Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului.

Conform
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănătatea individului este definită drept „o stare de bine
fizică, mentală şi socială, şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii.” Din perspectivă publică,
sănătatea constituie, datorită imenselor sale implicaţii individuale, dar şi sociale şi
demografice, unul dintre elementele cele mai vizate de politicile şi strategiile guvernamentale
din întreaga lume
Deoarece copii din comunitatea romă din Săcele judetul Brasov, nu frecventează
scoala, este nevoie de implementarea unui proiect care să promoveze educatia pentru sanatate
in randul copiilor din comunitatea romă din Sacele. Proiectul este relevant deoarece
contribuie la educația pentru sănătate în rândul comunitătii de romi si care se adresează
copiilor romi cu probleme de sănătate dar și a celor care nu au probleme de sănatate.
În acest sens, educaţia pentru sănătate, ca parte a ştiinţelor medicale, vizează nu
numai transmiterea către copii a unui bagaj informativ corect din punct de vedere ştiinţific,
cât mai ales crearea unor comportamente individuale sănătoase, a unor atitudini ce corespund
idealului educaţional.
Unul dintre elementele esenţiale pentru dezvoltarea impactului dorit este iniţierea şi
realizarea programelor de educaţie pentru sănătate la vârste cât mai tinere.
Conduita preventivă devine astfel un comportament care se edifică în timp în paralel
cu dezvoltarea educativă. Asupra unei persoane deja formate, adulte, astfel de activităţi au
întotdeauna un impact mai redus decât acţiunile similare, realizate la vârste mai timpurii.
Starea de sănătate a romilor este mai precară decât cea a populaţiei ne-rome. Datele
din SRR despre starea de sănătate a romilor şi rezultatele studiului realizat de Agenţia
„Împreună” arată că romii sunt mult mai afectaţi de boli infecţioase şi cronice.
Copiii romi prezintă o stare mai proastă de sănătate comparativ cu cei ne-romii pe
parcursul întregului ciclu de viaţă, riscând să fie mult mai afectaţi de boli infecţioase sau
cronice. Ca urmare, speranţa de viaţă a romilor din România este în medie cu şase ani mai
mică decât cea a populaţiei ne-rome.
Cauzele principale includ educația pentru sănătate, sărăcia, condiţii precare de locuit
şi de viaţă şi lipsa accesului la nutriţie adecvată şi la îngrijire medicală la vârsta copilăriei.
Populația romă constituie cea mai numeroasă minoritate etnică din România și
reprezintă, de secole, o parte integrantă a societății europene. Însă în ciuda eforturilor depuse
la nivel național, european și internațional pentru o mai bună protecție a drepturilor
fundamentale ale acestei populații și pentru promovarea integrării sale sociale, numeroși romi
se confruntă în continuare cu sărăcie extremă, excluziune socială profundă, obstacole în calea
exercitării drepturilor fundamentale și discriminare.