Din School mentor Handbook 1993

Hagger et al. Kogan Page

Capitolul 5

ÎNCEPUTUL PRACTICII: ACCESUL LA CUNOŞTEREA

PROFESIONALĂ.
Studenţii practicanţi au mult de învăţat din observarea mentorilor şi colegilor, dar se pare ca,
cu cât predarea este mai dibace cu atât pare totul mai uşor, dar pentru observatori este mai greu să
aprecieze complexitatea clasei şi sa înţeleagă cum se ajunge la succes. Se poate ca ei să înţeleagă greşit
ceea ce se petrece dacă nu concepi clasa şi predarea aşa cum o face profesorul. Ei pot totuşi înţelege
pe deplin o anume lecţie dacă, după observare, au ocazia să discute despre lecţie cu profesorul. Profesorul
are ocazia să discute despre activităţile şi desfăşurarea lor conform planului şi strategiilor folosite
pentru a depăşi greutăţile de care se loveşte în predare. Una din cele mai valoroase cai prin care
puteţi ajuta studenţii practicanţi să înţeleagă complexitatea predării şi să înveţe mai mult despre măiestria
profesorală, strategiile şi realizările din clasă este observarea urmată de discuţii.

IMPORTANŢA OBSERVĂRII URAMATE DE DISCUŢIE

Observarea fară discuţie

Imaginaţi-vă scena:
O clasă a IX-a. Elevii aranjati in grupe de câte 4 (patru) sau 5(cinci) încearcǎ sǎ
pǎtrundǎ în noţiunea de STANDARD ENGLISH. În fiecare grup, unul din elevi conduce discuţia in
timp ce altul inregistreazǎ concluziile grupei.
Profesorul trece de la o grupă la alta, alteori este in spate sau într-o parte a clasei, privind. Toti
elevii lucrează, iar zgomotul este destul de mic.
Pentru observator - în special unul fară experienţă - ar fi uşor să creadă că învăţarea din timpul
lecţiei nu are nimic în comun cu profesorul şi că pur şi simplu el are norocul să lucreze cu elevi atât de
motivaţi şi disciplinaţi.
Dar este mai mult decât învăţare ceea ce se petrece în clasă. Profesorii cu experienţă fac să
pară totul mai uşor: problemele sunt anticipate şi, datorită strategiilor urmărite, evită sau previn aceste
probleme.

Măiestria profesorilor

Profesorii înşişi sunt înclinaţi să ia unele din tacticile predării ca atare. Când, de exemplu, sunt
asemănaţi cu aşa-zişii observatori, au tendinţa să înlăture predarea zilnică folosind scuza unor lecţii
obişnuite, cu puţin interes pentru observare (de fapt ceea ce pare obişnuit, familial, rutină în predarea unui
profesor cu câţiva ani de experienţă, în clasă, poate fi o sursă de nelinişte pentru profesorul începător) .
In acelaşi mod, un răspuns uzual dat unui observator care comentează reuşita unei lecţii este de
a da credit elevilor - "Sunt elevi buni, n-au nevoie de predare".
Profesorii sunt obişnuiti să aibă discuţii despre predare în general, despre elevi, despre scoală,
etc.dar foarte rar discuta despre cunoştinţe şi despre priceperea dobânditǎ prin experienţǎ ce îi duce la practica
de zi cu zi. Totuşi, una dintre cele mai valoroase surse de cunoaştere pentru studenţii practicanţi este
cunoaşterea a ce se găseşte in adevărata practică a profesorului.
 Studenţii practicanţi deci, au nevoie de ocazii pentru a ajunge să vadă ceea ce este în spatele
lecţiilor observate, să înţeleagă cum a văzut profesorul o anumită lecţie şi de ce a procedat ca atare.

DE CE ?
Avantajele pregǎtirii practice
Acest tip de observare urmatǎ de discuţii concentrate pe specificul lecţiei observate pot
da studentilor practicanţi ocazia pǎtrunderii în cele mai mici aspecte ale predǎrii.
Este chiar valoros sǎ le oferi multele aspecte pe care profesorii le au in vedere. Iatǎ
comentariul unui mentor dupǎ un numar de observaţii.
- Ele l-au ajutat pe Paul sa inteleagǎ cǎ ceea ce a facut in timpul lecţiei a depins de foarte
multe lucruri – clasa, strategiile folosite in predare, tipul lecţiei precedente, totul, inclusiv vremea;
l-au ajuat sa vada cât de abil şi atent trebuie sa fii la tot ce se petrece in clasǎ.
Urmatoarele extrase din patru conversaţii lungi dintre studentul practicant si profesor nu
justificǎ mǎiestria mentorilor, dar sunt folositoare pantru a ilustra natura acestei discuţii avute in
urma observarii lectiei.
EXEMPLU: Complexitatea unei predǎri obişnuite

1. Studentul- Am observat că instructiunile erau extrem de clare.

Mentor:- Draguţ.... pentru că în timp ce le scriam pe tablǎ şi le ştergeam tocmai mǎ
gândeam cǎ nu era modul ideal de lucru. Da, dar sper- in special la aceasta clasǎ-cǎ trebuie sǎ le
sune totul foarte clar în legătura cu ceea ce au de facut. Sunt elevi în clasă care iau totul foarte
uşor şi uitǎ.Pentru ei scriu pe tablǎ (1,2, 3 ceea ce au de facut) ca ei sǎ citeascǎ şi astfel nimeni sǎ
nu mai uite .
2. Studentul:- Aţi putea să-mi spuneţi dacǎ a ieşit aşa cum aţi dorit- adicǎ exact dupǎ
plan?
Mentor:- I
Într-o situaţie ca aceasta, in momentul acela chair aşa am vrut sǎ fie. Este ultima parte
şi nu sunt interesaţi sǎ citeascǎ notiţele in mod serios. Dar eu am vrut sǎ lucrez cu acele
documente cu ei, şi ca urmare am predat aşa. Într-o altǎ situaţie, în împrejurǎri diferite, nu le-aş fi
cerut sǎ lucreze pe grupe, daca ar fi fost prima orǎ vinerea.
3. Studentul:- M-a interesat mult discuţia elev - elev care cred eu a fost foarte bună şi
este prima datǎ când am văzut elevii împărţiţi aşa şi discutând timp de 15 minute.
Profesor:-Multumesc. Bine, ideea a fost pentru că era o temǎ nouă-diagramele VENN-
şi am încercat sǎ le găsesc o formǎ nouǎ pentru acest tip de informaţie. Aş fi putut să spun ceea ce
am spus la început, dar am simţit că ei trebuie să gândească, chiar ei, şi singurul mod de a câştiga
prin asta cred cǎ e să 'pasezi' ideile de la unul la altul pentru că este foarte greu- oricum ei
consideră acest lucru destul de greu. Dar chiar mai greu e să stai nemişcat şi sǎ-ţi spui: N-am
nicio idee. Câţiva au venit cu idei deoarece au fost capabili să se întrebe unii pe alţii.
4. Studentul:- Prima intrebare, şi cred cǎ este foarte important - cum v-aţi asigurat un
climat de linişte, cand aţi pus întrebarea, ştiţi, setul de întrebări?
Mentorul:- Cred cǎ depinde de multe reguli stabilite chiar de la început cu oricare grup.
Adică, trebuie să decideţi ce fel de atmosferă şi ce comportare veti accepta sau sunteţi pregătit să
acceptaţi din partea clasei pe tot timpul predării. Şi trebuie stabilit acest lucru încǎ de la început
deşi este multǎ muncǎ; cu adevarat e muncǎ grea la inceputul fiecarui curs să explici regulile şi să
le reaminteşti in orice ocazie. Cred că aţi observat că eu le-am amintit încǎ de la început că
singurul mod acceptat de a-şi impǎrţi contribuţiile a fost individual, iar ei să ridice mâinile şi să
aştepte sa fie întrebaţi.
 Observaţia urmatǎ de discuţie poate ajuta la înţelegerea procesului predării, in aşa fel încât diferitele
aspecte sǎ devina invaţabile.
 Exemplu: înţelegând cum
O studentă a dorit să poată crea o atmosferă de lucru foarte calmă ca cea realizată de
mentorul ei. Ştia cum trebuie sa fie această atmosferă, dar n-avea habar cum a fost realizată şi
deci nici cum se ajunge la ea.
Intr-o discuţie cu mentorul ei după oră, a aflat cǎ mentorului ei i-a luat mult timp sǎ
stabileascǎ modaliǎţtile de comportare în clasǎ şi o considerase o prioritate la inceputul anului, cǎ
ţinea clasa sub control, pentru că si-a dat seama că elevii ar putea avea anumite manifestari; că a
lucrat cam mult cu un elev care lipsise la ceea ce mentorul considerase miezul lecţiei. Aceste
aspecte şi multe altele l-au ajutat pe student să vadǎ ce se afla in spatele atmosferei pe care o
dorea în clasă şi acum a aflat cum să o realizeze. Dându-i studentului posibilitatea sǎ-şi punǎ
intrebarea DE CE?, acesta ajunge la înţelegerea lui CE si CUM?

Exemplu: Descoperind DE CE?

Un student la ştiinţe a fost uimit de faptul că la o anumita clasa a XI-a mentorul termina
fiecare lecţie cu un test de ortografie. A presupus că mentorul era foarte îngrijorat de ortografia
elevilor, şi a rămas surprins să afle ca erau folosite ca mecanisme de control la o clasǎ care scria
neîngrijit. La sfârşitul unei perioade profesorul a folosit testul ca să ţină ritmul lecţiei pânǎ la
sfârşit, să asigure finalul in ordine şi sǎ se asigure că elevii ştiu să ortografieze cuvintele cheie.

Câştigul pentru sine

Dacǎ te gândeşti la predare în felul acesta sunt de apreciat capacităţile pe care le ai. Te
poate încuraja să construieşti mai departe, să cizelezi tehnicile şi să găseşti noi moduri. In
continuare sunt date comentariile a doi mentori entuziaşti înainte de practica pedagogică.
Exemplu: Recunoaşterea şi dezvoltarea propriilor capacitaţi
1. Discuţia după lecţie despre ceea ce am încercat să realizez, de ce am fost mulţumit,
mă ajută să mă autoevaluez. Este mai uşor acum să ma autoanalizez şi chiar mai
mult, mă interesează analiza propriei mele predări şi cred ca sunt mai bun la asta.
2. Sunt cu mult mai interesat în dezvoltarea propriei mele practici la clasă, tocmai
datorită discuţiei mele cu studenţii. Înainte, nici nu realizam acest lucru şi
pierdusem multe aspecte din vedere. Oricum cred că pur şi simplu îmi place să privesc
înapoi la lecţie şi să mă gândesc la ce s-a petrecut.

Beneficii pentru colectivul de profesori şi facultate

Procedând aşa cu studenţii,îl poate ajuta pe mentor şi pe colegii de facultate să înveţe unii
de la altii. Accentuând şi ideea atmosferei deschise în care se poate vorbi despre predarea unei
anumite lecţii, te poate ajuta să priveşti lecţia ca pe o experienţă în care fiecare învaţă unul de la
altul.
Exemplu: Incurajarea discuţiei deschise
După un timp, felul în care lucrezi cu studenţii se poate răsfrânge asupra felului în care
lucrezi cu alţi profesori. Ne-am obişnuit să vorbim despre predare cu studenţii şi ni se pare natural
să vorbim despre acest lucru si cu alţi profesori — despre strategii specifice, care au fost punctele
forte şi cele slabe, am devenit mult mai conştienţi la ce sunt unii mai buni şi mult mai deschişi in a
cere ajutorul unii de la altii.

PREGĂTIREA STUDENŢILOR PRACTICANŢI

Înţelegerea faţa de studenţii practicanţi

După cum am discutat în Unit2, Observarea, studenţii practicanţi au mare nevoie de
îndrumare in vederea oricărei forme de observare. Aceasta in mod deosebit când ei au un rol
extrem de important in întregul proces. Felul în care studenţii discută după observaţie, este foarte
diferit de capacitatea profesorului de a dezvălui ceea ce este în spatele lecţiei. Pentru a-i ajuta să
aprecieze valoarea acestui tip de observare, merită să discutăm cu ei despre natura predării şi
procesele împlinite în învăţare în timpul predării. Pentru a învăţa din măiestria dumneavoastră şi a
altor profesori, ei trebuie să fie convinşi de necesitatea de a:
• se gândi la ce este în spatele urmatoarei lecţii. Prin accesul la cunoaşterea fondului
profesoral al dumneavoastră sau al altor colegi, ei pot dobândi deprinderi pe care să le adauge la
cele existente. Este de fapt adăugarea unor strategii şi deprinderi pe care nu le pun imediat în
practica, ci mai târziu, în instruirea lor sau când vor fi calificaţi. Mai mult, înţelegerea practicii de
zi cu zi îi poate ajuta să înţeleagă predarea şi să-şi dezvolte propria gândire.
• se concentra asupra aspectelor particulare ale predării. Mulţi studenţi practicanţi încep
cu o imagine superficială asupra predării categorisind profesorii după stilul şi personalilatea lor.
Acesta îi face să creadă că pot învǎţa de la cineva al cărui stil de predare li se pare atractiv şi pe
care doresc să-1 imite. Îi puteţi ajuta să înţeleagă cǎ o predare eficientă necesită multe modalităţi de
realizare. Privind doar anumite tehnici pe care profesorii le folosesc pentru realizarea anumitor
efecte — desigur părţi componente ale predării - în loc să fie atraşi de stilurile generale de predare,
vor putea învăţa mult din ceea ce este folositor.
• recunoaşte faptul ca predarea este un proces complex. Când îşi dau seama că
"bâjbâiala" precum şi "nu zi hop pânǎ n-ai sărit” au valoare limitatǎ, şi cǎ arta predării depinde de
luarea in considerare a mai multor aspecte particulare, ei pot aprecia cât de mult au de învǎţat din
predarea celor experimentaţi.
• face abstracţie de modul lor de gandire. In discutia de dupa observaţie, studenţii practicanţi
pot fi nerǎbdǎtori sǎ discute despre cum au vǎzut lecţia prin propria interpretare. Este nevoie sǎ facǎ
abstracţie de ideile preconcepute şi sǎ fie gata sǎ asculte modurile în care sǎ realizeze predarea în clasǎ
cu adevarat.

Pregatirea pentru observare

Pentru a fi siguri că studenţii practicanţi învaţă cât mai mult din procesul de observare şi
din discuţiile de după lecţie este bine să :

• Decideţi aspectele ce urmează a fi observate. In primele săptamani în şcoală, va trebui

sa decideţi asupra obiectivelor observării (aspectele principale ale observarii)privind managementul
clasei cum ar fi:
-introducerea muncii zilnice la clasǎ
- începutul şi sfârsitul unei lecţii
- trecerea de la activitatea cu întreaga clasǎ la cea pe grupe
- luarea in calcul a comportarii sau întreruperii neaşteptate din partea elevilor
- menţinerea sau stabilirea relaţiilor cu anumiţi elevi
Deoarece studenţii practicanţi încep sǎ înţeleagǎ ce se petrece în clasǎ şi în predare şi îşi
dezvoltǎ propriul lor stil, e bine sǎ-i ajutǎm sǎ-şi îndrepte atenţia spre acele aspecte ale predǎrii
ce par a fi mai dificile.
Spre sfârşitul practicii când învaţă sa-si evalueze propria predare în lumina propriilor
criterii, studenţii practicanţi vor putea sǎ se concentreze asupra aspectelor observării.
• Familiarizati-vǎ studenţii practicanţi cu clasa. Înainte ca lecţia să-i prezinte
studentului practicant informaţiile de baza despre ora ce urmeaza sa fie observata- despre ce va face
fiecare elev in parte, scopurile lecţiei, etc.,- punerea lecţiei într-un context le ofera şansa de a
observa lecţia in mod inteligent.

Exemplu: Oferirea unui context necesar

Am spus: Iatǎ ce voi face şi am trecut prin planul de lecţie cu studenta i-am explicat că
acesta a fost planul si i-am dat punctele la care nu se aştepta - "Dacă dureaza foarte mult si dacă
mai puţin, şi am discutat despre situaţiile din care am vrut să ies".
• Stabiliţi timpul interviului. Cund lecţia este proaspata in minte, aveţi foarte multe de
spus.Cu cât discuţia are loc mai curând după lecţie, cu atât e mai folositoare şi le oferiţi 10-15
minute cel puţin.
• Amintiţi studenţilor practicanţi scopul observării. Asiguraţi-vă ca înţeleg să se
concentreze asupra perspectivei dumneavoastră: cu ce v-ati confruntat dvs. ca profesor, ce ati făcut
si ce aţi realizat. Accentuaţi importanţa faptului că observatorii nu ştiu ce se petrece in mintea
dumneavoastră şi că în timpul lecţiei ei trebuie să-şi noteze întrebarile pe care vor să le pună în
situaţiile respective.

Pregătirea pentru interviu

In mod normal, arareori li se cere profesorilor să vorbeasca despre cunoştinţele pe care le
folosesc la lecţiile obişnuite. Pentru a dezvalui cunoştinţele folosite in predarea unei lecţii obişnuite
nu este prea uşor, mai ales când nu eşti obişnuit sǎ o faci.
Întrebarea potrivitǎ, întrebările ajutătoare, (sondǎrile) tatonarea studentului practicant vǎ pot
ajuta sǎ descoperiţi modul dumneavoastră de gândire. Totuşi veţi avea nevoie să conduceţi interviul
în aşa fel încât să evitaţi anumite întrebări care nu au ca scop îmbogǎtirea cunoştinţelor de practicǎ.
ci criticarea modului de predare a profesorului:
Studentul: Asta aţi dorit să se intâmple?
Profesorul: Îmi pare rǎu, n-am îţteles la ce te referi.
Studentul: Nu prea au luat notiţe, nu-i aşa?
Profesorul: Au avut multe idei bune şi am simţit cǎ sunt cu toţi implicaţi în lecţie.
Studentul: De ce nu aţi împărţit în grupe pe cei din spatele clasei?
Profesorul: / ! !
Ca să ajungă la ceea ce a gândit profesorul, studentul practicant, este necesar sǎ se
concentreze asupra a ceea ce a mers bine în lecţie şi sǎ punǎ întrebări care l-ar încuraja pe profesor
să dea explicatii decât sǎ justifice ce a facut:
Incurajati-l pe student sǎ punǎ întrebǎri care se refera la :
• Ceea ce a mers bine in lecţie;
• Strategiile adoptate de profesor care au dus la reuşita lecţiei:
• Motivele profesorului de a alege aceste strategii;
Amintiti-le cǎ întrebarile îl pot conduce pe profesor sǎ vorbeascǎ despre lucruri obişnuite ce se intampla
zilnic în lecţie şi care sunt de la sine inţelese. Deci studentii practicanti este necesar sǎ:
• fie pregătiţi sǎ pună întrebari suplimentare înainte de a trece la un alt subiect. Ei nu
trebuie să fie timizi şi sǎ punǎ întrebǎri de genul: Puteti sǎ-mi mai spuneti câte ceva despre asta?
• punǎ intrebǎri deschise care sǎ-i invite pe profesori sǎ dezvǎluie modul de gândire al lecţiei şi nu
întrebǎri închise care sǎ arate ceea ce crede studentul practicant
Fǎceţi-i să înţeleagă că pentru a ajunge în modul de gândire al lecţiei profesorului, ei
trebuie să fie disciplinaţi în discuţie. E necesar să reziste tentaţiei de a vorbi despre modul lor de
predare sau de a face glume cu profesorul. Pentru a-i ajuta pe studenţii practicanţi sǎ înveţe cât mai
multe din acest proces, meritǎ sǎ le oferiţi cât mai multe linii directoare detaliate.
De exemplu, fig.5.1. reproduce câteva linii directoare ce li s-au dat studentilor la curs la
Oxford.

CÂND SE FACE OBSERVAREA

Observarea urmată de interviu dupa modelul de mai sus, are loc desigur în timpul
pregǎtirii practice. Poate fi desigur o cale valoroasă de a ajuta pe studenţii practicanţi să-si dezvolte
inţelegerea si deprinderile, de îndată ce au acumulat ceva experienţă in predarea la clasǎ. Cuvintele
unui mentor experimentat:
"Ca student practicant trebuie să faceţi ceva şi apoi să staţi în spatele clasei să observaţi,
pentru cǎ numai dacă ai trecut prin asta îţi dai seama despre ce e vorba, unde sunt probleme, şi vezi
cum le rezolvă alţi oameni. E ca şi cum ai nevoie să ştii destul despre ceva ce nu ştii nimic - la
început pare uşor sau poate copleşitor."
Când studenţii practicanţi sunt în situaţia de a lua iniţiativa de a decide ce trebuie să ştie -
in mod normal spre sfârşitul practicii şi ce arii din practică ar dori să le dezvolte, e de mare ajutor
sa-i îndrumaţi către alţi profesori din şcoală - şi de alte specialităţi care sunt pricepuţi în acele
domenii.
Exemplu: Observarea unui alt profesor
O studentă la istorie era dornicǎ să-şi imbunătăţească modul de lucru cu clasa care era
considerată "slabă". A văzut că e greu sa-i pună la lucru şi era îngrijorata de stilul de profesor ce il
va adopta: strident, plângăreţ, frustrat, trist. Mentorul a sfatuit-o să observe orele unui profesor de
engleză care era considerat ca fiind capabil să motiveze elevii pe care alţii i-au considerat
îndărătnici. A mers. Ca rezultat al observării şi interviului ce a urmat cu profesorul, a început să
inteleagǎ ceea ce nu mergea la ea, când lucra cu o grupă similară, si ceea ce ar putea face pentru a
îmbunatătii situatia.

Fig. 5.1. Linii directoare pentru studenţii practicanti.

OBSERVAREA PROFESORILOR LA CLASA: INTELEGEREA ACTIUNILOR CE

LE FAC

Intervievarea profesorului dupa lectie: anumite sugestii

1. E util, in general, să puneti intrebari referitoare la:
• reuşitele sau părţile bune din lecţie. Un mod de pornire este prin a-l întreba pe
profesor ce i s-a părut că a mers bine în lecţie
• strategiile adoptate de profesor pentru a ajunge la acele reuşite.
Ex: Am observat ca toţi au reusit sǎ faca experimentul. Cum aţi obţinut acest lucru?
Spuneţi cǎ aţi fost incântatǎ de faptul cǎ mult mai mulţi practicanţi decât de obicei au contribuit la
discutia din clasǎ azi. Ce aţi fǎcut sǎ ajungeţi la acest rezultat?
• motivele profesorului de alegere a anumitor strategii
Ex: Puteţi sǎ-mi spuneţi de ce le-aţi cerut grupelor sǎ prezinte in final in felul acesta?
• condiţiile, împrejurǎrile, etc. care au dus la luarea unei anumite decizii de cǎtre
profesori
Ex: Aţi spus cǎ s-a fǎcut lectura suficientǎ în clasǎ şi aţi trecut mai departe la
intrebǎri.Cum aţi ştiut acest lucru?
2. In discuţie sau în interviul de dupǎ lecţie se poate impulsiona profesorul sǎ
vorbeascǎ despre lucruri obişnuite ce se petrec zilnic şi pe care le considerǎ normale. Sǎ nu
vǎ fie niciodatǎ teamǎ sǎ puneţi întrebǎri de genul: - Puteţi sǎ detaliaţi puţin acest lucru?
Ex: Practicantul: Aţi spus cǎ v-a plǎcut faptul cǎ nivelul zgomotului a fost potrivit.
Puteţi sǎ-mi spuneţi cum aţi ajuns la concluzia cǎ este potrivit?
Profesorul: E ca in balanţǎ. Este vorba de atmosferǎ dar şi de muncǎ. Azi au fost
echilibrate. Este ceva personal, greu de spus.
La acest punct, în loc sǎ treceţi la un alt punct al lecţiei, ar fi potrivit sǎ puneţi
întrebarea:
Studentul: Puteţi detalia puţin acest subiect al echilibrului, si sǎ ne spuneţi ceva despre
cum ştiţi cǎ cele douǎ sunt în echilibru?
3. Incercati sǎ puneţi întrebǎri mai generale. Veţi obţine rǎspunsuri mai interesante
pentru dvs. dacǎ vǎ îndreptaţi întrebǎrile spre o anumita lecţie observatǎ.
Ex. Cum aţi reuşit sǎ-i faceti pe Patrick si Clare sǎ lucreze?
Şi nu întrebǎri de genul:
Ex. Ce faceţi ca sǎ-i convingeţi pe elevii indǎǎatnici sǎ lucreze?
Prima întrebare poate sǎ ducǎ la un adevǎrat discurs din partea profesorului despre
obiceiul celor doi elevi la orele observate şi la alte ore.
4. Încercaţi s1 nu vă depǎrtaţi de subiect.
Reţineţi cǎ studentul trebuie sǎ obţinǎ întrebǎri despre ceea ce a vǎzut în special la lecţia
obs. Incercaţi sǎ evitati discuţii despre propria dvs. experienţǎ în predare.
5. Majoritatea profesorilor nu sunt obişnuiţi sǎ primeascǎ şi sǎ rǎspundǎ la întrebǎri
despre ceea ce s-a facut în lecţie şi de ce; la început s-ar putea simţi un pic jenaţi. Fiţi
inţelegǎtori în aceastǎ situaţie mai ales fiţi atenţi cum formulaţi întrebarile. De exemplu,
întrebǎrile închise la care sǎ raspundǎ cu da sau nu, nu vor primi rǎspunsuri pline de
informaţie. Şi mai ales cǎ ele pot avea implicaţii asupra a ceea ce trebuie sau nu sǎ facǎ
profesorul şi sǎ aiba subtilitǎţi critice la adresa lecţiei. De exemplu, o întrebare de genul
„Aveţi plan de lecţie?” va pune profesorul intr-o situaţie defensivǎ.
6. Evitati testarea propriilor dvs. idei despre ceea ce aţi vazut în lecţie- puneţi întrebǎri
deschise ( la care sǎ nu vǎ raspundǎ cu da sau nu).
Ex. Aţi scurtat secveţta de intrebǎri şi rǎspunsuri pentru cǎ aţi simţit cǎ elevii
deveniserǎ confuzi.
Puteţi sǎ-mi spuneţi de ce aţi scurtat secvenţa din lecţie cu intrebǎri si rǎspunsuri?
7. Niciodatǎ sǎ nu puneţi întrebǎri de genul: „De ce nu aţi...?” astfel de întrebǎri, in
mod garantat vor avea ca rǎspunsuri justificarea profesorului asupra a ceea ce a facut in loc
sa înfaţişeze modul de gândire.
O discuţie reusitǎ este una în care:
 Profesorul vorbeşte cel mai mult
 Profesorul enumerǎ strategiile dar nu e nevoie să le explice
 Întrebǎrile sunt referitoare la lecţiile observate
 Accentul se pune pe ceea ce a mers bine în lecţie
 Invăţaţi mult mai mult decât din simpla observare a lecţiei

REZUMAT
O predare reuşita pare uşor de realizat. Observarea de unul singur nu-i va uşura
studentului practicant recunoaşterea complexitǎtii predării şi înţelegerea modului cum s-a obţinut o
predare reuşită în clasǎ. Observarea urmată de interviu oferă studentului practicant o cale de a
pǎtrunde în spatele "scenei" lecţiei şi să descopere:
● cum a vazut profesorul anumite lucruri
● ceea ce a încercat profesorul sǎ realizeze
● de ce a adoptat profesorul o anumit1 strategie
Un interviu reusit este acela în care studentul practicant permite mentorului discutarea:
● modului de gandire a strategiilor
● felul de predare şi comportament pe care mentorul a incercat sǎ-l promoveze
● strategiile pe care le adoptǎ pentru realizarea scopurilor
● condiţiile sau împrejurǎrile pe care le-a întâlnit în predare sau de care a trebuit sǎ se ţinǎ
seama în deciderea viitoarelor strategii