ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA COMERT

MODIFICAREA SOCIETATILOR
COMERCIALE

DIZOLVAREA, FUZIUNEA SI DIVIZAREA

SOCIETATILOR COMERCIALE

LICHIDAREA SOCIETATILOR COMERCIALE

INFRACTIUNI PREVAZUTE IN LEGEA NR.

31/1990, REPUBLICATAT

AUTORI:
 BUCURESTI
2006
MODIFICAREA SOCIETATILOR COMERCIALE

Modificarea actului constitutiv

Aspecte generale
Potrivit art. 204 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata prin
Legea nr. 161/2003, actul constitutive poate fi modificat prin:
- hotararea Adunarii Generale adoptata in conditiile legii,
- act aditional la actul constitutive
- hotararea instantei judecatoresti in conditiile prevazute de legi.
Forma autentica a actului modificator, respective a actului aditional, este
obligatorie in urmatoarele cazuri:
- majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport in natura a unui
teren
- modificarea formei juridice a societatii intr-o societate in nume
colectiv sau in comandita simpla
- majorarea capitalului social prin subscriptie publica.

Delimitarea dispozitiilor legale aplicabile in functie de importanta aspectelor

ce se modifica.

Actul modificator se inregistreaza in registrul comertului pe baza

incheierii judecatorului delegat cu exceptia cazului de excludere a unui
asociat sau de retragere cand inregistrarea se face pe baza hotararii
judecatoresti irevocabile de excludere sau de retragere.
Legea impune ca actul modificator sa fie depus in intregime la Oficiul
Registrului Comertului, pentru ca dupa inregistrarea lui, Oficiul Registrului
Comertului sa trimita actul la Monitorul Oficial pe cheltuiala societatii. Prin
exceptie, in cazul societatilor de persoane, procedura publicarii nu are un
caracter obligatoriu.
Daca prin acelasi act se aduc mai multe modificari actului constitutiv
initial, actul constitutiv trebuie depus la Registrul Oficiului Comertului cu
toate modificarile la zi.
Prin modificarea societatii comerciale se intelege inclusiv modificarea
formei societatii. O asemenea modificare nu duce la crearea unei persoane
juridice noi, ci la modificarea persoanei juridice existente.
 In cazul societatilor de persoane, creditorii particulari ai asociatilor pot
face opozitie, daca adunarea generala a asociatilor din societatea de persoane
hotaraste prelungirea duratei existentei unei societati peste termenul fixat in
actul constitutive. Aceasta opozitie poate interveni numai in masura in care
creditorii personali dispun de un titlu executoriu, dobandit anterior hotararii
generale atacate. Daca creditorul particular care introduce o astfel de
opozitie are castig de cauza in instanta, in termen de o luna de la momentul
in care hotararea judecatorului a devenit irevocabila asociatii pot allege intre
doua posibilitati:
- sa renunte la prelungirea duratei existentei societatii
- sa dispuna exculderea din societate a asociatului debitor, caz in care
drepturile acestuia vor fi calculate avand in vedere ultimul bilant
contabil al societatii.

Modificarea capitalului social

Reducerea capitalului social

Potrivit art. 207 alin. 1 din Legea 31/1990, republicata, reducerea
capitalului social se poate face:
- prin micsorarea numarului de parti sociale sau actiuni
- prin reducerea valorii nominale a partii sociale sau actiuni
- prin dobandirea propriilor actiuni urmate de anularea lor.
Capitalul social se mai poate reduce, cu conditia ca reducerea sa nu fie
motivata de pierderi prin:
- scutirea in tot sau in parte a asociatilor de anumite varsaminte datorate
de acestia
- restituirea catre actionari a unei parti din aportul lor initial,
proportional cu reducerea capitalului social
- alte procedee prevazute de lege (de exemplu, in cazul retragerii sau
excluderii din societate).
Pentru a opera o reducere a capitalului social este necesara publicarea,
alaturi de actul aditional si, dupa caz, de noua forma a actului constitutive si
publicarea prealabila a hotararii adunarii generale. Procedura de publicitate
este necesara pentru ca orice creditor interesat sa poata face opozitie.
Legea dispune obligativitatea publicarii hotararii adunarii generale cu cel
putin doua luni inainte de reducerea efectiva a capitalului social. In hotararea
adunarii generale trebuie sa fie cuprinse motivele care au determinat
asociatii sa hotarasca reducerea capitalului social.
Opozitia unui creditor poate fi introdusa in termen de doua luni de la
momentul publicarii.
Daca societatea emite obligatiuni (in cazul societatilor pe actiuni)
capitalul social se poate reduce si prin rambursarea de obligatiuni in contul
actiunilor. Daca emiterea unei obligatiuni reprezinta o forma prin care o
societate pe actiuni este imprumutata, la restituirea obligatiunilor, actionarii
pot solicita restituirea sumelor initial investite.

Marirea capitalului social

In ceea ce priveste majorarea capitalului social,

in cazul societatilor pe actiuni, aceasta se poate
realiza prin emisiunea unor noi actiuni sau prin
majorarea valorii nominale a actiuniklor existente,
daca la societate sunt aduse noi aporturi in natura
si numerar.
Pot fi emise actiuni noi si prin alte modalitati:
- incorporarea in capitalul social a rezervelor societatii, mai putin in in
rezervele legale
- incorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune
- compensarea unor creante pe care anumiti debitori le au asupra
societatii, prin acordarea catre acestia a unor actiuni din capitalul
social in situatia in care creantele sunt lichide si exigibile.
Daca in urma reevaluarii patrimoniului social intervin diferente
favorabile, acestea vor fi incluse in rezervele societatii fara a se putea majora
capitalul social.
In cazul maririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a
actiunilor, este necesar acordul tuturor actionarilor exprimat in cadrul
adunarii generale a asociatilor. De la aceasta conditie face exceptie situatia
maririi capitalului social, daca majorarea valorii nominale a actiunilor este
rezultatul incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.
Hotararea adunarii extraordinare pentru marirea capitalului social urmeaza
a fi publicata in Monitorul Oficial, iar actionarii existenti au un drept de
preferinta asupra dobandirii actiunilor nou emise.
 Dreptul de preferinta al actionarilor inceteaza daca noile actiuni reprezinta
aporturi in natura.
In cazul in care se majoreaza capitalul social prin subscriptie publica, in
prospectul de emisiune se vor respecta conditiile impuse la constituirea
societatii.
In situatia in care sunt emise noi actiuni in schimbul aporturilor in
numerar, la momentul subscrierii aportului trebuie achitat cel putin 30% din
valoarea nominala a actiunilor. Restul, pana la acoperirea integrala a valorii,
trebuie achitat in amxim 3 ani de la data publicarii in Monitorul Oficial al
Romaniei a hotararii adunarii generale.
In cazul in care sunt emise actiuni in schimbul unor aporturi in natura,
acestea urmeaza a fi achitate subscriitorilor in acelasi termen de 3 ani de la
data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii adunarii generale. Daca
adunarea generala dispune cu privire la acordarea unei prime de emisune,
aceasta trebuie integral platita la data efectuarii subscrierii.
 Dizolvarea, fuziunea si divizarea societatilor
comerciale

Dizolvarea societatilor comerciale.

Dizolvarea societatilor comerciale reprezinta o etapa in procesul de

incetare a personalitatii juridice a acestora, formata dintr-un ansamblu de
operatiuni care au ca urmare, de regula, lichidarea patrimoniului societatilor
in cauza.
Dizolvarea se poate produce:
 Pe baza unei hotarari a asociatilor;
 Prin hotararea instantei judecatoresti;
 In virtutea legii (de drept).
Legea societatilor comerciale prevede cauze comune, generale de
divizare a societatilor comerciale si cauze specifice fiecarei forme.

Cauze comune de dizolvare a societatilor comerciale.

Potrivit art.227 alin. ( 1 ) din Legea nr. 31/1990, republicata, sunt

cauze comune de dizolvare a societatilor comerciale urmatoarele:
 Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
 Imposibilitatea realizarii obiectului sau realizarea acestuia
(dizolvarea de drept);
 Declararea nulitatii societatii;
 Hotararea adunarii generale (dizolvare voluntara);
 Falimentul societatii;
 Alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al
societatii.
 Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii.

Prelungirea societatii prin vointa asociatilor este posibila in masura in

care hotararea de prelungire are loc inainte de expirarea duratei stabilite in
actul constitutiv, alminteri insa dizolvarea opereaza de drept. In acest caz,
asociatii trebuie sa fie consultati cu cel putin 3 luni inainte de expirarea
duratei societatii, pentru a se hotari cu privire la eventuala prelungire a
duratei de functionare a acesteia.
In cazul in care asociatii nu sunt consultati la cererea oricaruia
dintre asociati, tribunalul va putea dispune prin incheiere efectuarea
consultarii.

Imposibilitatea realizarii obiectivului sau realizarea acestuia.

Aceasta dispozitie a existat si in redactarea initiala a Legii societatilor

comerciale, ramanand deschisa posibilitatea pentru asociati:
 Fie de a modifica obiectul de activitate in conditiile art. 204 si
urm. din Legea nr. 31/1990, republicata;
 Fie de a hotari dizolvarea societatii.

Declararea nulitatii societatii.

Declararea nulitatii societatii va intervenii pe baza hotararii

pronuntata de instanta de judecata prin care se constata nerespectarea
canditiilor de fond si forma impuse de normele imperative privind
constituirea societatilor comerciale. Nulitatea actului constitutiv atrage
nulitatea societatii infiintate in baza lui.

Hotararea adunarii generale.

Intrucat legea nu limiteaza cazurile in care societatea poate fi

dizolvata prin hotararea adunarii asociatilor, rezulta ca acestia sunt liberi sa
aprecieze motivele pentru care decid dizolvarea societatii.
Un caz legal de dizolvare a societatii de catre adunarea generala
priveste dizolvarea acesteia inainte de expirarea termenului fixat pentru
durata societatii. Dizolvarea anticipata este un caz de modificare a actului
constitutiv al societatii, care se realizeaza in conditiile art. 204 si urm. din
Legea nr. 31/1990, republicata.
Potrivit art.231 alin. 1 din Legea 31/1990, republicata, in caz de
divolvare a societatii prin hotararea asociatilor, acestia vor putea reveni, cu
majoritatea ceruta pentru modificarea actului constitutiv asupra
hotararii luate, ataa timp cat nu s-a facut nici o reparatie din activ.

Hotararea tribunalului.

Dizolvarea societatilor comerciale este posibila si ca urmare a unei

hotarari judecatoresti, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice.
Neintelegerile grave dintre asociati si in special temeinicia acestora va
fi apreciata de instanta de judecata in functie de probele administrate in
cauza.

Falimentul societatii.

 Procedura falimentului se aplica comerciantilor care nu mai pot face

fata datoriilor lor comerciale, numiti si debitori, cheltuielile aferente
procedurii urmand a fi suportate de catre debitor.
 Este de competenta tribunalului in jurisdictia in care se afla sediul
debitorulu, organele care o aplica fiind: instantele judecatoresti,
judecatorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor
si comitetul creditorilor.

 Procedura demareaza cu cererea introdusa la tribunal de catre debitori

sau creditori, ori de camera de comert si industrie teritoriala. Dupa
inregistrarea cererii introductive, presedintele tribunalului va
nominaliza de indata judecatorul-sindic.

 De la data deschiderii procedurii

 se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru

realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

 nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor

negarantate sau partilor negarantate din creantele garantate, in afara de
cazul in care exista un plan de reorganizare.

 debitorul nu mai are dreptul de a-si administra bunurile din avere si de

a dispune de ele, daca nu si-a declarat intentia de reorganizare; este
 interzis administratorilor societatii comerciale sa instraineze, fara
acordul judecatorului-sindic, actiunile sau partile lor sociale, detinute
la debitorul care face obiectul acestei proceduri.

 orice constituire de garantii reale sau personale, in afara celor

prevazute de lege, efectuate dupa aceasta data sunt nula.

 In cazul procedurii falimentului, bunurile debitorului se vor

inventaria. Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor si,
daca este cazul, si de expert. Debitorul trebuie sa prezinte o lista a
creantelor sale, iar in cazul in care aceasta lipseste sau este prezentata
necorespunzator, lichidatorul poate angaja un expert contabil pentru a
intocmi acesta lista.

 Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata, prin

vanzare, de catre lichidator, sub controlul judecatorului-sindic.
Valorile mobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr.52/1994
privind valorile imobiliare si bursele de valori.

 Creantele vor fi platite, atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea
debitorului, cat si in cazul falimentului, in ordinea prevazuta de Legea
64/1995.

 Procedura de lichidare judiciara va fi inchisa prin aprobarea de catre

judecatorul-sindic aproba raportul final, facut de lichidator, cand toate
fondurile sau bunurile din averea debitorului vor fi distribuite si cand
fondurile nereclamate vor fi depuse la banca.
Reorganizarea activitatii unei societati comerciale

 Sediul materiei este Legea nr.64/1995

 Scopul procedurii de reorganizare este de a institui o procedura de

plata a pasivului debitorului, in incetare de plati, prin reorganizarea
intreprinderii si a activitatii acesteia sau prin lichidarea unor bunuri
din averea lui pana la acoperirea pasivului.

 Ea este de competenta tribunalului in jurisdictia in care se afla sediul

debitorulu, organele care o aplica fiind: instantele judecatoresti,
judecatorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor
si comitetul creditorilor.
 Procedura demareaza cu cererea introdusa la tribunal de catre debitori
sau creditori, ori de camera de comert si industrie teritoriala. Dupa
inregistrarea cererii introductive, presedintele tribunalului va
nominaliza de indata judecatorul-sindic.

 De la data deschiderii procedurii

 se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru

realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

 nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor

negarantate sau partilor negarantate din creantele garantate, in afara de
cazul in care, prin programul de plata a creantelor cuprins in planul de
reorganizare, se deroga de la procedura stabilita prin Legea
nr.64/1995.

 este interzis administratorilor societatii comerciale sa instraineze, fara

acordul judecatorului-sindic, actiunile sau partile lor sociale, detinute
la debitorul care face obiectul acestei proceduri.

 orice constituire de garantii reale sau personale, in afara celor

prevazute de lege, efectuate dupa aceasta data sunt nula.

 Reorganizare activitatii debitorului sau lichidarea unor pasive ale

debitorului societate comerciala va fi realizata conform unui plan

 debitorul va fi obligat sa indeplineasca fara intarziere schimbarile

prevazute in plan

 reorganizarea va fi condusa de persoanele legal imputernicite sa o

reprezinte, sub supravegherea administratorului

 daca debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare,

administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, in scris,
judecatorului-sindic sa aprobe inceperea procedurii falimentului.

 Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata, prin

vanzare, de catre lichidator, sub controlul judecatorului-sindic.
Valorile mobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr.52/1994
privind valorile imobiliare si bursele de valori.
  Creantele vor fi platite, atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea
debitorului, cat si in cazul falimentului, in ordinea prevazuta de Legea
64/1995.

 Dupa ce judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidatoruli,

acesta va trebui sa faca distribuirea finala a tuturor fondurilor din
averea debitorului.

 Procedura de lichidare judiciara va fi inchisa prin aprobarea de catre

judecatorul-sindic aproba raportul final, facut de lichidator, cand toate
fondurile sau bunurile din averea debitorului vor fi distribuite si cand
fondurile nereclamate vor fi depuse la banca.

Falimentul societatii reprezinta, in opinia noastra, o forma de

dizolvare silita a unei societati comerciale care intervine de cele mai multe
ori in situatia in care societatea a inselat buna credinta a creditorilor.

Alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii

Art. 237 alin 1 Legea nr. 31/1990, republicata, a prevazut si alte cauze
de dizolvare a societatii. Astfel, la cererea Oficiului National si Registrului
Comertului sau a oricarei persoane interesate, tribunalul va putea
pronunta dizolvarea societatii, in cazurile in care:
 Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot
intruni;
 Societatea nu a depus in cel mult 6 luni de la expirarea
termenelor legale situatiile financiare anuale sau alte acte care,
potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului comertului;
 Societatea si-a incetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori
nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social asociatii au
disparut sau nu au domicililul sau resedinta cunoscuta;
 Societatea nu si-a completat capitalul in conditiile legii.

Cauze speciale de dizolvare a societatilor comerciale in functie de

fiecare forma de societate reglementata de lege.

 Dizolvarea societatilor de capital

 Dizolvarea societatilor pe actiuni
 Comform art. 228 din Legea nr.31/1990, republicata, societatea pe
actiuni se dizolva:
 In cazul si in conditiile prevazute de art.153, respectiv, daca
administratorul constata pierderea unei jumatati din
capitalul social;
 Cand capitalul social de micsoreaza sub minimul legal;
 Cand numarul actionarilor scade sub minimul legal.
 Dizolvarea societatilor in comandita pe actiuni.
Societatea in comandita pe actiuni si dizolva in cazul si in conditiile
prevazute pentru societatea pe actiuni, conditii referitoare la valoarea
minima capitalului social si la numarul minim de asociati sau actionari.
 Dizolvarea societatilor de persoane
 Dizolvarea societatilor in nume colectiv
Comform art. 229 din Legea 31/1990, republicata, societatile in
nume colectiv se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea,
retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand datorita acestor cauze
numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu are clauza de
continuare cu mostenitorii.
 Dizolvarea societatilor in comandita simpla
Societatile in comandita simpla se dizolva prin falimentul asociatului
comanditat sau comanditar ori incapacitatea, excluderea, retragerea
sau decesul acestuia.
 Dizolvarea societatilor cu raspundere limitata
Societatea cu raspundere limitata se dizolava in cazul pierderii unei
jumatati din capitalul social, sau dupa caz al micsorarii sub minimul
legal de 2.000.000 lei, ori prin falimentul, incapacitatea , excluderea ,
retragerea sau decesul unuia dintre asociati cand datorita acestor cauze,
numarul asociatilor s-a redus la unul singur.
Sunt exceptate urmatoarele situatii:
 In termen de noua luni de la data constatarii pierderii sau
micsorarii capitalului social, acesta este intregit sau este redus
la suma ramasa ori la minimul legal de 2.000.000 lei.
 In actul constitutiv exista clauza de continuare a activitatii
societatii cu mostenitorul celui decedat.
 Asociatul ramas in urma deschiderii procedurii falimentului fata
de ceilalti asociati ori a incapacitatii, excluderii, retragerii sau
decesului acestora, hotareste continuarea existentei societatii
sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.
 Fuziunea societatilor comerciale

Fuziunea se realizeaza fie prin absorbtia unei societati de catre o

alta societate, fie prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru
a constitui o socicietate noua.
Legislatia noastra contine , in egala masura, dispozitii referitoare la
dreptul de opozitie al creditorilor societatilor care se reorganizeaza prin
fuziune, cat si data la care fuziunea produce efecte juridice.
 Fuziunea prin absorbtie reprezinta operatiunea prin care una
sau mai multe societati transmite alteia, ca urmare a dizolvarii
fara lichidare, totalitatea activului si pasivului partimonial,
atribuindu-se actionatilor sau asociatilor societatilor absorbite
actiuni sai parti sociale si eventual, o sulta in numerar, care sa
nu depaseasa un procent de 10% din valoarea lor nominala sau
valoarea lor contabila.
 Fuziunea prin contopire si constituirea unei noi societati
reprezinta operatiunea prin care mai multe societati se reunesc
pentru a transmite unei societati care se constituie, ca urmare a
dizolvarii si radierii lor, ansamblul activului si pasivului
patrimonial, in schimbul atribuirii de parti sociale sau actiuni si
eventual, o sulta care sa nu depaseasca un procent de 10% din
valoarea lor nominala sau, in lipsa acesteia, valoarea lor
contabila.
Forme de realizare a fuziunii
Fuziunea este posibila numai in masura in care exista activ
patrimonial la societatea care este absorbanta in schimbul patrimoniului
transmis.
O societate „mama” poate fi absorbita de societatea „fiica”
considerandu-se ca acest lucru nu este nici ilicit si nici artificial. In schimb
nu poate participa la fuziune o sucursala a unei societati comerciale.
Din punct de vedere economic, fuziunile fac obiectul unei clasificari
traditionale care face distinctie intre:
 Fuziunea prin contopire;
 Fuziunea prin absorbtie(anexare);
 Restructurari interne.
 Fuziunea prin contopire
 Pe scurt acesta operatiune juridica si economica se caracterizeaza prin
reducerea la o singura unitate a doua sau mai multe entitati deosebite
anterior.
Acesta alianta care duce la crearea unei noi entitati, presupune
punerea in comun a aporturilor societatilor care au fuzionat, asemanandu-se
astfel cu contractul de societate. Cel mai bum instrument de realizare a
acestei intelegeri perfecte este crearea unei societati noi.
 Fuziunea prin absortie.
Fuziunea prin absobtie, cunoscuta ca fuziune prin „anexare” nu se
concretizeaza intr-un partaj echitabil de interese, ci mai degraba prin
suprematia unei societati asupra altei societati, fara ca aceasta dominare sa fi
fost impusa in mod obligatoriu prin forta. Este vorba aici de o veritabila
achizitie,de un transfer de putere si de control ca urmarea unei mutatii
patrimoniale.
Aceste doua tipuri de reorganizari (fuziune prin contopire si fuziune
prin absortie) sunt rezultanta unui proces care se realizeaza in doi timpi:
 Intocmirea proiectului de fuziune pe baza hotararii asociatiilor
fiecarei societati care se reorganizeaza;
 Realizarea acordului final privind fuzionarea propriu zis;
 Restructurarile interne

Restructurarile interne au ca obiect o remodelare juridica a puterii

in interiorul unui grup ,cu scopul de a modifica organizarea interna a
inteprinderii pentru a face fata imperativelor de dezvoltare a acesteia .

Efectele fuziunii

 Transmisiunea universala a patrimoniului

Atat in cazul fuziunii prin contopire , cat si a fuziunii prin absortie
societatea care se constituie ,ori societatea aborbanta este tinuta de toate
obligatiile societatii absolvite care nu sunt achitate in timpul fuziunii.
Societatea aborbanta nu are calitate de tert fata de cocontractantii
societatii absorbite ,care pot dovedi prin orice mijloc de proba o
eventuala simulatie pe care o poate invoca orice subiect al contractului
incheiat cu societatea absorbita.
 Activul transmis

Prin fuziune se transmit ,in principiu ,toate drepturile care au

apartinut societatii absorbite sau a societatile care se reunesc. Astfel:
 - dreptul de a actiona in justitie apartine socitatii absorbante sau a
societatii nou create ;
- societatea absorbanta poate formula actiune in justitie pentru
reapararea prejudiciului cauzat de administratorii societatii absorbite.
- societatea absorbanta poate sa-si continue executarea silita de
societatea absorbita ,fara sa obtina un nou titlu executoriu.
Operatiunile de fuziune se analizeaza ca operatiuni privind
schimburile de drepturi comerciale .Ele nu constituie ,in nici un caz
operatiuni de instrainare de valori imobiliare si deci nu sunt supuse
dispozitiilor legale referitoare la respectarea dreptului de preemtiune
instituit prin legile speciale.

Drepturile de proprietate industriala

Drepturile asupra marcilor de fabrica si a celor de comert se transmit

societatii absorbante ,cu exceptia cazului cand o terta persoana intenteaza
actiune in constatarea nulitatii absolute a fuziunii.

 Pasivul transmis

Se transmit societatii absorbante:

- datoriile nescadente ale societatii absorbite ;
- obligatia de garantie pentru viciile lucrului care apartine
societatii aborbite,in cazul unui contract de vanzare-cumparare;
- datoriile care izvoresc dintr-un fapt al societatii absorbite ,chiar
daca au caracter personal;
- obligatia de non-concuresnta asumata de societatea absorbita.

 Transmiterea contractelor
Fuziunea prin absortie are ca efect subrogatia legala a societatii
aborbante in drepturile societatii aborbite fara nici o alta formalitate cu
exceptia celei de publicitate prevazute in legislatia societatilor comerciale
.In aceste conditii , societatea absorbanta preia si contractele societatii
absorbite , cu luarea in considerare a urmatoarelor aspecte:
- in cazul contractele de inchiriere ,propietarul spatiului
comercial inchiriat este obligat sa respecte efectele
subrogatiei;
- contractele de concesiune nu se pot transmite societatii
absorbante decat cu acordul concedentului;
 - contractele de asociere in participatiune se transmit cu acordul
coparticipantilor.
- contractele de munca inchiata de societatea absorbita sunt
transmise de drept societatii absorbante;

o Drepturiile tertilor asupra fuziunii

Societatea absorbanta devine debitoarea creantelor non-

obligatoare ale societatii absorbite ,in locul acesteia.Aceasta substituire nu
antreneaza o novatiem a creantei.De aceea este gresita acea practica a
unor societati comerciale care dupa fuziune au intocmit acte aditionale la
contractele incheiate de societatea absorbita,acte prin care au modificat unul
din subiectele participante respectiv in locul societatii absorbite a fost
mentionata societatea absorbanta.
Dreptul la opozitie este acordat creditorilor tuturor societatilor
participante la fuziune ,ale caror creante sunt anterioare publicarii
proiectului de fuziune.

Incetarea existentei societatii absorbite.

Un alt efect al fuziunii prin absortie este disparitia societtii absorbite

si radierea ei din registrul comertului.
Daca fuziunea se face prin absortie, data acesteia este data cand
se mentioneaza in registrul comertului actul aditional de majorare a
capitalului social al societatii absorbante.
In privinta desfiintarii societatii absorbite evident aceasta se
produce din momentul radierii ei din registrul comertului.

Divizarea

Divizarea se face prin impartirea patrimoniului unei societati care isi

inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau
fiinta prin acest procedeu. In acest caz divizarea este totala.
Divizarea unei societati poate fii si partiala, atunci cand se desprinde o
parte din patrimoniul unei societati care-si pastreaza existenta si se transmite
acea parte catre o alta societate, constituindu-se o societate noua.
In cazul divizarii, societatile care dobandesc bunurile societatii
divizate, vor raspunde pentru obligatiile acesteia proportional cu valoarea
bunurilor dobandite.
 Transmiterea patrimoniului societatii divizate
Transmiterea tuturor elementelor de activ si de pasiv este o
caracteristica ce apartine atat operatiunilor de fuziune, cat si celor de
divizare. Foarte important este faptul ca in special pasivul societatii
absorbite sau divizate este luat in sarcina societatilor absorbante sau noi.
In cazul divizarii, “partajul” se face in general in functie de elementele
de activ aportate fiecarei societati beneficiare de aporturi., desi societatile
mostenitoare sunt solidar responsabile fata de creditorii societatii divizate.

Procedura de fuziune sau divizare

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale urmeaza in general

aceleasi reguli procedurale.
Fuziunea si divizarea se face intre societati care au forme diferite
(SNC, SA, SCA).
Societatile in lichidare se pot fuziona sau de pot divide daca nu a
inceput repartitia partilor ce li se cuvin din lichidare.

Proiectul de fuziune sau de divizare

Este intocmit de catre consiliul de administratie al societatilor

interesate si semnat de reprezentantul fiecareia dintre societatile participante
la operatiune. Este necesar:

a) pentru fuziune - acordul societatii absorbante si a celor absorbite, sau al

fiecarei dintre societatile ce fuzioneraza - daca se creaza o societate noua.

b) pentru divizare - acordul societatii divizata si a celor beneficiare

Continutul planului de fuziune sau divizare

Proiectul planului de fuziune sau divizare trenuie sa aiba incluse cel

putin urmatoarele indicaii:

 forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la

operatiune
 fundamentarea - scopurile (cauzele, obiectivele) si conditiile fuziunii
sau divizarii

 stabilirea si evaluarea activului si pasivului care trebuie transmis la

societatile absorbante sau noi
  modalitatile de predare a actiunilor sau partilor sociale si data la cere
acestea au dreptul la dividende

 paritatea (raportul de schimb) a actiunilor sau partilor sociale

 cuantumul primei de fuziune sau al primei de divizare

 drepturile ce se acorda obligatarilor – detinatorilor de obligatiuni si

orice avantaje speciale (actiuni preferentiale, drepturi de fondator)

 data la care trebuie sa fie incheiate bilanturile contabile de fuziune sau

bilantul de divizare (data care trebuie sa fie aceeasi pentru toate
societatile participante la operatiune )

 data la care operatiile societatii absorbite sau divizate vor fi

considerate din punct de vedere contabil, ca fiind efectuate la
societatea beneficiara de aporturi.

Proiectul de fuziune sau divizare trebuie sa contina orice alte date particulare
care prezinta interes pentru operatiune.

Efectele divizarii

Divizarea antreneaza transmiterea integrala a patrimoniului societatii

care dispare in profitul societatilor care il culeg partial sau in totalitate.
Aceste societati se substituie societatii initiale in toate bunurile, drepturile
sau obligatiile ei. In caz de aport partial de activ – supus regimului divizarii
– transmiterea universala opereaza asupra fractiunii din patrimoniul
societatii care face aportul.

Societatile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de

creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin divizare,
proportional cu valoarea bunurilor dobandite, in afara de cazul in care, prin
divizare, s-au stabilit alte proportii. Daca nu se poate stabili societatea
raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobandit bunuri prin
divizare raspund solidar.

Consecinte ale fuziunii si divizarii asupra salariatilor

 Exista o serie de consecinte fata de salariati, deoarece fuziunile si
divizarile antreneaza adesea perturbari in situatia si conditiile de munca ale
salariatilor intreprinderilor implicate in operatiune.

Contractele individuale de munca incheiate de societatea adsorbita sau

divizata sunt transmise de plin drept la societatea absorbanta sau noua care
trebuie sa le respecte masura. Aceste prevederi nu suprima insa dreptul
societatii absorbante sau noi de a determina nevoile sale reale de personal.

Salariatii societatii absorbite sau divizate nu au drept incontestabil la

mentinerea conventiei colective la care era supusa societatea lor. Ei se vor
conforma contractului colectiv de munca aplicabil lor de noul patron, care
poate fi diferit de cel vechi.

Atunci cand societatea absorbanta sau noua este supusa obligatiilor

rezultate dintr-un contract colectiv de munca, salariatii societatii absorbite
sau divizate pastreaza timp de un an – sau durata contractului colectiv de
munca – avantajele lor din conventia anterioara. Dupa expirarea acestei
perioade ei pastreaza de asemenea, avantajele individuale dobandite ca
urmare a aplicarii vechii conventii colective de munca.
 LICHIDAREA SOCIETATII COMERCIALE
Aspecte commune lichidarii pentru toate formele de societati

Notiuni generale

In sens larg, prin lichidare, doctrina juridica

intelege toate operatiunile care au drept scop
terminarea afacerilor in curs in momentul
declararii dizolvarii, astfel incat sa poata obtine
realizarea activului, plata pasivului si repartizarea
activului patrimonial net intre asociati. Fata de
acest inteles, in sens restrans se considera ca
lichidarea cuprinde operatiile efectuate intre
momentul declararii dizolvarii si momentul
repartizarii activului patrimonial net intre asociati.
Pentru lichidarea si repartizarea patrimoniului
social sunt obligatorii urmatoarele reguli:
- pana la preluarea functiei de catre lichidatori,
administratorii cintinua mandatul lor, cu
exceptia prerogativelor prevazute la art.233
- actul de numirea lichidatorilor sau sentinta
care uii tine locul si orice act ulterior care ar
aduce schimbari in persoana acestora, trebuie
depuse, prin grija lichidatorilor, la Oficiul
Registrului Comertului pentru a fi inscrise si
date spre publicare.
Lichidatorii raspund la fel ca si administratorii,
iar impotriva deciziilor lor creditorii pot face
opozitie.
Drepturile si obligatiile lichidatorilor

In desfasurarea operatiunii de lichidare,

lichidatorii au urmatoarele obligatii:
- sa faca un inventar si sa incheie un bilant, care
sa constate situatia exacta a activului si
pasivului societatii;
- sa pastreze patrimoniul societatii, registrele ce
li s-au incredintat de administratori si actele
societatii;
- sa intocmeasca un registru cu toate
operatiunile lichidarii, in ordinea datei lor;
- sa ceara asociatilor care raspund nelimitat sau
care nu au efectuat integral varsamintele, daca
sunt debitori fata de societate, sumele la care
au obligatii;
- sa ceara radierea societatii din Registrul
Comertului in termen de 15 zile de la
terminarea lichidarii.
Lichidatorii au urmatoarele drepturi:
- sa execute si sa termine operatiunile de comert
referitoare la lichidare;
- sa stea in judecata in calitate de reclamant sau
parat in interesul lichidarii patrimoniului
societatii;
- sa vanda prin licitatie publica bunurile mobile
si imobile ale societatii, sa faca tranzactii;
 - sa lichideze si incaseze creantele societatii.
Termenul in care trebuie terminata lichidarea
este de cel mult 3 ani, tribunalul, in cazuri
exceptionale avand posibilitatea sa prelungeasca
termenul, cu inca 2 ani.
Lichidatorii, dupa terminarea lichidarii
patrimoniului societatii, trebuie sa intocmeasca
bilantul de lichidare si sa propuna repartizarea
activului intre asociati. Asociatii pot fi platiti in
contul partilor sociale pe care le detin, numai dupa
achitarea creditorilor sociali.

Operatiuni specifice procedurii de lichidare

Procedura de lichidare este instituita in favoarea

asociatilor, potrivit art. 252 alin. 4 din Legea nr.
31/1990, republicata, si I se aplica “regulile stabilite
prin actul constitutiv si prin lege, in masura in care
nu sunte incompatibile cu lichidarea.”
Pe intreaga durata a lichidarii, personalitatea
juridica a societatii comerciale in cauza subzista
intacta. Societatea foloseste in continuare firma
inregistrata, singura restrictie impusa de art. 252
alin. 5 constand in obligatia ca toate actele ce
emana de la societate sa arate ca aceasta este in
lichidare.

Inlocuirea organelor de administrare

 Ca efect al dizolvarii societatii, administratorii
trebuie sa fie inlocuiti prin lichidatori. Numirea
acestora poate fi voluntara dau judiciara. In cazul
in care nu se poate obtine cvorumul legal, numirea
lichidatorilor se face de catre instanta
judecatoreasca, la cererea oricarui administrator
sau asociat. Impotriva sentintei pronuntata de
instanta se poate declara numai recurs in termen de
15 zile de la pronuntare. Actul de numire a
lichidatorilor sau sentinta care-i tine locul, precum
si orice act ulterior care ar aduce schimbari in
persoana acestora, trebuie depusa la Oficiul
Registrului Comertului pentru a fi inscrise si
publicate in Monitorul Oficial conform art. 252
alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, republicata, prin
grija lichidatorilor.
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentantii
permanenti ai societatii lichidatoare trebuie sa fie
lichidatori autorizati. Administratorii sunt obligati
sa-si continue mandatul pana la intrarea in funtie a
lichidatorilor, fara a mai avea dreptul de a
intreprinde noi operatii in numele societatii
comerciale. Dupa publicarea in Monitorul Oficial a
numirii lichidatorilor, nici o actiune nu mai poate fi
exerciatata pentru societate sau in contra acesteia
decat in numele lichidatorilor sau impotriva lor.
Predarea gestiunii
Preluarea de catre lichidatori a administratiei se
efectueaza prin intocmirea unor acte de predare-
primire. Potrivit regimului general – instituit de art.
253 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicata,
predarea gestiunii se realizeaza in temeiul
inventarului si bilantului.
Aceste documente trebuie sa constate situatia
exacta a activului, cat si a pasivului societatii.
Indata dupa intrarea in funtie, lichidatorii au
datoria ca, impreuna cu administratorii societatii,
sa intocmeasca inventarul si sa incheie bilantul,
semnand aceste acte. Lichidatorii sunt obligati sa
primeasca si sa pastreze partimoniul si actele
societatii. Ei trebuie sa tina un registru cu toate
operatiile lichidarii, in ordinea datei lor.

Restrangerea obiectului gestiunii

Lichidatorii sunt indreptatiti sa exercite acele
atributii care le sunt conferite de adunarea
generala a asociatilor, printr-o hotarare adoptata
cu aceeasi majoritate care este necesara si pentru
numirea lor. Activitatea lichidatorilor poate fi
prelungita pe durata anului in care a avut loc
numirea lor. Lichidatorii trebuie sa execute si sa
termine operatiile referitoare la lichidare. In cazul
in care intreprind noi operatii comerciale care nu
sunt necesare scopului lichidarii, sunt raspunzatori
personal si solidar de executarea lor. Astfel, prin
norme imperative legiuitorul restrange obiectul
gestiunii pe care o exercita lichidatorii. Lichidatorii
pot fi actionati in judecata – ca reprezentanti ai
societatii comerciale – in interesul acesteia, dar
numai pentru actele de lichidare. Pentru a recupera
sumele datorate societatii, lichidatorii trebuie sa
urmareasca pe debitorii societatii. Lichiditatile vor
servi pentru satisfacerea creditorilor sociali si a
drepturilor cuvenite asociatilor.
Bunurile din patrimoniul societatii vor fi
transformate in numerar, scop in care lichidatorii
au dreptul sa vanda – prin licitatie publica –
imobilelel si orice avere mobiliara; vanzarea
bunurilor nu se va face in “bloc”, ci numai
singular, fiecare bun in parte.
Lichidatorii trebuie sa faca tranzactie in numele
societatii, sa lichideze si sa incaseze creantele
societatii, chiar in caz de faliment al debitorilor,
dand chitanta.

Lichidarea pasivului social

Sumele obtinute de lichidatori in conditiile
anterior examinate servesc, in mod prioritar, pentru
stingerea datoriilor societatilor comerciale. In
reglementarea Legii nr. 31/1990, republicata,
activitatea de lichidare si repartizare a
patrimoniului social este de competenta
lichidatorilor nu a instantei judecatoresti.
Implicarea directa a instantei judecatoresti in
operatiunea de lichidare este complet gresita.
Competenta instantei de judecata in faza
lichidarii societatilor comerciale este strict
reglementata de lege in doua cazuri:
- formularea unei cereri pentru numirea
lichidatorilor, atunci cand nu se poate intruni
unanimitatea voturilor asociatilor, asupra
persoanei acestora (art. 262 alin. 2);
- atunci cand asociatii formuleaza o opozitie la
bilantul de lichidare intocmit de lichidatori (art.
263 alin. 2)

Drepturile creditorilor sociali

Cumulativ cu obligatia lichidatorilor de a asigura
stingerea datoriilor sociale, creditorii societatii
comerciale sunt ei insisi sa-si valorifice drepturile
corespunzatoare. Lichidarea se face in interesul
asociatilor, dar fara a vatama pe creditori. In sensul
aratat, art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990,
republicata, prevede ca “lichidarea nu libereaza pe
asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de
faliment a societatii”. Notiunea de faliment va fi
inteleasa in sensul Legii nr. 64/1995, republicata.

Drepturile asociatilor
 Asociatii au dreptul de a-si recupera valoarea
aporturilor subscrise la data infiintarii societatii
comerciale sau cu prilejul majorarii ulterioare a
capitalului social.
In faza dizolvarii societatii, drepturile asociatilor
pot fi satisfacute doar dupa acoperirea pasivului
social. Potrivit art. 256 alin. 1 din Legea nr.
31/1990, republicata “lichidatorii nu pot plati
asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar
cuveni din lichidare inaintea achitarii creditorilor
societatii”. Creditorii pot cere ca sumele realizate in
cursul lichidarii sa fie depuse la C.E.C. ori la o
societate bancara.
Impotriva deciziei prin care lichidatorii
repartizeaza asociatilor numeralul, creditorii
societatii pot introduce opozitie la instanta
competenta, in termen de 15 zile de la data deciziei.
Opozitia suspenda decizia de repartizare.

Intocmirea si executarea situatiei financiare finala

Faza de lichidare a societatii comerciale se
incheie prin intocmirea situatiei financiare finale.
Aceasta trebuie sa stabileasca modul de repartizare
a activului intre asociati. Situatia financiara finala
va fi semnata de lichidatori. Orice asociat
nemultumit de propunerea de repartizare a
activului, facuta de lichidatori, poate introduce
opozitie la instanta in termen de 15 zile, termen ce
se calculeaza de la data notificarii. In ceea ce
priveste registrele si actele societatii, dupa
aprobarea socotelilor si terminarea repartitie,
acestea vor fi depuse de lichidatori la asociatul
desemnat de majoritate. Registrele tuturor
societatilor comerciale lichidate trebuie pastrate
timp de 5 ani, termenul calculandu-se de la data
depunerii lor, in conditiile aratate mai sus.

Radierea societatii comerciale din Registrul

Comertului
Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa
ceara radierea societatii din Registrul Comertului,
radiere care se poate face si din oficiu. La data
indeplinirii formalitatilor de radiere, personalitatea
juridica a societatii inceteaza, atat in raporturile
dintre asociati, cat si fata de tertele persoane.

INFRACTIUNI PREVAZUTE DE LEGEA NR.

31/1990, REPUBLICATA
Aspecte generale si comune

Reglementare
Legea organica a societatii comerciale prevede in
titlul VIII faptele calificate de legiuitor ca
“infractiuni” datorita pericolului social care il are
fiecare dintre ele. Legea nr. 31/1990 este o lege
extrapenala care contine dispozitii penale deoarece
reglementeaza constituirea, organizarea,
functionarea, dizolvarea si lichidarea societatilor
comerciale.

Obiectul juridic al infractiunii

Obiectul juridic general al infractiunilor este
format din totalitatea relatiilor sociale din domeniul
economic, al circulatiei bunurilor si a altor valori a
caror normala desfasurare este afectate prin
sevarsirea unei infractiuni economice.
Obiectul juridic special al infractiunilor este
format din totalitatea relatiilor sociale privind
constituirea, organizarea, functionarea, dizolvarea
si lichidarea societatilor comerciale.
Obiectul juridic material al infractiunilor nu
exista.

Subiectii infractiunii
Sunt acele persoane care savarsesc
infractiunea(subiecti activi) sau cele impotriva
carora se indreapta activitatea
infractionala(subiecti pasivi)

Latura obiectiva
Elementul material al infractiunilor se
concretizeaza de regula in actiuni cum ar fi:
prezentarea cu rea credinta date neadevarate
asupra constituirii societatii, folosirea cu rea
credinta bunuri sau creditul de care su bucura
societatea, incepe operatiuni in numele unei S.R.L.
inainte de a se fi efectuat varsamantul integral al
capitalului social etc.

Latura subiectiva
Forma de vinovatie prezenta la toate infractiunile
prevazute in Legea nr. 31/1990, republicata, este
intentia directa sau indirecta, concluzie care rezulta
chiar din exprimarea legiuitorului “rea credinta”.

Regimul sanctionator
Pedepsele prevazute de legiuitor pentru
infractiunile din Legea nr. 31/1990, republicata
sunt diferentiate in funtie de gradul de pericol
social al faptelor incriminate.

Infractiuni specifice

Bancruta frauduloasa – dintre toate infractiunile

prevazute de legiuitor in Legea 31/1990 republicata,
cea mai grava infractiune care prezinta un pericol
social deosebit este cea de bancruta frauduloasa.
 Bibliografie

1. Constantin Stanescu – “Drept civil”, Editura Didactica si

pedagocica, Bucuresti, 1970 (pag.441) .

2. Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”,

Bucuresti: Tribuna Economica, 1997 (pag. 259).

3. Codul civil roman – art. 975.

4. Legea concurentei nr. 21/1996, publicata in M.O. nr. 88/ 30

aprile 1996.
5. Octavian Capatina – “Societatile comerciale”, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 1996 (pag. 366)

6. Legea 31/1990

7. Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”, Bucuresti :

Tribuna Economica, 1997 (pag. 280)

8. Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”

Smaranda Angeni, Madgda Volonciu – „Drept comercial”

Editura Universala
 9. www.google.ro

Concluzii

Fuziunea – este operatiunea prin care doua societati se unesc pentru a

forma una singura. Aceasta permite consolidarea si cresterea capacitatii
concurentiale a intreprinderilor, fiind si un mijloc de reorganizare a unui
grup.

Divizarea – este operatiunea prin care intreg patrimoniul unei societati

este impartit in mai multe fractiuni transmise simultan la mai multe societati
deja existente sau noi. Divizarea se realizeaza in general in profitul societatii
“mama” si are ca efect o concentrare de intreprinderi.

Fuziunea poate imbraca doua forme:

a) Contopirea – crearea unei societati noi prin reunirea mai multor

societati deja existente. Nici una dintre societatile fuzionate nu-si mentine
fiinta, deoarece se creaza o noua societate, distincta de toate cele care o
formeaza.1

b) Absortia – se realizeaza prin inglobarea unei societati de o alta

societate existenta, aceasta din urma incetand a mai fiinta. Termenul utilizat
este de “fuziune-absortie” si este procedeul cel mai des utilizat, deoarece
societatile care fuzioneaza sunt adesea de importanta diferita, iar cea mai
puternica le absoarbe pe celelalte.

Divizarea poate fi si ea de doua feluri :

a) Divizare totala – se imparte intreg patrimoniul societatii scindate.

b) Divizare partiala – desprinderea numai a unei parti din patrimoniu,

urmata de o transmitere catre una sau mai multe societati existente sau care
se infiinteaza in acest fel. Este tratata ca un aport partial de activ si nu ca o
divizare propriu-zisa.

Dizolvarea societatilor comerciale reprezinta o etapa in procesul de

incetare a personalitatii juridice a acestora, formata dintr-un ansamblu de
operatiuni care au ca urmare, de regula, lichidarea patrimoniului societatilor
in cauza.

Autori

NICOARA LOREDANA: „Dizolvarea, fuziunea si

divizarea societatilor comerciale”
MARINUS ROXANA:”Modificarea, lichidarea si
infractiuni privind societatile comerciale”