Sunteți pe pagina 1din 2

INFERNUL

De Dante ALIGHIERI

~ Rezumat ~

Dante, aflat la jumătatea vieţii sale, se rătăceşte într-o pădure întunecată. La un moment dat
acesta dă de o colină, pe care încearcă să urce însă este oprit de o panteră, un leu şi o lupoaică.
Acestea vor să-l facă să reintre în pădurea întunecată.
În timp ce coboară împins de cele trei fiare se întâlneşte cu umbra lui Virgiliu. Acesta este
trimis de către doamna lui Dante, Beatrice, pentru a-i oferi acestuia o călătorie în Infern.
La început acesta nu acceptă dar mai apoi este convins şi acceptă călătoria, pornind cu Virgiliu
spre Poarta Infernului.
Odată intraţi în Infern, dau de primul grup de păcătoşi care au fost toată viaţa lor indiferenţi, iar
acum sunt pedepsiţi să alerge veşnic şi fără rost după un steag.
Trec primul fluviu al Infernului, Aheronul, ajutaţi de Caron şi ajung în primul cerc, limbul,
Castelul Înţelepţilor.
Din acest cerc, face parte şi călăuza lui Dante, precum şi foarte multe spirite de poeţi antici şi
alţi oameni de seamă: Socrate, Platon, Tales, Ptolomeu, Omer, Oraţiu, Lucon şi alţii.
Toţi aceştia sunt pedepsiţi moral, deoarece nu au crezut în Dumnezeu.
În al doilea cerc, aceştia îl întâlnesc pe Minos, judecătorul Infernului. Acesta dă pedeapsa în
funcţie de numărul încolăcirilor cozii în jurul trupului său. Acest număr arată în al câtelea cerc din
Infern trebuie să fie aruncat păcătosul.
Cei doi ajung în cercul păcătoşilor din dragoste. Aici se reliefează cel mai bine, povestea de
dragoste dintre Francesca Rimini şi Paolo Malatesta.
Pe lângă sufletele lor păcătoase, mai există în cerc şi sufletul Elenei, Tristan, Paris şi alţii.
Cercul al treilea este destinat lacomilor, care sunt pedepsiţi cu o ploaie rece şi grea, specificul
acesteia fiind monotonia.
La aceştia latră Cerber, câinele cu trei capete şi coadă de peşte.
Aici Dante îl întâlneşte pe Ciacco dell’ Angiullaria, un poet florentin care-i prevesteşte exilul.
Zgârciţii şi risipitorii sunt pedepsiţi în al patrulea cerc. Aceştia sunt împărţiţi în două cete, una a
zgârciţilor şi cealaltă a risipitorilor şi sunt osândiţi să alerge de-alungul cercului şi să rostogolească în
acelaşi timp mari greutăţi, insultându-se reciproc.
Risipitorii strigă zgârciţilor “ce tot aduni”, iar zgârciţii risipitorilor “ce tot arunci”.
Din acest cerc se face văzut fluviul Stix, al doilea fluviu al Infernului. În acesta se ivesc suflete
omeneşti: mânioşii şi leneşii; iar după Stix se vede Cetatea Dite.
Cu ajutorul lui Flegias, luntraşul Stixului, cei doi trec fluviul, în drum fiind atacaţi de sufletul
lui Filippo Argenti, un adversar politic al lui Dante.
Aceştia scapă de el cu ajutorul lui Vergilius şi ajunşi pe celălalt mal, sunt opriţi de diavoli să
intre în cetate.
Salvarea lor este un trimis ceresc care va deschide poarta cetăţii Dite.
În timpul aşteptării acestuia, cei doi întâlnesc Furiile care seamănă răzbunarea şi gâlceava.
Aceştia pătrund în cetate şi ajung în cercul al şaselea. Dante îl întâlneşte pe Forinata, un alt
adversar politic care împreună cu ceilalţi eretici din cerc stau în morminte înflăcărate. Acesta îi prezice
lui Dante exilul.
În timp ce Dante se opreşte pentru a se obişnui cu mirosul insuportabil exaltat de adâncul
Infernului, Virgiliu îi descrie topografia morală a Infernului.
Domnaţii sunt împărţiţi în trei grupuri: necumpătaţii, sâlnicii, înşelătorii.
În al şaptelea cerc, care este alcătuit din trei brâuri, îl întâlnesc pe Minotaur, fiorosul monstru
mitologic care este doborât de Virgiliu numai cu vorbe jignitoare.
Trecerea Flegetonului, fluviul cu sânge clocotitor, este posibilă datorită centaurilor. Centaurul
Nes îi poartă peste apele fluviului de sânge, unde stau înecaţi, în funcţie de păcat, mai mulţi domnaţi.
Pe celălalt mal, pătrund în Pădurea Sinucigaşilor. Aici fiecare copac este un suflet de om. Tot
aici cei doi îi cunosc pe risipitori şi pe mânioşi.
În al treilea brâu, violenţii împotriva lui Dumnezeu erau chinuiţi printr-o ploaie de
flăcări.Dante cunoaşte oricinea fluviilor Infernului: în afară de cap, tot restul trupului este străbătut de
crăpături care lăcrimează. Aceste lacrimi unite formează fluviile infernale.
Brunnetto Latini îi prevesteşte din nou exilul lui Dante.
Tot în acest brâu sunt pedepsiţi şi violenţii împotriva firii tot prin ploi de flăcări.
Dante îl întâlneşte pe monstrul Gerion, care este simbolul fraudei. Cămătarii sunt condamnaţi
să poarte în eternitate o pungă de gât.
Gerion este convins de Virgiliu să-i ajute să coboare în prăpastie în cercul al optulea.
Cercul opt este alcătuit din zece bolgii. În primele două bolgii, se află înşelătorii, pezevenghii şi
seducătorii. Aceştia sunt împărţiţi în două cete biciuite de către diavol.
Simoniacii îşi ispăşesc pedeapsa în bolgia a treia. Aceştia sunt înfipţi cu capul în jos într-un
mormânt înflăcărat.
În a patra bolgie ghicitorii au capul întors la ceafă, datorită îndrăznelii lor de a încerca să vadă
viitorul.
A cincea bolgie este locuită de diavoli care îi mint spunându-le că puntea spre bolgia a şasea
s-a năruit şi trebuie să o ia pe o creastă spre o altă punte, ori aceasta nu există.
În ajutor le sare Ciampolo care îi aruncă pe diavoli în smoală.
Ajungând în bolgia a şasea, îi întâlnesc pe ipocriţi care poartă o manta grea de plumb, aurită.
Hoţii sunt înconjuraţi de şerpi în a şaptea bolgie. Dante participă aici la transformarea unui om
în şarpe şi a şarpelui în om, tot datorită unei muşcături veninoase.
În a opta bolgie, rău sfătuitorii sunt învăluiţi în flăcări. Aici cea mai reprezentativă flacără era
cea bifurcată a lui Ulise şi Diomede. Aceştia sunt pedepsiţi pentru şiretlicul pus la cale pentru
cucerirea Troiei.
Semănătorii de dezbinări sunt pedepsiţi prin sfârtecarea trupului, în a noua bolgie iar
falsificatorii aflaţi în a zecea bolgie erau închişi laolaltă ca nişte bolnavi care se îngrămădeau în spitale
când bântuie mai rău bolile.
Îeşind din al optulea cerc, aceştia întâlnesc puţul giganţilor. Giganţii erau cufundaţi în el până
la brâu. Virgiliu îi promite lui Anteu pomenirea sa în lumea celor vii, în schimbul conducerii celor doi
în al noulea cerc.
Cel de-al noulea cerc, alcătuit din patru zone, cuprinde, în prima zonă, pe trădătorii de rude,
care sunt scufundaţi în ghiaţă. În a doua şi a treia zonă se găsesc trădătorii de partid. Aici se
evidenţiază contele Ugolino care roade capul adversarului său politic.
Ajunşi, în sfârşit, în ultima zonă a Infernului care este zona trădătorilor de Dumnezeu.Aici tot
spaţiul este ocupat de Lucifer, stăpânul Infernului. Faţa sa este o parodie a treimii creştine.
Astfel cei doi poeţi au ajuns în centrul pământului, ocupat de Dis. Acum trebuie să urce în
emisferul austral. Drumul este dat de un pârâu, care îi călăuzeşte pe poeţi până la prima frântură de
lumină.Prin acea deschizătură. Ochiul lui Dante zăreşte lumina stelelor.