Sunteți pe pagina 1din 8

Starea de bine în organizații

Definiţia, aspecte generale ale conceptului.

Tema stării de bine este foarte importantă pentru practica organizaţională din mai multe motive.
În primul rînd, experienţele individului la locul de muncă au consecinţe directe asupra stării
fizice, emoţionale, mentale, sociale. Mai mult, aceste experienţe generează efecte şi în afara
muncii individului, interferând cu viaţa privată.
În al doilea rînd, a crescut interesul şi importanţa altor elemente care ţin de muncă şi care
afectează sănătatea şi starea de bine a lucrătorului. Printre ele se numără agresiunile, hărțuirea
la locul de muncă, precum şi alte comportamentele contraproductive.
În al treilea rînd, starea de bine a angajaților constituie o temă importantă prin consecinţele
pe care le au asupra organizației. De pildă, angajaţii cu o sănătate precară au rezultate net
inferioare, pot lua decizii greşite etc. cu impact direct asupra organizației.

Definiții
Literatura de specialitate referitoare la tema sănătăţii şi a stării de bine în organizaţii
acoperă diferite perspective asupra acestei problematici:
-fizică/fiziolzogocă (Cooper, Kirkaldz şi Brown, 1994),
-mentală/psihică (Anderson şi Grunert, 1997) etc.
Aceste perspective au generat o mare varietate de definiţii privind starea de bine şi
sănătatea în organizaţii.
Starea de bine (well-being) la locul de muncă
CIPD (2007) Chartered Institute of Personnel and Development (CIPD) definește starea de
bine la locul de muncă drept crearea unui mediu care să promoveze o stare de mulţumire, care
să le permită angajaţilor să se dezvolte şi să-şi atingă cel mai înalt potenţial pentru beneficiul
lor şi al organizaţiei.
Tot mai multe organizaţii fac eforturi pentru a crea un echilibru între maximizarea
productivităţii şi riscul de epuizare a angajaţilor, care pot ajunge să comită erori ce presupun
costuri sau demisii. Înţelegerea unei abordări complexe care stă la baza stării de bine, precum şi
dezvoltarea iniţiativelor legate de acest aspect şi integrarea lor cu alte politici de resurse umane
pot oferi o abordare capabilă să susţină un astfel de echilibru.
Starea de bine a angajaţilor reprezintă diferite faţete fizice, mentale şi emoţionale ale sănătăţii
angajatului aflate în interacţiune complexă (Dejoy şi Wilson, 2003, Grawitch, Gottschalk şi
Munz, 2006).
Starea subiectivă de bine este un concept extensiv, care include „experimentarea
emoţiilor pozitive, nivelul scăzut al dispoziţiei negative şi satisfacţia ridicată de viaţă” (Diener,
et al., 2005)
• Potrivit unor autori (Diener, Emmons, Larsen & Griffin, 1984), starea subiectivă de bine
comportă un şir de nuanţe, înglobînd dimensiuni precum : satisfacţia de viaţă, starea
emoţională de bine şi prosperitatea psihologică.
• Pentru majoritatea oamenilor, satisfacţia de viaţă depinde de cât de bine o duc în sferele
majore ale vieţii, precum relaţiile interpersonale, sănătate, muncă, venituri, spiritualitate şi
timp liber. Cînd o persoana o duce rău în una din aceste aspecte, se poate întîmpla ca acest
lucru să-i coloreze în totalitate satisfacţia de viaţă. Persoanele care înregistrează scoruri
înalte la satisfacţia faţă de viaţă au, de cele mai multe ori, aproape familia şi prietenii, deseori
au un partener, au un post de muncă ce le oferă satisfacţii au activităţi pe perioada
pensionării, se bucura de timp liber şi au o sănătate bună. Simt că viaţa lor are sens, au
scopuri şi valori importante pentru ei, nu au probleme cu tot felul de dependenţe, precum
jocurile de noroc, drogurile sau alcoolul.
• Starea emoţională de bine înglobează totalitatea sentimentelor şi emoţiilor pozitive şi
negative experimentate de individ, care prin raportare oferă ilustrarea “balanţei hedonice”,
numită şi nivelul de fericire percepută.
• Prosperitatea psihologică indică aspectele vieţii, pe care psihologii ca C. Ruff, C. Keyes, E.
Deci etc. le consideră ca fiind responsabile de plăcere şi sentimentele emoţionale de fericire,
însă şi de modul în care individul uman reuşeşte în sferele de baza a vieţii sale. Este acel
sentiment că viaţa are un scop şi un sens. Prosperitatea a fost, de asemenea, numită “starea
subiectivă de bine”. Prosperitatea merge mîna-n mîna cu speranţa individului spre propria
fericire şi include contribuţiile aduse societăţii şi binelui altora.
ACTIVITATE
Diferenţa dintre sănătate şi starea de bine rezidă în aria pe care o acoperă cele două
concepte, în context organizaţional. Termenul sănătate se referă la simptomatologia fizică şi
fiziologică într-un context medical (cum ar fi diagnosticul unor boli). Aplicînd acest termen
în context organizaţional, accentul cade pe indicatori fiziologici(tensiunea arterială,
funcţionarea inimii, sănătatea fizică, în general). şi psihologici (frustrare, afecţiune, anxietate
etc.), care sunt folosiţi pentru evaluarea stării de sănătate a angajaţilor. Starea de bine este un
concept mai larg, referindu-se la persoană ca întreg. Pe lîngă sănătate, starea de bine include
experienţe de viaţă (satisfacţia în viaţă, bucurie, fericire etc), iar în context organizaţional,
include experienţe generale legate de muncă (satisfacţie faţă de muncă, ataşament etc.) şi
dimensiuni specifice (satisfacţia faţă de colegi sau faţă de salariu).
Antecedentele și consecințele stării de bine.
Literatura de specialitate sugerează că există trei mari categorii de cauze ale
sănătăţii şi stării de bine:
1) Condiţiile de muncă. Riscurile, pericolele şi insecuritatea muncii au un impact direct
asupra sănătăţii. Condiţiile de muncă sigure indică un nivel ridicat de sănătate și stare de bine a
indivizilor.
2) Trăsăturile de personalitate, mai ales înclinaţiile către comportamentul de tip A, locul
controlului, precum şi alte trăsături joacă şi ele un rol foarte important în dinamica stării de bine
şi a nivelului de sănătate dintr-o organizaţie.
3) Stresul ocupaţional.
Consecinţele diminuării stării de bine apar atît la nivel individual, cît şi la nivel organizaţional.
Un prim set de consecinţe au implicaţii directe asupra individului: implicaţii fizice, psihice şi
comportamentale. Altele au implicaţii la nivel organizaţional: costuri cu asigurările de sănătate,
eficienţă, procese şi probleme legale etc.
Danna şi Griffin (1999) subliniază şi rolul intervenţiilor la nivelul cauzelor diminuării
stării de bine, menţionînd numeroase exemple de organizații care au intervenit la acest nivel,
obținând creşterea gradului de siguranţă la locul de muncă, scăderea factorilor stresanţi sau
creşterea capacităţii individuale de coping la stres.
DIMENSIUNILE STARII DE BINE
În literatura de specialitate, starea de bine este abordată din perspectiva a două
dimensiuni – afectivă şi cognitivă – care reflectă maniera în care fiecare individ îşi evaluează
propria viaţă sau măsura în care acesta consideră că existenţa sa este una împlinită.
Dimensiunea afectivă presupune aşa-numita balanţă afectivă (emoţii pozitive şi
negative), iar cea cognitivă reprezintă satisfacţia de viaţă.
Pornind de la balanţa afectivă, K. Daniels (2000) analizează aspectele afective ale stării de bine
prin intermediul unor perechi de experienţe, stări, dispoziţii afective cum ar fi: anxietate –
confort, depresie – plăcere, plictiseală – entuziasm, oboseală – vigoare, mânie – calm.
Cercetările având ca temă dimensiunea afectivă a stării subiective de bine au
evidenţiat că emoţiile pozitive şi negative sunt relativ independente. S-a subliniat de asemenea
că încercarea de a diminua trăirile negative (stări anxiogene şi depresive) nu are ca efect automat
creşterea celor pozitive (fericirea ca şi componentă afectivă a stării subiective de bine). S-a
nuanţat şi faptul că absenţa celor negative nu înseamnă neapărat un nivel ridicat al stării
subiective de bine.

Abordarea pozitivistă
Din ce în ce mai multi specialişti sunt interesaţi de studiul aspectelor psihologice ale
stării de bine.
Psihologia pozitivă a evidenţiat că o lungă perioadă de timp specialiştii s-au
concentrat mai ales asupra aspectelor deficitare, vulnerabilităţii psihice, patologiei, în
detrimentul studierii factorilor care contribuie la menţinerea stării de bine.
Simpla echivalare a stării de bine cu absenţa patologiei mentale a fost substituită de
luarea în considerare a cadrului multidimensional al funcţionalităţii psihice elaborat de către
Carol Ruff (1989).
Explorând semnificaţiile stării de bine Carol Ruff a descris următoarele şase dimensiuni:
1) autoacceptarea (selfacceptance)– evaluarea pozitivă a propriei persoane şi a experienţelor
anterioare;
2) stăpânirea mediului (environmental mastery) – capacitatea de a gestiona propria viaţă,
precum şi a ceea ce-l înconjoară;
3) autonomie – capacitatea de rezistenţa în faţa presiunilor sociale de a gândi şi acţiona în
anumite feluri;
4) relaţiile pozitive – relaţii interpersonale armonioase, care reflectă disponibilitatea de a ţine
cont de nevoile celorlalţi;
5) creşterea personală (personal growth) – deschiderea faţă de experienţe noi, care reflectă
nevoia de autodezvoltare;
6) scopul/sensul în viaţă (purpose in life) – conştientizarea semnificaţiei scopului, sensului
propriei vieţi.

Teoria stării de bine: Modelul P.E.R.M.A.

Profesorul Martin Seligman a petrecut mulți ani pentru a dezvolta teoria


fericirii. El sugerează mai întîi existenţa a trei căi pentru obţinerea fericirii: viaţa plăcută,
viaţa calitativă și viaţa plină de sens, iar mai apoi, dorind să identifice elementele
constitutive ale bunăstării, a elaborat modelul din cinci elemente a bunăstării și la numit
Modelul P.E.R.M.A.
Cele cinci elemente a lui Seligman sunt esențiale pentru bunăstarea umană:
P (positive emotion) - emoții pozitive – acestea au un impact pozitiv asupra fiecăruia din
noi, ajutîndu-ne să ne manifestăm mai bine la locul de muncă, ne stimulează sănătatea
noastră fizică, îmbunătățesc relațiile interpersonale și ne inspiră să fim mai creativi, să
privim spre viitor cu optimism și speranță. Gîndind pozitiv vom cultiva sentimentele pozitive
despre viață, vom începe să sperăm pentru cei mai bun. Aceasta stare subiectiva de bine
- fericirea, depinde de gîndurile și sentimentele în legătură cu propria existență și de
intrepretarea pe care o dăm evenimentelor din jurul nostru. Atît gîndirea pozitivă cît și cea
negativă fac parte din stările psihologice normale ale unei persoane. În funcție de stare,
înclinăm să privim lucrurile în bine sau în rău, dar trebuie să fim conștienți de efectul acestor
perspective.

O gîndire negativă va atrage evenimente neplăcute și va aduce în viața noastra durere,


suferință, tristețe și diverse probleme, în timp ce o gîndire pozitivă va atrage întîmplări
pozitive și ne va oferi eficiență, satisfacție, succes și sentimentul de împlinire. Cu alte
cuvinte, fiecare dintre noi are puterea de a modifica nivelul de fericire personal. Astfel, se
explică faptul că persoanele care au o gîndire pozitivă se bucura de mai mult succes, o mai
bună sănătate psihică și chiar fizică.
E (engagement) – implicare/ angajament - Noi nu prosperăm atunci cînd nu facem nimic,
ne plictisim și simțim că suntem inutili. Implicarea în muncă este caracterizată de energie și
eficacitate profesională, reprezentînd opusul dimensiunilor epuizării profesionale. Autorul
consideră că implicarea în muncă se manifestă ca o stare atitudinal-motivațională pozitivă de
împlinire, determinată de locul de muncă, caracterizată de vigoare, dedicare și absorbție.

Vigoarea se caracterizează prin niveluri ridicate de energie și de rezistență mentală în timpul


muncii, dorința de a investi efort în munca, precum și de persistența motivațională la locul de
muncă. Astfel, angajații care demonstrează un grad ridicat de vigoare sunt motivați de munca lor
și vor fi perseverenți chiar dacă întîmpină dificultăți.
Dedicarea se descrie printr-o puternică stare de implicare în muncă, angajatul exprimînd
sentimente deosebite pentru muncă, entuziasm, inspirație, mîndrie și provocare.
A treia dimensiune, absorbția, se referă la a fi pe deplin concentrat și absorbit de muncă, ceea ce
înseamnă că uneori apar dificultăți privind detașarea față de locul de muncă.
R (relationships) – relații pozitive/ relații interpersonale. Relațiile interpersonale la locul de
muncă au o importanță majoră deoarece prin intermediul acestora se crează un climat benefic de
lucru și implicit o performanță crescută a echipei. 
M (meaning) – semnificație –De asemenea, este foarte important ca munca pe care o facem să
fie în concordanță cu valorile și credințele noastre personale. Deci, dacă ne simțim utili în ceea
ce facem, avem un sentiment pozitiv ce ne creează încredere că ne folosim resursele noastre
personale în mod eficient.
A (accomplishment) – realizarea scopului, obiectivelor - Pentru a atinge sentimentul de
bunăstare și fericire trebuie să ne uităm în trecutul nostru cu un sentiment de împlinire. Succesele
din trecut dîndu-ne sentimentul încrederii în forțele proprii și o viziune optimistă pentru viitor.
Pentru a atinge obiectivele propuse este necesară identificarea resursele personale.
Fiecare din aceste cinci elemente constituie baza pentru bunăstarea noastră și satisfacția față de
viață. Împreună aceste elemente formează temelia pe care putem construi o viață fericită.
Modelul genetic
Există în literatura de specialitate cercetări care au explorat posibilitatea ca starea
subiectivă de bine să aibă şi un determinant genetic. În acest sens, A. Bouchard et al. (1998) au
testat ipoteza conform căreia unii oameni se nasc cu predispoziţia spre fericire, iar alţii dimpotrivă,
spre nefericire. Rezultatele obținute au demonstrat că genele influenţează caracteristicile
răspunsurilor emoţionale în diverse circumstanţe de viaţă.
Dupa ALLARDT a avea o viata buna inseamna:
• A avea(satisfacerea nevoilor materiale si impersonale);
• A iubi(satisfacerea nevoilor sociale);
• A fi(satsfacerea nevoilor de dezvoltare personala).
Corelate psihice ale stării de bine
• Stima de sine
• Satisfactia de viata
• Incredere in sine
• Perceptia suportului social in comunitate
• Siguranta si implicarea sociala(opus-anxietatea si evitarea sociala)
• Sistemul de valori care jaloneaza existenta spirituala a persoanei

Scala de satisfacție față de viață (SWLS)
Mai jos sunt cinci declarații, cu care puteți sa nu fi de acord. Utilizînd scala de mai jos,
indicați cotarea dvs. pentru fiecare afirmație, corespunzător pe linia care precede afirmația. Vă
rugăm să fiți deschiși și sinceri în răspunsul dumneavoastră.
Cotarea:
7 - Acord total;
6 – De acord;
5 – Puțin de acord;
4 – Nici de acord nici în dezacord;
3 – Dezacord minim;
2 – Dezacord;
1 – Dezacord total.

În mare parte, viața mea este aproape de idealul meu.


Condițiile mele de viață sunt excelente.
Sunt satisfăcut de viața mea.
Pînă în prezent, am primit cele mai importante lucruri pe care le-am dorit în viață.

Dacă aș putea trăi viața mea iarăți, nu aș schimba aproape nimic.


Interpretarea sumei cotărilor tuturor itemilor:
31-35 puncte – Satisfăcut total;
26-30 puncte – Satisfăcut;
21-25 puncte – Puțin satisfăcut;
20 puncte – Neutru, un mix între satisfăcut și nesatisfăcut;
15-19 puncte – Puțin satisfăcut;
10-14 puncte – Nesatisfăcut;
5-9 puncte – Nesatisfăcut total.
Scala stării emoționale de bine (EWS)
Vă rugăm să vă gîndiți la ceea ce ați făcut și cu ce v-ați confruntat în ultimele patru
săptămîni. Apoi, raportați cît de mult ați experimentat fiecare dintre sentimentele de mai jos,
folosind scala de mai jos. Pentru fiecare element, cotați varianta care vi se potrivește cel mai mult.
Cotarea:
1- foarte rar sau niciodată,
2- rar,
3- cîteodată,
4- deseori,
5- întotdeauna.

Pozitiv
Negativ

Bine

Rău

Plăcut

Mulțumit

Interesat

Stresat

Neplăcut

Fericit

Trist

Supărat

Speriat

Iubitor
Depresat
Vesel
Interpretare:
Scorul sentimentelor plăcute= suma itemilor – 1, 3, 5, 6, 7, 10, 14, 16:
8-13 puncte: sentimente plăcute extrem de scăzute;
14-18 puncte: foarte scăzute;
19-23 puncte: scăzute;
24-27 puncte: moderat;
28-30 puncte: înalt;
31-35 puncte: foarte înalt;
36-40 puncte: sentimente plăcute extrem de înalte.
Scorul sentimentelor neplăcute=suma itemilor – 2, 4, 8, 9, 11, 12, 13, 15
8-11 puncte: sentimente plăcute extrem de scăzute;
12-16 puncte: foarte scăzute;
17-20 puncte: scăzute;
21-25 puncte: moderat;
26-28 puncte: înalt;
29-31 puncte: foarte înalt;
32-40 puncte: sentimente plăcute extrem de înalte.
Balanța fericirii dvs. = scorul sentimentelor plăcute – scorul sentimentelor neplăcute
24-32 : foarte fericit;
16-23 : fericit;
5-15 : puțin fericit;
4-3 : neutru;
(-4) – (-12) : oarecum nefericit;
(-13) – (-23) : foarte nefericit;
(-24) – (-32) : extrem de nefericit.
Scala prosperității psihologice (PFS)
Mai jos sunt douăsprezece afirmații cu care puteți fi sau nu de acord. Utilizînd scala de mai
jos, indicați cotarea dvs. pentru fiecare afirmație, in celula corespunzătoare liniei care precede
afirmația.
Cotarea:
7 – Acord total;
6 – De acord;
5 – Puțin de acord;
4 – Nici de acord nici în dezacord;
3 – Dezacord minim;
2 – Dezacord;
1 – Dezacord total.

Itemi
1. Duc o viață cu scop și sens.
2. Relațiile mele sociale sunt de susținere și pline de satisfacții.
3. Sunt interesat în activitățile mele de zi cu zi.
4. Contribui activ la fericirea și bunăstarea altora.
5. Sunt competent și capabil în activitățile care sunt importante pentru mine.
6. Sunt o persoană bună și trăiesc o viață bună.
7. Resursele materiale (venituri, locuințe, etc), sunt satisfăcute pentru nevoile mele.
8. În general, am încredere în alții, și simt că fac parte din comunitatea mea.
9. Sunt mulțumit cu viața mea religioasă sau spirituală.
10. Sunt optimist cu privire la viitor.
11. Nu am vicii, cum ar fi consumul de alcool, droguri, sau jocuri de noroc.
12. Oamenii mă respectă.
• Interpretare pentru suma cotărilor itemilor:
• 80-84 puncte – nivel extrem de ridicat al prosperității;
• 74-79 puncte – nivel foarte ridicat al prosperității;
• 68-73 puncte – nivel ridicat al properității;
• 60-67 puncte – nivel mediu al prosperității;
• 48-59 puncte – ușoară lipsă a prosperității;
• 32-47 puncte – lipsa nivelului prosperității;
• 12-31 puncte – nivel extrem de scăzut al prosperității