Sunteți pe pagina 1din 3

Tratatul de la Bruxelles (Tratatul de fuziune)

SINTEZĂ PRIVIND:
Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților
Europene

CARE A FOST ROLUL ACESTUI TRATAT?


Tratatul de la Bruxelles, de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale
Comunităților Europene (cunoscut ca „Tratatul de fuziune”), a fost semnat cu intenția
explicită de a unifica cele trei Comunități Europene (CE) existente la momentul
respectiv – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunitatea
Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA
sau mai cunoscută ca „Euratom”).
Păstrând cele trei comunități independente din punct de vedere juridic, Tratatul de
fuziune le-a raționalizat instituțiile, fuzionând organismele lor executive încă
independente – aducând astfel numărul instituțiilor europene comune la cinci – și a
modificat în consecință tratatele privind cele trei Comunități.

ASPECTE-CHEIE
Un Consiliu unic și o Comisie unică

 Organismele executive au fost contopite astfel:


 Consiliul Comunităților Europene – Consiliul Uniunii Europene de azi – a
înlocuit, ca organism unic, Consiliul Special de Miniștri al CECO, Consiliul
CEE și Consiliul Euratom;
 Comisia Comunităților Europene – Comisia Europeană de azi – a înlocuit,
ca organism unic, Înalta Autoritate a CECO, Comisia CEE și Comisia
Euratom.
 Cu toate acestea, noile organisme executive aveau să continue a acționa în
conformitate cu tratatele care reglementau fiecare dintre cele trei
comunități, precum și în conformitate cu articolele noi ale acestui tratat.
 Normele de reglementare a componenței și a funcționării acestora au fost
reunite într-un text unic, iar articolele corespunzătoare din tratatele CE au fost
abrogate.
 Acolo unde au existat diferențe între cele trei tratate cu privire la Consiliu:
 durata mandatului Președinției a fost aliniată la cea mai lungă prevăzută
de tratatele CEE și Euratom;
 normele privind luarea deciziilor au fost armonizate numai în măsura în
care acest lucru era necesar pentru actele adoptate în temeiul celor trei
tratate (adică în ceea ce privește instituțiile comune, bugetul și
administrația);
 conceptele de majoritate simplă, majoritate calificată și unanimitate au fost
armonizate în conformitate cu tratatele CEE și Euratom;
 Coreper a fost oficializat ca grup de pregătire al Consiliului, vizând și
Tratatul CECO.
 Acolo unde au existat diferențe între cele trei tratate cu privire la Comisie:
 numărul membrilor a fost stabilit la nouă;
 normele privind numirea membrilor și statutul acestora, precum și privind
funcționarea Comisiei în general au fost armonizate cu cele din Tratatul
CEE;
 au fost armonizate data la care Comisia trebuie să își publice Raportul
general privind activitățile Comunităților Europene și data la care ar trebui
să se reunească Adunarea Parlamentară pentru a examina acest raport;
 normele privind modul în care Comisia răspunde din punct de vedere
politic în fața Adunării Parlamentare au fost aliniate la cele din tratatele
CEE și Euratom, cu posibilitatea de a cenzura gestiunea Comisiei în orice
moment (nu numai în momentul examinării Raportului general anual).

Un buget administrativ unic pentru CE

 Bugetul acoperă cheltuielile tuturor instituțiilor CE, inclusiv pe cele ale Adunării
Parlamentare și ale Curții de Justiție.
 Cheltuielile pentru intervenții în temeiul Tratatului CECO și cheltuielile de
cercetare și dezvoltare în temeiul Tratatului Euratom au fost menținute însă în
bugete separate.

O administrație unică pentru CE

 Toți funcționarii și alți agenți ai instituțiilor CE țin de aceeași administrație.


 Normele care reglementează aceste funcții și drepturile și obligațiile acestora
sunt uniforme și decurg dintr-un statut comun.
 Normele privind responsabilitatea CE în caz de prejudiciu cauzat de o eroare
personală a unui funcționar sau agent pentru acțiunile acestuia sunt unificate.
 Privilegiile și imunitățile acordate instituțiilor CE, precum și funcționarilor acestora
și altor agenți sunt unificate și ele într-un singur protocol la tratat.

Sediile instituțiilor CE

 Pentru a răspunde obiecțiilor de ordin juridic ridicate de Luxemburg, guvernelor


țărilor CE li s-a acordat competența de a decide, de comun acord, soluția de
adoptat în ceea ce privește stabilirea la Bruxelles a sediilor organismelor
executive ale UE. Decizia a fost luată în ziua semnării tratatului,
orașul Bruxelles fiind desemnat drept sediu provizoriu.

DE CÂND S-A APLICAT ACEST TRATAT?


Semnat la 8 aprilie 1965, acesta s-a aplicat de la 1 iulie 1967.

CONTEXT
Anterior Tratatului de fuziune, cele trei Comunități Europene aveau deja unele instituții
comune în virtutea Convenției din 1957 privind anumite instituții comune Comunităților
Europene: Adunarea Parlamentară (devenită ulterior Parlamentul European), Curtea de
Justiție și Comitetul Economic și Social European.
Tratatul de fuziune a reprezentat o etapă majoră a tranziției spre UE modernă. Tratatul
a fost abrogat – exceptând Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile
Comunităților Europene – de Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997,
care a intrat în vigoare la 1 mai 1999.
Pentru informații suplimentare, consultați:

 Tratatele inițiale (Parlamentul European);


 Istoricul UE (Consiliul UE);
 Tratatele UE (Comisia Europeană);
 Privire generală asupra tratatelor (EUR-Lex).

S-ar putea să vă placă și