Curs - Societățile Comerciale

Curs – Societățile comerciale
I. Societatile comerciale
1. Definitie, caracteristici, forme societare

Din punct de vedere contractual, societatea este un contract in temeiul caruia doua sau
mai multe persoane - denumite asociati - se inteleg sa puna in comun anumite valori
pentru a desfasura impreuna o activitate profitabila si sa imparta intre ei eventualul profit.
Societatile pot fi cu sau fara personalitate juridica. Societatile comerciale sunt persoane
juridice. Din punct de vedere organizational, societatea comerciala este deci o entitate cu
personalitate juridica, subiect de drept, constituita in vederea exercitarii de fapte de
comert.
Din punct de vedere institutional, societatea comerciala este un ansamblu (manunchi) de

norme juridice care reglementeaza constituirea, functionarea, dizolvarea si lichidarea unei
astfel de entitati. Aceste norme sunt grupate in marea lor majoritate in Legea societatilor
comerciale, care reprezinta astfel sediul principal al materiei. Desigur ca exista o
multitudine de alte legi speciale cu incidenta in domeniul societatilor comericiale precum
legile care reglementeaza anumite societati comerciale, in functie de obiectul lor de
activitate (banci, societati de investitii financiare, societati de asigurare etc.), care
reglementeaza obligatiile fiscale ale societatailor comerciale etc.
Conform Legii societatilor comerciale, societatile comericiale sunt de cinci feluri: (i)
societati in nume colectiv, (ii) societati in comandita simpla, (iii) societati pe actiuni, (iv)
societati in comandita pe actiuni si (v) societati cu raspundere limitata.
Clasificarea societatilor comerciale:
1. In functie de intinderea raspunderii asociatilor:
- cu raspundere nelimitata;
- cu raspundere limitata.
2. In functie de existenta sau inexistenta caracterului intuitu personae1 al societatii:
1
In considerarea calitatilor personale ale celorlalti asociati si nu a capitalului acestora adus ca aport. La
baza acestor societati sta oricare sau toate dintre urmatoarele calitati: cunoasterea reciproca, onestitatea,
priceperea profesionala, spiritul de initiativa, constiiciozitatea, puterea de munca, solvabilitatea sau
devotamentul fiecaruia (vezi Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 89)
1
- societati de persoane;
- societati de capitaluri.
3. In functie de modalitatea transferului titlurilor (in cazul societatilor de capitaluri):
- societati admise la tranzactionare (listate)
- societati de tip inchis
4. In functie de nationalitatea/cetatenia participantilor la capitalul social:
- societati cu capital integral romanesc;
- societati cu capital integral strain;
- societati cu capital mixt.
5. In functie de participarea sau nu a statului la capitalul social:
- societati cu capital integral sau majoritar de stat;
- societati cu capital privat.
Ultimele doua clasificari au o relevanta redusa deoarece societatea comerciala este

persoana juridica romana si are acelasi regim juridic indiferent de nationalitatea/cetatenia
participantilor la capitalul social. Singura relevanta ar fi aceea ca, in trecut, societatile
comerciale cu capital strain au beneficiat de facilitati fiscale, in baza unor legi speciale
privind investitiile straine, in prezent abrogate. La fel, in ceea ce priveste societatile cu
capital integral sau majoritar de stat, aceasta participare nu schimba cu nimic regimul
juridic al societatii comerciale respective, acest regim juridic fiind unic si aplicabil tuturor
societatilor, indiferent de natura etatista sau nu a capitalului. Singura relevanta ar fi aceea
ca, din nefericire, incalcand regulile concurentei loiale, societatile cu capital integral sau
majoritar de stat se bucura de amanari si amnistii fiscale sau de tergiversare a declansarii
procedurii insolventei.
NOTA:
Dintre cele cinci forme de societati comerciale existente, vor face analiza acestui curs doar societatile pe
actiuni si societatile cu raspundere limitata. In ceea ce priveste celelalte forme societare, acestea fiind rare
sau inexistente in practica, singurele referiri la ele vor fi incidentale si exprese.
Deoarece Legea societatilor comerciale este zgarcita in ceea ce preveste reglementarea societatilor cu
raspundere limitata, pentru identitate de ratiuni vom analiza imreuna atat societatile pe actiuni, cat si
2
societatile cu raspundere limitata2. Atunci cand prevederile aplicabile celor doua forme societare nu
coincid3, vom analiza separat cele doua forma societare (de exemplu, folosind doar termenul “actiuni”,
respectiv “parti sociale” ori “adunarea generala a actionarilor” pentru societatea de actiuni). Asadar, in lipsa
de stipulatie contrara, prin “adunare generala a asociatilor” se va intelege inclusiv “adunarea generala a
actionarilor” iar prin titluri de participare se va intelege atat “actiuni”, cat si “parti sociale”.
2. Infiintarea societatilor comerciale

Asa cum rezulta din definitia societatii comerciale, din punct de vedere contractual,
societatea se constituie prin incheierea, de catre doua sau mai multe persoane 4, a unui
contract de societate care trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond ceruta pentru
valabilitatea unui act juridic: consimtamant, capacitate, obiect determinat si cauza.
In afara contractului, partile trebuie sa intocmeasca si un statut al societatii care cuprinde,

pe langa datele de identificare ale asociatilor, si clauze reglementand organizarea,
functionarea si desfasurarea activitatii societatii. Contractul de societate si statutul se
incheie in general sub forma unui singur inscris, acesta purtand denumirea de act
constitutiv (art. 5 alin. 4 din Legea societatilor comerciale).
In ceea ce priveste forma actului constitutiv, acesta face parte din categoria actelor
consenuale (care se incheie valabil prin simplu consimtamant al partilor). Cu toate
acestea, actul trebuie sa poarte data certa5. In anumite cazuri, forma autentica a actului
constitutiv este obligatorie, anume atunci cand: (i) printre bunurile aduse ca aport la
capitalul social se afla un imobil; (ii) forma juridica a societatii implica raspunderea
nelimitata a unora sau tuturor asociatilor si (iii) societatea se constituie prin subscriptie
publica (art. 5 alin. 6 din Legea societatilor comerciale).
Actul constitutiv va cuprinde (art. 7 si 8 din Legea societatilor comerciale):
- identitatea asociatilor
- denumirea societatii6
- forma juridica a soicietatii
2
Prin extensia unei norme edictate pentru societatea pe actiuni si la societatea cu raspundere limitata,
deoarece acolo unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceeasi solutie (ubi eadem ratio ibi eaden
solutio)
3
In principiu datorita caracterului intuitu personae al societatii cu raspundere limitata
4
Exceptie face societatea cu raspundere limitata cu asociat unic
5
Data actului se certifica de catre un notar, avocat, consilier juridic sau de catre functionarul Registrului
Comertului insarcinat cu primirea dosarului societatii
6
Aceasta trebuie sa contina elemente de diferentiere fata de alte denumiri existente
3
- sediul societatii
- emblema societatii (facultativ)
- obiectul de activitate al societatii7
- durata societatii
- capitalul social8
- clauze privind drepturile si obligatiile asociatilor
- clauze privind administrarea societatii
- clauze privind controlul gestiunii societatii (prin cenzori sau auditori financiari)
- alte clauze (privind lichidarea, privind eventualele sedii secundare etc.).
Identitatea asociatilor inseamna numele si prenumele, codul numeric personal, locul si

data nasterii, domiciliul si cetatenia persoanelor fizice, respectiv denumirea, sediul si
nationalitatea si codul unic de inregistrare al persoanelor juridice9.
Denumirea societatii este numele comercial al societatii comerciale, sub care aceasta isi
desfasoara afacerile. Denumirea impreuna cu forma juridica formeaza firma. Denumirea
este un atribut de identificare al societatii in raport cu alte societati, drept pentru care
trebuie sa aiba elemente distinctive. Emblema este semnul sau numele unei societati, sub
care aceasta isi desfasoara afacerile. Emblema se deosebeste de firma prin aceea ca face
distinctie intre societati concurente. Registrul Comertului cerceteaza disponibilitatea
denumirii si emblemei si, in cazul in care nu exista suficiente elemente distinctive, refuza
inregistrarea.
Forma juridica (sau forma societara) desemneaza apartenenta unei societati comerciale la
una dintre cele cinci forme prevazute de lege: societate in nume colectiv, societate in
comandita simpla, societate in comandita pe actiuni, societate pe actiuni si societate cu
raspundere limitata.
7
Odata cu eliminarea specialitatii capacitatii de folosinta, precizarea obiectului de activitate ar trebui sa
devina optionala (vezi supra nr. 14.2)
8
Acesta trebuie defalcat pe: (i) subscris si varsat, (ii) in numarar, in natura sau in creante, (iii) in lei sau in
valuta si (iv) cum este repartizat intre asociati (sub forma de procent si de numar de parti sociale/actiuni)
9
Persoanele juridice straine trec un element similar (numarul de inregistrare intr-un registru public), daca
exista
4
Sediul social este locul in care o societate comerciala isi desfasoara activitatea. Sediul
este si el un atribut de identificare al societatii, mentionat in actul constitutiv. Acesta poate
fi schimbat prin hotararea adunarii generale (extraordinare, in cazul societatii pe actiuni).
In afara de sediul social (denumit si sediu principal), societatea mai poate avea si unul sau
mai multe sedii secundare. Sediul secundar este locul - altul decat cel al sediului principal
- la care functioneaza o filiala, sucursala sau alt dezmembramant al societatii.
Obiectul de activitate este activitatea pe care societatea isi propune sa o realizeze pe

parcursul functionarii sale. Obiectul trebuie sa se regaseasca printre activitatile
economice existente la un moment dat in economie10 si trebuie autorizat odata cu
inmatricularea societatii sau ulterior, daca este modificat. Obiectul este compus dintr-un
domeniu si o activitate principala, in cadrul acestui domeniu putand intra si alte eventuale
activitati secundare. Activitatea secundara completeaza activitatea principala a unei
societati comerciale.
Durata societatii este perioada de timp pentru care se constituie societatea. Asociatii pot
hotari ca perioada sa fie limitata sau nelimitata. Limitarea este mentionata in actul
constitutiv si, la expirarea duratei limitate, societatea se considera dizolvata de drept si
intra in lichidare. Totusi, durata societatii se considera prorogata atunci cand aceasta
continua sa execute operatiunile sale iar asociatii continua sa initieze operatiuni ce intra
in obiectul sau si sa se comporte ca asociati11. Durata limitata apare atunci cand asociatii
si-au propus ca societatea sa atinga un anumit obiect in intervalul de timp respectiv, dupa
care motivele pentru functionarea societatii inceteaza. Asociatii pot bineinteles decide
dizolvarea anticipata a societatii.
In afara de actul constitutiv si celelalte acte prevazute la art. 73 din Normele registrului
comertului, dosarul de inmatriculare la Registrul Comertului al unei societati comerciale
mai cuprinde12:
- dovada rezervarii firmei si, dupa caz, a emblemei si, daca este cazul, acordul pentru
utilizarea denumirii;
- documentul care atesta drepturile de folosinta asupra spatiilor cu destinatie de sediu

social si/sau de sedii secundare;
10
Acesta trebuie sa fie precis determinat, conform Codului Activitatilor din Economia Nationala (CAEN)
11
Conform art. 1931 C. Civ. (aplicabil societatii comerciale prin analogie cu societatea simpla), prorogarea
opereaza pe o durata de un an, continuand din an in an, de la data expirarii duratei, daca sunt indeplinite
aceleasi conditii
12
Art. 69 din Normele registrului comertului
5
- declaratiile pe propria raspundere date de catre fondatori si de catre

administratori/membri ai directoratului, precum si cenzori/auditori financiari din care sa
rezulte ca indeplinesc conditiile legale pentru aceste calitati;
- cazierul fiscal al asociatilor, actionarilor, administratorilor/membrilor directoratului,

reprezentantilor legali;
- declaratia-tip pe propria raspundere privind autorizarea functionarii;
- pentru fondatorul persoana juridica - actul de inmatriculare, hotararea organului statutar

privind participarea la constituirea persoanei juridice si mandatul reprezentantului;
- copii dupa actele de identitate ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor

consiliului de supraveghere, membrilor directoratului, cenzorilor, auditorilor persoane
fizice;
- declaratia in vederea inregistrarii fiscale;
- specimenul de semnatura al reprezentantilor legai.
In plus, pentru anumite societati, in functie de obiectul de activitate, este necesara si

autorizatia eliberata de organul administratiei publice centrale de specialitate pentru
functionarea respectivei societati13:
- pentru bancile comerciale: autorizatia BNR
- pentru societatile de pe piata de capital (exceptand emitentii): autorizatia ASF
- pentru societatile de asigurare: autorizatia Comisiei ASF.
Inmatricularea societatii se dispune prin incheiere de catre judecatorul-delegat. In urma

inmatricularii, societatii i se va elibera, odata cu incheierea, un certificat de inregistrare,
continand numarul de ordine in registrul comertului si codul unic de inregistrare atribuit
de Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Avand in vedere ca prin inmatriculare a dobandit personalitate juridica14, societatea este

libera sa-si desfasoare activitatea in limitele legii si ale obiectului sau de activitate. Ca si
in cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea generala de a
dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii. In ceea ce priveste capacitatea de exercitiu,
aceasta este aptitudinea acesteia de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii in mod
13
Art. 207 C. Civ.
14
Art. 200 C. Civ.
6
concret, prin incheierea de acte juridice. Daca in cazul persoanei fizice, distinctia dintre
capacitatea de folosinta si cea de exercitiu este clara: pragul varstei de 18 ani, in cazul
persoanei juridice distinctia nu este la fel de clara, in lipsa unui criteriu de departajare asa
de evident precum varsta. Pentru a mentine totusi distinctia, se considera ca persoana
juridica dobandeste capacitate de exercitiu de la data desemnarii organelor sale
reprezentative. Argumentul este acela ca, de la aceasta data, persoana juridica poate in
mod concret sa aprobe incheierea de acte juridice in organele sale colective de conducere15
si apoi sa incheie efectiv respectivele acte juridice prin reprezentantii sai legali. Astfel,
conform art. 209 C. Civ. alin. 1, persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste
obligatiile prin organele sale iar, conform art. 218 C. Civ., actele juridice facute de
organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice insasi. Critica distinctiei
ambigue intre capacitatea de folosinta si cea de exercitiu se bazeaza pe faptul ca, potrivit
Legii registrului comertului, nu se poate inmatricula o societate comerciala fara
desemnarea administratorului/administratorilor, conform compozitiei decise prin actul
constitutiv. Asadar, cel putin in cazul unei societati comerciale, distinctia dispare: o
societate comerciala dobandeste deplina capacitate juridica de la data inmatricularii,
neputandu-si desemna administratorii ulterior acestui moment.
In ceea ce priveste actele incheiate de fondatori inainte de inmatriculare 16, acestea sunt
valabile daca au fost facute in vederea inmatricularii societatii17, iar ele vor fi preluate de
societate dupa inmatriculare, ca un mandat retroactiv18. Asadar, inca inainte de constituire,
societatea dobandeste o capacitate juridica restransa.
Pentru a se constitui in mod valabil, societatea pe actiuni trebuie sa aiba un capital social
minim de 25.000 euro (echivalentul in lei)19 si un numar minim de doi actionari,
legiuitorul nostru preluand aceasta dispizitie din legislatiile care i-au servit drept model.
Societatea cu raspundere limitata are un capital social minim de 200 lei si un numar
maxim de de 50 de asociati20. Cerintele privind cuantumul minim de capital social si
15
De exemplu, in adunarea generala a membrilor (asociati, in cazul unei societati comerciale) sau consiliul
de administratie
16
Contractarea unui spatiu pentru sediu, varsarea capitalului social, angajarea unui avocat care sa se ocupe
de inmatriculare
17
Conform art. 205 alin. 3 C. Civ., si inainte de inmatricularea persoanei juridice (societatii), aceasta are
capacitate chiar de la data actului de infiintare (actului constitutiv) sa dobandeasca drepturi si sa isi asume
obligatii, insa numai in masura necesara pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil
18
In completare, art. 53 din Legea societatilor comerciale spune ca societatea poate prelua de la fondatori
actele facute de acestia din urma; actele preluate sunt considerate a fi fost ale societatii insasi inca de la data
incheierii lor
19
Care se actualizeaza prin hotarare a Guvernului
20
O forma specifica acestei din urma societati este societatea cu asociat unic
7
numar minim de asociati este obligatoriu a fi indeplinite pe tot parcursul existentei

societatii, cu exceptia unor perioade temporare care nu pot depasi durata prevazuta de
lege (art. 10 si 11 din Legea societatilor comerciale).
Consecintele dobandirii de catre societate a statutului de persoana juridica:
- existenta unui patrimoniu distinct de cel al asociatilor ei21
- obtinerea atributelor de identificare: (i) sediu distinct de cel al asociatilor ei (sediul

social)22, (ii) firma plus (eventual) emblema si (iii) nationalitatea
- posibilitatea de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii, intocmai ca persoanele

fizice;
- nasterea unui subiect de drept distinct, calitate in care societatea poate sta in instanta,
ca reclamanta sau ca parata, prin reprezentantii sai legali
3. Constituirea capitalului social
Partea esentiala a unei societati comerciale, necesara intelegerii mecanismului de formare

a acesteia, o reprezinta constituirea capitalului social, ca element definitoriu al societatii,
indiferent de forma sa juridica.
3.1. Definitie. Caracteristici generale. Notiunea de titluri de participare
Legea societatilor comerciale (ca si Codul Comercial inaintea ei) nu defineste notiunea
de capital social, desi acesta apare pe parcursul intregului act normativ. Spre deosebire
de actiuni, unde nu exista o definitie legala, in ceea ce priveste capitalul social exista
definitia data de Regulamentul legii contabilitatii, care la punctul 36, precizeaza:
“Capitalul social este egal cu valoarea nominala a actiunilor […], respectiv cu valoarea
aportului in natura sau in numerar, a rezervelor incorporate si a profitului repartizat pentru
majorarea capitalului sau a altor operatiuni care conduc la majorarea acestuia”.
In baza caracteristcilor legale ale capitalului social, putem spune, la modul general, ca
acesta reprezinta valoarea nominala totala a actiunilor/partilor sociale emise de o societate
comerciala si care se poate modifica pe parcursul existentei societatii, in conditiile legii.
21
Valorile aduse ca aport la capitalul social ies din patrimoniul asociatului si intra in patrimoniul societatii
22
Acesta poate totusi sa coincida cu domiciliul unuia din asociati – presoana fizica
8
Detinerea de titluri de participare emise de o societate comerciala persoanelor confera

detinatorului calitatea de asociat. O persoana (fizica sau juridica) poate dobandi aceasta
calitatea fie prin dobandirea de titluri de participare direct de la societate, prin subscriptie
(titluri nou emise), fie ulterior, de la cei care le-au dobandit initial de la societate (titluri
emise in prealabil), prin cesiune sau succesiune.
Asadar, titlurile de participare sunt titluri de valoare care constata o participare la

capitalului social al unei societati comericiale si care confera titularului - denumit asociat
- anumite drepturi asupra patrimoniului societatii emitente. Intinderea drepturilor aferente
titlurilor de participare rezulta din lege si din actul constitutiv al societatii emitente (in
masura in care nu incalca prevederi imperative ale legii).
Titlurile de participare se numesc parti sociale, atunci cand sunt emise de o societate cu
raspundere limitata, respectiv actiuni, atunci cand sunt emise de o societate pe actiuni.
Ambele pot fi emise atat in forma materiala, cat si dematerializate, in acest din urma caz
dovada detinerii facandu-se cu un certificat constatator. Actiunile pot fi nominative sau
la purtator, spre deosebire de partile sociale care sunt doar nominative. Titlurile
nominative sunt cele care individualizeaza in cuprinsul lor titularul dreptului de
proprietate, iar acesta este inscris in registrul asociatilor, respectiv al actionarilor
societatii. Titlurile la purtator sunt cele care nu individualizeaza in cuprinsul lor titularul
dreptului de proprietate, simpla detinere facand dovadan aproprierii.
Conform Legii societatilor comerciale, titlurile de participare la capitalul social al unei

societati comerciale au urmatoarele caracteristici: (i) reprezinta fractiuni ale capitalului
social; (ii) au o valoare egala; (iii) sunt indivizibile; (iv) acorda drepturi egale, cand fac
parte din aceeasi categorie (clasa); (v) drepturile acordate sunt patrimoniale si
nepatrimoniale si (v) sunt liber transmisibile, in cazul actiunilor, respectiv restrictionate
cu privire la transferabilitate, in cazul partilor sociale23.
Capitalul social al unei societati nu se confunda cu patrimoniul societatii. Patrimoniul

include totalitatea drepturilor si obligatiilor entitatii colective, deci activ si pasiv, pe cand
capitalul social este doar o parte a pasivului reprezentand datorii ale societatii catre
asociatii sai, datorii izvorate din detinerea de catre acestia a titlurilor de participare emise
de societate.
23
Aceasta caracteristica fiind cea care face distinctia esentiala intre actiuni si partile sociale emise de
societatile de persoane
9
Pe langa distinctia de mai sus, Legea societatilor comerciale mai distinge, in cazul
societatii pe actiuni, intre capitalul social subscris, capitalul social varsat si capitalul
autorizat. Diferenta dintre primele doua rezulta in cazul in care actionariii care su subscris
capitalul social (acesta fiind deci capitalul subscris) beneficiaza de un termen suspensiv
acordat in limitele legii pentru plata integrala a actiunilor subscrise. Asadar, capitalul
subscris consta in totalitatea aporturilor cu care actionarii se obliga sa contribuie la
formarea capitalului social. Capitalul varsat consta in totalitatea platilor realizate efectiv
de actionari in urma asumarii obligatiei prin actul subscriptiei; dupa efectuarea integrala
a acestor plati, capitalul subscris devine egal cu cel varsat.
Capitalul autorizat este capitalul social pe care societatea anticipeaza ca il va atinge intr-
o anumita perioada de timp. Avantajul existentei unui capital autorizat este ca operatiunea
de majorare nu mai revine adunarii generale (extraordinare) a actionarilor ci este pusa in
practica de catre un organ inferior al societatii, in baza delegarii de competente din actul
constitutiv, delegare permisa de art. 114 din Legea societatilor comerciale.
3.2. Semnificatia capitalului social
Capitalul social are atat o semnificatie contabila, cat si una si juridica. Din punct de vedere
contabil, capitalul social reprezinta datorii ale societatii catre asociati si este deci indicat
in pasivul bilantului contabil. Din punct de vedere juridic, rolul capitalului social este
dublu, la randul lui, si anume (i) acela de a reflecta structura actionariatului, adica
participarea asociatilor la capitalul social sau cota-parte (procentul) detinuta de fiecare
din acest capital si (ii) acela de gaj general societar.
3.2.1. Stabilirea structurii capitalului social
Structura capitalului social reprezinta distributia cotelor de participare ale tuturor

asociatilor la capitalul social al societatii, cote exprimate in functie de numarul de titluri
de participare detinute de fiecare asociat. Structura capitalului social se stabileste initial
la constituirea societatii si ea se poate modifica ulterior ca urmare a majorarii capitalului
social (in mod direct sau indirect, prin fuziune) sau a operatiunilor de cesiune de titluri de
participare. Participarea se poate exprima atat ca procent din capitalul social, cat si ca
numar de titluri, importanta fiind insa doar cea din urma. Structura capitalului social,
respectiv participarea fiecarui asociat la acest capital este esentiala, deoarece in functie
10
de aceasta participare (cota) - in principiu - asociatul isi exercita drepturile conferite de

titlurile detinute.
3.2.2. Capitalul social - gajul general societar
Acest principiu presupune ca valoarea (bunurilor si sumelor) inregistrata in capitalul

social – adica valoarea totala a capitalului social subscris – nu poate profita asociatilor in
detrimentul creditorilor sociali deoarece, in conceptia Legii societatilor comerciale, ca
regula, ordinea de indestulare este inversa, adica intai vin creditorii sociali si apoi
asociatii. Aceasta regula se traduce prin faptul ca societatea trebuie sa mentina in
permanenta o valoare capitalului social, evidentiat in actul constitutiv (si de aici mai
departe in bilant), cel putin egala cu valoarea a capitalurilor proprii (activele nete). Altfel
spus activele nete si capitalul social trebuie sa fie relativ egale iar minimul capitalului
social este prevazut in mod imperativ in lege.
In cazul in care pierderile erodeaza capitalurile proprii (activele nete) pana cand acestea
ajung sa reprezinte mai putin de jumatate din valoarea capitalului social subscris (sau alta
valoare mai mica, daca asa este prevazut in actul constitutiv), art. 153² 4 din Legea
societatilor comerciale obliga administratorii, respectiv directoratul sa convoace adunarea
generala extraordinara pentru a hotari, intai de toate, reducerea capitalului social pe
masura reducerii capitalurilor proprii (activele nete) ca urmare a pierderilor.
Adunarea generala (extraordinara) trebuie sa hotarasca, ca urmare a scaderii activelor

nete, adoptarea solutiilor prevazute de lege. In primul rand, reducerea obligatorie a
capitalului social pana la nivelul activelor nete, asa cum arata acestea in urma pierderilor.
Daca, in urma reducerii, capitalul social devine mai mic decat limita legala, acesta trebuie
majorat pana atinge cel putin nivelul cerut imperativ de lege, in functie de forma
societara24, altfel societatea intrand in dizolvare din cauza neintrunirii cerintei capitalului
social minim. Daca, in urma reducerii, capitalul social ramane totusi mai mare sau egal
decat minimul legal, societatea poate functiona cu acest capital social ori poate hotari
majorarea lui pana la nivelul existent inainte de reducere (sau mai mare, bineinteles).
Majorarea capitalului poate fi facuta prin orice mijloace legale, incepand cu incorporarea
rezervelor facultative si a altor elemente de capitaluri proprii (daca exista, bineinteles), si
terminand cu noi aporturi, adica o infuzie de capital nou. In cazul in care adunarea
24
Practic, cel cerut in cazul societatii pe actiuni, 25.000 euro, societatea cu raspundere limitata avand un
capital social minim doar de 200 lei
11
generala nu ia nici o hotarare sau nu se intruneste nici dupa a doua convocare, dizolvarea
poate fi ceruta pe cale judecatoreasca, de orice persoana interesata25.
Concluzionand, putem spune ca, in temeiul gajului general societar, societatea trebuie sa
mentina un nivel al capitalurilor sale proprii (activele nete) la un nivel relativ egal cu cel
minim stabilit de lege pentru capitalul social. Daca societatea nu poate mentine acest nivel
prin profitabilitate, asociatii trebuie sa o finanteze prin noi aporturi, aporturi care
majoreaza activele nete. In acest fel creditorii beneficiaza de o protectie (garantie26)
indirecta constand in eventuala existenta a unor active ce pot fi urmarite in conditiile
dreptului comun27.
Cele mai importante aplicatii ale gajul general societar, in Legea societatilor comerciale,
sunt interzicerea distribuirii de dividende (art. 69) si plata cu prioritate a creditorilor
sociali din sumele obtinute din vanzarea activelor societatii in caz de lichidare a acesteia
(art. 256). In acest fel se asigura afectarea permanenta a capitalul social si a rezervelor
legale28 obiectului de activitate al societatii, ca o garantie indirecta (“gaj”) a creditorilor.
3.2.3. Regimul juridic al bunurilor aduse ca aport la capitalul social
Din punct de vedere contabil, odata aportul efectuat, valorile reprezentate de aceste
aporturi se inregistreaza in pasivul bilantului, in contul de capital social29 si reprezinta
datorii ale societatii catre asociati iar bunurile, in materialitatea lor, se inregistreaza in
activul bilantului (in conturile aferente, conform naturii bunului), alaturi de celelalte
active ale societatii intrate in patrimoniul societatii pe diferite alte cai30. Din punct de
vedere juridic, dupa aportare bunul devine proprietatea societatii si aceasta poate dispune
de el dupa cum considera de cuviinta, prin vanzare, gajare/ipotecare etc. sau, dupa ce
bunul este amortizat complet, poate fi casat31. Asadar, asa cum societatea cheltuie sumele
de bani aduse cu titlu de aport in numerar si nu le tine blocate intr-un cont bancar doar
pentru ca sumele au intrat in societate pe calea contributiei, tot asa si bunurile aportate
sunt libere a fi instrainate, neexistand o interdictie de a dispune de ele in vreun mod. De
25
Practic, acest lucru nu se va intampla niciodata, persoanele interesate nefiind altele decat creditorii
societatii iar acestia vor prefera intotdeauna fie executarea silita, fie insolventa
26
Ion Bacanu – Capitalul social al societatilor comerciale. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 40
27
Practic, acestea pot avea o valoare de piata redusa sau pot face obiectul unor garantii reale, mobiliare sau
imobiliare, deci gajul general al creditorilor sociali ofera, asadar, doar o protectie contabila, eficienta doar
teoretic, care ramane doar pe hartie atunci cand incepe protectia juridica
28
Acestea fiind considerate o prelungire a capitalului social
29
Contul contabil 101
30
Cumparare, schimb, donatie etc.
31
Adica valoarea lui contabila este 0, ca urmare a trecerii treptate pe cheltuieli a valorii de intrare
12
altfel, o astfel de interdictie ar echivala cu o scoatere din circuitul civil a aporturilor in

natura, ceea ce Legea societatilor comerciale nu face si ar fi fost aberant sa faca. Odata
intrate in patrimoniul societatii, pe calea aportului sau pe alte cai legale, calea pe care
bunurile, sumele si creantele au intrat in acest patrimoniu isi pierde importanta, toate
urmand a servi indeplinirii obiectului de activitate al societatii. In consecinta, rolul
aportului se reduce la acela ca, in schimbul sau, subscriitorul a obtinut titluri de participare
nou emise de societate, devenind asociat al societatii (participand la capitalul social). In
acest fel, in loc ca societatea sa dobandeasca un bun, de exemplu, prin cumparare, platind
pe el un pret, il dobandeste pe calea aportarii lui la capitalul social, “platindu-l” in titluri
de participare. Concluzia celor prezentate in cadrul acestei sectiuni este aceea ca bunurile
(activele) din patrimoniul societatii au acelasi regim juridic, indiferent de calea pe care
au intrat in patrimoniu.
O alta consecinta a faptului ca in capitalul social se inregistreaza valori si nu bunuri ori

sume este aceea ca, daca bunul sau sumele aduse ca aport sunt ulterior instrainate,
respectiv cheltuite, capitalul social al societatii nu se reduce. De asemenea, actul
constitutiv nu urmeaza a fi modificat ca urmare a faptului ca bunul nu se mai afla in
patrimoniul societatii, deoarece din punct de vedere istoric, bunul a fost candva adus ca
si aport, iar valoarea acestuia ramane in capitalul social, la fel cum titlurile de participare
emise in schimbul acestuia nu se anuleaza ca urmare a instrainarii bunului (precum in
cazul unei reduceri de capital social).
3.3. Capitalul social si valoarea societatii
Valoarea societatii (sau valoarea unui titlu de participare, calculata ca raport intre valoarea
societatii si numarul de titluri aflate in circulatie) reprezinta suma de bani pe care cineva
este dispus sa o plateasca la un moment dat pentru un pachet de titluri, nou emise sau
emise in prealabil, ce sunt de vanzare, prin comparatie cu alte titluri similare. Definitia de
mai sus este evident valabila pentru valoarea sau pretul de piata. Atunci cand nu exista
cel putin o cerere si o oferta de buna-credinta care sa interactioneze, inseamna ca nu exista
piata iar orice estimare asupra valorii este subiectiva. In afara de valoarea de piata exista
si valoarea contabila a societatii, adica valoarea activelor sale nete (valoarea capitalurilor
proprii). Insa aceasta din urma valoare nu influenteaza decat eventual valoarea de piata.
In ceea ce priveste insa valoarea capitalului social, aceasta nu are absolut nici o legatura
cu valorea de piata a societatii sau, altfel spus, valoarea nominala a unui titlu de
participare nu are nici o legatura cu valoarea lui de piata.
13
In cazul valorilor mobiliare, valoarea (pretul) de piata a unei actiuni este afisata
permanent de catre piata respectiva. Cat priveste titlurile de participare care nu se califica
ca si valori mobiliare (adica actiunile societatilor de tip inchis si partile sociale), valoarea
de piata se stabilste pe baza unei negocieri in care fiecare parte isi argumenteaza evaluarea
pe diferite procedee de calcul. Cele mai intalnite doua procedee sunt (i) metoda fluxului
de numerar actualizat in prezent (Discounted Cash-Flow), ceea ce reprezinta aptitudinea
societatii de a produce numerar32, (ii) metoda activului net ajustat (Adjusted Net Asset
Value), adica valoarea activelor nete ajustate in functie de situatia reala (active fixe mai
putin folositoare, potentiale datorii viitoare etc) sau (iii) o combinatie intre cele doua.
3.4. Raspunderea limitata
Ca orice subiect de drept, societatea, ca persoana juridica distincta de asociatii ei,

raspunde cu intreg patrimoniul (activul) sau, indiferent de calea prin care bunurile, sumele
si creantele au intrat in patrimoniu (aport, cumparare, schimb etc.). Diferenta dintre
raspunderea limitata si cea nelimitata este aceea ca, in primul caz, asociatii nu raspund
deloc cu propriul patrimoniu, cu bunurile proprii, pe cand, in al doilea caz, o fac. Asociatii
cu raspundere nelimitata raspund personal (in subsidiar33) pentru datoriile societatii, pe
cand cei cu raspundere limitata nu raspund34. Altfel spus, pierderile asociatilor cu
raspundere limitata sunt limtate la valorile investite in titlurile de participare (actiuni/parti
sociale), respectiv aporturile initiale si/sau sumele platite pentru dobandirea respectivelor
titluri. Avand in vedere ca dobandirea de titluri de participare intr-o societate comerciala
este o investitie in sine, ceea asociatii cu raspundere limitata pot pierde la modul concret
este, cel mult, aceasta investitie, pierdere ce se reflecta in final asupra valoarii titlurilor
de participare pe care le detin in respectiva societate comerciala, reprezentand
materializarea investitiei.
Pentru a intelege mai bine functia capitalului social, vom analiza in continuare, mai in
detaliu, aporturile.
32
O decizie investitionala bazata pe evaluarea societatii dupa aceasta metoda reflecta riscul fluxului de
numerar viitor. In esenta, un tert va investi (indiferent de forma pe care o imbraca investitia) intr-o societate
atunci cand suma intrarilor de numerar viitoare aferente investitiei este mai mare decat valoarea respectivei
investitii. Evaluarea se face luand in calcul previziunile fluxului net de numerar viitor discontat pana in
prezent
33
Subsidiaritatea corespunde beneficiului de discutiune din dreptul civil (Camelia Stoica, Silvia Cristea –
op. cit., p. 91)
34
In cazul necompletarii aporturilor la care s-au obligat prin subscrierea actiunilor, raspunderea este fata
de societate
14
4. Aporturile
O prima acceptiune a notiunii de aport este aceea de obligatie nascuta din subscrierea de
titluri de participare (actiuni/parti sociale), constand in aducerea unei valori in societate,
in schimbul titlurilor subscrise, adica obiectul raportului juridic al subscriptiei. O a doua
acceptiune este aceea de valoare patrimoniala in materialitatea sa (bunul, suma etc.), adica
obiectul derivat al aceluiasi raport juridic.
4.1. Subscriptia si varsamantul
Subscriptia actiunilor/partilor sociale este o operatiune juridica pe care o calificam ca

fiind un act juridic bilateral (contract35), sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros si
translativ de proprietate, ale carui parti sunt subscriitorul (devenit, in urma subscriptiei,
asociat) si societatea emitenta si al carui obiect il constituie titluri de participare nou emise
de societate. Conform dreptului comun, prin subscrierea titlurilor, proprietatea se
transfera de drept de la societate la asociat, iar predarea lor se face doar in cazul in care
acestea sunt emise in forma materiala, in caz contrar eliberandu-i-se asociatului un
certificat constatator. Subscriptia este un act juridic independent de actul constitutiv al
societatii, iar titlurile de participare rezulta din actul de subscriptie. Executarea obligatiei
partii devenite asociat ca urmare a subscriptiei mai poarta, pe langa denumirea de plata
din dreptul comun, si denumirea specifica de varsamant (art. 100 din Legea societatilor
comerciale). Plata trebuie facuta simultan sau ulterior subscriptiei, in functie de forma
societara, prevederile actului constitutiv al societatii sau dispozitii legale36 (prin dispozitii
speciale acest lucru poate fi interzis37), in caz contrar fiind aplicabile sanctiunile legale 38.
Varsamantul este singura obligatie care incumba subscriitorului, la societatea pe actiuni,
in cazul societatii cu raspundere limitata asociatul avand si alte obligatii derivand din
caracterul intuituu personae al societatii39. Dupa subscriere dar inainte de efectuarea
integrala a varsamantului, asociatul este considerat un debitor al societatii (art. 1898 C.
35
Desi in general acest contract nu este materializat intr-un inscris distinct, in unele cazuri totusi, cum ar fi
acela in care un investitor institutionalizat intentioneaza sa efectueze investitia prin participare la capitalul
social, un astfel de contract de subscriptie apare in practica in forma scrisa, sub denumirea de contract/acord
de subscripitie, de investitie, de finantare etc.
36
In cazul aporturilor in numerar, termenul maxim legal este de 1 an iar pentru aporturile in natura de 2 ani
de la data inmatricularii
37
In ceea ce priveste varsamantul partial, acesta este interzis societatilor pe actiuni constituite ca si banci
comerciale si societati de servicii de investitii financiare, conform Legii institutiilor de credit, respectiv
Legii pietei de capital. In aceste cazuri, varsamantul este deci obligatoriu simultan cu subscriptia si integral
38
Legea societatilor comerciale prevede la art. 8 lit. d) ca actionarii nu sunt obligati sa verse, la momentul
subscriptiei, intreg capitalul social, actul constitutiv urmand sa prevada cuantumul varsamintelor
(capitalului social varsat)
39
Respectiv obligatia de loialitate
15
Civ.). In cazul societatilor de persoane, varsamantul trebuie sa fie integral la momentul

subscriptiei (art. 9¹ din Legea societatilor comerciale). La societatea pe actiuni
varsamantul poate fi partial (plata partiala a valorii nominale a actiunilor) la data
subscriptiei si restul platibil ulterior. Subscriptia este asadar o forma particulara de
vanzare-cumparare iar subscriptia partiala este o forma particulara de vanzare-cumparare
in rate.
Conform Legii societatilor comerciale, subscriptia este de doua feluri: (i) simultanta sau
concomitenta si (ii) continuata, succesiva sau publica40, aceste doua modalitati de formare
(subscriere) a capitalului social fiind considerate in acelasi timp modalitati de constituire
a societatii pe actiuni. In cazul societatii cu raspundere limitata, constituirea nu poate fi
decat simultana.
Constituirea simultanta este acea forma de constituire in care fondatorii societatii dispun
de sumele necesare constituirii capitalului social, integral sau in procentul minim stabilit
de lege, precum si de numarul minim legal de cinci asociati. Constituirea se numeste
simultana sau concomitenta deoarece formarea capitalului social are loc in acelasi timp
cu incheierea actului constitutiv al societatii. In cazul in care prima din cele doua conditii
pentru constituirea simultana nu este indeplinita, respectiv cand capitalul social initial
propus depaseste posibilitatile fondatorilor, acestia din urma apeleaza la varianta
subscriptiei publice.
Acceptand titlurile de participare, subscriitorul devine proprietarul acestora, fiind obligat

la randul sau sa isi execute obligatia corelativa constand in plata lor, adica varsamantul
(corespunzator notiunii de “liberare” din dreptul comun). Varsamantul partial este permis,
asa cum spuneam anterior, doar la societatile pe actiuni si reprezinta o facilitate acordata
subscriitorilor, tinand cont de faptul ca, in general, societatile pe actiuni vehiculeaza
capitaluri - inclusiv proprii - mai mari decat societatile de persoane, unde nu se justifica
amanarea platii. Defalcarea in timp a varsamantului in cazul societatii pe actiuni (atunci
cand nu este interzisa prin dispozitii ori legi speciale) se face conform prevederilor actului
constitutiv al societatii sau hotararii adunarii generale a actionarilor. La momentul
subscriptiei trebuie sa fie efectuat minimul de varsamant cerut de Legea societatilor
comerciale, in speta 30%41. Motivul impunerii unui procent minim de varsamant (ori chiar
a unei plati integrale, in cazul societatilor pe actiuni ce functioneaza intr-un anumit
40
Legea societatilor comerciale foloseste termenul de subscriptie publica
41
Art. 9 alin. 2 din Legea societatilor comerciale
16
domeniu de activitate) este acela de a asigura societatii capitaluri proprii o minima baza
economica.
In urma subscriptiei, subscriitorul dobandeste calitatea de asociat pentru titlurile de

participare subscrise. Atat actiunile, cat si partile sociale pot fi emise, respectiv subscrise
la valoarea lor nominala sau cu prima de emisiune42, insa niciodata sub valoarea nominala
(art. 92 alin. 1 din Legea societatilor comerciale). Valoarea nominala este cea stabilita
prin actul constitutiv si nu se poate modifica decat prin amendarea acestuia, dar in toate
cazurile, aceasta nu poate fi mai mica decat valoarea minima legala de 0,1 lei, pentru o
actiune, respectiv 10 lei, pentru o parte sociala.
Neplata actiunilor subscrise in termenul legal, statutar sau cel prevazut in hotararea
adunarii generale a actionarilor duce la aplicarea unor sanctiuni subscriitorului-actionar,
conform Legii societatilor comerciale. Prima sanctiune este cea aratata la art. 100,
constand in aceea a suspendarii dreptului de vot pentru actiunile respective. Inainte de a
trece la alte sanctiuni legale, societatea trebuie sa solicite actionarilor care nu au efectuat
la termen varsamintele datorate sa-si indeplineasca aceasta obligatie, printr-o somatie
colectiva, publicata de doua ori intr-un interval de 15 zile in monitorul oficial si intr-un
ziar de larga raspandire. Daca nici in urma acestei somatii actionarii nu isi executa
obligatia, societatea poate opta intre urmatoarele: (i) urmarirea acestora pentru
varsamintele restante, ceea ce echivaleaza cu executarea silita din dreptul comun, inclusiv
cu posibilitatea acordarii de daune si (ii) anularea actiunilor.
4.2. Aporturile in numerar
Prin chiar actul constitutiv al societatii, asociatii evidentiaza aporturile lor initiale, intre
care aporturile in numerar trebuie sa se regaseasca in mod obligatoriu (art. 16 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale). Aportul in numerar reprezinta suma de bani pe care
subscriitorul se obliga sa o plateasca societatii in schimbul titlurilor de participare
subscrise.
Aporturile in numerar pot fi in lei sau in valuta43. Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul
valutar, platile intre rezidenti pe teritoriul Romaniei, in comertul cu bunuri si servicii, se
fac in lei. Cum subscriptia este o operatiune cu titluri financiare si nu cu bunuri si servicii,
42
Vezi infra nr. 25.4
43
Art. 34 alin. 3 din Normele registrului comertului
17
partile pot deroga (alin. 2) de la regula platii in lei. In concluzie, rezidentii pot plati in
valuta. De asemenea, conform art. 4 alin. 1, nerezidentii pot plati fie in valuta fie in lei.
La societatea pe actiuni, in caz de varsamant partial, diferenta ramasa de plata fata de

minimul legal de 30% trebuie virata intr-un termen de un an (art. 9 din Legea societatilor
comerciale). Dovada platii actiunilor/partilor sociale se face prin ordinul irevocabil de
plata adresat bancii subscriitorului44 (prin care se confirma trimiterea banilor)45.
4.3. Aporturile in natura
Aporturile in natura constau in dreptul de proprietate46 asupra unui bun transmis in

schimbul titlurilor de participare emise de societate. Pentru acest lucru, cel care aporteaza
trebuie sa fie titularul exclusiv al dreptului47.
Dreptul de proprietate asupra bunului adus ca aport se transmite de la subscriitor la

societate la momentul subscriptiei. Pentru ca transferul sa fie insa opozabil si tertilor,
trebuie facuta publicitatea prin monitorul oficial a actului constitutiv/aditional care
constata operatiunea. In plus, atunci cand aportul consta intr-un bun imobil, sunt necesare
si indeplinirea formalitatilor de inscriere in cartea funciara. Aceasta deoarece scopul
publicarii actului constitutiv este acela de a aduce la cunostinta tertilor constituirea
societatii si nu de a instiinta stramutarea unei proprietati imobiliare adusa ca aport in
societate. Din punct de vedere fiscal, aportul in bunuri la capitalul social este nu da dreptul
la deducerea taxei pe valoarea adaugata (TVA) de catre asociatul aducator al aportului,
precum la vanzare.
Aporturile in natura sunt susceptibile de contributie partiala. Minimul cerut de lege este
acelasi, indiferent de felul aporturilor, respectiv 30% la data subscrierii iar restul intr-un
termen de doi ani.
Conform art. 38 alin. 1 din Legea societatilor comerciale si art. 73 alin. 1 lit. c din Normele
registrului comertului, anterior aportarii, contributiile in natura trebuiesc evaluate fie de
44
In speta, exemplarul de culoare verde, eliberat de banca ordonatorului dupa efectuarea operatiunii de
transfer bancar. Exemplarul de culoare verde nu se elibereaza ordonatorului decat daca ordinul de plata a
fost acceptat de banca iar revocarea ordinului inainte de plecarea banilor nu se admite decat cu restituirea
catre banca a exemplarului de culoare verde
45
Pentru mai multa siguranta, in practica se solicita uneor o confirmare a primirii banilor in contul bancar
al sociatatii (extras de cont), cu specificarea operatiunii in baza careia s-a facut plata (care este preluata tot
din ordinul de plata sau din alte documente justificative prezentate de subscriitor bancii ordonatorului
46
Art. 36 alin. 2 din Legea societatilor comerciale, trebuie facuta dovada proprietatii. E drept ca art. 1937
alin. 2 C. Civ. permite si aportarea unui drept de folosinta, insa legea speciala deroga de la cea generala
47
De exemplu, nu este valabil aportul unor bunuri aflate in patrimoniul unei alte societati adus de catre
asociatii respectivei societati la capitalul social al unei noi societati
18
catre asociati, fie de catre un expert autorizat48. Dovada evaluarii, respectiv raportul de
expertiza se depun la registrul comertului, impreuna cu celelalte acte prevazute in norme.
Rolul evaluarii este acela de a preveni auto-supraevaluari ale bunurilor aduse ca aport in
vederea subscrierii unui numar mai mare de titluri, fapt ce i-ar prejudicia atat pe ceilalti
actionari, cat si pe tertii care se vor increde in valoarea aportului inscrisa in actul aditional
sau in bilantul contabil49, inclusiv prin prisma gajului general societar50.
Aportul poate consta atat in bunuri corporale, cat si in bunuri incorporale precum fondul
de comert sau drepturi de proprietate intelectuala (brevete, licente, know-how, marci,
drepturi de autor etc.).
5.4. Aporturile in creante
Acest tip de aporturi, considerand aportul in acceptiunea sa de obligatie, nu este decat o

aplicatie particulara a cesiunii de creanta din dreptul comun (art. 1566 si urm. C. Civ.).
In speta, subscriitorul (cedentul) transmite societatii (cesionarul) creanta lui asupra unui
tert51 (debitorul cedat), in schimbul titlurilor de participare primite in urma subscriptiei.
In ceea ce priveste plata efectiva a titlurilor, aceasta se face atunci cand societatea, in noua
sa calitate de creditor al tertului cedat, dobandita in urma cesiunii, isi valorifica creanta
in integralitatea ei (art. 84 alin. 1 raportat la art. 16 alin. 3 din Legea societatilor
comerciale). In caz contrar, alin. 2 al art. 84 din Legea societatilor comerciale prevede ca
sanctiuni specifice raspunderea asociatului (cedentului) pentru suma datorata de catre
debitorul cedat, plus dobanda legala din ziua scadentei creantei, plus eventuale daune
(intocmai ca la nerealizarea aporturilor in numerar).
Legea societatilor comerciale asimileaza aporturile in creante celor in natura, desi acestea
se aseamana mai degraba cu aporturile in numerar. In cazul in care aportul este partial,
creanta trebuie acoperita in procentul cerut de lege la momentul subscriptiei iar restul in
termenul stabilit pentru aporturile in natura (2 ani).
Aporturile in creante sunt permise doar la societatile pe actiuni constituite prin subscriptie
simultana si numai la infiintarea societatii.
48
Pentru societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata cu asociat unic
49
Pentru un tert diligent care intentioneaza sa finanteze societatea, sub orice forma (participare la capitalul
social, imprumut, leasing etc.), valoarea capitalului social nu are nici o relevanta, valoarea societatii fiind
stabilita dupa cu totul alte metode, bilantul contabil fiind doar o eventuala etapa a procesului de investigare
(due diligence)
50
Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 106
51
Altul decat societatea. In cazul in care chiar societatea este debitor, atunci ne aflam in prezenta unei
conversii a creantei
19
4.5. Aporturile in industrie
Aporturile in industrie reprezinta contributia la care se obliga un asociat fata de societate

si consta in munca52, serviciul sau priceperea (energia, in general) pe care o pune la
dispozitia societatii, in beneficiul acesteia. Aporturile in industrie sunt permise in mod
direct doar la societatile pur personale, respectiv cele in nume colectiv si in comandita
(din partea asociatilor comanditati), unde factorul reprezentat prin activitatea personala
este mai pronuntat53: Acestea nu sunt admise la societatile cu raspundere limitata si la cele
pe actiuni insa ele se recunosc indirect, sub forma neproportionalitatii impartirii profitului
intre asociati (art. 67 alin. 2 prima parte din Legea societatilor comerciale).
5. Constituirea prin subscriptie publica
Subscriptia publica este acea modalitate de constituire a unei societati pe actiuni, pe piata
primara, prin care initiatorii societatii (fondatorii) apeleaza pe cale de publicitate la
capitalul investitorilor in vederea completarii capitalului social al societatii pana la
valoarea avuta in vedere de fondatori.
Subscriptia si varsamantul reprezinta acceptarea de catre subscriitori a unei oferte publice

facute de fondatori, in numele societatii ce se vrea a se constitui, oferta ce imbraca forma
unui prospect de emisiune care este un rezumat al actului constitutiv. In speta, acesta
cuprinde toate datele respectivului act, mai putin cele referitoare la administratori si
auditori financiari. Aceasta deoarece, spre deosebire de constituirea simultana, cand
desemnarea acestor organe se face de la bun inceput, in cazul subscriptiei publice
desemnarea lor are loc ulterior, dupa inchiderea etapei reprezentand subscriptia, ceea ce
este firesc, avand in vedere ca rezultatul subscrierii depinde de subscrierea sumelor
necesare constituirii capitalului social. Prospectul de emisiune, semnat de fondatori, se
depune la registrul comertului spre a fi verificat de judecatorul delegat care, dupa
constatarea indeplinirii conditiilor de valabilitate dispune publicarea sa.
52
Unii autori califica know-how-ul ca si aport in industrie (Octavian Capatina – Societatile comerciale, ed.
2. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 193, Marius Scheaua – Legea societatilor comerciale nr.
31/1990 comentata si adnotata, ed. 2. Editura Rosetti, Bucursti, 2002, p. 39); altii ca aport in natura (Mircea-
Stefan Minea – Constituirea societatilor comerciale. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 77). Avand
in vedere ca know-how-ul poate fi inregistrat, in scop de protective a dreptului de proprietate industrial sic
a nu prespupune neaparat fapta personala a titularului, credem ca natura juridical este, totusi, aceea de aport
in natura
53
I.L. Georgescu – Drept comercial roman. Editura All Beck, Bucuresti, 2002, vol. II, p. 30. Pentru o opinie
pe care nu o impartasim, conform careia admisibilitatea industriei la societatile de persoane este motivata
de raspunderea nelimitata a acestora, vezi Ioan Adam, Codrut Nicolae Savu – op. cit., p. 75
20
In ceea ce priveste nivelul varsamintelor subscriitorilor, art. 21 din Legea societatilor

comerciale prevede ca societatea nu se poate constitui decat daca fiecare acceptant
(subscriitor) a varsat in numerar cel putin jumatate54 din valoarea actiunilor subscrise la
C.E.C. sau la o banca comerciala55. Diferenta trebuie varsata in termen de 12 luni de la
inmatricularea societatii la registrul comertului. In ceea ce priveste aporturile in natura,
art. 21 alin. 2 din Legea societatilor comerciale prevede ca acestea trebuie acoperite
integral la data subscriptiei.
Conform art. 20 din Legea societatilor comerciale, in termen de cel mult 15 zile de la data
inchiderii subscriptiei, fondatorii trebuie sa convoace adunarea constitutiva, printr-o
instiintare publicata in monitorul oficial si in doua ziare de larga raspandire, cu 15 zile
inainte de data fixata pentru adunare. Instiintarea trebuie sa cuprinda locul si data adunari,
precum si problemele ce vor face obiectul discutiilor. Data tinerii adunarii nu poate depasi
doua luni de la data inchiderii subscrierii.
6. Majorarea capitalului social
Majorarea capitalului social este, alaturi de reducerea sa, un aspect al functionarii

societatii comerciale si intervine in situatiile analizate in continuare. Aceasta este o
hotarare ce cade in competenta adunarii generale a asociatilor (adunarea extraordinara, in
cazul societatii pe actiuni). In mod exceptional, majorarea poate fi dispusa si de
administratia societatii, daca acest lucru a fost prevazut in actul constitutiv56.
6.1. Aspecte generale
Conform Legii societatilor comerciale, majorarea capitalului social se poate face din doua
surse, si anume: (i) din surse externe si (ii) din surse interne. Clasificarea este insa
perfectibila, avand in vedere ca unele surse clasificate ca interne ar putea fi incadrate,
datorita caracteristicilor proprii, si ca surse externe. Inainte de a trece la analiza detaliata
a celor doua tipuri de surse, trebuie facuta precizarea ca, indiferent de sursa aleasa,
majorarea se poate face in doua variante: (i) prin emisiunea de noi titluri de participare si
54
Spre deosebire de constituirea simultana, unde nivelul capitalului varsat, per ansamblu, trebuie sa fie de
30% din cel subscris
55
Din 31.01.2000 (data autorizarii de catre BNR), C.E.C.-ul a devenit de asemenea banca comerciala cu
capital de stat (Ministerul Finantelor Publice fiind actionar unic), ale carei depozite atrase sunt insa
garantate de stat
56
Pragul pana la care se poate majora capitalul social se numeste capital social autorizat. Operatiunea nu
poate sa intervina mai tarziu de 5 ani de la data inmatricularii societatii
21
(ii) prin marirea valorii nominale a titlurilor de participare existente (art. 210 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale); in cazul sociatatii pe actiuni, prima si cea mai uzitata
varianta este emisiunea de noi actiuni. Aceasta reprezinta in acelasi timp si modalitatea
cea mai potrivita si avantajoasa.
6.2. Subscriptia si varsamantul
Odata luata hotararea de majorare si oferire a actiunilor spre subscriere, subscriptia de

titluri pe participare duce la formarea contractului de subscriptie si, deci, duce la
dobandirea calitatii de asociat. In plus fata de cele aratate in cadrul sectiunii privind
constituirea capitalului social (supra nr. 31.1), facem precizarea ca aceasta calitate se
dobandeste independent de indeplinirea formalitatilor de validitate a actului aditional57 si
inregistrare a mentiunii la registrul comertului. Aceasta deoarece rolul registrului
comertului se limiteaza la a verifica existenta unui set de documente si nu de a cerceta pe
fond valoarea juridica a unei operatiuni58 precum majorarea capitalului social, singura
competenta sa faca acest lucru fiind instanta de judecata sesizata printr-o cerere de anulare
a hotararii adunarii generale a actionarilor care a hotarart majorarea.
In plus fata de cele aratat in cadrul sectiunii nr. 21.1, adaugam ca, in urma hotararii
adunarii generale a actionarilor de majorare a capitalului social, daca aceasta nu
presupune marirea valorii nominale a actiunilor, societatea va emite noi actiuni cu
aceleasi caracteristici cu cele deja existente (cu exceptia cazului cand se emit actiuni de
alta categorie59) si care vor fi oferite spre subscriptie conform legii, actului constitutiv si
hotararii adunarii generale a actionarilor privind majorarea. Cei care au calitatea de
actionar la data de referinta, adica data la care cei care sunt inregistrati in evidentele
registrului asociatilor/actionarilor la o anumita data, sunt cei indreptatiti sa subscrie. In
acest fel, asociatii isi exercita unul din drepturile derivand din actiuni (art. 123 alin. 3 din
Legea societatilor comerciale), respectiv dreptul de a subscrie noile titluri in cadrul
termenului de exercitiu al dreptului de preferinta. Dupa data de referinta, orice transfer de
actiuni/parti sociale nu mai este opozabil societatii, cel indreptatit sa subscrie fiind
57
In speta, data sa certa
58
Din oficiu sau in baza unei cereri de radiere formulate in temeiul art. 25 din Legea registrului comertului
59
In speta, preferentiale
22
cedentul. Data de referinta se stabileste de catre consiliul de administratie, insa ea nu se

poate duce mai mult de 60 de zile inainte de data inceperii perioadei de subscriptie60.
In cazul in care majorarea se face prin marirea valorii nominale in schimbul a noi aporturi,
aceste aporturi trebuie sa fie proportionale cu participarea la capitalul social al asociatilor.
Acesta este motivul pentru care hotatarea de majorare trebuie luata de adunarea generala
a asociatilor cu unanimitatea capitalului social (art. 210 alin. 4 din Legea societatilor
comerciale).
Desi capitalizata in valuta, in conformitate cu Legea contabilitatii, societatea nu poate sa

faca inregistrari contabile altfel decat in lei, la cursul de schimb valuta/leu comunicat de
BNR in ziua efectuarii inregistrarii. Evidentele in valuta se fac doar in vederea calcularii
si inscrierii eventualei diferente dintre valoarea aporturilor in valuta de la data subscriptiei
si valoarea lor de la data varsamantului, intr-un contul contabil de rezerve.
6.3. Dreptul de preferinta
Dreptul de preferinta reprezinta acel drept patrimonial al asociatilor de a subscrie cu

prioritate titluri de participare nou emise in cadrul unei majorari de capital, proportional
cu participarea la capitalul social de la data emisiunii. Rolul dreptului de preferinta este a
da posibilitatea asociatilor existenti sa evite diluarea lor prin neparticiparea la majorare.
Exercitarea dreptului de preferinta se face in cadrul termenului hotarat de adunarea
generala a asociatilor, care termen nu poate fi insa mai mic de o luna de la data publicarii,
in monitorul oficial, a hotararii adunarii. Dupa expirarea acestui termen, titlurile ramase
nesubscrise pot fi oferite altora sau anulate, dupa cum a decis adunarea61. Nerespectarea
dreptului de preferinta se sanctioneaza cu anularea hotararii de majorare (art. 216 din
Legea societatilor comerciale).
Diluarea reprezinta reducerea cotei de participare la capitalul social a unui asociat ca

urmare a nesubscrierii (in cadrul termenului de exercitare a dreptului de preferinta)
titlurilor de participare emise cu ocazia majorarii capitalului social. Prin nesubscriere,
asociatul ramane cu acelasi numar de titluri care, raportate la un capital social mai mare
decat cel existent anterior majorarii, reprezinta o cota mai mica. Gradul diluarii difera
dupa cum neparticiparea la subscriere este totala sau partiala. Avand in vedere ca
60
Lipsa datei de referinta face ca hotararea adunarii generale sa fie anulabila (C. Ap. Tim s. com. dec. civ.
nr. 230A/17.11.2008)
61
In cazul societatii cu raspundere limitata, hotararea de a oferi partile sociale unor terti trebuie luata
obligatoriu cu votul a trei patrimi din capitalul social
23
drepturile societare se exercita proportional cu cota de capital social si nu cu numarul de

titluri de participare detinute, diluarea are ca efect reducerea intinderii drepturilor
asociatului in raport cu drepturile sale anterioare majorarii.
Dreptul de preferinta al asociatilor poate fi ridicat prin hotararea adunarii generale

(extraordinare), cu un cvorum de trei patrimi si o majoritate simpla. Raportul privind
motivele trebuiesc prezentate adunarii printr-un raport al
administratorilor/directoratului62).
6.4. Prima de emisiune
Prima de emisiune reprezinta diferenta in plus dintre valoarea nominala si valoarea la care
sunt subscrise titlurile de participare emise cu ocazia majorarii capitalului social al unei
societati comerciale63, indiferent de forma juridica (pct. 36 din Regulamentul legii
contabilitatii). Rolul primei de emisiune este acela de a compensa eventuala diferenta
pozitiva de valoare a societatii inregistrata intre momentul majorarii si o alta capitalizare
anterioara.
Daca titlurile de participare ar fi subscrise (in cazul in care la majorare participa doar o
parte din asociati si/sau un tert) la valoarea lor nominala, asociatii neparticipanti ar pierde
deoarece ceilalti ar subscrie mai multe titluri de participare in schimbul aportului adus.
Adaugand insa la valoarea nominala prima de emisiune, valoarea de emisiune a titlurilor
creste si cei care subscriu primesc titluri mai putine, erodand (diluand) in acest fel mai
putin cota de participare a asociatilor neparticipanti. Altfel spus, in lipsa primei de
emisiune, subscriitorii anteriori ar fi dezavantajati fata de subscriitorii actuali, atunci cand
valoarea societatii intre cele doua subscriptii a crescut din oricare cauze64.
Pentru a calcula prima de emisiune, intai se stabileste valoarea societatii, dupa care se
calculeaza valoara unui titlu de participare, ca raport intre valoarea societatii la numarul
de titluri de participare aflate in circulatie, dupa care se calculeaza prima de emisiune, ca
diferenta intre valoarea unui titlu astfel stabilita si valoarea lui nominala. Prima de
emisiune se inscrie in contul contabil de prime de emisiune si de aport; aceasta prima
profita societatii si deci, indirect, tuturor asociatilor sai si nu doar asociatului care a platit-
o, ceea ce explica inca odata interesul asociatilor nesubscriitori de a stabili un pret de
62
De exemplu, o datorie a carei stingere prin conversie in actiuni este mai profitabila decat plata ei
63
Practic, prima de emisiune apare doar la majorare, insa nimic nu impiedica partile sa stabileasca o astfel
de prima si la constituire
64
Egalizarea drepturilor asociatilor noi cu cele ale asociatilor vechi
24
emisiune cat mai mare pentru titlurile de participare, respectiv o prima de emisiune pe
masura. Prima de emisiune trebuie platita integral la momentul subscriptiei (art. 220 alin.
3 din Legea societatilor comerciale).
In situatia in care subscriu toti asociatii existenti, in limita dreptului de preferinta al

fiecaruia si la acelasi pret, valoarea societatii nu mai prezinta nici o importanta din punct
de vedere al structurii actionariatului rezultata in urma subscriptiei, deoarece participarea
asociatilor, exprimata sub forma procentuala (cota-parte), ramane aceeasi in urma
subscriptiei. In acest caz, deoarece valoarea de emisiune a titlurilor de participare este
lipsita de importanta, titlurile ar putea fi emise si fara prima de emisiune.
6.5. Majorarea capitalului social din surse externe (noi aporturi)
Prin surse externe intelegem, in prezenta sectiune, noi aporturi ale asociatilor existenti
sau ale unor terti65. Finantarea prin majorarea capitalului social este alternativa finantarii
prin credit a unei societati66. De asemenea, exista si situatia majorarii capitalului social ca
urmare a fuziunii.
6.5.1. Majorarea prin aporturi in numerar
In plus fata de cele spuse de spre aporturile in numerar la constituirea societatii (supra nr.
31.2), adaugam ca hotararea adunarii generale a asociatilor de majorare va trebui sa
stabileasca in acest caz, in principal, numarul de actiuni/parti sociale emise, valoarea de
emisiune si termenul de exercitare a dreptului de preferinta. Valoarea de emisiune a
actiunilor/partilor sociale poate fi egala cu valoarea nominala sau mai mare (cu prima de
emisiune), o valoare mai mica fiind interzisa de lege in mod expres (art. 92 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale). Stabilind o prima de emisiune, sumele pe care societatea
le are de primit ca urmare a subscrieri actiunilor/partilor sociale se vor inregistra diferit
in contabilitatea societatii si anume (i) valoarea nominala, calculata pentru toate
actiunile/partile sociale subscrise, se va inregistra in contul de capital social iar (ii) prima
de emisiune se va inregistra in contul de prime de emisiune si de aport.
65
Majorarea prin noi aporturi este considerata o sursa de finantare exterioara, noi fonduri sau bunuri intrand
in patrimoniul societatii, marind activele si revigorand forta sa economica
66
S-a mai spus ca finantarea prin majorare de capital este mai ieftina fata de cea prin credit, opinie pe care
nu o impartasim. Fara a intra in detalii, mentionam doar ca, atata vreme cat riscurile asociatilor de
recuperare a investitiei realizate sub forma de participare la capitalul social sunt mai mari decat cele ale
creditorilor sociali, cei dintai fiind ultimii care realizeaza recuperarea, e normal ca si costurile finantarii
prin participare la capitalul social sa fie mai mari decat cele ale finantarii prin credit
25
6.5.2. Majorarea prin aporturi in natura
In plus fata de cele spuse despre aporturile in natura la constituirea capitalului social
(supra nr. 31.3), mai precizam ca stabilirea unei prime de emisiune este perfect posibila
si la aporturile in natura. Desi Legea societatilor comerciale nu precizeaza, din punct de
vedere contabil, in cazul aportului in numerar, acestea se numesc “prime de emisiune”,
iar in cazul aportului in natura, se numesc prime de aport, intre ele neexistand nici o
diferenta67. Deoarece ceea ce se aduce aport este valoare lui si nu bunul insusi, valoare
care, spre deosebire de bunul in materialitatea sa, este divizibila, aceasta se regaseste in
doua conturi contabile diferite, cel de capital social si cel de prime de emisiune. De altfel,
Legea contabilitatii nu distinge, in ceea ce priveste primele in functie de felul aporturilor.
6.5.3. Majorarea prin aporturi in creante
Acest tip de aporturi este interzis in mod expres in cazul majorarii capitalului social,
conform art. 215 alin. 2 din Legea societatilor comerciale. Nu intelegem motivul
interdictiei, in conditiile in care acestea sunt permise la constituirea societatii (mai putin
atunci cazul cand are loc prin subscriptie publica). De altfel, ratiunile pentru a fi admis
acest tip de aport sunt cu atat mai mari la majorarea capitalului decat la constituirea lui,
atata timp cat societatea are la constituire mai mare nevoie de numerar (si/sau bunuri in
natura) decat de creante68. Consideram asadar ca majorarea de capital ar trebuie sa poata
fi efectuata si prin aporturi in creante, atata timp cat societatea poate, la fel de bine, sa
dobandeasca liber astfel de creante prin cumparare, in conditiile art. 1566 si urm. C. Civ.
6.6. Majorarea capitalului social din surse interne
Legea societatilor comerciale prevede posibilitatea majorarii capitalului social si din alte
surse decat noi aporturi, si anume: (i) beneficiile, (ii) primele de emisiune, rezervele, cu
exceptia celor legale si a celor rezultate din reevaluarea patrimoniului 69 si (iii) creantele
asupra societatii; toate acestea le-am denumit, in mod colectiv, surse interne70.
67
Desi Legea societatilor comerciale foloseste doar termenul de “prime de emisiune” (art. 220 alin. 3),
pentru identitate de ratiuni si, prin prisma Legii contabilitatii, primele de aport au acelasi regim juridic ca
si primele de emisiune Pentru a folosi limbajul Legii societatilor comerciale, prin prime de emisiune vom
intelege si primele de aport
68
Este drept ca, in faza de constituire, aporturile in creante, acolo unde sunt admise, trebuie insotite
obligatoriu de aporturi in numerar si, facultativ, de aporturi in natura
69
Interdictia majorarii capitalului social cu rezervele rezultate din reevaluarea patrimoniului a fost introdusa
in Legea societatilor comerciale (art. 210 alin. 3) prin Legea nr. 161/2003, Titlul II.
70
Considerate si surse de autofinantare, fara a fi insa veritabile finantari, precum sursele externe. Tocmai
datorita inexistentei finantarii, credem ca sintagma “surse de autofinantare” nu este cea mai potrivita, cel
putin pentru prime societatii si creantele asupra acesteia (in ceea ce priveste beneficiile, odata ce acestea nu
au fost distribuite sub forma de dividende, deja suntem in prezenta unei autofinantari sub forma profitului
26
6.6.1. Majorarea prin incorporarea rezervelor
Rezervele la care ne referim in prezenta sectiune sunt cele constituite prin prelevarea unei
cote din profitul unui exercitiu financiar si cele rezultate din reevaluare activelor. Legea
societatilor comerciale prevede in mod generic la art. 210 alin. 2 posibilitatea majorarii
capitalului social cu rezervele societatii. Interzicand majorarea capitalului cu rezervele
legale si a celor rezultate din reevaluarea patrimoniului, ramane ca societatea sa poata sa
incorporeze doar rezervele constituite pe seama profitului.
6.6.1.1. Rezervele constituite prin prelevare din profit
Pe parcursul unui exercitiu financiar, societatea preleveaza anumite sume din profitul
anual, sume care se inregistreaza in bilantul contabil aferent respectivului exercitiu sub
forma rezervelor. Aceste rezerve sunt de doua feluri: legale (obligatorii) si statutare
(facultative). Rezervele legale sunt acele rezerve care trebuiesc prelevate in mod
obligatoriu si in cuantumul prevazut de lege (orice clauza contrara fiind nula). Conform
art. 183 din Legea societatilor comerciale, societatea preia cel putin 5% din profit pentru
formarea fondului de rezerva pana cand acesta ajunge sa reprezinte minimum a cincea
parte din capitalul social. In afara rezervelor legale, asociatii mai pot hotari prelevarea din
profit a unui procent suplimentar pentru constituirea de rezerve facultative.
Rezervele legale se evidentiaza contabil distinct de cele facultative (in conturi diferite dar
avand aceeasi natura). Scopul constituirii rezervelor legale si facultative este acela de a
mari capitalurile proprii in vederea compensarii pierderilor pe care societatea le-ar putea
suferi in anii urmatori constituirii acestor rezerve. Rezervele facultative constituie prin
prelevare din profit pot fi folosite atat la majorarea capitalului social, cat si la
reconstituirea acestuia in cazul in care capitalurile proprii (activele nete) se diminueaza
corespunzator pierderilor71.
Atat in situatia completarii, cat si al majorarii, operatiunea presupune o “trecere” a

valorilor din contul contabil de rezerve in contul contabil de capital social, deci o
operatiune scriptica72. In cazul majorarii capitalului social prin emisiune de noi titluri,
reportat, atata timp cat acesta este reinvestit). Aceasta deoarece, desi prin autofinantare se intelege
finantarea investitiilor (dobandirea de active fixe), autofinantarea se opreste in acest punct. Mai departe,
majorarea capitalului social din sursele aratate nu mai reprezinta o autofinantare, motivele pentru care este
facuta fiind o reorganizare interna a bilantului
71
Folosirea lor in acest scop nu este obligatorie, asociatii putand, teoretic, sa reface nivelul initial al
capitalurilor proprii prin noi aporturi
72
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului de rezerve insotita de o creditare a contului de
capital social, ambele fiind conturi de pasiv
27
acestea se repartizeaza cu titlu gratuit tuturor asociatilor, proportional cu participarea

acestora la capitalul social al societatii de la data operatiunii de majorare.
6.6.1.2. Rezervele rezultate din reevaluare
Independent de rezervele constituite prin prelevare din profit, alte rezerve pot fi
constituite si prin inregistrarea de diferente favorabile rezultate din reevaluarea
patrimoniului social. Prin diferente favorabile se intelege, conform punctului 37 din
Regulamentul legii contabilitatii, diferenta dintre valoarea actuala (mai mare) si valoarea
inregistrata in contabilitate a elementelor de activ (mai mica) supuse reevaluarii in
conditiile legii. Aceasta inseamna ca un bun (activ) al societatii intrat in patrimoniul
acesteia, indiferent de modalitatea dobandirii, poate sa creasca in timp ca valoare, din
diferite motive73. Societatea poate sa procedeze la reevaluarea patrimoniului (activelor),
respectiv diferenta in plus dintre cele doua valori: valoarea la care a fost inregistrat la
momentul dobandirii (valoarea de intrare) si valoarea actuala. Conform punctului 21 din
Regulamentul legii contabilitatii, reevaluarea se face doar in cazul in care exista
reglementari legale speciale in acest sens74. Desi pot fi incluse in rezerve, diferentele
pozitive rezultate din reevaluarea patrimoniului nu pot fi folosite pentru majorarea
capitalului social (art. 210 alin. 3 din Legea societatilor comerciale ).
In urma reevaluarii, valoarea activului supus acestei proceduri creste. Pentru a mentine
echilibrul intre active si pasive (care trebuie sa fie egale), diferenta rezultata in plus se
inscrie in pasiv, mai exact in partea de capitaluri proprii a bilantului, deoarece aceasta
crestere profita asociatilor. De exemplu, reevaluarea unei cladiri (cont de activ 212 –
constructii) ce duce la cresterea valorii acesteia de la 100.000 la 120.000 lei inseamna
debitarea contului respectiv cu 20.000 lei. In continuare, se crediteaza contul 105 (cont
de pasiv – rezerve din reevaluare) cu aceeasi diferenta de 20.000 lei.
Rolul reevaluarii periodice (nu si al majorarii capitalului social cu diferentele rezultate,

majorare care, in prezent, nu este permisa75) este acela de a actualiza valorile activelor din
patrimoniu, pentru o cat mai corecta si reala reflectare a capitalurilor proprii ale societatii.
In conditiile in care stabilirea valorii societatii pe baze economice si nu contabile nu este
73
Inflatia fiind primul motiv (desi aceasta nu este o crestere reala, ca efect al cererii si ofertei)
74
Anterior modificarii Legii societatilor comerciale prin Legea nr. 161/2003, majorarea cu rezervele
rezultate din reevaluare era optionala pentru societate. Consideram ca ar trebui sa se revina la aceasta, atata
timp cat majorarea ramane optionala si nu obligatorie
75
Conform art. 210 alin. 3 teza finala din Legea societatilor comerciale
28
inca aplicata cu valoare de principiu76, singura oglinda a societatii ramane bilantul, care
trebuie deci sa se prezinte cat mai bine pentru ca societatea sa poata avea acces la credite.
6.6.2. Majorarea prin incorporarea beneficiilor
Beneficiul (profitul) reprezinta rezultatul pozitiv obtinut de o societate comerciala la

sfarsitul unui exercitiu financiar, ca diferenta intre venituri si cheltuieli. Inainte de plata
impozitului legal, profitul este brut, iar dupa este net. Ulterior prelevarii cotelor pentru
constituirea si mentinerea rezervelor, adunarea generala a asociatilor poate hotari direct
majorarea capitalului cu excedentul respectiv, in locul distribuirii acestuia catre asociati
sub forma de dividende. Asadar, beneficiul inregistrat in bilantul contabil, fie aferent
ultimului exercitiu financiar77, fie reportat de pe anii anteriori78 si evidentiat in conturile
contabile aferente, va fi “trecut” in contul de capital social al societatii printr-o operatiune
scriptica79. Deci, in locul dividendelor, asociatii primesc noi actiuni emise de societate,
procedeu cunoscut si sub denumirea de plata a dividendelor sub forma de actiuni. In urma
majorarii cu beneficiile, fie direct, fie ulterior “trecerii” acestora prin rezerve, participarea
asociatilor la capitalul social ramane nemodificata. Din punct de vedere fiscal,
operatiunea este impozabila, fiind asimilata cu distribuirea de dividende. Legea
societatilor comerciale mentioneaza majorarea prin incorporarea beneficiilor la art. 210
alin. 2.
6.6.3. Majorarea prin incorporarea primelor legate de capital
Primele legate de capital sunt de mai multe tipuri, respectiv primele de emisiune, primele
de aport, primele de fuziune si primele de divizare80 iar toate reprezinta diferenta (in plus)
dintre valoarea nominala a actiunilor emise si pretul la care acestea au fost subscrise81 (ori
primite de asociati in urma fuziunii sau divizarii). La momentul emisiunii (ori primirii)
titlurilor de participare, valoarea lor nominala se va inregistra in contul contabil de capital
76
Cel putin de catre bancile comerciale, ca principali finantatori
77
Inscris in contul analitic de profit si pierdere (121)
78
Inscris in contul analitic rezultat reportat (117)
79
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului (conturilor) de plecare insotita de o creditare a
contului de capital social, ambele fiind conturi de pasiv
80
Primele de fuziune si de divizare (prevazute la art. 241 lit. f din Legea societatilor comerciale) reprezinta
echivalentul primei de emisiune in cazul majorarii, respectiv constituirii capitalului social ca urmare a
fuziunii ori divizarii
81
Desi Legea societatilor comerciale mentioneaza primele legate de capital la art. 210 care reglementeaza
majorarea de capital si la art. 241 lit. f care reglementeaza fuziunea si divizarea, nimic nu impiedica
existenta primei de emisiune si la constituirea capitalului social (in plus, capitalul social al persoanelor
juridice noi rezultate in urma divizarii unei societati comerciale se constituie ca urmare a respectivei
divizari, iar art. 241 lit. f mentioneaza posibilitatea constituirii capitalului cu prima de divizare)
29
social iar primele legate de capital aferente se vor inregistra distinct de acesta, si anume
in contul contabil de prime alocat in functie de tipul (izvorul) primei. Desi Legea
societatilor comerciale nu precizeaza expres, pentru identitate de ratiuni, dispozitiile
referitoare la primele de emisiune sunt aplicabile si celorlalte tipuri de prime. Aceasta
deoarece fuziunea si divizarea au ca efect majorarea, respectiv constituirea capitalului
social, care majorare, respectiv constituire poate contine si o prima. Legea societatilor
comerciale mentioneaza majorarea prin incorporarea beneficiilor la art. 210 alin. 2.
Conform Normelor registrului comertului, in vederea inregistrarii mentiunii de majorare

prin incorporarea primelor legate de capital, societatea trebuie sa depuna la registrul
comertului situatiile financiare si balanta insotitoare (art. 138)82.
Majorarea capitalului social cu valoarea primelor are loc prin “trecerea” acestora din
contul contabil aferent (in functie de tipul primei) in contul contabil de capital social,
printr-o operatiune scriptica83. In urma operatiunii se emit noi actiuni, acestea fiind
repartizate cu titlu gratuit tuturor asociatilor, proportional cu participarea acestora la
capitalul social al societatii de la data operatiunii de majorare.
82
Depunerea situatiilor financiare este obligatorie pentru toate formele de majorare de capital prin
reorganizarea bilantului, cu exceptia conversiei creantelor
83
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului (conturilor) de plecare insotita de o creditare a
contului de capital social, in acest caz ambele fiind conturi de pasiv
30
6.6.4. Majorarea prin compensarea (conversia) creantelor
Compensarea de creante este o cale de majorare a capitalului social prin care societatea
hotaraste ca, in loc de a-si plati o datorie catre un creditor al sau, indiferent de izvorul
respectivei datorii (act sau fapt juridic), sa ofere acestuia in compensare actiuni/parti
sociale nou emise. Compensarea de creante apare in practica, precum si in unele acte
normative84, sub denumirea de conversie. Legea societatilor comerciale mentioneaza
majorarea prin incorporarea beneficiilor la art. 210 alin. 2.
Din punctul de vedere al ambelor parti, adica al societatii si al creditorului, compensarea

de creante nu este decat o aplicare a compensatiei din dreptul comun, respectiv stingerea
unor datorii reciproce existand simultan, datorii ce au ca izvor acte sau fapte juridice pre-
existente (inclusiv obligatiuni). Care sunt asadar cele doua datorii? Pe de-o parte, este
datoria societatii fata de creditor, cu conditia ca aceasta sa fie certa si exigibila (Legea
societatilor comerciale nu mai pune conditia lichiditatii creantei, adica un cuantum precis
determinat85). Pe de cealalta parte, subscrierea de noi titluri de participare de catre creditor
da nastere la o datorie a acestuia din urma fata de societate, constand in plata titlurilor
subscrise. Ne aflam deci in prezenta a doua datorii certe (nefiind contestate), exigibile 86
(prima, conform actului sau faptului din care a izvorat, iar a doua, de la data subscriptiei)
si chiar si lichide (avand un cuantum precis determinat), care se sting astfel reciproc, fiind
intrunite conditiile compensatiei.
Majorarea prin conversia creantelor in actiuni o consideram o modalitate hibrida din

punct de vedere al surselor, externe si interne: astfel, pe de-o parte, operatiunea presupune
o crestere a capitalurilor proprii (intocmai ca si majorarea prin noi aporturi87) si o reducere
a datoriilor iar pe de cealalta parte, operatiunea nu presupune o finantare a societatii, ci
doar o rearanjare a elementelor de pasiv. Astfel, la fel ca in cazul incorporarii de elemente
de capitaluri proprii (profit, prime si rezerve), operatiunea are loc tot scriptic, contabil,
prin “trecerea” contravalorii actiunilor, la valoarea de emisiune, din contul contabil de
84
OUG nr. 10/1997 privind diminuarea blocajului financiar, publicata in M.Of. nr. 71/22.04.1997, aprobata
si modificata prin legea nr. 15/1997, publicata in M.Of. nr. 172/28.06.1997 si in prezent abrogata prin Legea
nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare, publicata in M.Of. nr.
529/19.07.2002
85
Desi aceasta conditie este implicita
86
Prin ajungere la termen (art. 1012 alin. 2 C. Civ.), prin renuntarea la termen de catre cel sau cei in favoarea
caruia curge termenul sau prin decaderea din termen (art. 1418 C. Civ.)
87
Actiunile nou emise se emit asadar catre subscriitor/subscriitori (cand sunt mai multi), adica fostul/fostii
creditori
31
pasiv (datorii catre terti88) in care au fost inregistrate initial, in contul de capital social si,
eventual de prime legate de capital, daca subscriptia, ca latura a compensarii, a fost facuta
cu prima.
7. Reducerea capitalului social
Reducerea capitalului social este modalitatea in care asociatii isi reduc particparea fie
procentual, fie numeric. Procentual, reducerea de capital social desemneaza operatiunea
de reducere a capitalului social in care unui asociat i se anuleaza titlurile de participare,
astfel incat, dupa aceasta anulare, ajunge fie sa detina un procent de capital social mai
mic (raportat la capitalul social total), fie isi pierde chiar calitatea de asociat, in cazul
anularii tuturor titlurilor sale. Numeric, reducerea de capital social desemneaza
operatiunea in care tuturor asociatilor fie (i) li se anuleaza un numar de titluri de
participare la capitalul social, proportional cu aceasta participare, fie (ii) se reduce
valoarea nominala a tuturor titlurilor de participare, astfel ca, in ambele situatii, in urma
operatiunii, desi capitalul social se reduce ca valoare, participarea asociatilor la capitalul
social ramane aceeasi ca inainte de reducere. Cand reducerea se face prin anularea
titlurilor, aceasta presupune o rascumparare a propriilor titluri de catre societatea
emitenta89.
Motivele reducerii capitalului social sunt urmatoarele, conform art. 207 din Legea
societatilor comerciale: (i) scutirea de varsaminte a actionarilor (asociatii trebuind sa
plateasca integral partile sociale subscrise), (ii) restituirea catre asociati a unei cote-parti
din aporturile sociale90, (iii) pierderi, daca acestea scad sa reduca valoarea activelor nete
(cand ajung sub valoarea inregistrata a capitalului social, reducerea este obligatorie,
urmata de completare sau lichidare, in cazul cand reducerea duce capitalul social sub
minimul legal), (iv) retragerea unui asociat, in cazurile prevazute de lege si (v) excluderea
unui asociat (doar in societatea cu raspundere limitata), in cazurile prevazute de lege91.
Reducerea capitalului social, indiferent de motive, se dispune numai de catre adunarea

generala a asociatilor, cu exceptia unor cazuri de retragere sau excludere.
88
In functie de izvorul datoriei, conturile au denumiri si numere diferite in cadrul Planului de conturi general
(exp. “imprumuturi si datorii asimilate” – conturile din grupa 16 sau “furnizori” – cont 401)
89
Teoretic, procedura de rascumparare a propriilor titluri este regmenentata doar pentru societatea pe
actiuni (art. 103¹ si urm. din Legea societatilor comerciale)
90
Prevedere neaplicabila in societatile de capitaluri
91
Vezi infra nr. 29
32
Deoarece, prin reducerea capitalului social este afectat gajul general societar, acestia se
pot opune operatiunii. Dreptul de a face opozitie in instanta se poate exercita in termen
de doua luni de la publicarea, in monitorul oficial, a hotatarii adunarii generale a
asociatilor privind reducerea. Pana la expirarea acestui termen, efectele reducerii
capitalului sunt suspendate.
8. Fuziunea si divizarea societatilor comerciale
Fuziunea si divizarea sunt cele doua forme de reorganizare voluntara a unei societati
comerciale. Acestea sunt reglementate de art. 238 si urm. din Legea societatilor
comerciale
Fuziunea este operatiunea prin care doua sau mai multe societati comerciale se reunesc
intr-una singura. Reunirea se face (i) prin absorbirea unei/unor societati de catre o alta
societate sau (ii) prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru a alcatui o societate
noua.
Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei societati, care isi inceteaza
existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care i-au astfel fiinta. Divizarea
poate avea loc (i) prin impartirea patrimoniului societatii divizate intre doua sau mai multe
societati existente sau (ii) prin impartirea patrimoniului societatii divizate intre doua sau
mai multe societati care i-au astfel fiinta.
Parti ale unei operatiuni de fuziune/divizare pot fi societati de forme diferite si de tipuri
diferite, forma societatii/societatilor rezultate in urma operatiunii fiind la latitudinea
societatilor implicate92 In toate cazurile, vointa societatilor cu privire la operatiune este
vointa asociatilor fiecareia dintre acestea, luata in cadrul formal al adunarii generale.
Efectele fuziunii/divizarii sunt urmatoarele:
- dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea

universala sau cu titlu universal a patrimoniului sau catre societatea sau societatile
beneficiare (existente sau care iau fiinta);
- in schimbul titlurilor de participare pe care le aveau la societatile care isi inceteaza

existenta (se divolva) primesc titluri in societatea care beneficiaza de pe urma
transmiterii patrimoniului (sau a unei parti din acesta) societatii dizolvate;
92
In cazul in care difera tipul societatii, respectiv partile sunt o societate pe actiuni listata si una de tip
inchis, societatea rezultata in urma fuziunii, respectiv societatile rezultate in urma divizarii, pot societati
listate, daca indeplinesc criteriile pentru a fi considerate astfel de societati
33
- societatea care preia patrimoniul (sau parte din acesta) a unei societati dizolvate preia
si drepturi si obligatii (sau parte din acestea) ce au apartinut societatii dizolvate.
9. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale
Dizolvarea si lichidarea societatii comerciale este operatiunea in urma careia o societate

comerciala isi inceteaza existenta, ca persoana juridica, din diverse motive, legate sau nu
de vointa asociatilor. Cand este urmare a vointei asociatilor, dizolvarea si lichidarea se
numeste voluntara. Cand aceasta se produce ca urmare a cererii creditorilor (sau chiar a
debitorului insusi) se numeste insolventa93 (faliment, lichidare judiciara). Procedura
dizolvarii (inclusiv fuziune/divizare) si lichidarii voluntare este reglementata de Legea
societatilor comerciale; procedura falimentului este reglementata de Legea insolventei.
Dizolvarea si lichidarea sunt cele doua faze succesive ale incetarii existentei societatii.
Prima faza, dizolvarea, cuprinde operatii care declanseaza si pregatesc aceasta incetare.
Lichidarea cuprinde operatiile de vanzare a tuturor activelor societatii si sumele obtinute
se impart asociatilor, dupa ce in prealabil au fost platiti toti creditorii sociali; societatea
comerciala isi pastreaza personalitatea juridica pana la ultimul act de lichidare. Lichidarea
societatii se face, in principiu94, de catre persoane specializate, membre ale unui corp
profesional, denumiti practicieni in lichidare (lichidatori). Acestia raspund, pentru
operatiunile de lichidare, intocmai ca si administratorii, respectiv membrii directoratului.
Dizolvarea voluntara este reglementata de art. 227 si urm. din Legea societatilor
comerciale.
10. Retragerea si excluderea asociatilor
In cazul societatii cu raspundere limitata, asociatul se poate retrage (art. 226 din Legea
societatilor comerciale): (i) in situatiile prevazute de actul constitutiv, (ii) cu acordul
tuturor celorlalti asociati sau (iii) pentru motive temeinice95, in baza unei hotarari
judecatoresti. Asadar, daca primele doua cazuri de retragere se fac amiabil, cea de-a treia
presupune cenzurarea de catre instanta a motivelor de retragere.
93
Reprezinta imposibilitatea debitorului de a-si plati datoriile scadente cu sumele de bani disponibile
94
In societatile de persoane si mixte, lichidarea unei societati dizolvate voluntar se poate face de catre
asociati, prin intelegere cu creditorii
95
Precum neintelegeri grave intre asociati, care fac imposibila sau ingreuneaza semnificativ functionarea
societatii
34
Excluderea asociatului din societatea cu raspundere limitata intervine in urmatoarele

cazuri (art. 222 din Legea societatilor comerciale96): (i) atunci cand asociatul nu aduce
aportul la care s-a obligat97 si (ii) atunci cand asociatul-administrator savarseste, cu
intentie, acte care cauzeaza societatii prejudicii, in beneficiul sau sau al altora.
Conform art. 134 din Legea societatilor comerciale, in cazul societatii pe actiuni,
actionarul se poate retrage doar in cazul in care acesta nu este de acord cu hotararea
adunarii generale de: (i) schimbare a obiectului principal de activitate, (ii) mutarea
sediului societatii in strainatate, (iii) schimbare a formei societatii sau (iv) fuziunea ori
divizarea societatii98. In toate situatiile, actiunile actionarului retras sunt dobandite chiar
de catre societate, acestea avand regimul prevazut de art. 103¹ si urm. din Legea
societatilor comerciale). Retragerea actionarului dintr-o societate pe actiuni este o
exceptie de la regula ca acesta poate sa renunte la calitatea de actionar prin cesiunea
actiunilor.
La societatile admise la tranzactionare pe o piata organizata, Legea pietei de capital mai

prevede o procedura speciala de retragere, cand exista un actionar detinand aproape intreg
capitalul social si actionari cu detineri intre 5% si 10% din capitalul social; in acest caz,
actionarii minoritari au atat dreptul, dar pot fi si obligati sa-si vanda toate actiunile
actionarului majoritar, la un pret echitabil99. Desi art. 206 defineste acest caz de
"retragere", suntem de fapt in fata unei situatii de cumparare sau vanzare fortata.
In societatea pe actiuni, actionarul nu poate fi exclus pentru nici un motiv, insa efectele
anularii actiunilor pentru neplata produce aceleasi efecte ca si in cazul excluderii
asociatului din societatea cu raspundere limitata.
In toate cazurile, societatea isi reduce capitalul social proportional cu partile sociale,
respectiv actiunile anulate ce au apartinut asociatului retras sau exclus, respectiv
actionarului retras ori caruia i s-a aplicat sanctiunea anularii. Acesta din urma are dreptul
la o suma de bani reprezentand contravaloarea partilor sociale, respectiv actiunilor
96
Acest articol contine si alte cazuri de excludere, aplicabile insa societatilor cu raspundere nelimitata
97
Avand in vedere ca plata partilor sociale trebuie facuta integral la momentul subscriptiei, situatia in speta
se refera la aporturile in natura nepredate societatii
98
Acest din urma motiv este circumstantiat in Legea pietei de capital (art. 242), in sensul ca actionarii se
pot retrage daca nu sunt de acord cu hotararile adunarii generale cu privire la fuziuni si divizari, daca acestea
implica alocarea de actiuni ce nu sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata
99
Desi aceasta procedura de retragere duce la pierderea calitatii de actionar in cele doua situatii, actiunile
actionarului respectiv nu sunt dobandite chiar de catre societate, precum in situatiile reglementate de Legea
societatilor comerciale
35
anulate100, calculata fie prin acordul partilor, in societatea de persoane, fie prin expertixa,
in cea de capitaluri.
100
Proportional cu partea de varsamant efectuata, in cazul anularii actiunilor pentru neplata
36
II. Functionarea societatilor comerciale
11. Consideratii introductive
Prin functionarea societatii intelegem hotararile pe care societatea le ia, la nivelul

organelor interne de decizie, cu privire la actele pe care urmeaza sa le incheie, in calitate
de subiect de drept distinct de asociatii sai, precum si raporturile dintre asociati, ori intre
acestia, pe de-o parte, si societate, pe de alta parte101.
Daca, in ceea ce priveste capitalul social, aporturile, subscriptia si varsamantul etc.

regulile aplicabile celor doua forme societare sunt, cu mici exceptii102, aceleasi, in cazul
functionarii societatii sunt destul de diferite la cele doua forme societare studiate:
societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata.
12. Drepturile conferite de tilurile de participare
Titlurile de participare confera detinatorului (asociatului) atat drepturi patrimoniale, cat

si nepatrimoniale. Drepturile patrimoniale incorporate de titluri, conform Legii
societatilor comerciale, sunt: dreptul la dividende, dreptul la partea ramasa dupa
lichidarea activelor societatii si dreptul de preferinta. Pe langa acestea, alte drepturi pot
rezulta din actul constitutiv sau intelegerea partilor103. Drepturile neptrimoniale
incorporate de actiuni, conform aceleiasi Legi a societatilor comerciale, sunt: dreptul de
a participa la sedintele adunarii generale a asociatilor, dreptul de a convoca, in anumite
conditii, adunarea generala a asociatilor, dreptul de vot si dreptul la informare si cel de
control104.
Dividendul reprezinta creanta asociatului asupra societatii in care detine titluri de

participare, exprimata ca si cota-parte din profitul respectivei societati. Profitul distribuit
poate fi aferent exercitiului financiar incheiat sau reportat de la exercitii financiare
anterioare (ramase nedistribuite ori nerepartizate pentru alte destinatii). Distribuirea se
decide de catre adunarea generala (ordinara, in cazul societatii pe actiuni) si se face in
proportional cu participarea asociatilor la capitalul social, daca actul constitutiv nu
prevede alte cote (art. 57 alin. 2 din Legea societatilor comerciale). In toate cazurile, este
101
In ceea ce priveste modificarile capitalului social intervenite pe parcursul existentei societatii, acestea
au fost tratate anterior (vezi supra nr. 25, respectiv 26)
102
Precum cele aplicabile societatilor pe actiuni public detinute
103
Cum ar fi dreptul de preferinta la cesiunea de actiuni sau dreptul de a participa la o vanzare de actiuni
104
Dreptul de a fi ales in organele de conducere ale societatii nu il consideram a fi un drept derivand din
titluri, atata vreme cat orice persoana, fizica sau chiar juridica, poate fi aleasa intr-un astfel de organ (in
cazul societatilor listate, existenta si a unor membri independenti este chiar obligatorie)
37
nula clauza prin care un asociat primeste dividende in lipsa profitului sau isi asuma toate
dividendele, aceasta clauza fiind denumita “clauza leonina”105.
Partea ramasa in urma lichidarii reprezinta creanta asociatului asupra societatii dizolvate
in temeiul caruia acesta poate participa la distribuirea sumelor obtinute in urma lichidarii
activul social, dupa plata creditorilor sociali. Partea ramasa in urma lichidarii se distribuie
asociatilor proportional cu participarea acestora la capitalul social, daca actul constitutiv
nu prevede alte cote. Este nula stipulatia ca un asociat va beneficia de intregul activ ramas,
respectiv ca altul nu va beneficia de nimic, aceasta fiind considerata tot o clauza leonina.
Dreptul de vot este dreptul nepatrimonial in temeiul caruia un asociat isi exprima pozitia
“pentru” sau “impotriva” unei probleme supuse dezbaterii, in cadrul unei sedinte a
adunarii generale a asociatilor106. Rezultatul votului este majoritar “pentru” sau majoritar
“impotriva” problemei supuse votului si poate fi exprimat personal sau prin reprezentare
(mandat).
Dreptul la informare si dreptul de control sunt drepturi ale asociatului (in principiu,
actionarului minoritar, acolo unde exista un actionar majoritar 107) de a fi informat asupra
activitatii societatii, inclusiv asupra hotararilor ce o privesc, asupra administrarii acesteia
si a rezultatelor economice obtinute. Dreptul la informare si control poate fi exercitat in
cadrul adunarii generale, dar si individual.
13. Organele societatii
Fiind persoana juridica, unul din elementele definitorii ale personalitatii juridice a unei
societati este existenta organelor sale decizionale. Aceasta deoarece, spre deosebire de
persoana fizica, persoana juridica este o fictiune a legii si, neavand o existenta materiala,
rolul vointei societare este inlocuita de vointa persoanelor fizice ce alcatuiesc organele
sale.
Organele societatii sunt de patru feluri:
- organul deliberativ, reprezentat de adunarea generala a asociatilor;
- organul de supraveghere, reprezentat de membrii consiliului de administratie ai

societatii pe actiuni de dimensiuni mari organizata in sistem unitar, respectiv de
105
De la partea leului, din fabula cu impartirea prazii intre animale
106
Cu exceptia cazurilor de conflict de interese, abtinerile echivaleaza cu votul “impotriva”
107
Prin consacrarea legislativa a acestui drept s-a urmarit restrangerea posibilitatii actionarului majoritar sa
abuzeze de pozitia sa in societate, in detrimentul actionarilor minoritari
38
membrii consiliului de supraveghere, in cazul societatii pe actiuni organizata in sistem

dualist;
- organul executiv (managerial), reprezentat de directorii societatii, in cazul societatii

pe actiuni de dimensiuni mari organizata in sistem unitar, respectiv de directorat, in
cazul societatii pe actiuni organizata in sistem dualist;
- organul de control, reprezentat de cenzorii, respectiv auditorii societatii, dupa caz.
In cazul societatii de mici dimensiuni, inclusiv societatea pe actiuni, organul de

supraveghere si organul executiv sunt comasate sub forma organului de conducere si
administratie format din administratori (fie intr-un consiliu, cand sunt mai multi, fie un
administrator unic).
13.1. Adunarea generala
Adunarea generala este organul format din totalitatea persoanelor – fizice sau juridice –
care au calitatea de asociat intr-o societate comerciala. In functie de forma juridica a
societatii, adunarea generala poarta denumiri specifice; in speta, in cazul societatii pe
actiuni, aceasta se numeste adunare generala a actionarilor (actionarii fiind asociatii
societatii pe actiuni). In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, asociatul
respectiv indeplineste rolul adunarii generale a asociatilor108.
NOTA:
In acest curs, prin “adunare generala a asociatilor” vom intelege atat adunarea generala a asociatilor unei
societati cu raspundere limitata, dar si adunarea generala a actionarilor unei societati pe actiuni, daca in
context nu se prevede altfel in mod expres.
Adunarea generala a asociatilor este forul deliberativ al unei societati comerciale si

reprezinta vointa sa suprema. Peste aceasta vointa nu poate sa treaca nici unul din celelalte
organe ale societatii, acestea din urma subordonandu-se toate adunarii generale sau
raportandu-i acesteia.
13.1.1. Felurile adunarii generale
In functie de atributiile ce cad in competenta adunarii generale, aceasta este de doua feluri:
(i) ordinara si (ii) extraordinara.
108
Societatea unipersonala poate fi vazuta si ca o forma de evolutie a activitatii profesionistului-persoana
fizica catre o activitate protejata de raspunderea limitata (Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 98)
39
NOTA:
Aceasta deosebire este specifica numai societatii pe actiuni; de aceea, cand vom folosi termenii “adunare
generala ordinara” sau “adunare generala extraordinara”, ne vom referi exclusiv la adunarea generala a
actionarilor.
Intre cele doua feluri de adunari nu exista subordonare sau, altfel spus, nu se poate spune
ca hotararile ce cad in competenta uneia sunt mai importante decat cele care cad in
competenta celeilalte. Diferenta dintre ele este data de faptul ca, asa cum sugereaza si
denumirile diferite ce le poarta, adunarea generala ordinara delibereaza asupra
problemelor repetitive si care apar in viata societatii cel putin o data pe an, spre deosebire
de adunarea generala extraordinara care delibereaza asupra unor probleme care apar in
mod deosebit, daca apar. Adunarea generala extraordinara nu poate lua hotarari ce tin de
adunarea ordinara sau invers, orice derogare statutara de la aceasta regula constand in
transferul de atributii de la o adunare la cealalta (pentru a beneficia de conditiile diferite
de cvorum si majoritate cu care se adopta hotararile in cadrul celor doua feluri de adunari)
fiind nula109.
13.1.2. Competenta adunarii generale
Sunt de competenta adunarii generale ordinare a actionarilor, conform art. 111 alin. 2 din
Legea societatilor comerciale, urmatoarele hotarari:
- discutarea, aprobarea, modificarea situatiilor financiare sau oricarui raport financiar-

contabil pregatit la cererea adunarii generale sau a oricarui creditor, dupa luarea în
considerare a rapoartele administratorilor si cenzorilor/auditorilor financiari ;
- autorizarea distribuirii de dividende catre actionari ;
- evaluarea activitatii membrilor organului administrativ110;
- aleagerea membrilor organului de supraveghere si a celui de control, precum si

revocarea acestora, oricând considera oportun;
- aprobarea remuneratiei si garantiei membrilor organului administrativ si a cenzorilor;
- stabilirea bugetului de venituri si cheltuieli si a programului de activitate (planului de

afaceri) pentru exercitiul financiar urmator;
109
notiunile de cvorum si majoritate sunt definite in cadrul sectiunii nr. 31.3
110
Consiliul de administratie sau consiliul de supraveghere, in functie de organizarea societatii in sistem
unitar sau dualist
40
- gajarea, inchiderea sau desfiintarea uneia sau mai multora dintre unitatile societatii111.
Sunt de competenta adunarii generale extraordinare a actionarilor, conform art. 113 din
Legea societatilor comerciale, urmatoarele hotarari:
- majorarea sau reducerea capitalului social;
- modificarea obiectului de activitate al societatii;
- modificarea formei juridice a societatii;
- mutarea sediului social al societatii;
- fuziunea sau divizarea societatii;
- infiitarea sau desfiintarea de sedii secundare fara personalitate juridica (sucursale,

puncte de lucru, agentii etc.);
- dizolvarea si lichidarea societatii ;
- emiterea de obligatiuni;
- conversia actiunilor dintr-o categorie in alta112;
- conversia unei categorii de obligatiuni in alte categorie sau in actiuni;
- orice modificare a actului constitutiv;
- orice alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare113.
In cazul societatii cu raspundere limitata, legea nu face diferenta intre adunare ordinara
sau extraordinara, art. 194 din Legea societatilor comerciale enumerand atributiuni care,
in cazul societatii pe actiuni, se regasesc fie in competenta adunarii ordinare, fie in
competenta adunarii extraordinare. Astfel, sunt de competenta adunarii generale a
asociatilor urmatoarele hotarari:
- aprobarea situatiilor financiare anuale si stabilirea repartizarii profitului net;
- desemnarea administratorilor si cenzorilor/auditorilor financiari, revocarea lor si

descarcarea acestora de gestiune;
111
Prin unitate consideram ca se intelege un sediu secundar cu personalitate juridica (filiala)
112
Cele doua categorii de actiuni prevazute de Legea societatilor comerciale sunt actiunile ordinare si
preferentiale. Acestea din urma dau dreptul titularului la un drept preferat la distribuirea de dividende
(inaintea oricarei alte repartizari a profitului), in schimb nu dau drept de vot
113
Prevazuta de lege (precum reintregirea capitalului social sau incheierea de acte de dispozitie avand ca
obiect active ale societatii care depasesc jumatate din valoarea contabila a activelor acesteia) sau in actul
constitutiv (de exemplu, introducerea cererii de aplicare a procedurii insolventei)
41
- urmarirea administratorilor si/sau cenzorilor/auditorilor financiari pentru daunele

pricinuite societatii;
- modificarea actului constitutiv;
- orice alta hotarare pentru care Legea societatilor comerciale cere aprobarea hotararii
adunarii generale, ordinare sau extraordinare, a actionarilor, cu exceptia celor care
sunt proprii doar societatilor pe actiuni (in principiu, cele care sunt incompatibile cu
caracterul intuitu personae al societatii cu raspundere limitata114).
13.2. Convocarea adunarii generale
Sedintele adunarii generale ale asociatilor se convoaca ori de cate ori este nevoie, cu
exceptia adunarii generale ordinare anuale (atat a actionarilor cat si si a asociatilor) care,
in mod obligatoriu, trebuie sa aiba loc in cel mult cinci luni de la incheierea exercitiu
financiar. Motivele obligatorii ale convocarii adunarii ordinare sunt: (i) discutarea
situatiilor financiare pentru a fi depuse apoi la unitatile ANAF115; (ii) aleagerea membrilor
organului de supraveghere si a celui de control, neputand functiona fara acestia; (iii)
repartizarea eventualului profit rezultat la sfarsitul unui exercitiului financiar 116 s.a.
Asadar, dupa cum se observa, interesul adoptarii hotararilor ce tin de competenta adunarii
generale ordinare depaseste nivelul de interes al societatii si asociatilor, implicand
organul fiscal sau toti tertii care, de exemplu, vor sa stie situatia patrimoniala a societatii.
In cazul adunarii generale extraordinare, chiar daca hotararea este importanta, poate chiar
vitala pentru societate, aceasta nu depaseste nivelul de interes al societatii si al asociatilor
acesteia.
Convocarea sedintei adunarii generale se face pentru ambele forme societare de catre
administratori sau directorat, cu respectarea termenelor si formalitatilor de
publicare/instiintare prevazute de lege. Ea poate fi ceruta si de asociatii care detin, separat
sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social (art. 119 din Legea societatilor
comerciale). De asemenea, asociatii care detin acelasi procent minim pot solicita
introducerea unor puncte suplimentare pe ordinea de zi a unei adunari deja convocate (art.
117¹ din Legea societatilor comerciale).
114
Precum cele legate de obligatiuni si de categoriile (clasele) de titluri de participare
115
Care, la randul lor, le trimit mai departe, in forma electronica, Registrului Comertului
116
Repartizarea sub forma distrubuirii de dividende trebuie sa fie expresa, altfel profitul reportandu-se
42
13.3. Tinerea sedintelor, adoptarea hotararilor si punerea acestora in executare
Sedinta adunarii generale se tine in locul prevazut in convocator 117, la sedinta putand
participa asociatii care detin aceasta calitate la data de referinta. Aceasta din urma este o
data calendaristica stabilita de catre administratori/directorat si mentionata in convocator.
Pentru a se putea lua in mod valabil, hotararile adunarii generale trebuie sa indeplineasca
cerintele de cvorum si majoritate cerute de lege.
Prin cvorum se intelege prezenta unor asociati reprezentand un anumit procent de capital
social118, raportat la intreg capitalul social, prezenta fara de care adunarea nu se poate
intruni si nu poate delibera in mod valabil. Prin majoritate se intelege jumatate plus unu
din voturile exprimate in adunarea generala a asociatilor, voturi raportate fie la covrum,
adica la partea de capital reprezentat de asociatii prezenti (majoritate relativa sau simpla),
fie la intreg capitalul social (majoritate absoluta). In cazul in care anumite hotarari trebuie
luate cu majoritate absoluta, mentionarea unui cvorum este inutila.
Societatea comerciala ia decizii in cadrul adunarii generale pe principiul majoritatii,

minoritatea fiind obligata sa respecte hotararile luate de majoritate cu respectarea legii.
In cazul in care o hotarare este nelegala sau nestatutara (nu si inoportuna), asociatii
minoritari care au votat impotriva sau nu au fost prezenti pot cere instantei de judecata
anularea ei.
Pentru a fi opozabile tertilor, hotararile adunarii generale se publica in monitorul oficial,

in termen de 15 zile de la adoptare (art. 131 alin. 4 din Legea societatilor comerciale). De
la data publicarii incepe sa curga si termenul in care hotararile nelegale sau nestatutare
ale adunarii pot fi atacate in instanta de catre asociatii care au votat contra sau care au fost
absenti (art. 132 alin. 2 din Legea societatilor comerciale). In cazul in care instanta
anuleaza hotararea, aceasta inceteaza sa-si mai produca efecte retroactiv, ca si cum nu ar
fi existat niciodata (daca acest lucru este posibil fara a vatama drepturi obtinute in mod
legitim in aceasta perioada). Odata cu cererea de anulare, asociatii petenti pot cere
instantei si suspendarea hotararii, pana la pronuntarea unei decizii cu privire la cererea de
anulare.
117
Cand actul constitutiv permite, altfel acestea se tin la sediul societatii (art. 110 alin. 2 din Legea
societatilor comerciale)
118
Sau de drepturi de vot
43
14. Supravegherea, administrarea si conducerea societatii
Administrarea si conducerea societatii inseamna stabilirea politicii generale, economice

si functionale a societatii, in limita legii si a hotararilor organelor societare superioare.
Supravegherea inseamna alegerea, verificarea si revocarea conducerii executive a
societatii (atunci cand aceasta este separata de supraveghere) si raportarea catre organul
superior decizional (adunarea generala) a rezultatelor acestui proces. O societate pe
actiuni de mari dimensiuni, unde supravegherea este separata de conducerea (executiva)
a societatii adopta fie sistemul de organizare unitar, fie cel dualist. In cadrul sistemului
unitar membrii organului de supraveghere formeaza un consiliu de administratie iar in
cadrul celui dualist un consiliu de supraveghere. Ambele, la fel ca si adunarea generala,
tin sedinte in urma unor convocari si iau decizii in conditii de cvorum si majoritate, decizii
care pot fi, bineinteles, cenzurate de adunarea generala (nu si de instanta de judecata,
direct).
Daca adunarea generala decide in problemele importante ale societatii, conform legii si
actului constitutiv, in privinta celorlalte probleme importante, dar care nu sunt de
competenta adunarii generale, decide consiliul de administratie, respectiv consiliul de
supraveghere sau directoratul, in functie de sistemul de organizare adoptat. Membrii
organului de supraveghere sau de administrare si conducere sunt desemnati de catre
adunarea generala pentru o perioada determinata. Poate avea aceasta calitate orice
persoana, daca nu este decazuta din dreptul de a detine o astfel de functie 119. Ele sunt, in
general, impuse de detinatorii majoritatii capitalului social si reprezinta interesele
acestora din urma in societate, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare chiar interesului
societatii insasi. Regulile care le guverneaza activitatea sunt cele de la mandat, putand fi
deci revocati oricand120. Durata mandatului nu poate fi mai mare de 4 ani insa sunt
reeligibili. In plus, ei nu pot detine concomitent mai mult de 5 mandate121.
Operatiunile determinate denumite generic conducere a societatii sunt cele care se produc
zi cu zi, in cazul societatilor care depasesc stadiul de antreprenoriat, acestea fiind in
sarcina directorilor. Cand sunt mai multi, acestia formeaza impreuna managementul sau
conducerea (executiva) a societatii. Conducerea societatii este exercitata prin delegare de
119
In speta, persoanele care au fost condamnate pentru infractiuni economice sau care, din motivele
prevazute de lege, au cazier fiscal
120
In cazul revocarii intempestive ei sunt indreptatiti la daune-interese
121
Exceptie facand cel care detine cel putin un sfert din actiunile societatii unde isi exercita mandatul
44
competenta din partea administratorilor catre directori, in sistemul unitar122 iar de catre
directorat ope legis, in cel dualist123.
Managerii sunt profesionisti in domeniul lor si dau socoteala in mod direct membrilor
organului de supraveghere. In sistemul unitar, managerii poarta denumirea legala de
directori si pot fi numiti si din randul administratorilor; in acest caz administratorul in
cauza poarta denumirea legala de administrator executiv124. Managerii mai sunt denumiti
si directori, directori executivi sau conducatori (in functie de marimea societatii sau
domeniul de activitate); in sistemul dualist managerii sunt denumiti membri ai
directoratului. Regulile care guverneaza atat activitatea directorilor, la societatile pe
actiuni organizate in sistemul unitar, cat si a membrilor directoratului, in sistemul dualist,
sunt cele ale contractului de mandat125. De aceea ei pot fi revocati oricand126 de catre
consiliul de administratie, respectiv cel de supraveghere127.
Atributiile managerilor, intre ei, precum si intre ei, pe de-o parte, si fata de administratori,
respectiv membrii consiliului de supraveghere, pe de cealalta parte, difera atat la nivel
legal cat si practic de la o forma societara la cealalta. Astfel, in cazul societatii de
dimensiuni mici128 (in general cu raspundere limitata), managerii sunt, de cele mai multe
ori, chiar administratorii societatii si, in acelasi timp, si fondatori ori asociati – deci fac
atat acte de conducere (management), cat si acte de administrare a societatii, fara ca legea
sa prevada o incompatibilitate intre calitatea de director (executiv) si cea de administrator.
De altfel, la nivelul unei societati mici, actele de administrare si actele de conducere
(management) se intrepatrund pana la confuziune. Dimpotriva, in cazul societatii de mari
dimensiuni, calitatea de manager este, in principiu, diferita de cea de administrator. In
cadrul formei societare a societatii pe actiuni, principala diferenta dintre membrii
consiliului de administratie, respectiv cei ai consiliului de supraveghere, pe de-o parte si
manageri, pe de cealalta parte este aceea ca cei dintai stabilesc directiile principale de
activitate si de dezvoltare a societatii, delegand atributiile executive catre cei din urma si
122
Art. 143 alin. 1 din Legea societatilor comerciale
123
Art. 153¹ alin. 1 din Legea societatilor comerciale
124
Art. 138¹ alin. 1 din Legea societatilor comerciale
125
Remuneratia obtinuta in temeiul contractului de mandat este asimilata, din punct de vedere fiscal,
veniturilor din salarii
126
In cazul revocarii intempestive ei sunt indreptatiti la daune-interese
127
Daca au fost insa numiti direct de catre adunarea generala a actionarilor, numai acest organ societar ii
poate revoca
128
Intreprindere mica sau mijlocie, micro-intreprindere
45
supraveghindu-i pe acestia129, cei dintai reprezentand astfel doar veriga de legatura intre
actionari si management.
In marile societati de capitaluri, asociatii (actionarii) depind de membrii consiliului de

administratie, respectiv de supraveghere care, fiind mai aproape de miezul problemei, pot
veni cu solutii. Facand o paralela cu regulile constitutionale, adunarea generala a
asociatilor ar fi electoratul, consiliul de administratie sau de supraveghere ar fi
parlamentul, iar managementul ar fi guvernul. Asa cum nu electoratul este cel care
sanctioneaza in mod direct guvernul, ci parlamentul, pe calea motiunii de cenzura, asa
nici actionarii nu intervin in mod direct in managementul societatii, lasand acest lucru pe
seama membrilor consiliului. De aceea, o sarcina reprezentand mai mult decat o simpla
rutina pentru membri consiliului este aceea de a monitoriza activitatii managementului
nu numai in raport cu performantele financiare ale societatii, dar si cu modul in care
societatea serveste intereselor clientilor, isi motiveaza angajatii sau castiga sprijinul
autoritatilor publice130.
15. Controlul gestiunii (administrarii) societatii
Controlul activitatii societatii este exercitat de cenzori sau auditori, al caror rol este de a
informa adunarea generala, statul si creditorii asupra acestei activitati. Pe cand auditorii
sunt, in mod obligatoriu, profesionisti, membri ai unui corp profesional, cenzorii pot fi si
persoane desemnate din randul asociatilor.
15.1. Cenzorii
In societatea pe actiuni, existenta comisiei de cenzori formata din cel putin trei persoane
avand calitatea de membru (si inca unul avand calitatea de supleant131) este obligatiorie.
In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. In societatile cu raspundere
limitata, numirea cenzorilor este obligatorie atunci cand numarul asociatilor trece de 15 132.
Cenzorii sunt alesi de adunarea generala pentru un mandat de 3 ani ce poate fi reinnoit
(art. 159 din Legea societatilor comerciale).
129
Conform art. 142 din Legea societatilor comerciale, acestia stabilesc si sistemul contabil si de control
financiar si aproba planificarea financiara
130
Ibidem
131
Rolul supleantului este acela de a inlocui un membru plin daca acesta nu isi poate exercita mandatul, din
diverse motive
132
Cand societatea nu face obiectul (voluntar sau obligatoriu) al controlului profesionist, acesta poate fi
exercitat de oricare din asociatii neadministratori (Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 96)
46
Cenzorii pot fi persoane fizice sau juridice, asociati sau nu; cenzorul expert contabil nu
poate fi asociat. Legea prevede anumite incompatibilitati pentru cenzori. Nu pot fi asadar
cenzori persoanele care au o anumita relatie cu administratorii, si anume: (i) cele aflate
in relatii de casatorie, rudenie sau afinitate pana la gradul IV inclusiv, (ii) cele care
primesc orice fel de remuneratie de la societate (alta decat pentru activitatea de cenzorat),
de la administratori sau de la terti aflati in relatii contractuale sau de concurenta cu
societatea, (iii) persoanele carora le este interzisa functia de administrator, membru al
consiliului de supraveghere ori al directoratului si (iv) persoanele cu atributii de inspectie
fiscala sau control operativ din Ministerul Finantelor Publice. Temeiul incompatibilitatii
este fie cel al conflictului de interese, fie cel al moralitatii.
Conform art. 163 din Legea societatilor comerciale, controlul cenzorilor consta in
supravegherea gestiuni societatii, verificarea legalitatii si acuratetii situatiilor financiare,
verificarea tinerii regulate a registrelor si a corectitudinii evaluarii elementelor
patrimoniale, evaluare prezentata in situatiile financiare.
Verificarea sitiatiilor financiare se face de catre cenzori lucrand impreuna si rezultatul

face obiectul unui raport ce le insoteste, pentru a fi astfel supuse votului adunarii generale
a asociatilor. Individual, cenzorii vor aduce la cunostinta administratorilor sau adunarii
generale133 neregulile sesizate cu privire la conducerea si administrarea societatii. In acest
scop, cenzorii/auditorii pot solicita de la administratori si manageri informatii cu privire
la orice fel de operatiuni. De asemenea, cenzorii pot fi si sesizati de catre orice
asociat/actionar, verificarea fiind obligatorie daca actionarul (sau actionarii, actionand
impreuna) detine cel putin 5% din capitalul social.
15.2. Auditorii
Conform art. 160 alin. 1 din Legea societatilor comerciale, situatiile financiare ale
societatilor comerciale supuse obligatiei legale de auditare, precum si cele care adopta
sistemul dualist trebuie auditate de catre auditori financiari. Art. 258 din Legea pieţei de
capital prevede ca situatiile financiar-contabile ale oricarei entitati supuse autorizarii,
supravegherii si controlului ASF trebuie sa fie verificate si certificate de auditorii
financiari. In plus, toate aceste societati sunt obligate sa isi organizeze si audit intern
(auditorii financiari fiind denumiti in acest caz, prin contrast cu cei interni, auditori
externi).
133
Nu si actionarilor, individual
47
Auditorul este persoana fizica sau juridica ce dobandeste aceasta calitate in conditiile legii
si reglementarilor emise de organizatia profesionala colectiva care coordoneaza,
autorizeaza si supravegheaza in numele statului134 activitatea de audit. Aceasta organizatie
este Camera Auditorilor Financiari din Romania, persoana juridica de utilitate publica
fara scop lucrativ.
Activitatea de audit, in special cel financiar (extern), este diferita atat de cea de cenzor,
cat si de cea de contabil. Fata de cenzori, care pot sau nu sa fie persoane specializate,
auditorii sunt in mod obligatoriu specialisti, membri ai respectivei organizatii
profesionale. Fata de contabili, auditorii au un mandat in a carui exercitare se bucura de
independenta fata de societate. De asemenea, ei sunt independenti si fata de orice
autoritate a statului, fiind supusi numai principiului obiectivitatii si integritatii
profesionale. Independenta auditorilor presupune interdictia acestora de a se afla in
raporturi de munca sau civile cu societatile auditate sau de a avea alte interese materiale
directe sau indirecte cu acestea din urma, cu exceptia onorariilor cuvenite pentru
activitatea prestata in calitate de auditor.
Activitatea de audit este reglementata de OUG nr. 90/2008, aprobata prin Legea nr.
278/2008135, cu modificarile si completarile ulterioare. Auditul financiar reprezintă
activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii
asupra situaţiilor financiare anuale sau anuale consolidate, în conformitate cu standardele
internationale de audit (ISA)136.
Categoriile de entitati care sunt obligate sa contracteze activitatea de audit, in vederea

auditarii situatiilor lor financiare in conformitate cu standardele de audit, se stabilesc de
catre Ministerul Finantelor Publice in acord cu Programul de implementare a
reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a 78/660 a Comunitatii
Economice Europene si cu Standardele de Raportare Financiara (IFRS137). Acestea din
urma fac obiectul Ordinul Ministrului Finantelor nr. 3055/2009, cu modificarile si
134
Orgaizatia ne(mai)fiind subordonata Ministerului Finantelor Publice
135
Prin care s-a transpus Directiva 2006/43/CE, ce reprezinta legislatia comunitara in materie
136
Sunt elaborate (si reevaluate periodic) de Consiliul pentru Standarde Internationale de Audit si Asigurare
(IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC)
137
Cunoscute si sub numele de Standarde Internationale de Contabilitate (IAS), sunt dezvoltate de catre
board-ul Comitetului International pentru Standarde de Contabilitate. Roulul acestora este acela de a
uniformiza modul de intocmire si verificare a situatiilor financiare, in contextul globalizarii. IFRF au fost
adoptate pana in prezent de Australia, Canada, Uniunea Europeana, India, Japonia, Muntenegru, Pakistan,
Rusia, Singapore, Africa de Sud, Taiwan si Turcia
48
competarile ulterioare, act normativ care obliga agentii economici sa-si intocmeasca
situatiile financiare in conformitate cu standardele internationale de audit, atunci cand
depasesc limitele a doua din urmatoarele trei criterii (i) total active: 3.650.000 EUR, (ii)
cifra de afaceri neta: 7.300.000 EUR si (iii) numar mediu anual de salariati: 50, precum
si urmatoarele entitati: societatile comerciale administrate in sistem dualist, societatile
listate si persoanele juridice de interes public138 si alte entitati desemnate de lege. In afara
agentilor economici obligati sa raporteze financiar conform actului normativ mai sus
mentionat, nimic nu-i interzice oricarui alt agent economic, indiferent de forma de
organizare, de a-si audita extern situatiile financiare. In toate aceste cazuri, auditul se face
de catre firme specializate, multinationale sau autohtone, la activitatea respectiva
participand o intreaga echipa care sa culeaga date, sa analizeze si sa interpreteze aceste
date.
Spre deosebire de auditul financiar (extern), auditul intern in domeniul financiar este o
activitate de examinare obiectiva a ansamblului activitatii societatii in scopul furnizarii,
catre management sau supreveghetori, a unei evaluari asupra unor riscuri. Ca si cenzorii,
ei au pot cere informatii cu privire la operatiunile societatii si pot intocmi rapoarte.
Acestea sunt utile nu numai managementului, supraveghetorilor sau adunarii generale, ci
si auditorilor externi. Auditul intern este realizat de persoane care detin calitatea de
auditor financiar insa acestea lucreaza pentru societate.
16. Transferul titlurilor de participare
Transferul titlurilor de participare reprezinta transmiterea dreptului de proprietate asupra

acestora, indiferent de tip, in modalitatile stabilite de lege, in functie de forma sau tipul
societatii emitente. In toate cazurile, atunci cand transmiterea se face prin acte inter vivos,
actul are caracter contractual.
Dreptul de proprietate asupra titlurilor de participare nominative se transmite prin

declaratie a cedentului si cesionarului in registrul asociatilor, respectiv actionarilor
emitentului si prin mentiunea facuta pe fiecare titlu (in cazul in care acestea sunt emise in
forma materiala). Desigur ca, fiind supletive, aceste reguli pot fi inlocuite sau dublate (la
138
In speta, institutiile de credit si institutiile financiare nebancare, societatile de asigurare-reasigurare,
societatile de pensii, societatile de investitii financiare, societatile de administrare de active si organismele
de plasament colectiv
49
ambele forme societare) de un contract de cesiune139 incheiat in forma scrisa care cuprinde
toate elementele de valabilitate a unui contract, inclusiv pretul (in cazul cesiunii cu titlu
oneros), ca parte a obiectului contractului. Fiind insa un element confidential in multe
cazuri, acesta ramane necunoscut atat societatii emitente, cat si celorlalti terti, cea dintai
luand la cunostinta despre transfer fie prin notificarea cesiunii (in cazul in care actul
constitutiv permite), fie prin intermediul declaratiei din registrul asociatilor/actionarilor,
iar cei din urma prin eventuala mentiune facuta la registrul comertului. Normele
registrului comertului prevad insa, in cazul transferului partilor de interes si partilor
sociale, ca, pe langa hotatarea adunarii generale a asociatilor, trebuie depusa si cesiunea
in original140. In cazul societatilor pe actiuni, mentiunea in registrul comertului privind
modificarea actionariatului unei societati pe actiuni nu este obligatorie, dar daca totusi se
solicita, aceasta se inscrie in registrul comertului in baza extrasului din registrul
actionarilor, certificat de un reprezentant al organului de administratie al societatii141.
Lipsa informarii formale a societatatii, respectiv a registrului comertului, are aceleasi

efecte ca in dreptul comun, respectiv inopozabilitatea fata de societate, respectiv fata de
alti terti a transferului, altfel transferul fiind perfect valabil intre parti de la data acordului
de vointa, conform dreptului comun. Formalitatile de inscriere a cesiunii sunt edictate in
vederea stabilirii proprietatii fata de societate si terti, ramanand ca proprietatea sa se
stabileasca conform dreptului comun. In caz de cesiune catre doi cesionari succesivi ai
aceluiasi cedent, se va considera proprietar legitim fata de societate acela care va face
primul cesiunea opozabila societatii, conform prevederilor legii sau ale actului
constitutiv, in cazul in care partile au prevazut, de exemplu, posibilitatea notificarii
cesiunii. Daca efectele inopozabilitatii fata de terti sunt neglijabile din punct de vedere al
dreptului societar si chiar inutile pe piata de capital, efectele inopozabilitatii fata de
societate sunt severe, echivaland cu inexistenta, pentru societate, a transferului. Acesta
deoarece societatea recunoaste drept asociat doar persoana inscrisa in registrul
asociatilor/actionarilor, ca fiind singura indreptatita, din punct de vedere al societatii, sa
exercite drepturile derivand din calitatea de asociat/actionar142.
139
Conform art. 98 alin. 1 din Legea societatilor comerciale, prin actul constitutiv partile pot prevedea si
alte modalitati de transmitere a proprietatii asupra actiunilor in afara declaratiei facuta in registrul
actionarilor
140
Art. 131 alin. 1
141
Art. 134 alin. 3 din Normele registrului comertului
142
Conform dreptului comun in ceea ce priveste cesiunea de creanta, lipsa informarii tertului cedat asupra
cesiunii, are ca efect inopozabilitatea, fata de acesta din urma, a respectivei cesiuni
50
In cazul actiunilor dematerializate, cerinta mentiunii facute pe spatele actiunii este fara
obiect, ramanand insa valabile toate celelalte conditii expuse mai sus. Cat priveste
certificatul de actionar (pentru societatile de tip inchis), respectiv extrasul de cont (pentru
cele listate) al cedentului, transmiterea lui nu produce nici un fel de efect, acesta
pierzandu-si valabilitatea dupa instrainare, cesionarului urmand sa ii fie emis (din oficiu
sau la cererea acestuia, conform actului constitutiv143) un nou document continand
mentiunile prevazute de lege, inclusiv datele de identificare ale acestuia din urma.
In ceea ce priveste actiunile la purtator, transmiterea dreptului de proprietate se face prin

simpla traditiune, ca in cazul tuturor titlurilor emise la purtator. In acest caz, societatea va
recunoaste drept actionar pe cel care se afla in posesia fizica a actiunilor, ceea ce inseamna
ca, pentru exercitarea drepturilor conferite de astfel de actiuni, titularul va trebui sa le
depuna la societate pentru a dovedi calitatea de a exercita aceste drepturi. Deci traditiunea
actiunilor este in primul rand o conditie de opozabilitate fata de societate si terti,
echivalenta cu inscrierea transferului asupra actiunilor nominative in registrul
actionarilor, proprietatea asupra lor putandu-se transfera insa si prin incheierea unui act
de cesiune.
Transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor calificate ca si valori mobiliare se

face conform Legii pietei de capital si a reglementarilor ASF date in aplicarea acesteia,
urmatoarele fiind principalele caracteristici ale operatiunilor (denumite tranzactii): (i)
partile nu se intalnesc si, de cele mai multe ori, nici nu se cunosc; (ii) tranzactiile se
realizeaza obligatoriu prin intermediari autorizati, societati de servicii de investitii
financiare; (iii) pretul se stabileste conform regulilor pietei iar (iv) valorile mobiliare se
afla depozitate si evidentiate la depozitarul central al pietei reglementate pe care se face
tranzactia.
Totalitatea transferurilor actiunilor144 de la detinatorii lor initiali reprezinta piata

secundara de capital. Din toate aceste transferuri, cele avand ca obiect valorile mobiliare
reprezinta piata secundara organizata, piata care este reglementata si supravegheata de
ASF. Spre deosebire de piata primara, care presupune o finantare a societatii emitente
deoarece banii proveniti din vanzarea titlurilor de participare reprezinta aporturi de capital
143
In cazul societatilor listate, extrasul este eliberat de depozitarul actiunilor (care indeplineste si functia
de registru), la cerere
144
Si obligatiunilor
51
social care intra in societate, piata secundara este cadrul institutional prin care detinatorii
titlurilor respective isi valorifica ceea ce pentru ei a reprezentat, la moment dat (momentul
subscriptiei sau dobandirii ulterioare), o investitie.
In cazul societatilor cu raspundere limitata, art. 202 din Legea societatilor comerciale
prevede cesiunea partilor sociale fara restrictii doar intre asociati. Transmiterea catre terti
este permisa numai daca a fost aprobata de asociatii reprezentand cel putin trei patrimi
din capitalul social. Aceasta aprobare rezida din caracterul intuitu persoanae al societatii
cu raspundere limitata. In cazul societatii pe actiuni de tip inchis, nu exista restrictii legale
privind libera circulatie a actiunilor insa ele pot fi stabilite pe cale conventionala (de
exemplu, prin actul constitutiv). Astfel de clauze sunt incompatibile cu statutul unei
societati listate ale carei actiuni, fiind calificate ca si valori mobiliare, sunt liber
transferabile (art. 215 din Legea pietei de capital).
52

Curs - Societățile Comerciale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Curs - Societățile Comerciale

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Curs – Societățile comerciale

1. Definitie, caracteristici, forme societare

Din punct de vedere institutional, societatea comerciala este un ansamblu (manunchi) de

Clasificarea societatilor comerciale:

1. In functie de intinderea raspunderii asociatilor:

2. In functie de existenta sau inexistenta caracterului intuitu personae1 al societatii:

3. In functie de modalitatea transferului titlurilor (in cazul societatilor de capitaluri):

- societati admise la tranzactionare (listate)

- societati de tip inchis

4. In functie de nationalitatea/cetatenia participantilor la capitalul social:

- societati cu capital integral romanesc;

- societati cu capital integral strain;

- societati cu capital mixt.

5. In functie de participarea sau nu a statului la capitalul social:

- societati cu capital integral sau majoritar de stat;

- societati cu capital privat.

Ultimele doua clasificari au o relevanta redusa deoarece societatea comerciala este

2. Infiintarea societatilor comerciale

In afara contractului, partile trebuie sa intocmeasca si un statut al societatii care cuprinde,

Actul constitutiv va cuprinde (art. 7 si 8 din Legea societatilor comerciale):

- forma juridica a soicietatii

- emblema societatii (facultativ)

- obiectul de activitate al societatii7

- clauze privind drepturile si obligatiile asociatilor

- clauze privind administrarea societatii

- alte clauze (privind lichidarea, privind eventualele sedii secundare etc.).

Identitatea asociatilor inseamna numele si prenumele, codul numeric personal, locul si

Obiectul de activitate este activitatea pe care societatea isi propune sa o realizeze pe

- documentul care atesta drepturile de folosinta asupra spatiilor cu destinatie de sediu

- declaratiile pe propria raspundere date de catre fondatori si de catre

- cazierul fiscal al asociatilor, actionarilor, administratorilor/membrilor directoratului,

- declaratia-tip pe propria raspundere privind autorizarea functionarii;

- pentru fondatorul persoana juridica - actul de inmatriculare, hotararea organului statutar

- copii dupa actele de identitate ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor

- declaratia in vederea inregistrarii fiscale;

- specimenul de semnatura al reprezentantilor legai.

In plus, pentru anumite societati, in functie de obiectul de activitate, este necesara si

- pentru bancile comerciale: autorizatia BNR

- pentru societatile de pe piata de capital (exceptand emitentii): autorizatia ASF

- pentru societatile de asigurare: autorizatia Comisiei ASF.

Inmatricularea societatii se dispune prin incheiere de catre judecatorul-delegat. In urma

Avand in vedere ca prin inmatriculare a dobandit personalitate juridica14, societatea este

numar minim de asociati este obligatoriu a fi indeplinite pe tot parcursul existentei

Consecintele dobandirii de catre societate a statutului de persoana juridica:

- existenta unui patrimoniu distinct de cel al asociatilor ei21

- obtinerea atributelor de identificare: (i) sediu distinct de cel al asociatilor ei (sediul

- posibilitatea de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii, intocmai ca persoanele

3. Constituirea capitalului social

Partea esentiala a unei societati comerciale, necesara intelegerii mecanismului de formare

3.1. Definitie. Caracteristici generale. Notiunea de titluri de participare

Detinerea de titluri de participare emise de o societate comerciala persoanelor confera

Asadar, titlurile de participare sunt titluri de valoare care constata o participare la

Conform Legii societatilor comerciale, titlurile de participare la capitalul social al unei

Capitalul social al unei societati nu se confunda cu patrimoniul societatii. Patrimoniul

3.2. Semnificatia capitalului social

3.2.1. Stabilirea structurii capitalului social

Structura capitalului social reprezinta distributia cotelor de participare ale tuturor

de aceasta participare (cota) - in principiu - asociatul isi exercita drepturile conferite de

3.2.2. Capitalul social - gajul general societar

Acest principiu presupune ca valoarea (bunurilor si sumelor) inregistrata in capitalul

Adunarea generala (extraordinara) trebuie sa hotarasca, ca urmare a scaderii activelor

3.2.3. Regimul juridic al bunurilor aduse ca aport la capitalul social

altfel, o astfel de interdictie ar echivala cu o scoatere din circuitul civil a aporturilor in

O alta consecinta a faptului ca in capitalul social se inregistreaza valori si nu bunuri ori

3.3. Capitalul social si valoarea societatii