Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Realismul
Realiştii pornesc de la premisa că mediul relaţiilor interna ţionale este anarhic, atâta timp
cât nu funcţionează un guvern mondial. Chiar dacă funcţionează, în mod formal,
egalitatea drepturilor şi obligaţiilor statelor, statele mai puternice reu şesc s ă- şi impun ă
în mai mare măsură interesele.
Astfel, determinantă pentru structurarea rela ţiilor interna ţionale este politica de putere
(„power politics”). Schimbările în mediul internaţional sunt provocate de schimbarea raporturilor
de putere.
Temele principale ale realismului sunt:
Care sunt sursele principale ale stabilit ăţii şi instabilit ăţii în sistemul interna ţional?
Care este echilibrul de putere real şi dezirabil între state?
Cum ar trebuie să se comporte marile puteri unele faţă de altele, şi fa ţă de statele mai
slabe?
Care sunt sursele şi dinamica schimbărilor contemporane în echilibrul de putere?
Răspunsurile oferite de către analiştii realişti ai sistemului interna ţional sunt diferite,
uneori fundamental opuse. Este relevant pentru diversitatea teoriilor realiste, faptul c ă între
realişti identificăm adepţi ai unor forme diferite ale echilibrului de putere – unipolar, bipolar sau
multipolar.
Robert Gilpin, “War and change in World Politics”, conturează un model al schimbării în
sistemul internaţional:
1. Un sistem internaţional este stabil (adică în echilibru) dac ă nici un stat nu consider ă c ă
schimbarea sistemului este profitabilă;
2. Un stat va încerca să schimbe sistemul internaţional dac ă beneficiile a şteptate
depăşesc costurile presupuse;
3. Un stat va căuta să schimbe sistemul internaţional prin expansiune teritorial ă, politic ă
şi economică până când costurile marginale ale unei viitoare schimb ări sunt egale sau
mai mari decât beneficiile aşteptate;
4. Odată ce se ajunge la un echilibru între costurile şi beneficiile unei viitoare schimb ări
(şi expansiunea este atinsă), costurile economice de menţinere a statu-quo-ului tind s ă
crească mai repede decât capacitatea economic ă de a sus ţine statu-quo-ul;
5. Dacă dezechilibrul din sistemul internaţional nu este soluţionat, sistemul se va
schimba şi se va stabili un nou echilibru care va reflecta redistribu ţia puterii.
Hans Morgenthau, “Politics among Nations”:
- Toate politicile internaţionale sunt subordonate unuia dintre cele trei obiective:
echilibru de putere, imperialism sau politica prestigiului.
- Pentru fiecare dintre cele trei tipuri de politic ă, sunt stabilite scopurile, metodele,
politicile potrivite pentru a le contracara;
- Dreptul internaţional, opinia publică, dezarmarea şi Organiza ţia Na ţiunilor Unite
nu sunt soluţii serioase pentru păstrarea echilibrului interna ţional şi evitarea
războiului.
Kenneth Waltz, “Theory of International Politics”:
- În istorie, niciodată lumea internaţională nu a fost dominat ă de mai mult de opt
state puternice;
- O structură bipolară este mult mai stabilă decât una multipolar ă;
- În cazul multipolarităţii, statele puternice fac alian ţe, care prin defini ţie sunt
instabile;
- În bipolaritate, ameninţările sunt mai uşor de identificat, iar statele dominante se
bazează pe propriile puteri şi nu pe aliaţi;
Structuralismul
Un presupus caracter exclusiv social al rela ţiilor de produc ţie. Rela ţiile
internaţionale se regăsesc în relaţiile sociale capitaliste şi, de aceea, afirm ă marxi ştii, nu
putem înţelege mediul internaţional dacă nu ne oprim asupra studierii capitalismului şi a
originilor sale;
Marx şi-a susţinut întreaga pledoarie plecând de la ideile, false de altfel, ale
caracterului conflictual al factorilor de producţie şi al acumul ării prin furt. Ca şi la nivelul
societăţii, în mediul internaţional a fost posibilă dezvoltarea unor state prin „exploatarea”
altora, deoarece nu există joc cu sumă nulă. Atunci când cineva a avut de câ ştigat,
altcineva a avut de pierdut. De aceea, susţin marxi ştii, vinovate de înapoierea şi s ăr ăcia
unei mari părţi a globului sunt statele dezvoltate. Bazându- şi acumularea pe for ţă şi
exploatare, ele au deposedat naţiunile lumii de resurse. A şa încât, şi aici discursul devine
vitriolat, este nevoie de o revoluţie mondială care să repună în drept pe cei oropsi ţi şi s ă
răstoarne sistemul capitalist global;