Gosh, un bdiat tn varstd de 13 ani} Mi-am indeplinit rutina de fiecare seara. in timp ce ma indreptam spre scari, am auzit-o pe matusa Lou spunand: — Cred ca ma retrag $i eu, tata. Se apleca gi saruta obrazul bunicului. Noapte buna, unchiule Charlie. Acesta clatina din cap si Lou mi se alatura. fn timp ce urcam amandoi scarile, matuga imi puse o mana pe umar. — Nu va mai trece mult, spuse ea, si voi fi nevoita sa-mi ridic mana sus ca s-o pun pe umarul tau. Cresti tare repede, Josh. Uita-te la pantalonii aia — iar au ramas scurti! Matuga Lou spusese aceste cuvinte ca gi cand ar fi fost mare lucru sa-ti ramana pantalonii scurti. Am zambit. — Noapte buna, Josh. — Noapte buna. Obigsnuiam sa ma rog zile in sir inaintea treieratului, implorandu-L pe Domnul sa ne dea o vreme prielnicd. Anul trecut se abatuse o furtuna teribila prin partile noastre, in ciuda rugaciunilor mele, asa ca anul asta am hotarat sa-L las pe Domnul sa faca ce-o vrea. Pastorul White igi incepu mesajul. Am ascultat un minut sau doua ca nu cumva sa-mi scape ceva interesant. Vorbea din nou despre pocainta. Mai auzisem asta. De data asta probabil cé-l va da exemplu pe batranu’ Pavel care dintr-un om rau a devenit unul bun. N-am mai ascultat. Probabil ca lui Pavel nu i se intamplase nimic rau, niciodata. Altfel, cum putea ramane un om atat de bun? Placinta era la fel de buna dupa cat de ademenitor ii fusese mirosul. Am mai primit lapte, ca sa stingem fierbinteala fiecdrei imbucaturi. Maiculita, da’ bine mi-a mai cazut! — Doamna Turley, am spus in timp ce inghiteam ultima gura de lapte, asta a fost cea mai buna placinta cu mere pe care am mancat-o vreodata. — Multumesc frumos, spuse ea pe un ton simplu, fara sa zambeasca macar. Dupa cat de grabnic inghit barbatii mei mancarea, nu prea sunt sigura daca e buna sau nu. Nu fac altceva decat s-o dea pe gat si sa se ridice de la masa. Ma gandeam ca doamna Turley nu era singura femeie care se plangea de lucrul asta. M-am hotarat ca din acea clipa sa fac mai multe complimente bucatarului — oricare ar fi fost acesta. I-am multumit din nou doamnei Turley, complimentand-o in mod exagerat pentru paine si placinta, lucru care o facu s& straluceasca de bucurie. Pe urma, ne-am intors inapoi pe drumeagul prafuit. (Janette Oke — ,A fost odata intr-o vara“)