Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ORAS IASI
ELEV:MELINTE DRAGOS
PROFESOR:CIOBANU VIORICA
CLASA A 8 A D
SCOALA GIMNAZIALA G.E
PALADE BUZAU
Etimologie
Istorie
Cercetările arheologice au dus descoperirea unor amfore romane în
strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De
asemenea, s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La
Valea Lupului (lângă Antibiotice SA) s-au descoperit morminte sarmatice, vase
dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au
identificat pe teritoriul Iașiului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV,
neîntărite. Locuințele erau colibe de suprafață și bordeie.
Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu
cuptoare în formă de potcoavă precum și numeroase unelte, piese de veșminte și
podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o
ceramică cu elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord.
Gheorghe Ghibănescu a arătat că în 1238, tătarii determină exodul a
aproape 10.000 de alani în Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va
fi menționat orașul Iași. Între 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova
și trec în Imperiul Bizantin.
Din aceste date rezultă că Iașiul a fost în antichitate un sat care s-a
dezvoltat ajungând prin secolele VII-X un mic târg cu locuințe dreptunghiulare
care a crescut o dată cu venirea triburilor iașilor (alani) în secolul al XIII-lea.
Târgul Iașilor a fost ocupat în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari.
Geografie
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu
comercial (acordat negustorilor din Liov), emis în 1408 de domnul Moldovei
Alexandru cel Bun. Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre
exemplu presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că orașul este
mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit
și de zidurile Curții Domnești.
Prin extinderea lui, Iașiul este legendara „urbe a celor 7 coline",
comparat în 1691 de italianul Marco Bandini ca fiind „O nouă Romă". Cele
șapte coline sunt Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și
Breazu, cu altitudini variind între 50 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul
Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și
Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina, râul Bahlui și de pârâul
Șorogari.
Clima
Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat
de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu,
Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița
Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat
Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche).
Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele
XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, și parțial
Nicolina și Păcurari. În a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele
Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de sud, azi numită
C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Galata, Mircea cel Bătrân,
Alexandru cel Bun, Dacia și Grădinari, la acestea adăugându-se Zona
Industrială. Orașul are ca suburbii câteva localități care, din punct de vedere
administrativ, sunt considerate încă așezări rurale, dar, din punct de vedere
edilitar, se prezintă ca așezări urbane: Dancu, Tomești, Ciurea și Lunca Cetățuii.
Tendința urbană este de extindere a Iașilor, aceste localități fiind incluse în zona
metropolitană, alături de alte localități: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava (cu
Valea Adâncă și Balciu), Valea Lupului și Breazu. În urma exploziei
fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste localități
sunt astăzi practic unite cu orașul.