Blaga

frunze veştede pe-o stânca zace Pan.

atrân.
sunt cremene,
arc-a mai clipi,
-au închis - ca melcii - peste iarnă.
de rouă-i cad pe buze:

dapă zeul.

şi întinde mâna, prinde-un ram

i uşoare mugurii.

propie printre tufişuri.

e şi zâmbeşte,
an mai mare bucurie
rinde-n palme-ncetişor capşorul mieilor
uta corniţele sub năstureii moi de lână.

erile cască somnoroase

acum şi lui căscatul.
îşi zice:
oua-s mari şi calzi,
esc,
unt plini.

vară?"