Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Geografie
Departamentul de Geografie Regională şi Mediu

LACURILE DIN ROMÂNIA

Conf. dr. Iuliana Vijulie

 Tipuri de lacuri în România
Lacuri carpatice:

Lacuri în circuri sau căldări glaciare – sunt localizate în zonele montane ce

au fost afectate în pleistocen de glaciaţiune. După topirea gheţii, în excavaţiile
din circurile şi de pe văile glaciare, prin acumularea apei au rezultat lacuri cu
dimensiuni mici, numite iezere sau tăuri.

► M. Rodnei (Lala Mare, Lala Mică, Buhăescu);

► M. Retezat (peste 80 de lacuri, între care Bucura cu 10 ha este cel mai

mare, Zănoaga cu -29 m este cel mai adânc; Pietrele, Galeşul, Ana, Lia,
Viorica, Florica, Tăul Agăţat, Buta etc.);

► M. Făgăraş (Bâlea - 4,6 ha, Capra, Urlea, Podragu Mare - 15,5 m; Doamnele
etc.);

► M. Parâng (Gâlcescu, Tăul fără Fund, Slăveiul, Roşiile);

► M. Godeanu, M. Ţarcu, M. Şureanu, M. Cândrel etc.

Lacul Bâlea, M. Făgăraş
 Lacul Capra, M. Făgăraş

http://alpinet.org/foto/2011/09/10/N2M2NTY3NTFkODgwNGViMGYyYTM3YTk5M2EyMjFkNWfoto_106683.jpg
Lacuri glaciare - Retezat
Lacul glaciar Bucura (suprafaţă – 10 ha), Retezat
Lacul glaciar Zănoaga (-29 m), Retezat
Retezat
Retezat
Lacul Vulturilor (Lacul Fără Fund) - Munții Siriu
Lacuri de nivație și pe polițe structurale
 Lacul Vulturilor
Lac periglaciar, cu o cuvetă nivală (nișă periglaciară), localizat în Munții
Siriului, situat la o altitudine de 1.420 m.

Lacuri în masive vulcanice

• Lacul Sf. Ana situat în craterul principal al Masivului Ciomatu.

► În vecinătate există Mlaştina Mohoş (fostă depresiune lacustră în care s-a

dezvoltat puternic vegetaţia).

► Se pot adăuga ochiurile de apă din unele microdepresiuni de pe platourile

vulcanice, majoritatea au rezultat prin procese de tasare nivală;
Lacul de crater vulcanic - Sf. Ana
Tinovul Mohoş
Lacurile de baraj natural (formate prin surpare şi alunecare)

► Au dimensiuni variate, desfăşurându-se pe văi prin bararea albiei râului

de către mase de rocă alunecate de pe versanţi:

 – ex. Lacul Roşu, din bazinul superior al râului Bicaz, format în 1837;

 – ex. Lacul de pe valea Cuejdului (Lacul Cuejdel/Lacul Crucii), afluent

pe stânga al Bistriței, localizat la contactul dintre M. Stânişoarei și Subc.
Moldovei, format printr-un proces similar, în anul 2000 (este situat
destul de aproape de Piatra Neamț);

► În munţii alcătuiţi din fliş există lacuri situate în spatele unor trepte de
alunecare, situate fie pe versanţi, fie pe fundul văilor; unele, prin
erodarea barajului natural, au dispărut (Ielenicz, 2006);

► M. Maramureş – L. Betiş – 1957 (drenat ulterior);

► M. Vrancei – L. Bălătău – 1883, format pe un afluent al Uzului;
Lacul Roşu
Lacul de baraj natural Cuejdel
 Tăul Vărăşoaia, Platoul Padiş, M. Bihor

► lacurile carstice sunt puţine, fiind localizate în doline sau uvale (ex.
Vărăşoaia din Podişul Padiş, Lacul/Iezerul Ighiel în M. Trascău);
Iezerul Ighiel - M. Trascău
Argila impermeabilizează fundul cuvetei lacustre
Lacul Ochiul Beiului, Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița (limita dintre Munților Aninei și
Munții Locvei, pe Valea Râului Beiu). Lacul este alimentat continuu de un izvor carstic
subteran.
Lacurile antropice au rezultat frecvent în două situaţii:

► Mai întâi, în spatele unor baraje din beton sau anrocamente, apa din
cadrul acestora fiind folosită pentru obţinerea energiei electrice,
alimentarea unor unităţi economice, atenuarea viiturilor, agrement, scop
piscicol etc.:
► pe Bistriţa - L. Izvorul Muntelui;
► pe Buzău - L. Siriu;
► pe Ialomiţa în M. Bucegi, pe Dâmboviţa superioară;
► pe Argeş la Vidraru şi în aval, în defileul Oltului de la Cozia;
► pe valea Lotrului la Vidra, Mălaia, Brădişor;
► pe Sadu (L. Negovanu);
► pe Sebeş – L. Oaşa;
► pe Râul Mare, pe Bistra Mărului, în M. Semenic în bazinul Bârzavei, Porţile
de Fier I, pe râurile principale ale Someşului Cald la Fântânele, Tarniţa, pe
Someşul Mic – L. Gilău, pe Crişul Repede, etc.).

► În al doilea rând, sunt lacurile apărute în excavaţii miniere şi ocne

prăbuşite (în Maramureş la Ocna Şugatag şi Coştiui în foste ocne de sare);
la Baia Sprie – Lacul Albastru etc.
► Lacul de Smarald (de la Racoș), fosta carieră de bazal Brazi;
► În jurul acestora sunt numeroase amenajări turistice.
 Lacul Izvorul Muntelui

http://1.bp.blogspot.com/_8aogIDMEFyA/THvOXUuen3I/AAAAAAAAAYU/wEEOlVXOpJM/s1600/DSCN0490p.jpg
Lacul Vidraru – baraj în arc construit din beton

http://romaniatuturorromanilor.blogspot.ro/2012/08/barajul-vidraru.html
 Baraj de anrocament – Lacul Gura Apei, pe Râul Mare

ANROCAMENT aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:BarajulGuraApelor_(18).JPG
Baraj de pământ Lacul Mălaia, pe valea Lotrului
Lacul Siriu – baraj de pământ (pe râul Buzău)
Lac sărat de origine antropică – Ocna Şugatag, Depres. Maramureş
Lacul de Smarald (de la Racoș, Defileul Oltuli din cadrul M. Perșani)
Lacurile din regiunile de deal şi podiş:

Lacuri dezvoltate în depresiuni rezultate prin:

► acumularea apei în depresiuni, după prăbuşirea tavanului unor galerii
sau săli din ocne de sare;

► acumularea apei în depresiuni, ca urmare a tasării și dizolvării sării

aflate la mică adâncime.

 În prima grupă se includ lacurile de la: Slănic Prahova, Telega, Ocnele Mari, Ocniţa,
Ocna Sibiului, Cojocna, Sovata, Ocna Mureş etc. Aici s-au realizat amenajări pentru
tratamente balneare.
 În cea de-a doua situaţie sunt lacurile carsto-saline de la: Meledic (în bazinul
superior al Slănicului de Buzău: Lacul Mare/Meledic, Lacul Castelului), Lacurile de
la Jitia (Lacul lui Giurgiu și Lacul de la Cruce, satul Cerbu, comuna Jitia, jud.
Vrancea), Lacul Vintileasca/Lacului Fără Fund/Lacul Mare (comuna Vintileasca,
jud. Vrancea), Lacurile La Ogrăzi, L. Limpede și L. Negru (situate pe Dealul Bisoca)
şi Lacul Ursu de la Sovata.
*Lacurile din comunele Jitia și Vintileasca se află în Depresiunea ”Între Râmnice”, aceasta fiind situată la poalele
M. Vrancei și drenată de Râmnicul Sărat și afluenții săi: Sărățel și Râmnicel.
Slănic Prahova – lacuri sărate:
Muntele de Sare; Grota Miresei; Baia Baciului; Lacul Porcilor (situate în partea de V);
Muntele de Sare – dizolvarea sării – situaţia actuală (12 noiembrie 2013)
Alunecarea de teren ce a afectat şi Muntele de Sare
Complex Muntele de Sare
Complex Baia Verde (situat în partea central-estică a localităţii Slănic - Prahova)
Lacurile sărate de la Ocna Sibiului
Lacurile sărate de la Ocna Sibiului
Lac sărat format prin prăbuşirea tavunului ocnei– Ocniţa, jud. Vâlcea
Lac format pe sare – Lacul Mare/Meledic (dizolvarea sării)
Lacul Castelului – Platoul Meledic

Foto: R. Puşcarciuc, 2012.

 Lacul Ursu, Sovata

Fenomenul de heliotermie constă în stratificarea termică a apei şi creşterea concentraţiei

sărurilor spre adâncime. La suprafaţă, temperatura apei este mică, aceasta fiind aproape de
temperatura atmosferică, după care acesta creşte până la aprox. 3 m adâncime, iar mai jos
se înregistrează valori mai reduse, dar constante.
Vara: apa lacului înregistrează 17°C la suprafaţă; 30-40°C la 2-3m adâncime, iar dedesubt
temperatura scade odată cu adâncimea.
Lacuri rezultate prin tasări, favorizate de dizolvarea gipsurilor, aflate la
suprafaţă:

 Lacul Nucşoara, în bazinul Râului Doamnei, din Muscelele Argeşului.

Lacurile situate între treptele sau valurile de alunecare - sunt numeroase,

au dimensiuni variabile şi durată de funcţionare diferită. Sunt întâlnite în
Subcarpaţi (Lacul Dăești – Subcarpații Vâlcei), Podişul Moldovei etc.

Iazurile şi heleşteiele au fost amenajate de oameni în albiile unor pâraie,

care frecvent vara seacă, pentru folosirea apei la irigaţii, pentru organizarea
unor crescătorii de peşte sau pentru topirea inului și a cânepei (separarea
fibrelor în fascicule);

► au frecvenţă mare în Podişul Moldovei (pe Sitna – iazul Drăcşani), în

Depresiunea Colinară a Transilvaniei - Cătina, Geaca, Zau de Câmpie).

Benturile sunt ochiuri de apă realizate, în special, în Podişul Getic pentru

reţinerea apei din precipitaţii în vederea folosirii acesteia mai ales la
adăpatul vitelor.
Lacul Învârtita (Nucşoara) s-a format pe gips într-o dolină
 Piemonturile Cotmeana şi Cândeşti

Apele subterane:

► Se află la adâncimi diferite, în depozite de pietriş şi nisip localizate deasupra

unor niveluri de argilă, cu desfăşurare discontinuă;

► Pânzele freatice folosite în alimentarea populaţiei se află în terase, în luncile

înalte şi la baza pietrişurilor de Cândeşti.

► lacurile de tipul benturilor sunt situate pe interfluviile piemonturilor

Cotmeana şi Cândeşti. Ele au fost realizate cu scopul principal de adăpare a
animalelor aflate la păşunat. Astfel de benturi apar şi în curţile localnicilor
(ex. Linteşti, Zamfireşti, Morăreşti, Ifrimeşti etc.).
► Aceste iazuri gospodăreşti au formă rectangulară cu latura de 4/10 m şi
adâncimi de 1-3 m.
► Sunt săpate în depozite psefitice şi căptuşite cu argilă, pentru ca astfel apa
provenită din precipitaţii să nu se infliltreze, având în vedere grosimea
pietrişurilor, cuprinsă între 5 - 6 m şi 30 - 40 m.
Bent – Podişul Cotmeana
Bent – comuna Cotmeana, Platforma Cotmenei, Piemontul Getic
Foto: Ştefania Vuţei, februarie 2013
Foto: Ştefania Vuţei, februarie 2013
Foto: Ştefania Vuţei, februarie 2013
Foto: Ştefania Vuţei, februarie 2013
Foto: Ştefania Vuţei, februarie 2013
Foto: Ştefania Vuţei, februarie 2013
Lacurile de baraj au fost construite pentru hidroenergie, regularizarea
scurgerii şi folosirea apei la irigaţii sau în cadrul diverselor activităţi
economice:

► Pe Prut, la Stânca-Costeşti, pe Siret, Olt, Argeş, Bistriţa, Crasna etc.

Pe malurile unora dintre ele sunt şi amenajări pentru turism (ex. puncte
de belvedere).

Lacurile carstice – din Podişul Mehedinţi (Ponoare, Zăton, Bala etc.).

► Sunt concentrate în luncile râurilor; unele lacuri sunt situate şi în

microdepresiunile formate pe platourile interfluviale; au dimensiuni
variate.
Lacul Stânca-Costeşti, Prut
Lacul Zăton (Ponoare)
Lacul Zăton (Ponoare)
Lac temporar sau zăton; primăvara aici se acumulează apa provenită atât din topirea
zăpezii, cât şi din ploile de primăvară.

http://static.panoramio.com/photos/original/31361378.jpg
Dealul Peşterii – Lacul Zătonul Mare
cornete
Podişul Mehedinţi – Lacul Zătonul Mare, aprilie 2012
Ponor sau sorb
(puţ absorbant, axat pe fisuri în care apele de suprafaţă se scurg în subteran)
La sorb infiltrarea apei se face pe verticală.
Fost ponor (puţ absorbant) – apele de suprafaţă se scurgeau în subteran
Depresiunea Ponoare – Lacul Zătonul Mic
Lacurile din regiunile de câmpie + Dobrogea (podiș!)

Limanele fluviatile - au rezultat prin bararea naturală cu aluviuni a gurii de

vărsare a unor pâraie mici de către colector.
Cele mai mari sunt:
► pe Dunăre (Mostiştea, Gălăţui, Bugeac, Oltina, Mârleanu etc.);
► pe dreapta Ialomiţei (Bălteni, Snagov, Căldăruşani), pe stânga Ialomiţei
(Fundata, Strachina), pe stânga Buzăului (Jirlău, Amara, Balta Albă).

Limanele fluvio-maritime - formate în cursul inferior al unor râuri mici, la

vărsarea acestora în mare, prin bararea lor prin cordoane de nisip
(Techirghiol, Taşaul, Tatlageac, Mangalia, Nuntaşi etc.). Cele mai multe au
apă sărată sau salmastră şi nămol sapropelic, ceea ce a favorizat realizarea de
amenajări balneare.

Lagunele sunt lacuri mari rezultate din închiderea unor golfuri prin cordoane
litorale. Cel mai mare complex lagunar este format din lacurile Razim,
Goloviţa, Sinoe, Smeica, închise de cordoanele Chituc-Periteasca; există
deschideri înguste în cordoane numite „portiţe” (Gura Portiţei), prin care se
realizează legături între lac şi mare.
► În sudul Dobrogei se află laguna Siutghiol; iniţial au fost lagune atât
lacurile de la Neptun, cât şi mlaştina de la Mangalia (nord).
Bălţile sunt lacuri situate în sectoarele joase ale luncilor largi; comunică prin
canale cu albia râului (în trecut preluau surplusul de apă la ape mari);
► Apa este folosită la irigaţii; piscicultură; agrement;
► În secolele anterioare, numărul lor era foarte mare, dar după 1970 multe
au fost drenate.
► Mai importante sunt cele din lunca Dunării (Fântâna Banului, Bistreţ,
Suhaia, cele din bălţile Brăilei şi Ialomiţei, Crapina, Somova etc.), Siretului,
Prutului etc.
► Balta Comana sau Delta interioară a Neajlovului este o zonă mlăștinoasă,
alimentată de râul Neajlov.

Un grup aparte îl constituie lacurile din Delta Dunării, care constituie bălţi
separate de grinduri, dar care au fie o comunicare directă, fie prin
intermediul canalelor.

► Cele mai mari sunt: Fortuna, Maliţa, Merhei, Babina, Gorgova, Isac, Puiu,
Lumina, Roşu etc.

Iazurile sunt lacuri amenajate pe râurile din câmpie, pentru piscicultură,

irigaţii, iar în ultimele decenii şi pentru agrement (în câmpiile Boianu,
Găvanu-Burdea, Mostiştea, Ierului etc.).
Lacurile din crovuri şi găvane sunt frecvente în estul Câmpiei Române. Au
rezultat prin tasare în loess şi au apă cu conţinut variat de săruri.
► Mai mari sunt – Plopu, Ianca, Lutul Alb, Lacul Sărat de la sud de Brăila,
Batogu etc. În cazul celor cu apă sărată şi nămol sapropelic există
amenajări pentru tratament balnear.

Lacurile dintre dunele de nisip – au dimensiuni mici, multe dintre ele există
doar în intervalele cu ploi bogate (ex. în sudul Câmpiei Olteniei, Câmpia
Carei).
► Lacuri efemere se întâlnesc în Cp. Romanaţi, în apropierea localităţii
Apele Vii (Gâştescu, 2006, p. 55).

Lacuri amenajate pentru agrement sunt situate în localităţile mari sau în

vecinătatea acestora (pe Colentina la Bucureşti, în jurul Iaşului, Craiovei etc.).

Lacurile termale (Câmpia de Vest – Lacul Peţea, staţiunea 1 Mai).

 Lacul Techirghiol

http://www.google.ro/imgres?q=lacul+techirghiol&um=1&hl=ro&biw=1280&bih=709&tbm=isch&tbnid=8FRpayYAVJjqpM:&imgrefurl=http://amfostacolo.ro/user-
foto.php%3Fuid%3D8627%26din%3Dlacul-techirghiol-
techirgihol%26hid%3D6514&docid=DMzlKb7eDQFbOM&imgurl=http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d006/6514/8627_11511_1.jpg&w=1000&h=750&ei=EJZMT_KkOMfRsgadg8nADw&zoom=1&ia
ct=hc&vpx=597&vpy=393&dur=1066&hovh=194&hovw=259&tx=145&ty=133&sig=113860169921930155584&page=2&tbnh=156&tbnw=193&start=15&ndsp=20&ved=1t:429,r:7,s:15
Lacul Mangalia
Lacul Bistreţ Sursa: Monica Dumitraşcu, 2005
Balta Potelu Sursa: Monica Dumitraşcu, 2005
 BALTA SUHAIA – situată pe teritoriul administrativ al comunei Suhaia, cu o suprafaţă de
1455 ha.

Foto: Ruscu Nicolae

Foto: Ruscu Nicolae
Balta Comana sau Delta Neajlovului
Crov – Câmpia Boianului
Lacul Peţea, rezervaţie termală unică în Europa

2013

Lacul Peţea este un lac cu apă termală, situat în staţiune Băile 1 Mai, apa sa având o
temperatură constantă de circa 30⁰C.
2013
2013
Mai 2014
Mai 2014, Lacul Ochiul Mare – Pârâul Pețea
2015
2015
2015 (Nymphaea lotus thermalis)
Grădina Botanică - Jibou
2015
Lacul Pețea - iarnă, 2012-2013

► Nivelul şi temperatura apei au scăzut dramatic în lacul cu nuferi din

Rezervaţia Naturală Pârâul Peţea (ex. Lacul Ochiul Mare), din stațiunea
Băile 1 Mai, singurul habitat acvatic termal din România:
► cauza - forajele ilegale realizate pentru alimentarea cu apă geotermală a
piscinelor aparţinând vilelor şi pensiunilor din staţiunile Băile 1 Mai şi
Băile Felix.

"Lacul nu a mai avut aport de apă geotermală, temperatura apei oscilând

între 10-11°C, situaţie în care fauna şi flora erau în pericol de dispariţie“;

Specii periclitate:
► Nymphaea lotus, varietatea thermalis (dreţe – denumirea populară sau
nuferi termali);
► melcul relict de apă termală (Melanopsis parreyssi) și roșioara termală
(Scarandinius racovitzai), un peștișor care nu trăiește decât aici și care
a fost denumit astfel după savantul român Emil Racoviță.

http://www.ecomagazin.ro/rezervatia-cu-nuferi-din-baile-1-mai/