Nume instituție

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII NIVEL 4

Calificare: TEHNICIAN OPERATOR ÎN TELEMATICĂ

Prof.Coordonator:
...........................
Absolvent:
...............................

2021

1
 Rețele electrice de
curent continuu și
alternativ

Prof.Coordonator:
................................
Absolvent:
....................................

CUPRINS

2
Cuprins......................................................................................................3

Argument……………………………………….............................................4

1.Generalități curentul alternativ.....................…………......….................5

2.1. Generarea curentului alternativ..........….…...................................8

2.2.Generatoare de curent alternativ..................….................................13

2.3. Elemente de circuit diport ...................................….........................15

2.4. Puterea în curent alternativ .............................................................16

3.Generalitati curentul continuu ................……....................................17

4. Elemente de
circuit..............................................................................18

Bibliografie…………………………………………….......…..................….19

Argument

3
 Tema proiectului “Rețele electrice de curent continuu si
alternativ-elemente de circuit” a fost aleasa din tematica propusa si
aprobata de Consiliul de Administrație al Liceului Energetic. La realizarea
temei s-a avut in vedere cunoștințele dobândite la modulele tehnice in
cei patru ani de liceu.

Structurarea lucrării s-a realizat ținând cont de indicațiile

profesorului coordonator, prezentându-se următoarele:

 Generarea curentului alternativ

 Generatoare de curent alternați
 Elemente de circuit diport
 Puterea în curent alternativ
 Elemente de circuit

In partea de generalități s-a prezentat: Curentul alternativ -

curentul continuu

In Rețelele electrice de curent continuu și alternativ –elemente

de circuit s-au prezentat diferite obiective:

 Curentul Continuu
 Curentul Alternativ
 Elemente de circuit

1. Generalități

CURENTUL ALTERNATIV

4
 Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul
anilor 1800. Energia electrica avea diferite tensiuni, fiind distribuita sub
forma de current continuu (c.c.) sau current alternative (c.a.). In cazul
curentului alternative nu exista un standard pentru frecventa la care isi
schimba sensul. Pe masura ce utilizarea energiei electrice crestea, a
devenit evident ca ar exista avantaje de pe urma standardizarii
tensiunilor electrice. Pe langa faptul ca transferal de energie dintr-o zona
in alta, ar fi fost mai usor si constructia instalatiilor electrice putea si
simplificata.

O data ce majoritatea organizatiilor generatoarelor au ales si au

adoptat un standard al electricitatii, sau instalat retele de cabluri electrice
pentru ca elctricitatea generate intr-o zona a tarii sa poata fi folosita in
orica alt loc.

Aceasta retea nationala de cabluri a facut mai fiabila distributia

energiei elevtrice. Daca un generator se defecta, curentul putea sa fie
luat dintr-o alta regiune, iar daca cererea crestea, la retea putea fi
conectate generatoare.

Energia electrica este distribuita sub forma de current alternative

doarece tensiunea acestuia putea fi schimbata usor cu un transformator
un dispozitiv simplu, fiabil si efficient.

In forma sa elementara, un transformator electric consta din doua

bobine separate infasurate in jurul aceluiasi miez de fier. Cand se aplica
o tensiune alternative la una dintre bobine, numita bobina primara,
aceasta creeaza un camp variabil in miez. Aceasta induce o tensiune
alternative in cealalta bobina, numita secundara.

Curentul alternativ este foarte utilizat, atât în industrie, cât şi în

consumul casnic, prin faptul că prezintă o serie de avantaje, faţă de
curentul continuu: poate fi generat simplu şi cu costuri reduse, se poate
transporta la distanţe mari uşor şi cu pierderi mici, se poate transforma.
La baza producerii t.e.m. alternative stă fenomenul de inducţie
electromagnetică, descoperit de M. Faraday.

Curentul electric se datorează mişcării purtătorilor de sarcină .

Curentul electric dintr-un conductor măsoară sarcina ce trece printr-o
secţiune oarecare a conductorului în unitatea de timp .

5
 Unitatea de curent este amperul care corespunde sarcinii de un
coulomb transportată într-o secundă . Un curent de un amper este
18
echivalent cu 6,2 ∙ 10 electroni pe secundă . Se ţine cont de sarcina
totală transportată , luând în consideraţie semnul .

Se poate spune că mişcarea unui corp neutru implică un transport

5
de sarcini uluitor de mare (aproximativ 10 coulombi pe gram de
substanţă ) , dar nu există curent deoarece exact acelaşi număr de
particule elementare pozitive şi negative se mişcă cu aceeaşi viteză
medie .

Curentul alternativ este un curent electric a cărui directie se schimbă

periodic, spre deosebire de curentul continuu, al cărui sens este
unidirectional. Forma de undă uzuală a curentului alternativ este
sinusoidală.Curentul alternativ apare ca urmare a generării unei tensiuni
electrice alternative în cadrul unui circuit electric prin inductie
electromagnetică. Forma alternativă (sinusoidală) a tensiunii/curentului
este modul uzual de producere, transport si distributie a energiei
electrice.

 Formule matematice

O perioadă a unei unde sinusoidale; linia punctată reprezintă valoarea

efectivă.Valoarea instantanee a curentului alternativ (i) are următoarea
formulă:

unde

o este amplitudinea (valoarea maximă) a curentului (unitate:

amper),
o este valoarea efectivă a curentului (unitate: amper),
Valoarea efectivă este egală cu valoarea unui curent continuu care
produce aceleasi efecte termice pe o durată egală cu un număr
întreg de semiperioade [1]. Este valoarea pe care o indică în
general aparatele de măsură (ampermetrele).
o este viteza unghiulară (unitate: radiani pe secundă)

6
 Viteza unghiulară este proportională cu frecventa, ;
frecventa reprezintă numărul de cicluri complete petrecute într-o
secundă (unitate = hertz); în România si majoritatea tărilor lumii
aceasta este de 50Hz, în majoritatea tărilor americane, Corea,
partial Japonia, este 60Hz. [2]

Tensiunile şi frecvenţele nominale folosite în lume

 este timpul (unitate: secunda).

 φ este un defazaj între curent si tensiune introdus de sarcină. În
cazul sarcinilor rezistive, φ este 0; în cazul sarcinilor pur capacitive
φ este π/2 (+90°) (curentul este înaintea tensiunii) iar în cazul
sarcinilor pur inductive φ este -π/2 (-90°) (curentul este în urma
tensiunii - se „încurcă” între spirele bobinei). (unitate: radiani)

În mod analog, tensiunea alternativă u are următoarea formulă:

unde

 este amplitudinea (valoarea maximă) a tensiunii (unitate:

volt),
 este valoarea efectivă a tensiunii (unitate: volt),

 Valoarea efectivă în reteaua de distributie monofazată casnică

din România este de 230V. În Europa si majoritatea tărilor din
Africa si Asia aceasta este între 200 si 245V; în Japonia, America
de Nord si partial în America de Sud se folosesc tensiuni între 100
si 127V.
 este viteza unghiulară (unitate: radiani pe secundă)
 este timpul (unitate: secunda).

2.Generarea curentului alternativ. Generatoare şi puteri în

curent alternativ

7
 2.1. Generarea curentului alternativ

Generarea tensiunii electromotoare prin inducţie

electromagnetică folosind variaţia suprafeţei prin care trec liniile câmpului
magnetic a intrat în practica industrială cu mult timp în urmă.Cel mai
simplu circuit care permite variaţia fluxului magnetic în acest fel, îl
constituie spira dreptunghiulară montată între polii unui magnet . Această
spiră este rotită cu o frecvenţă ν în jurul unui ax care este perpendicular
pe liniile câmpului şi paralel cu laturile mari ale spirei . Prin rotirea spirei ,
fluxul magnetic depinde de timp :

Φ = BS cos α = Φm cos ωt ,

unde Φm este fluxul maxim , α este unghiul între normala la cadru şi

direcţia liniilor de câmp , ω este viteza unghiulară , iar S = L∙l . Folosind
legea lui Faraday tensiunea indusă este dată de relaţia :

dφ
−
εi(t) = dt = ω Φm sin ωt =εm sin ωt .

Se observă că în timp ce fluxul este maxim atunci când cadrul este

perpendicular pe direcţia liniilor de câmp (α = 0) tensiunea indusă este
0 , în schimb atunci când spira este paralelă cu liniile de câmp (α = π/2) ,
tensiunea este maximă .

Din punctul de vedere al variaţiei fluxului , acest „defazaj” între flux

şi tensiunea indusă poate fi înţeles dacă ţinem seama că în unitatea de
timp, variaţia cea mai puternică a fluxului este înregistrată în poziţia cu a
= π/2 , când la o rotaţie infinitezimală fluxul sare brusc de la zero la o
valoare diferită de zero , în timp ce pentru rotaţii efectuate în jurul poziţiei
α = 0 , fluxul variază puţin de la valoarea maximă .
8
 Prin aplicarea regulii mâinii drepte găsim uşor sensul curenţilor
induşi : ei sunt diferiţi de zero in ramurile de lungime L (fig. 2.1) , dar sunt
nuli în ramurile de lungime l , care sunt situate în planele paralele cu
liniile de câmp .

Din acest motiv ramurile inactive trebuie să aibă o lungime cât mai
mică .

Nu este permisă însă o reducere la dimensiuni oricât de mici ,

deoarece apare un factor pe care îl putem deduce uşor : forţa
electrodinamică repulsivă între ramurile în care circulă curentul indus ,
care în cazurile practice are o intensitate enormă (este mai mare de
1000 A) .

Curentul indus trebuie „scos” din circuitul spirei şi , de aceea , vom

imagina o variantă în care spira prezintă două terminaţii spre două borne
exterioare printr-un colector . După modul de construcţie al colectorului ,
în circuitul exterior reprezentat de rezistenţa R , vom înregistra un urent
alternativ (fig. 2.1)

9
Fig. 2.1

10
 Curentul alternativ întreţinut de o tensiune alternativă este introdus
în circuitul exterior prin colectorul format din două inele , astfel că fiecare
ramură a spirei este tot timpul în contact cu un singur inel . Dacă am
avea două spire care fac unghiul diedru α , atunci tensiunile induse în ele
sunt defazate :

ε1 = εm sin ωt , ε2 = εm sin (ωt + α) .

În cazul unui rotor format din n spire , atunci unghiul diedru între
două spire succesive este 2π/n şi tensiunile au forma :

(n−1 )
ε1 = εm sin ωt , ε2 = εm sin (ωt + 2π/n), . . . , εn = εm sin (ωt + 2π n )
.

Este evident că în circuitul exterior , tensiunea rezultantă obţinută

prin însumarea celor „n” tensiuni , va fi tot o funcţie periodică de timp ,
dar cu o amplitudine proprie şi o fază φ

εext = εmext sin (ωt + φ).

În regim trifazat, tensiunile de fază (între fază și neutru), pe fiecare

din cele trei faze (R, S, T), sunt descrise de relațiile:

11
 Deoarece în anumite rețele, în special de înaltă tensiune, neutrul nu
este accesibil (sau chiar nu există), liniile trifazate sunt identificate
după tensiunea de linie, adică tensiunea dintre oricare două faze.
Aceasta este de  mai mare decât tensiunea de fază.
În cazul rețelelor de distribuție casnică din România tensiunea de linie
este 400 V iar cea de fază este de 230 V curent alternativ
Curentul (alternativ) trifazic este un curent schimbător format prin
înlănțuirea/împletirea a trei curenți variabili ale căror tensiuni sunt,
permanent, reciproc defazate cu câte 120°(2П/3).
Caracteristic pentru sistemul trifazic (împletirea celor trei curenți) este
permanenta sumă „zero” a lor.
Pentru transportul celor trei componente ale energiei electrice trifazice
(trifazate) sunt suficienți trei conductori, numiți conductori de fază.
Există și sistem de transport trifazic cu patru conductori, numitsistem
în stea, în care cel de al patrulea conductor numit conductor de
nul sau neutru, în caz de distribuție simetrică a componentelor („stea
echilibrată”) nu este parcurs de curent (are tensiune electrică zero). În
sistemul în stea tensiunea efectivă între oricare dintre conductorii de fază
și cel neutru (U de fază, UdeF) este mai mică decât tensiunea electrică
efectivă (U de linie, UdeL) dintre cei trei care conduc fazele (luați evident
în mod pereche).
În sistemul casnic trifazic din România UdeF = 230 V iar
UdeL = 400 V. Conductorii de fază sunt denumiți R, S și T și (unde
există) cel neutru N.

12
2.2. Generatoare de curent alternativ

Curentul alternativ studiat până în acest moment era generat de o

spiră dreptunghiulară care se rotea într-un câmp magnetic uniform . El
era cules de la două inele prin intermediul a două perii . Acest colector
prezintă însă neajunsuri legate de producerea curenţilor de intensitate
mare , când la colector pot să apară scântei .

Pe de altă parte , după un timp îndelungat de funcţionare , periile se

uzează şi necesită schimbate . De aceea , în tehnică este folosit
generatorul de curent alternativ , pe scut , alternatorul , în care pe
funcţia de stator este indusul , iar pe post de rotor este inductorul ,
adică miezul magnetic care generează câmpul ( fig. 2.2.a ) .

13
 Fig. 2.2.

Dacă în cazul indusului-rotor fluxul este modificat prin tăierea

suprafeţei , de data aceasta el este modificat prin rotirea câmpului
magnetic . Bobinele inductorului sunt alimentate din exterior de la un
generator de curent continuu prin intermediul a două perii .

El este format de obicei dintr-o coroană cu mai multe perechi de poli .

Indusul formează un cadru circular în jurul inductorului şi este
confecţionat din tole feromagnetice pentru a micşora efectul curenţilor
Foucault .

În acest cadru circular există săpate canale în care se află îngropaţi

conductori care se leagă între ei în aşa fel încât curenţii generaţi în
fiecare conductor să se adune ( fig. 2.2.b ) .

La sfârşit rămân două capete libere care constituie bornele de livrare

în circuitul exterior . Curentul produs de un asemenea generator este
numit curent monofazat .

14
 Fig. 2.2.b

În modelul descris mai sus , energia electrică apare în forma unui

consum de energie mecanică produsă de o cădere de apă , sau de o
turbină cu vapori .

Deoarece nu toată energia mecanică consumată este transformată

în energie electrică , se defineşte , astfel , un randament al
generatorului , ca fiind raportul dintre puterea electrică furnizată (Pel) şi
puterea mecanică consumată (Pmc) .

Pierderi de energie au loc prin frecări , prin efect Joule în bobinajele

indusului sau prin curenţi Foucault .

2.3. Elemente de circuit diport

15
 Elementele de circuit diport normale au fiecare câte două relaţii de
definiţie. Simbolul general pentru un element de circuit diport poate fi cel
din (fig. 1.28.a), caz în care expresia conservării puterilor este p1 = p2 ,
sau cel din (fig. 1.28.b), caz în care se operează cu puterile algebrice
primite la cele două porţi.

2.4. Puterea în curent alternativ

Puterea în curent alternativ are o expresie diferită de cea a curentului

continuu . Dacă circuitul este format numai din rezistenţe ohmice , atunci
puterea este egală cu Uif∙Iif = Um∙Im/2 , unde Uif este tensiunea între faze ,
Iif este intensitatea curentului între faze , Um este tensiunea maximă , iar
Im intensitatea maximă a curentului . Când însă circuitul conţine şi
elemente reactive , atunci puterea consumată prin efect Joule este dată
de căderea de tensiune pe rezistenţă :

UR = U cos φ = (Um cos φ) sin ωt .

16
 În acest caz , produsul UmIm/2 poartă numele de putere aparentă (Pa)
, iar puterea disipată pe rezistenţă este numită reală (Preal) şi este
exprimată de căderea de tensiune pe rezistenţă :

ImUm
Preal= cos ϕ=P a sin ϕ .
2

Factorul cos φ poartă numele de factor de putere şi arată ce

fracţiune este disipată prin efect Joule . Cealaltă parte a puterii descrisă
de căderea de tensiune pe elementele reactive ( Um sin φ sin ωt ) este
numită putere reactivă (Preactiv) şi este egală cu :

Um Im
Preactiv = sin ϕ=Pa sin ϕ
2 .

3.Generalitati
CURENTUL CONTINUU
Generatorul de curent continuu prezintă două elemente constructive
principale: un stator numit şi inductor şi un rotor numit şi indus.

Statorul se compune din: carcasă, scuturi portlagăr, poli magnetici

aparenţi,(principali şi auxiliari), nfăşurări(de excitaţie, de compensare şi
auxiliare), suport portperii şi cutie de borne.

Carcasa confecţionată din material feromagnetic (de regulă o ţel

masiv) serveşte pentru nchiderea cmpului magnetic ntre doi poli
alăturaţi.

17
 Poli magnetici principali sunt realizaţi din tole, au talpa polară lată şi
sunt echipaţi cu o nfăşurare de tip concentrat (de excitaţie) realizate din
bobine masive nseriate astfel nct doi poli succesivi sunt de nume
contrar.

Generatoarele de medie şi mare putere sunt echipate suplimentar cu

nfăşurări de compensare (distribuite n crestături longitudinale practicate
n tălpile polilor principali) şi nfăşurări auxiliare (realizate din bobine
masive dispuse pe miezurile polilor auxiliari) nseriate cu nfăşurarea
rotorică.

Polii auxiliari sunt realizaţi din tole, au talpa ngustă şi sunt dispuşi pe
axele neutre, alternnd cu polii principali. Rotorul se compune din: miez
magnetic, nfăşurare indusă, colector lamelar, arbore şi ventilator
centrifugal.

Miezul magnetic realizat din tole are formă cilindrică şi prezintă

crestături longitudinale n care este dispusă nfăşurarea rotorică. Aceasta
este realizată din mai multe bobine nseriate ce formează un circuit nchis.

4. ELEMENTE DE CIRCUIT
4.1. Circuite electrice şi elementele acestora Circuitele sau reţelele
electrice intervin în producerea energiei electromagnetice, transportul,
distribuţia la locul de utilizare şi conversia acestei energii în alte forme
utile.

Ele sunt constituite prin interconectarea elementelor de circuit, adică

a unor elemente fizice, dintre care se exemplifică: rezistorul, bobina,
condensatorul electric, dioda, tranzistorul, amplificatorul operaţional.

Elementele ideale de circuit sunt obiecte idealizate în sensul că

interacţiunea electromagnetică cu exteriorul poate fi complet

18
caracterizată printr-un sistem de curenţi şi un sistem de tensiuni
electrice.

Un element de circuit posedă un număr oarecare de borne sau

accesuri prin care se realizează legăturile cu alte elemente. Fiecare
bornă este caracterizată prin intensitatea curentului absorbit şi prin
potenţialul electric faţă de un punct de referinţă.

Diferenţa de potenţial dintre două borne se va numi tensiune

electrică între aceste borne.

Elementele de circuit sunt constituite în scopul realizării unor anumite

procese de câmp: rezistorul pentru a transforma energia
electromagnetică în căldură, bobina pentru a produce câmp magnetic,
condensatorul pentru a produce câmp electric.

Comportarea lor este caracterizată prin parametri de circuit cum sunt:

rezistenţa, conductanţa, inductanţa proprie şi/sau mutuală, capacitatea
etc.

Deşi construite pentru a prezenta un anumit parametru de circuit,

orice elemente de circuit prezintă simultan mai mulţi parametri al căror
efect este mai mult sau mai puţin semnificativ.

În regimuri cvasistaţionare, nu şi la frecvenţe foarte ridicate, putem

considera, fără erori pentru calculele practice, că rezistorul prezintă
numai rezistenţă, bobina numai inductanţă iar condensatorul numai
capacitate.

Bibliografie

Pentru elaborarea proiectului au fost consultate următoarele site-uri:

19
 www.edu.ro
 www.e-referate.ro
 www.regielive.ro

20