absolvite care nu sunt achitate in timpul fuziunii.
Societatea aborbanta nu are calitate de tert fata de cocontractantii
societatii absorbite ,care pot dovedi prin orice mijloc de proba o
eventuala simulatie pe care o poate invoca orice subiect al contractului
incheiat cu societatea absorbita.
 Activul transmis

Prin fuziune se transmit ,in principiu ,toate drepturile care au

apartinut societatii absorbite sau a societatile care se reunesc. Astfel:
- dreptul de a actiona in justitie apartine socitatii absorbante sau a
societatii nou create ;
- societatea absorbanta poate formula actiune in justitie pentru
reapararea prejudiciului cauzat de administratorii societatii absorbite.
- societatea absorbanta poate sa-si continue executarea silita de
societatea absorbita ,fara sa obtina un nou titlu executoriu.
Operatiunile de fuziune se analizeaza ca operatiuni privind
schimburile de drepturi comerciale .Ele nu constituie ,in nici un caz
operatiuni de instrainare de valori imobiliare si deci nu sunt supuse
dispozitiilor legale referitoare la respectarea dreptului de preemtiune
instituit prin legile speciale.

Drepturile de proprietate industriala

Drepturile asupra marcilor de fabrica si a celor de comert se transmit

societatii absorbante ,cu exceptia cazului cand o terta persoana intenteaza
actiune in constatarea nulitatii absolute a fuziunii.

 Pasivul transmis
 Se transmit societatii absorbante:
- datoriile nescadente ale societatii absorbite ;
- obligatia de garantie pentru viciile lucrului care apartine
societatii aborbite,in cazul unui contract de vanzare-cumparare;
- datoriile care izvoresc dintr-un fapt al societatii absorbite ,chiar
daca au caracter personal;
- obligatia de non-concuresnta asumata de societatea absorbita.

 Transmiterea contractelor
Fuziunea prin absortie are ca efect subrogatia legala a societatii
aborbante in drepturile societatii aborbite fara nici o alta formalitate cu
exceptia celei de publicitate prevazute in legislatia societatilor comerciale
.In aceste conditii , societatea absorbanta preia si contractele societatii
absorbite , cu luarea in considerare a urmatoarelor aspecte:
- in cazul contractele de inchiriere ,propietarul spatiului
comercial inchiriat este obligat sa respecte efectele
subrogatiei;
- contractele de concesiune nu se pot transmite societatii
absorbante decat cu acordul concedentului;
- contractele de asociere in participatiune se transmit cu acordul
coparticipantilor.
- contractele de munca inchiata de societatea absorbita sunt
transmise de drept societatii absorbante;

o Drepturiile tertilor asupra fuziunii

Societatea absorbanta devine debitoarea creantelor non-

obligatoare ale societatii absorbite ,in locul acesteia.Aceasta substituire nu
antreneaza o novatiem a creantei.De aceea este gresita acea practica a
unor societati comerciale care dupa fuziune au intocmit acte aditionale la
contractele incheiate de societatea absorbita,acte prin care au modificat unul
din subiectele participante respectiv in locul societatii absorbite a fost
mentionata societatea absorbanta.
Dreptul la opozitie este acordat creditorilor tuturor societatilor
participante la fuziune ,ale caror creante sunt anterioare publicarii
proiectului de fuziune.

Incetarea existentei societatii absorbite.

 Un alt efect al fuziunii prin absortie este disparitia societtii absorbite
si radierea ei din registrul comertului.
Daca fuziunea se face prin absortie, data acesteia este data cand
se mentioneaza in registrul comertului actul aditional de majorare a
capitalului social al societatii absorbante.
In privinta desfiintarii societatii absorbite evident aceasta se
produce din momentul radierii ei din registrul comertului.

Divizarea

Divizarea se face prin impartirea patrimoniului unei societati care isi

inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau
fiinta prin acest procedeu. In acest caz divizarea este totala.
Divizarea unei societati poate fii si partiala, atunci cand se desprinde o
parte din patrimoniul unei societati care-si pastreaza existenta si se transmite
acea parte catre o alta societate, constituindu-se o societate noua.
In cazul divizarii, societatile care dobandesc bunurile societatii
divizate, vor raspunde pentru obligatiile acesteia proportional cu valoarea
bunurilor dobandite.
Transmiterea patrimoniului societatii divizate
Transmiterea tuturor elementelor de activ si de pasiv este o
caracteristica ce apartine atat operatiunilor de fuziune, cat si celor de
divizare. Foarte important este faptul ca in special pasivul societatii
absorbite sau divizate este luat in sarcina societatilor absorbante sau noi.
In cazul divizarii, “partajul” se face in general in functie de elementele
de activ aportate fiecarei societati beneficiare de aporturi., desi societatile
mostenitoare sunt solidar responsabile fata de creditorii societatii divizate.

Procedura de fuziune sau divizare

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale urmeaza in general

aceleasi reguli procedurale.
Fuziunea si divizarea se face intre societati care au forme diferite
(SNC, SA, SCA).
Societatile in lichidare se pot fuziona sau de pot divide daca nu a
inceput repartitia partilor ce li se cuvin din lichidare.
 Proiectul de fuziune sau de divizare

Este intocmit de catre consiliul de administratie al societatilor

interesate si semnat de reprezentantul fiecareia dintre societatile participante
la operatiune. Este necesar:

a) pentru fuziune - acordul societatii absorbante si a celor absorbite, sau al

fiecarei dintre societatile ce fuzioneraza - daca se creaza o societate noua.

b) pentru divizare - acordul societatii divizata si a celor beneficiare

Continutul planului de fuziune sau divizare

Proiectul planului de fuziune sau divizare trenuie sa aiba incluse cel

putin urmatoarele indicaii:

• forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la

operatiune
• fundamentarea - scopurile (cauzele, obiectivele) si conditiile fuziunii
sau divizarii
• stabilirea si evaluarea activului si pasivului care trebuie transmis la
societatile absorbante sau noi
• modalitatile de predare a actiunilor sau partilor sociale si data la cere
acestea au dreptul la dividende
• paritatea (raportul de schimb) a actiunilor sau partilor sociale
• cuantumul primei de fuziune sau al primei de divizare
• drepturile ce se acorda obligatarilor – detinatorilor de obligatiuni si
orice avantaje speciale (actiuni preferentiale, drepturi de fondator)
• data la care trebuie sa fie incheiate bilanturile contabile de fuziune sau
bilantul de divizare (data care trebuie sa fie aceeasi pentru toate
societatile participante la operatiune )
• data la care operatiile societatii absorbite sau divizate vor fi
considerate din punct de vedere contabil, ca fiind efectuate la
societatea beneficiara de aporturi.

Proiectul de fuziune sau divizare trebuie sa contina orice alte date particulare
care prezinta interes pentru operatiune.

Efectele divizarii
 Divizarea antreneaza transmiterea integrala a patrimoniului societatii
care dispare in profitul societatilor care il culeg partial sau in totalitate.
Aceste societati se substituie societatii initiale in toate bunurile, drepturile
sau obligatiile ei. In caz de aport partial de activ – supus regimului divizarii
– transmiterea universala opereaza asupra fractiunii din patrimoniul
societatii care face aportul.

Societatile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de

creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin divizare,
proportional cu valoarea bunurilor dobandite, in afara de cazul in care, prin
divizare, s-au stabilit alte proportii. Daca nu se poate stabili societatea
raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobandit bunuri prin
divizare raspund solidar.

Consecinte ale fuziunii si divizarii asupra salariatilor

Exista o serie de consecinte fata de salariati, deoarece fuziunile si

divizarile antreneaza adesea perturbari in situatia si conditiile de munca ale
salariatilor intreprinderilor implicate in operatiune.

Contractele individuale de munca incheiate de societatea adsorbita sau

divizata sunt transmise de plin drept la societatea absorbanta sau noua care
trebuie sa le respecte masura. Aceste prevederi nu suprima insa dreptul
societatii absorbante sau noi de a determina nevoile sale reale de personal.

Salariatii societatii absorbite sau divizate nu au drept incontestabil la

mentinerea conventiei colective la care era supusa societatea lor. Ei se vor
conforma contractului colectiv de munca aplicabil lor de noul patron, care
poate fi diferit de cel vechi.

Atunci cand societatea absorbanta sau noua este supusa obligatiilor

rezultate dintr-un contract colectiv de munca, salariatii societatii absorbite
sau divizate pastreaza timp de un an – sau durata contractului colectiv de
munca – avantajele lor din conventia anterioara. Dupa expirarea acestei
perioade ei pastreaza de asemenea, avantajele individuale dobandite ca
urmare a aplicarii vechii conventii colective de munca.
 LICHIDAREA SOCIETATII COMERCIALE
Aspecte commune lichidarii pentru toate formele de societati

Notiuni generale

In sens larg, prin lichidare,

doctrina juridica intelege toate
operatiunile care au drept scop
terminarea afacerilor in curs in
momentul declararii dizolvarii, astfel
incat sa poata obtine realizarea
activului, plata pasivului si
repartizarea activului patrimonial net
intre asociati. Fata de acest inteles,
in sens restrans se considera ca
lichidarea cuprinde operatiile
efectuate intre momentul declararii
dizolvarii si momentul repartizarii
activului patrimonial net intre
asociati.
Pentru lichidarea si repartizarea
patrimoniului social sunt obligatorii
urmatoarele reguli:
- pana la preluarea functiei de catre
lichidatori, administratorii
cintinua mandatul lor, cu exceptia
prerogativelor prevazute la
art.233
- actul de numirea lichidatorilor sau
sentinta care uii tine locul si orice
act ulterior care ar aduce
schimbari in persoana acestora,
trebuie depuse, prin grija
lichidatorilor, la Oficiul Registrului
Comertului pentru a fi inscrise si
date spre publicare.
Lichidatorii raspund la fel ca si
administratorii, iar impotriva
deciziilor lor creditorii pot face
opozitie.

Drepturile si obligatiile lichidatorilor

 In desfasurarea operatiunii de
lichidare, lichidatorii au urmatoarele
obligatii:
- sa faca un inventar si sa incheie
un bilant, care sa constate
situatia exacta a activului si
pasivului societatii;
- sa pastreze patrimoniul societatii,
registrele ce li s-au incredintat de
administratori si actele societatii;
- sa intocmeasca un registru cu
toate operatiunile lichidarii, in
ordinea datei lor;
- sa ceara asociatilor care raspund
nelimitat sau care nu au efectuat
integral varsamintele, daca sunt
debitori fata de societate, sumele
la care au obligatii;
- sa ceara radierea societatii din
Registrul Comertului in termen de
15 zile de la terminarea lichidarii.
Lichidatorii au urmatoarele
drepturi:
- sa execute si sa termine
operatiunile de comert referitoare
la lichidare;
 - sa stea in judecata in calitate de
reclamant sau parat in interesul
lichidarii patrimoniului societatii;
- sa vanda prin licitatie publica
bunurile mobile si imobile ale
societatii, sa faca tranzactii;
- sa lichideze si incaseze creantele
societatii.
Termenul in care trebuie terminata
lichidarea este de cel mult 3 ani,
tribunalul, in cazuri exceptionale
avand posibilitatea sa prelungeasca
termenul, cu inca 2 ani.
Lichidatorii, dupa terminarea
lichidarii patrimoniului societatii,
trebuie sa intocmeasca bilantul de
lichidare si sa propuna repartizarea
activului intre asociati. Asociatii pot
fi platiti in contul partilor sociale pe
care le detin, numai dupa achitarea
creditorilor sociali.

Operatiuni specifice procedurii de

lichidare

Procedura de lichidare este

instituita in favoarea asociatilor,
potrivit art. 252 alin. 4 din Legea nr.
31/1990, republicata, si I se aplica
“regulile stabilite prin actul
constitutiv si prin lege, in masura in
care nu sunte incompatibile cu
lichidarea.”
Pe intreaga durata a lichidarii,
personalitatea juridica a societatii
comerciale in cauza subzista intacta.
Societatea foloseste in continuare
firma inregistrata, singura restrictie
impusa de art. 252 alin. 5 constand in
obligatia ca toate actele ce emana de
la societate sa arate ca aceasta este
in lichidare.

Inlocuirea organelor de administrare

Ca efect al dizolvarii societatii,
administratorii trebuie sa fie inlocuiti
prin lichidatori. Numirea acestora
poate fi voluntara dau judiciara. In
cazul in care nu se poate obtine
cvorumul legal, numirea lichidatorilor
se face de catre instanta
judecatoreasca, la cererea oricarui
administrator sau asociat. Impotriva
sentintei pronuntata de instanta se
poate declara numai recurs in termen
de 15 zile de la pronuntare. Actul de
numire a lichidatorilor sau sentinta
care-i tine locul, precum si orice act
ulterior care ar aduce schimbari in
persoana acestora, trebuie depusa la
Oficiul Registrului Comertului pentru
a fi inscrise si publicate in Monitorul
Oficial conform art. 252 alin. 1 lit. b
din Legea nr. 31/1990, republicata,
prin grija lichidatorilor.
Lichidatorii pot fi persoane fizice
sau juridice. Lichidatorii persoane
fizice sau reprezentantii permanenti
ai societatii lichidatoare trebuie sa
fie lichidatori autorizati.
Administratorii sunt obligati sa-si
continue mandatul pana la intrarea in
funtie a lichidatorilor, fara a mai avea
dreptul de a intreprinde noi operatii
in numele societatii comerciale. Dupa
publicarea in Monitorul Oficial a
numirii lichidatorilor, nici o actiune
nu mai poate fi exerciatata pentru
societate sau in contra acesteia decat
in numele lichidatorilor sau impotriva
lor.
Predarea gestiunii
Preluarea de catre lichidatori a
administratiei se efectueaza prin
intocmirea unor acte de predare-
primire. Potrivit regimului general –
instituit de art. 253 alin. 3 din Legea
nr. 31/1990, republicata, predarea
gestiunii se realizeaza in temeiul
inventarului si bilantului.
Aceste documente trebuie sa
constate situatia exacta a activului,
cat si a pasivului societatii. Indata
dupa intrarea in funtie, lichidatorii au
datoria ca, impreuna cu
administratorii societatii, sa
intocmeasca inventarul si sa incheie
bilantul, semnand aceste acte.
Lichidatorii sunt obligati sa
primeasca si sa pastreze partimoniul
si actele societatii. Ei trebuie sa tina
un registru cu toate operatiile
lichidarii, in ordinea datei lor.

Restrangerea obiectului gestiunii

Lichidatorii sunt indreptatiti sa
exercite acele atributii care le sunt
conferite de adunarea generala a
asociatilor, printr-o hotarare
adoptata cu aceeasi majoritate care
este necesara si pentru numirea lor.
Activitatea lichidatorilor poate fi
prelungita pe durata anului in care a
avut loc numirea lor. Lichidatorii
trebuie sa execute si sa termine
operatiile referitoare la lichidare. In
cazul in care intreprind noi operatii
comerciale care nu sunt necesare
scopului lichidarii, sunt raspunzatori
personal si solidar de executarea lor.
Astfel, prin norme imperative
legiuitorul restrange obiectul
gestiunii pe care o exercita
lichidatorii. Lichidatorii pot fi
actionati in judecata – ca
reprezentanti ai societatii comerciale
– in interesul acesteia, dar numai
pentru actele de lichidare. Pentru a
recupera sumele datorate societatii,
lichidatorii trebuie sa urmareasca pe
debitorii societatii. Lichiditatile vor
servi pentru satisfacerea creditorilor
sociali si a drepturilor cuvenite
asociatilor.
 Bunurile din patrimoniul societatii
vor fi transformate in numerar, scop
in care lichidatorii au dreptul sa
vanda – prin licitatie publica –
imobilelel si orice avere mobiliara;
vanzarea bunurilor nu se va face in
“bloc”, ci numai singular, fiecare bun
in parte.
Lichidatorii trebuie sa faca
tranzactie in numele societatii, sa
lichideze si sa incaseze creantele
societatii, chiar in caz de faliment al
debitorilor, dand chitanta.

Lichidarea pasivului social

Sumele obtinute de lichidatori in
conditiile anterior examinate servesc,
in mod prioritar, pentru stingerea
datoriilor societatilor comerciale. In
reglementarea Legii nr. 31/1990,
republicata, activitatea de lichidare si
repartizare a patrimoniului social
este de competenta lichidatorilor nu
a instantei judecatoresti. Implicarea
directa a instantei judecatoresti in
operatiunea de lichidare este complet
gresita.
 Competenta instantei de judecata
in faza lichidarii societatilor
comerciale este strict reglementata
de lege in doua cazuri:
- formularea unei cereri pentru
numirea lichidatorilor, atunci cand
nu se poate intruni unanimitatea
voturilor asociatilor, asupra
persoanei acestora (art. 262 alin.
2);
- atunci cand asociatii formuleaza o
opozitie la bilantul de lichidare
intocmit de lichidatori (art. 263
alin. 2)

Drepturile creditorilor sociali

Cumulativ cu obligatia
lichidatorilor de a asigura stingerea
datoriilor sociale, creditorii societatii
comerciale sunt ei insisi sa-si
valorifice drepturile corespunzatoare.
Lichidarea se face in interesul
asociatilor, dar fara a vatama pe
creditori. In sensul aratat, art. 260
alin. 4 din Legea nr. 31/1990,
republicata, prevede ca “lichidarea
nu libereaza pe asociati si nu
impiedica deschiderea procedurii de
faliment a societatii”. Notiunea de
faliment va fi inteleasa in sensul Legii
nr. 64/1995, republicata.

Drepturile asociatilor
Asociatii au dreptul de a-si
recupera valoarea aporturilor
subscrise la data infiintarii societatii
comerciale sau cu prilejul majorarii
ulterioare a capitalului social.
In faza dizolvarii societatii,
drepturile asociatilor pot fi
satisfacute doar dupa acoperirea
pasivului social. Potrivit art. 256 alin.
1 din Legea nr. 31/1990, republicata
“lichidatorii nu pot plati asociatilor
nici o suma in contul partilor ce li s-ar
cuveni din lichidare inaintea achitarii
creditorilor societatii”. Creditorii pot
cere ca sumele realizate in cursul
lichidarii sa fie depuse la C.E.C. ori la
o societate bancara.
Impotriva deciziei prin care
lichidatorii repartizeaza asociatilor
numeralul, creditorii societatii pot
introduce opozitie la instanta
competenta, in termen de 15 zile de
la data deciziei. Opozitia suspenda
decizia de repartizare.

Intocmirea si executarea situatiei

financiare finala
Faza de lichidare a societatii
comerciale se incheie prin intocmirea
situatiei financiare finale. Aceasta
trebuie sa stabileasca modul de
repartizare a activului intre asociati.
Situatia financiara finala va fi
semnata de lichidatori. Orice asociat
nemultumit de propunerea de
repartizare a activului, facuta de
lichidatori, poate introduce opozitie
la instanta in termen de 15 zile,
termen ce se calculeaza de la data
notificarii. In ceea ce priveste
registrele si actele societatii, dupa
aprobarea socotelilor si terminarea
repartitie, acestea vor fi depuse de
lichidatori la asociatul desemnat de
majoritate. Registrele tuturor
societatilor comerciale lichidate
trebuie pastrate timp de 5 ani,
termenul calculandu-se de la data
depunerii lor, in conditiile aratate
mai sus.

Radierea societatii comerciale din

Registrul Comertului
Dupa terminarea lichidarii,
lichidatorii trebuie sa ceara radierea
societatii din Registrul Comertului,
radiere care se poate face si din
oficiu. La data indeplinirii
formalitatilor de radiere,
personalitatea juridica a societatii
inceteaza, atat in raporturile dintre
asociati, cat si fata de tertele
persoane.

INFRACTIUNI PREVAZUTE DE LEGEA

NR. 31/1990, REPUBLICATA
Aspecte generale si comune

Reglementare
Legea organica a societatii
comerciale prevede in titlul VIII
faptele calificate de legiuitor ca
“infractiuni” datorita pericolului
social care il are fiecare dintre ele.
Legea nr. 31/1990 este o lege
extrapenala care contine dispozitii
penale deoarece reglementeaza
constituirea, organizarea,
functionarea, dizolvarea si lichidarea
societatilor comerciale.

Obiectul juridic al infractiunii

Obiectul juridic general al
infractiunilor este format din
totalitatea relatiilor sociale din
domeniul economic, al circulatiei
bunurilor si a altor valori a caror
normala desfasurare este afectate
prin sevarsirea unei infractiuni
economice.
Obiectul juridic special al
infractiunilor este format din
totalitatea relatiilor sociale privind
constituirea, organizarea,
functionarea, dizolvarea si lichidarea
societatilor comerciale.
Obiectul juridic material al
infractiunilor nu exista.

Subiectii infractiunii
 Sunt acele persoane care
savarsesc infractiunea(subiecti
activi) sau cele impotriva carora se
indreapta activitatea
infractionala(subiecti pasivi)

Latura obiectiva
Elementul material al infractiunilor
se concretizeaza de regula in actiuni
cum ar fi: prezentarea cu rea credinta
date neadevarate asupra constituirii
societatii, folosirea cu rea credinta
bunuri sau creditul de care su bucura
societatea, incepe operatiuni in
numele unei S.R.L. inainte de a se fi
efectuat varsamantul integral al
capitalului social etc.

Latura subiectiva
Forma de vinovatie prezenta la
toate infractiunile prevazute in Legea
nr. 31/1990, republicata, este
intentia directa sau indirecta,
concluzie care rezulta chiar din
exprimarea legiuitorului “rea
credinta”.
Regimul sanctionator
Pedepsele prevazute de legiuitor
pentru infractiunile din Legea nr.
31/1990, republicata sunt
diferentiate in funtie de gradul de
pericol social al faptelor incriminate.

Infractiuni specifice

Bancruta frauduloasa – dintre toate

infractiunile prevazute de legiuitor in
Legea 31/1990 republicata, cea mai
grava infractiune care prezinta un
pericol social deosebit este cea de
bancruta frauduloasa.
 Bibliografie

1. Constantin Stanescu – “Drept civil”, Editura Didactica si

pedagocica, Bucuresti, 1970 (pag.441) .

2. Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”,

Bucuresti: Tribuna Economica, 1997 (pag. 259).

3. Codul civil roman – art. 975.

4. Legea concurentei nr. 21/1996, publicata in M.O. nr. 88/ 30

aprile 1996.
5. Octavian Capatina – “Societatile comerciale”, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 1996 (pag. 366)
6. Legea 31/1990

7. Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”, Bucuresti :

Tribuna Economica, 1997 (pag. 280)

8. Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”

Smaranda Angeni, Madgda Volonciu – „Drept comercial”

Editura Universala

9. www.google.ro
 Concluzii

Fuziunea – este operatiunea prin care doua societati se unesc pentru a

forma una singura. Aceasta permite consolidarea si cresterea capacitatii
concurentiale a intreprinderilor, fiind si un mijloc de reorganizare a unui
grup.

Divizarea – este operatiunea prin care intreg patrimoniul unei societati

este impartit in mai multe fractiuni transmise simultan la mai multe societati
deja existente sau noi. Divizarea se realizeaza in general in profitul societatii
“mama” si are ca efect o concentrare de intreprinderi.

Fuziunea poate imbraca doua forme:

a) Contopirea – crearea unei societati noi prin reunirea mai multor

societati deja existente. Nici una dintre societatile fuzionate nu-si mentine
fiinta, deoarece se creaza o noua societate, distincta de toate cele care o
formeaza.1

b) Absortia – se realizeaza prin inglobarea unei societati de o alta

societate existenta, aceasta din urma incetand a mai fiinta. Termenul utilizat
este de “fuziune-absortie” si este procedeul cel mai des utilizat, deoarece
societatile care fuzioneaza sunt adesea de importanta diferita, iar cea mai
puternica le absoarbe pe celelalte.

Divizarea poate fi si ea de doua feluri :

a) Divizare totala – se imparte intreg patrimoniul societatii scindate.

b) Divizare partiala – desprinderea numai a unei parti din patrimoniu,

urmata de o transmitere catre una sau mai multe societati existente sau care
se infiinteaza in acest fel. Este tratata ca un aport partial de activ si nu ca o
divizare propriu-zisa.

Dizolvarea societatilor comerciale reprezinta o etapa in procesul de

incetare a personalitatii juridice a acestora, formata dintr-un ansamblu de
operatiuni care au ca urmare, de regula, lichidarea patrimoniului societatilor
in cauza.

Autori

NICOARA LOREDANA: „Dizolvarea, fuziunea si

divizarea societatilor comerciale”
MARINUS ROXANA:”Modificarea, lichidarea si
infractiuni privind societatile comerciale”