Modernismul

„Testament” de Tudor Arghezi

Poezia „Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna, alaturi de"Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga si "Joc secund" de Ion Barbu. Poezia
deschide primul volum al autorului, „Cuvinte potrivite”, aparut in 1927 si are rol de program
literar, realizat insa cu mijloace artistice.
„Testament” este o arta poetica moderna deoarece autorul isi exprima propriile
convingeri despre arta literara si despre rolul artistului in societate; viziunea sa despre
lume. Arghezi este un innoitor al limbajului poetic, prin incalcarea conventiilor si a
regulilor. Particularitati ale modernismului in opera sa sunt: estetica uratului „Din bube,
mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”, limbajul socant, cu termeni ce nu sunt
considerati demni de a fi folositi intr-o opera de arta, dar si innoirile prozodice.
Titlul poeziei are doua sensuri: unul denotativ si altul conotativ. In sens propriu,
denotativ, cuvantul-titlu reprezinta un act juridic prin care o persoană își exprimă
dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte. Titlul aminteste de capitolele Bibliei:
Vechiul Testament si Noul Testament, care contin invataturi religioase adresate omenirii. De
aici deriva sensul figurat, conotativ al titlului: creatia argheziana, „cartea”, este o
mostenire spirituala lasata de poet urmasilor.
Motivul central al poeziei este cartea, in jurul caruia se organizeaza ideile poetice, cu
sensul de bun spiritual care asigura legatura dintre generatii si ofera urmasilor o identitate,
pentru ca este „hrisovul cel dintai”. Cuvantul „carte” are o bogata serie sinonimica in text:
„testament”, „hrisov”, „cuvinte potrivite”, „slova de foc si slova faurita”.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata
ca mostenire unui fiu spiritual – posteritatii.
Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia
ii este lasata drept unica mostenire „cartea”, sugestie a operei literare. Cele doua ipostaze
lirice sunt desemnate de pronumele „eu” (tatal spiritual, poetul) si „tu” („fiul”, cititorul,
urmasul).
Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea poetica transmisa in mod direct prin
mărcile eului liric: pronume si verbe  de persoana I singular (,,eu am ivit", ,,am
preschimbat"), adjective posesive (,,cartea mea"), dar si pronume si verbe de persoana a II-a
singular (,,te", ,,tine", ,,urci") sau substantive in vocativ ,,fiule", care desemneaza
interlocutorul imaginar.
Arta poetica ,,Testament" ilustreaza conceptia lui Arghezi despre creatie,
considerandu-se responsabil pentru mesajul pe care opera sa il transmite urmatoarelor
generații. Creatorul se afla in ipostaza poetului mestesugar, un ,,slefuitor de cuvinte": ,,Din
graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite".
Textul este structurat in cinci strofe cu numar inegal de versuri, grupate in trei
secvente poetice. Prima secventa (strofele I si II) sugereaza legatura dintre generatii: de la
strabuni pana la urmasi, totul prin intermediul poetului. Secventa a II-a (strofele III si IV)
reda rolul etic, estetic si social al poeziei. A treia secventa (ultima strofa) reprezinta
contopitea dintre har si truda in poezie.
Incipitul este conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual (,,Nu-ti
voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat .."), evidentiind sensul titlului de mostenire spirituala
,,un nume adunat pe-o carte". In prima strofa, secventa ,,rapi si gropi adanci/Suite de
bătrânii mei pe branci" sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al inaintarilor strabatut de
inaintasi.  In versul ,,Cartea mea-i, fiule, o treapta", formula de adresare ,,fiule"  desemneaza
cititorul, poetul identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata. Cartea este o ,,treapta" spre
cunoasterea absoluta.
In strofa a doua, cartea, creatia elaborata cu truda a poetului, este numita metaforic
"hrisovul vostru cel dintai", cartea de capatai a celor ce vor veni.
Ideea centrala a strofei a III-a este paralelismul si suprapunerea cu lumea obiectuala.
Astfel, ,,sapa", unealta folosita pentru a lucra pamantul, devine ,,condei", unealta de scris,
iar ,,brazda" devine ,,calimara", conturandu-se ideea ca munca poetului este mult diferita fata
de cea a inaintasilor lui tarani. Poetul este un mestesugar de cuvinte, care transforma ,,graiul
lor cu indemnuri pentru vite" in ,,cuvinte potrivite", aceeasta sintagma fiind chiar titlul
volumul caruia ii apartine poezia. In viziunea Argheziana, prin arta, cuvintele se
metamorfozeaza, dar isi pastreaza din intelesul anterior, asa cum este exprimat si prin
oximoronul "Veninul strans l-am preschimbat in miere,/ Lasand intreaga dulcea lui putere".
Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza, devine indreptator moral si
dobandeste veșnicie ,,Am luat cenusa mortilor din vatra si am facut-o Dumnezeu de piatra.".
In strofa a patra apare ideea transfigurarii obisnuitului in estetic, prin faptul ca
durerea, revolta sociala apar in poezie prin intermediul metaforei ,,vioara": ,,Durerea noastra
surda si amara/ O gramadii pe-o singura vioara".
La fel ca poetul francez Charles Baudelaire, in volumul "Florile raului", Arghezi
considera ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, poate constitui
material poetic "Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumusesti si preturi noi".
Ultima strofa pune in lumina ideea ca poezia este rezultatul mestesugului, dar si al
inspiratiei. Harul divin, sugerat de metafora ,,slova de foc" si truda, in metafora ,,slova
faurita" "Imparechiate-n carte se marita/Ca fierul cald imbratisat in cleste". Conditia poetului
este redata de versurile "Robul a scris-o, Domnul o citeste", artistul fiind un rob, cel care
munceste pentru ca fara efort, de munca sa sa se bucure cititorul.
Tudor Arghezi este renumit pentru innoirile lexicale,
uneori socante, specifice modernismului.
Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu o conceptie noua,
moderna. Asocierile semantice sunt surprinzatoare: comparatia "Slova de foc si sloca
faurita/Ca fierul cald imbratisat in cleste", epitelele rare ,,seara razvratita", ,,dulcea lui
putere", ,,Dumnezeu de piatra", da si oximoronul ,,Veninul strans l-am preschimbat in miere,/
Lasand intreaga dulcea lui putere".
 Din punct de vedere prozodic, poezia cuprinde strofe inegale ca numar de versuri,
fapt specific modernist, cu metrica si ritm variabil, in functie de intensitatea sentimentelor
si de ideile exprimate. Rima tine insa de vechile convetii, este împerecheata. Simetria
textului este data de plasarea cuvântului-cheie ,,carte" si a sinonimelor sale in cele trei
secvente poetice.
Poezia ,,Testament" de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru orientarile
poeziei interbelice, atat tradiționalism, cat si modernism. Autorul porneste de la aspectele
liricii traditionale si ofera alternative poetice moderne, intr-o opera poetica inedita.