Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Depun prezenta cerere în două exemplare, unul pentru instanţă şi unul pentru a fi comunicat
pârâtei, ambele exemplare fiind însoţite de un set de înscrisuri în fotocopii certificate pentru
conformitate cu originalul.
|
Semnătura i
COMENTARII
Reclamant 1 . Calitate procesuală activă (de reclamant) în astfel de litigii are salariatul căruia
i-a fost
suspendat contractul individual de muncă.
Pârât 2. Calitate procesuală pasivă (de pârât) are angajatorul care a dispus măsura
suspendării.
prin care ia act de suspendarea de drept a contractului, însă în această ipoteză, data de la care
operează suspendarea nu e cea care constituie data emiterii deciziei, ci data la care s-a produs
evenimentul care generează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 50 CM (Legea nr. 53/2003).
Codul muncii (Legea nr. 53/2003)
Art. 50. Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de
muncă;
c) carantină;
d) efectuarea serviciului militar obligatoriu;
e) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată
durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
f) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în
sindicat;
g) forţă majoră;
h) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură
penală;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
! Pe perioada în care salariatul se află în imposibilitate să presteze muncă din motive indepen-
dente de voinţa sa, contractul individual de muncă este suspendat de drept, situaţie în care,
pentru aceeaşi perioadă, suspendarea facultativă prevăzută de art. 52 alin. (1) Ut. c) CM nu
poate opera (C.A. Timişoara, s. civ. - complet litigii mun. şi asig. soc., decizia nr. 831 din 5
aprilie 2006, portaijust.ro).
! Pe perioada în care contractul individual de muncă al salariatului este suspendat de drept,
salariatul nu poate fi concediat ori sancţionat, după cum angajatorul nu poate nici să modi-
fice unilateral contractul individual de muncă, dispunând retrogradarea, ca sancţiune disci-
plinară. Incapacitatea temporară de muncă a salariatului intervenită după efectuarea cerce-
tării disciplinare constituie o împrejurare de natură să-l împiedice pe angajator să aplice
sancţiunea disciplinară. Chiar dacă, în cazul aplicării altei sancţiuni decât concedierea disci-
plinară, Codul muncii nu conţine o dispoziţie similară celei prin care este interzisă conce-
dierea salariaţilor pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medi-
cal, conform legii, se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 50 CM, împlinirea termenului de
30 de zile prevăzut de art. 268 alin. (1) CM se prorogă până la încetarea cauzei de suspen-
dare a contractului individual de muncă (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig.
soc., decizia nr. 2422 din 10 aprilie 2009, în Codul muncii adnotat, voi. I, p. 344-345).
Suspendare
facultativă 5. Suspendarea facultativă, lăsată la alegerea părţii interesate, poate avea drept iniţiator
fie angajatorul, fie salariatul, în condiţiile reglementate expres în dispoziţiile art. 51 şi art. 52 CM
(Legea nr. 53/2003).
• În ipotezele enumerate în art. 51 alin. (1) Ut. a)-d) este necesar ca salariatul să încunoştinţeze
angajatorul despre intenţia sa de suspendare a contractului individual de muncă printr-o cerere de
acordare a concediului. Odată formulată o astfel de cerere, angajatorul nu poate refuza solicitarea
salariatului, opţiunea în raport de suspendarea contractului aparţinând exclusiv salariatului,
în aceste cazuri, angajatorul emite, de regulă, o decizie în care este înscrisă perioada suspendării
contractului.
Angajatul poate cere oricând ca angajatorul să reia raporturile de muncă suspendate, chiar
înaintea epuizării intervalului prevăzut în decizia de suspendare.
! Este nulă decizia de concediere în cazul în care angajatorul a nesocotit prevederile
legale privind imposibilitatea desfacerii contractului individual de muncă pe perioada
cât salariata se află în concediu pentru creşterea copilului de până la 2 ani, iar
desfacerea contractului individual a avut loc numai o zi înainte de împlinirea acestei
perioade, aspect nejustificat în niciun fel de atitudinea angajatorului (Trib. Olt, s. civ.,
sentinţa nr. 132 din 17 martie 2005, portal.just.ro).
• Pentru ipoteza prevăzută la art. 51 alin. (1) Ut. e) CM (Legea nr. 53/2003), este
necesar ca sala- riatul să aducă la cunoştinţa angajatorului respectiva împrejurare, să o
probeze cu înscrisuri în mod corespunzător şi apoi să solicite, prin cerere scrisă,
suspendarea contractului individual de muncă. In absenţa acestei solicitări, angajatorul
nu poate decide suspendarea contractului individual de muncă, chiar şi în ipoteza în care
salariatul îi aduce la cunoştinţă împrejurarea exercitării unor funcţii elective, în cadrul
organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata
mandatului sau angajatorul află din alte surse de informare despre această împrejurare.
În eventualitatea în care salariatul solicită suspendarea, angajatorul emite o decizie
de suspen- dare în care nu este absolut necesar să înscrie perioada suspendării, fiind
suficientă referirea ladurata mandatului electiv.
• În cazul participării la grevă, este evident că salariatul nu formulează în scris cerere
de suspendare a raporturilor de muncă, însă această manifestare de voinţă în sensul
suspendării efectelor contractului individual de muncă rezultă implicit din participarea
la grevă. În consecinţă, nici angajatorul nu este obligat să emită o decizie de suspendare
contractului, dar are posibilitatea legală, coroborând textele art. 51 alin. (1) Iit. f) cu art.
42 alin. (2) CM (Legea nr. 53/2003), să nu plătească drepturile salariale pe toată durata
grevei. Ca opinie separată, consider greva ca o împrejurare care atrage de drept
suspendarea contractului [pentru detalii în legătură cu instituţia grevei, a se vedea
infra, p. 335-349].
Este de subliniat că textul art. 51 alin. (1) lit. f) CM (Legea nr. 53/2003) are în vedere
ipoteza grevei legale [motiv pentru care ar fi fost mult mai potrivită reglementarea
grevei drept cauză de suspendare a contractului individual de muncă în textul art. 50
CM (Legea nr. 53/2003)], iar nu a celor ilegale, cum este cazul grevei spontane, care, în
caz de participare a salariatului, nu conduce la suspendarea efectelor contractului
individual de muncă, ci la posibilitatea declanşării cercetării disciplinare prealabile
pentru abateri disciplinare de la disciplina muncii.
• În ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 51 alin. (2) CM (Legea nr. 53/2003),
măsura suspendării contractului individual de muncă apare ca o sancţiune, lăsată la
libera apreciere a angajatorului, pentru a sancţiona o anumită conduită a salariatului. în
această situaţie suspendarea intervine doar formal ca urmare a „iniţiativei" salariatului,
ilustrată de absenţele nemotivate ale acestuia, măsura fiind rezultatul aprecierii
angajatorului. De aceea, includerea acestei ipoteze între cazurile de suspendare din
iniţiativa salariatului este, în bună măsură, improprie, pentru că termenul de „iniţiativă"
folosit în textul art. 51 alin. (1) CM (Legea nr. 53/2003) trebuie interpretat ca o
propunere sau conduită licită a salariatului.
Or, lipsa de la serviciu, concretizată în absenţele nemotivate constatate de angajator, nu
poate fi considerată ca o iniţiativă licită, ci, mai degrabă, ca o conduită
necorespunzătoare ce poate duce la aplicarea unor sancţiuni. Din acest motiv, acest
temei de suspendare a contractului individual de muncă ar fi fost mai potrivit să fie
reglementat în textul art. 52, care enumeră situaţiile în care iniţiativa suspendării
efectelor contractului individual de muncă poate aparţine angajatorului.
10. CONTESTAREA SUSPENDĂRII CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ
! Potrivit art. 52 alin. (2) CM, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva
salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia
deţinută, dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută
anterior şi i se va plăti o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit
pe perioada suspendării contractului. Insă, cât timp nu există o hotărâre judecătorească
definitivă prin care să se stabilească nevinovăţia salariatului, cererea acestuia de a i se plăti
despăgubiri pe perioada suspendării contractului de muncă este prematură (C.A. Bucureşti,
s. a VIl-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia nr. I88I/R din 1 iulie 2005, în C.P.j.
2005-2006, p. 55-57).