Sunteți pe pagina 1din 5

STARILE AFECTIVE

Afectivitatea reprezintă un ecou al faptelor pe care le trăim, care


generează anumite conduite şi adaptează subiectul la viaţă şi la mediul exterior.

Este procesul psihic cel mai legat de personalitate, prin intermediul caruia
omul isi manifesta caracterul personal, ca existenta unica=> prin trasaturile sale
afective omul isi manifesta unicitatea sa in lume.

Functia reflectorie . Ca orice proces psihic si procesele affective dispun


de un continut reflectoriu propriu . Formularea data ceva mai inainte se cere s fi
adincita si explicata . Relatia subiectului cu obiectul nu este atemporata si a
patiala , ci se realizeaza intr-un timp si intr-un spatiu determinat . Corelarea
tuturor factorilor prezenti la un moment dat , da nastere la un anumit context ,
situatie , imprejurare de viata . Trairile afective reflecta , de fapt , nu relatia in
sine , ci relatia integrata si subordonata acestor situatii si imprejurari de viata ,
extrem de concrete si differentiate intre ele . Fiecare individ isi reflecta propriile
sale situatii si imprejurari de viata asa cum le-a trait , cum le traieste sau cum ar
dori sa le traiasca .

Functia adaptive reglatorie .Componenta afectiva a personalitatii nu se


epuizeaza in emotiile de moment , dinpotriva , ea are o consistenta si durabilitate
in timp , fapt care permite constituirea unor adevarate profiluri emotionale .
Aceste profiluri , mai ales ultimele doua , au ridicat problema rolului afectivitatii
in viata individului . Unii autori au considerat ca emotiile , prin starea de
agitatie difuza , prin intensitatea si desfasurarea lor tumultoasa deorganizeaza
conduita umana . Altii autori sustin , din contra , ca emotia prin mobilizaea
energeticaa intregului organism organizeaza conduita .

Procese afective sunt: = primare, complexe si superioare

I. Procese afective primare( innascute, primitive) –Se caracterizeaza


prin nivel foarte scazut de constientizare sau intelectualizare; ca si
traire sunt destul de intense, slab organizate, mai putin elaborate
cultural, tind sa scape de sub controlul constient.
Categoriile care fac parte din aceasta grupa:

1
a)      tonul afectiv al proceselor cognitive – reactiile emotionale ce insotesc si
coloreaza afectiv orice act de cunoastere. Astfel orice senzatie, amintire, etc
traieste o stare emotionala( ne place sau nu).
b)      trairile afective de provenienta organica – functionarea buna genereaza stari
de confort
c)      starea de afect – o puternica incarcatura emotionala, cu un debut brusc si
desfasurare furtunoasa, cu modificari mimico-pantomimice si neurovegetative
(tahicardie, oscilatii tensionale, ploare/imbujorare etc.).
- starea de furie, manie = reactie emotionala primitiva = capacitate scazuta de
coordonare a raspunsurilor, printr-o inalta tensiune afectiva, ce limiteaza campul
constiintei la acel eveniment conflictual.
- forme afective simple, primitive, foarte impulsive, foarte intense, puternice, chiar
violente, de scurta durata, cu aparitie brusca si desfasurarea impetuoasa. Ex,
groaza, mania, frica, spaima, accese de plans zgomotos, ras in hohote.
- trebuie diferentiata de starea de afect patologica= se tulbura luciditatea
constientei, pacientul pierzand discernamantul

II. Procesele afective complexe – beneficiază de un grad mare de


conștientizare și intelectualizare
Emoţiile sunt procese afective complexe.

1. Emoțiile curente: bucuria, tristețea, simpatia, antipatia, entuziasmul,


admirația, disprețul speranța, deznădejdea, dezgustul, etc.

- Emotia = dispune de un sistem motivational mai complex; presupune


mecanismele elaborate in viata
- Emotiile = sunt stari tipice si particulare , ce exprima rasunetul afectiv
dintre subiect si obiecte
- Au o manifestare spontana, brusca sau de lunga durata.

Pot fi: - pasive=> emotii pozitive: placere, satisfactie, bucurie


- active => emotii negative: neplacere, tristete, frica

- Isi mentin intotdeauna caracterul obiectual

2
- Dupa tonalitatea lor, pot fi:

- stenice: maresc capacitatea de efort psihic

- astenice: scad capacitatea de efort psihic.

- emotiile dominante=> starea afectiva a individului


2. Emoțiile superioare:
- legate de activitatea individului;
- când coincid cu situațiile de viață, asistăm la acumulări și sedimentarea lor
treptată, fapt care generează stări emoționale discordante.
- conflictul dintre așteptările și obișnuinţele emoţionale, pe de o parte, și
caracterul inedit al situaţiilor cu care ne confruntăm, pe de altă parte, produc
șocul emoţional. Spre deosebire de afecte, ele se supun în mai mare măsură
învăţării, existând chiar o formă de învăţare numită învăţare afectivă.
-

Dispoziţiile afective – sunt stări afective generale ce reflecta starea de


functionalitate a organismului; sunt de durata si cu intensitate medie;
- Este rezultanta tuturor impulsurilor extero-, intero- si proprioceptive
constientizate/ insuficient constientizate=> dispozitia este determinata de
gradul de adaptare la ambianta si de starea subiectiva precedenta.
- Spre deosebire de emoţii, care au o orientare precisă, ele sunt mai vagi.
Dacă dispoziţiile afective se repetă, se pot transforma în trăsături de
caracter.
- Firile închise, taciturne, anxioase, mohorâte, blazate, ca și cele deschise,
bine dispuse, vesele, entuziaste, se formează prin repetarea și prelungirea
în timp, în personalitatea individului, a dispoziţiilor afective trăite de
acesta în existenţa personală.

III. Procesele afective superioare sunt sentimentele și pasiunile.


1. Sentimentele = sunt trăiri emotionale complexe, stabile si generalizate;
- Realizeaza trairea raportului insului cu ambianta.
- Pot influenta conduita, angajand insul pe latura volitionala
- In forma lor superioara se manifesta prin sentimente de: prietenie,
dragoste fata de colectiv, de patrie, sentimente etice, estetice etc.
- Sunt trairi afective intense, de lungă durată, relativ stabile, specific
umane, condiţionate social istoric.
- Sentimentele cum ar fi dragostea, gelozia, ura, admiraţia, îndoiala,
recunoștinţa, includ elemente de ordin intelectual, motivaţional, voluntar
și caracterizează omul ca personalitate.
- Sentimentele se nasc din emoţii, dar nu trebuie reduse la acestea.

3
- Sentimentul este o emoţie repetată, oscilantă și abia apoi stabilizată și
generalizată. Sentimentul este o emoţie care persistă în timp și rezidă la
diverși factori perturbatori.
Particularitatile sentimentelor
   1.      Reciprocitate – cand persoanele manifesta acelasi tip de sentiment.
   2.      Contrariere – atunci cand persoanele manifesta unul fata de altul
sentimente opuse.
    1.      Unilatiralitate – o persoana manifesta un anumit tip de sentiment, reactia
fiind indiferenta.
    2.      Sentimentele pot fi motive al actiunilor si comportamentelor umane.

Tipurile de sentimente
     1.      Sentimente intelectuale – curiozitatea, tendinta spre nou, adevar, cercetare.
Se formeaza doar in procesul cunoasterii.
     2.      Sentimente estetice – admiratia, tendinta spre frumos, tendinta spre
craetivitate, original. Apar in procesul reflectarii frumosului din viata, natura,
societate.
     3.      Sentimente morale – patriotismul, datoria, sentimentul civic, sentimentul
coligelitatii.
4.   Sentimentele eului – atitudinea persoanei fata de sine (amorul propriu,
sentimentul de inferioritate, superioritate, autosuficienta).

2. Pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate și


generalitate foarte mare, atrăgând întreaga personalitate.
- se deosebesc de sentimente prin amplitudinea mai mare a trairii, prin angajare
mai puternica
- sunt puternic instrumentate volitional.
- Genereaza impulsuri spre activitate

EXPRESIILE EMOŢIONALE
Emoţiile umane precum: bucuria, tristeţea, mânia, frica, dezgustul,
surpriza etc, la om sunt însotite de manifestări fiziologice si comportamentale.
În măsura în care acestea devin evidente și pentru ceilalţi, putem vorbi de
expresii emoţionale.
Expresiile emoţionale se referă la capacitatea proceselor afective de a se
exterioriza, de a putea fi „văzute”, „citite”, „simţite”. Exteriorizarea,
manifestarea în afară, se realizează prin intermediul unor semne exterioare care
poartă denumirea de expresii emoţionale. Cele mai cunoscute expresii
emoţionale sunt: mimica, pantomimica, modificările de natură vegetativă ,
schimbarea vocii.

4
Mimica – ansamblul modificărilor expresive la care participă elementele mobile
ale feţei: deschiderea ochilor, direcţia privirii, poziţiile succesive ale
sprâncenelor, mișcările buzelor, prin intermediul cărora exteriorizăm bucuria,
suferinţa, mâhnirea, descurajarea, indignarea, sfidarea, surpriza.
Pantomimica – ansamblul reacţiilor la care participă tot corpul: ţinuta, mersul,
gesturile; mersul săltăreţ trădează bucuria, buna dispoziţie, pe când mersul încet
arată supărarea, tristeţea.
Modificările de natură vegetativă – amplificarea sau diminuarea ritmului
respiraţiei, vasocontracţia, vasodilataţia, creșterea conductibilităţii electrice a
părului, hiper sau hipotonusul muscular, modificarea compoziţiei chimice a
sângelui sau a hormonilor soldate cu paloare, înroșire, tremurături, lacrimi,
transpiraţie, gol în stomac.
Schimbarea vocii – a intensităţii, ritmului vorbirii, intonaţiei, timbrului vocii;
după intonaţie, un „da” poate fi mult mai negativ decât un „nu”.

Expresiile emoţionale îndeplinesc roluri importante în comportamentul


omului, dintre care mai semnificative sunt:
 Rol de comunicare – transmitere în exterior a sttărilor interioare;
 Rol de influenţare a conduitei - o persoană poate plânge pentru a impresiona,
a obţine mângâierea, acordul sau a ceea ce și-a propus; o alta manifestă temeri
pentru a se asigura de ajutorul cuiva;
 Rol de autoreglare în vederea adaptării mai bune la situaţiile cu care ne
confruntăm – plângem în situaţii triste, râdem în cele vesele;
 Rol de contagiune – de a se transmite și de a trezi reacţii similare și la alte
persoane, prin aceasta întărindu-se forţa lor de coeziune sau de dezbinare a
membrilor grupurilor;
 Rol de accentuare sau de diminuare a însăși stării afective – plângând ne
putem „descărca”, elibera sau dimpotrivă, „încărca” afectiv.

Identificarea și descifrarea corectă a expresiilor emoţionale ne ajută să


comunicăm mai bine cu ceilalţi.