TULBURARI ALE AFECTIVITATII

Afectivitatea este considerată patologică dacă starea afectivă este:

• prea intensă

• scăzută

• absentă

Tulburarile afective au fost apreciate dupa urmatoarele criterii(trasaturi):

- Polaritatea (natura) = tendinţa proceselor afective de a gravita în jurul

polului pozitiv sau negativ, apare ca urmare a satisfacerii sau
nesatisfacerii diferenţiate a trebuinţelor şi aspiraţiilor individuale; De
obicei , procesele procesele afective sunt cuplate doua cate doua in
perechi cu elemente contrare : bucurie –tristete , simpatie – antipatie
- Intensitatea - indică forţa, tăria, profunzimea de care dispune la un
moment dat; trăirea afectivă. Exprimă atât valoarea afectivă a obiectului şi
semnificaţia lui în raport cu trebuinţele acestuia, cât şi capacitatea afectivă
a subiectului.

Creşterea intensităţii se obţine prin schimbarea semnificaţiilor afectogene

ale obiectului, nu prin repetarea stimulului, fapt care ar duce la tocirea
afectivităţii.

- Forta
- Labilitatea
- Continutul
- Adecvarea motivationala/motivarea deliranta

Tulburarile pot fi: cantitative(hiper- si hipotimiile) si calitative (paratimiile).

I. TULBURARI CANTITATIVE
- Depresia nu este o hipotimie = starea afectiva este de fapt o reactie,
implicand o atitudine fata de o situatie stresanta/imaginara=> depresia
realizeaza o incarcare afectiva cu un continut negativ.
1. Hipotimia - o scădere în grade variabile a tensiunii afective şi a elanului
vital până la apatie şi indiferenţă.
- Se caracterizează prin expresivitatea mimică redusă.

1
 - Se întâlneşte în retard, stări de deteriorare cognitivă, TCC, stări
confuzionale, stări de surmenaj, depresii.

2. Atimia – scaderea foarte accentuată a tonusului afectiv şi a capacităţii de

rezonanţă afectivă la ambianţă, ilustrand stari somatice/psihice grave.
• Se caracterizează printr-o inexpresivitate mimoco-pantomimică.
• Se întâlneşte în demenţe, stări confuzionale grave, catatonii.
• in schizo= caracter aparent

3. Apatia – lipsă de tonalitate afectivă şi interes faţă de propria persoană şi

ambianţă; este un concept sinonim cu atimia.

4. Hipertimii – pot fi pozitive/negative

a. Hipertimii pozitive:
sunt stările afective care sunt agreabile: euforia, veselia, râsul, bucuria.

 EUFORIA - se caracterizaeză printr-o încărcătură afectivă pozitivă,

exagerarea dispoziţiei în sensul veseliei, stării de bine general, de
sănătate, de putere, însoţite de fugă de idei, logoree, mimică
expresivă bogată, gestică amplă, tendinţa de supraapreciere a
propriei persoane. => totul i se pare posibil
- Persoana este încrezătoare, comunicativă, are o stare de bună dispoziţie,
bucurie, veselie care sunt patologice, adică anormale prin intensitate sau
durată. Această stare poate avea un debut nemotivat şi poate şi nepotrivită
situaţiei. Se asociază cu sentimente de optimism, triumf, viziune în „roz a
lumii”.
- Se întâlneşte în: - sub forma frusta: intoxicaţii uşoare cu alcool, cafea,
tutun, stari nevrotice prin suprasolicitare, in stari subfebrile
-in forma ei autentica: fazele maniacale ale psihozei
maniaco-depresive
- cu aspecte particulare: boala hipertonica, in demente
senile, vasculare, traumatice

- euforia autentica trebuie diferentiata de rasul spasmodic al pseudobulbarilor, si

mai ales de Moria.

2
 MORIA - este caracteristică tumorilor de lob frontal când există mare
discrepanţă între starea somatică care este foarte afectată şi starea afectivă
(pacientul este vesel).

b. Hipertimia negativa: - Sunt stările afective care sunt dezagreabile:

depresia, disforia, anxietatea.

 DEPRESIA - se caracterizează printr-o trăire puternică, participare

afectivă intensă, cu sentimentul durerii morale, al inutilităţii şi
devalorizării.
- In general este persistenta si evolueaza in platou
- Se caracterizează prin dispoziţie deprimată, ideaţie lentă, cu conţinut trist,
dureros, se exteriorizează pe plan motor prin inhibiţie marcată, mimica şi
pantomimica sunt în concordanţă cu trăirea afectivă: fruntea încreţită în
omega melancolic, comisurile bucale coborâte, braţele cad pasiv pe lângă
corp.
- Depresivul intrezareste nenorocirea, prevesteste de rau
- Nu trebuie confundata cu reactia de deprimare determinate de situatii de
doliu, insuccese, deceptii = care sunt de scurta durata

 ANESTEZIA PSIHICA DUREROASA - bolnavul invocă faptul că

nu se mai poate bucura, întrista, înduioşa.
• Este durerea morală a bolnavului care conştientizează slăbirea sau
pierderea capacităţii de rezonanţă afectivă si sufera ca nu poate suferi, ca
nu poate trai afectiv relatiile cu cei din jur.
Se întâlneşte în fazele tardive ale unor depresii, în sindroamele de
depersonalizare şi derealizare, în unele forme de debut ale schizofreniei.

Depresia si unele trairi din anstezia psihica dureroasa – culmineaza=>

raptus melancolic = agitatie psihomotorie, acte impulsive de
auto-/heteroagresiviate( sinucideri, omucideri)

 ANXIETATEA - este o „teamă fără obiect”; frecvent insoteste

starile depresive.
- Se manifestă prin nelinişte psihică şi motorie cu răsunet neurovegetativ
(palpitaţii, tulburări vasomotorii, oscilaţii tensionale, transpiraţii).

3
- Este proiectata in viitor, viitor pe care insul il considera incarcat de
surprize negative
- Trebuie diferentiata de anxietatea fireasca, normala( anxietatea patologica
se deosebeste cantitativ prin: exces, durata si intensitate)
- Se poate manifesta sub formă paroxistică (atacul de panică) sau
generalizată, latentă.
- În cazul în care anxietatea are un acompaniament somatic resimţit printr-o
senzaţie penibilă de disfuncţie a unui organ (constricţie laringiană,
toracică, precordialgii, etc) se numeşte angoasă.
- Angoasa face trevere spre fobie( teama cu obiect precizat)

 LABILITATEA AFECTIVA ( versatilitatea timica) - se

caracterizează printr-o trecere facilă de la o stare sufletească la alta,
alternanţa dispoziţiei între euforie şi depresie sau chiar mânie;
variatiile se intind de la polul pozitiv la cel negativ.
• Această trecere se realizează fără motive, brusc, la stimuli ambientali
minori sau chiar în absenţa acestora.
• Se întâlneşte în manie (tristeţea are un caracter efemer şi superficial) si in
unele psihopatii, unde modularea afectiva este univoca starii afective a
celor din jur (poikilotimie).

 INCONTINENTA AFECTIVA - este forma extremă a labilităţii

afective – se caracterizează prin trecerea rapidă sau incoercibilă de
la o stare emoţională la opusul ei. => in fazele avansate ale
arteriosclerozei cerebrale.

 DISFORIA - dispoziţie depresivă, anxioasă, de rău general, de

discomfort somatic, de nelinişte care asociază logoree, excitabilitate
crescută, impulsivitate, comportament coleros.
• Individul este morocănos şi ursuz.
• Se întâlneşte frecvent pe lângă tulburările depresive, la alcoolicii cronici,
în perioade de abstinenţă ale toxicomanilor.

4
 II. TULBURARI CALITATIVE - PARATIMIILE

- Paratimiile se caracterzizeaza prin reactii afective aberante si inadecvate,

uneori paradoxale fata de motive/ evenimente( o situatie negativa intampinata cu
veselie)

1. Inversiunea afectivă - bolnavul dezvoltă o stare de ostilitate faţă de

persoanele pe care înainte de îmbolnăvire le-a iubit, sau pe care în mod
firesc ar trebui să le iubească (părinţi, fraţi, copii).
• Poate fi însoţită de un comportament heteroagresiv.
• Se întâlneşte în schizofrenie, delir de gelozie.

2. Ambivalenţa afectivă - pacientul trăieşte concomitent sentimente

contrarii (dragoste-ură, atracţie-repulsie) faţă de aceeaşi persoană sau
situaţie.
• Este caracteristică schizofreniei.