Topografia organelor si sistemelor de organe
In corpul omenesc, celulele si tesuturile alcatuiesc
ORGANE si SISTEME DE ORGANE.
Organele <-celule si tesuturi care s-au diferentiat in
vederea indeplinirii anumitor functii in
organism;organele functioneaza in stransa legatura unele
cu altele.
Organe interne=viscere
Sistemele de organe sunt unitati morfoligice care
alcatuiesc principalele functii ale organismului
-> relatie
-> nutritie
-> reproducere
Corpul uman este alcatuit din cap, gat, trunchi si membre
CAPUL
- capul este alcãtuit din partea cranianã, care corespunde
neurocraniului (cutia cranianã), si partea facialã, care
corespunde viscerocraniului (fata).
-capul, împreunã cu gâtul, formeazã extremitatea cefalicã
a corpului.
GATUL
- gâtul este segmentul care leagã capul de trunchi
-prezintã elemente somatice (muschi, oase, articulatii) si
viscere (laringe, trahee, esofag, tiroida, paratiroide, etc).
TRUNCHIUL
-trunchiul este format din torace (cavitate toracica),
abdomen (cavitate abdominala) si pelvis (cavitate
pelviana) care adãpostesc viscerele.
-cavitatea toracicã este separatã de cavitatea abdominalã
printr-un muschi numit diafragmã.
-cavitatea abdominalã se continuã cu cea pelvianã, care
este limitata inferior de diafragma perinealã.
MEMBRELE SUPERIOARE
-se leagã de trunchi prin centura scapularã
-portiunea lor liberã are trei segmente: brat, antebrat si
mânã;
MEMBRELE INFERIOARE
-se leagã de trunchi prin centura pelvianã
-portiunea lor liberã prezintã trei segmente: coapsã,
gambã si picior.
planuri si raporturi anatomice
-corpul omenesc este alcatuit dupã principiul simetriei
bilaterale, fiind un corp tridimensional, cu trei axe si trei
planuri.
AXELE
-axele corespund dimensiunilor spatiului si se întretaie în
unghi drept.
 axul longitudinal
-axul lungimii corpului
-este vertical la om
-are doi poli: superior (cranial) si inferior
(caudal)
-ne ajuta sa reperam un organ ca fiind superior
sau inferior fata de sistemul de referinta (ex:
ochii sunt situati superior/ cranial fata de nas,
gura este situata inferior/ caudal fata de nas)
-el pleacã din crestetul capului si merge pânã la
nivelul spatiului delimitat de suprafata talpilor
 axul sagital sau anteroposterior
-este axul grosimii corpului
-are un pol anterior si altul posterior
-ne ajuta sa pozitionam, un element antarior/
posterior fata de celalt (ex: sternul este situat
anterior fata de coloana vertebrala)
 axul transversal
-este axul lãtimii corpului
-este orizontal si are un pol stâng si altul drept
-ne ajuta sa pozitionam un element la stanga
sau la dreapta corpului (ex: urechile sunt
situate de-o parte si de alta a craniului, prin
urmare spunem ca urechea dreapta apartine
polului drept, iar ureachea stanga polului stang
PLANURILE
- prin câte douã din axele amintite trece câte un plan al
corpului.
 Planul sagital/ medio-sagital
-trece prin axul longitudinal si axul sagital
-trece prin mijlocul corpului (median),
împãrþindu-l în douã jumãtãti simetrice
-planul simetriei bilaterale
 Planul frontal
-trece prin axul longitudinal si axul transversal
- merge paralel cu fruntea
-împarte corpul într-o parte anterioarã
(ventralã) si alta posterioarã (dorsalã)
 Planul transversal/ metameriei corpului
-trece prin axul sagital si axul transversal.
- orizontal
-împarte corpul într-o parte superioara
(cranialã) si alta inferioarã (caudalã)
Axele si planurile se folosesc si pentru precizarea pozitiei
elementelor componente la nivelul fiecãrui organ.
nomenclatura anatomica
 termeni: cranial, caudal, ventral, dorsal, medial,
lateral, sagital, frontal, transversal
-când se vorbeste de membrele corpului, se folosesc
termenii proximal, pentru formatiunile mai apropiate de
centuri si distal, pentru cele mai îndepãrtate.
-la mânã, se foloseste termenul volar/ palmar, pentru
formatiunile palmei, iar la picior, termenii plantar, pentru
formatiunile din talpa piciorului si dorsal, pentru
formatiunile superioare ale labei piciorului.
 Periombilical (mezogastru): colon transvers si
o mare parte din intestinul subtire
 Abdomen lateral stang (flancul stang): colon
descendent si o mica parte din intestinul subtire
 Inghinal drept (fosa iliaca dreapta): prima
portiune a colonului ascendent
 Hipogastru: intestin subtire
 Inghinal stang (fosa iliaca stanga): o parte din
intestinul subtire

-superficial si profund sunt termeni care aratã gradul de

apropiere fatã de suprafata corpului.

 Hipocondrul drept: o parte din lobul hepatic

drept
 Epigastru: o parte din colonul transvers,
portiunea de mijloc a ficatului (intre lobul
hepatic drept si lobul hepatic stang se poate
observa acel segment mic si alb... care este
ligamentul rotund, ce provine din obliterarea
venei ombilicale) colecist, stomac
 Hipocondrul stang: stomac, splina, flexura
colica stanga, o mica parte din lobul hepatic
stang
 Abdomen lateral drept (flancul drept): colon
ascendent si o parte din intestinul subtire, dar si
o mica parte din ficat
 Celula
-celula este unitatea de bazã morfofunctionalã si geneticã -la unele celule, citoplasma prezintã diferite prelungiri
a organizãrii materiei vii acoperite de plasmalema;

-poate exista singurã sau în grup, constituind diferite Prelungiri temporare si neordonate pseudopodelor-
tesuturi >leucocitele,
Prelungiri permanente
forma celulelor microvili ->epiteliul mucoasei intestinale
->epiteliul tubilor renali
-este legata de functia lor cili ->epiteliul mucoasei traheei
desmozomi (corpusculi de legatura care
-initial, toate au formã globuloasã, dar ulterior pot deveni solidarizeazã celulele epiteliale)
fusiforme, stelate, cubice, cilindrice

-celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase sau citoplasma

cartilaginoase, îsi pãstreazã forma globuloasã
-are o structurã complexã, la nivelul ei desfãsurându-se
dimensiunile celulelor principalele functii vitale
-variazã în functie de specializarea lor, de starea -este un sistem coloidal, în care mediul de dispersie este
fiziologicã a organismului, de conditiile mediului extern, apa, iar faza dispersatã este ansamblul de micelii
vârstã etc coloidale ce se gãsesc în miscare brownianã
Hematia 7,5 μ -funcþional, citoplasma are o parte nestructuratã,
Ovulul 150–200 μ, hialoplasma si o parte structuratã, organitele celulare
Fibra muscularã striatã 5–15 cm
Media se considerã 20–30 μ. -acestea sunt de douã tipuri: comune tuturor celulelor si
specifice, prezente numai în anumite celule, unde
îndeplinesc functii speciale
structura celulei
nucleul
->membrana celulara
- este o parte constitutivã principalã, cu rolul de a
->citoplasma
coordona procesele biologice celulare fundamentale
->nucleu -contine materialul genetic

membrana celulara/ membrana plasmatica/ plasmalema -controleazã metabolismul celular

- înconjoarã celula, îi conferã forma si separã structurile -transmite informatia geneticã

interne ale celulei de mediul extracelular.
-pozitia lui în celulã poate fi centralã sau excentricã
-este alcãtuitã, în principal, din fosfolipide si proteine. (celule adipoase, mucoase)

-fosfolipidele sunt astfel dispuse, încât portiunea lor forma

hidrofilã formeazã un bistrat, în interiorul cãruia se aflã
-are, de obicei, forma celulei.
cuprinsã portiunea lor hidrofobã
numãrul nucleilor
-acest miez hidrofob restrictioneazã pasajul
transmembranar al moleculelor hidrosolubile si al ionilor -majoritatea celulelor sunt mononucleate, dar pot exista
si excepþii
-componenta proteicã este cea care realizeazã functiile
specializate ale membranei ci mecanismele de transport celule binucleate-hepatocitele
transmembranar celule polinucleate-fibra muscularã
striatã
-proteinele se pot afla pe fata externã sau internã a celule anucleate hematia adultã
membranei, precum si transmembranar

-proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii dimensiunile nucleului

lipidice, acest model structural a fost denumit modelul in
mozaic fluid -pot fi între 3-20 μ, corespunzator ciclului funcþional al
celulei, fiind în raport de 1/3–1/4 cu citoplasma.
-membrana contine si glucide puternic încãrcate negativ
(glicoproteine si glicolipide), atasate pe fata ei externã
 -la nivelul ei, existã o retea de filamente subtiri, formate
din granulatii fine de cromatinã, din care, la începutul
structura nucleului diviziunii celulare, se formeazã cromozomii, alcatuiti din
ADN, ARN cromozomal, proteine histonice si
->membrana nuclearã
nonhistonice, cantitati mici de lipide si ioni de Ca si Mg
->carioplasma

->unul/ mai mulþi nucleoli

membrana nuclearã

-poroasã

-dublã

-are o structurã trilaminatã constituitã din douã foite, una

externã, spre matricea citoplasmaticã, ce prezintã
ribozomi si se continuã cu citomembranele reticulului
endoplasmic, alta internã, aderentã miezului nuclear

-intre cele douã membrane existã un spatiu numit spatiu

perinuclear

-sub membranã se aflã carioplasma, o solutie coloidalã

cu aspect omogen

Organite celulare
organite celulare comune
RETICULUL ENDOPLASMATIC
-sistem canalicular care leaga plasmalema de stratul
extern al membranei nucleare
-rețea de citomembrane cu aspect diferit în funcție de
activitatea celulara
-2 tipuri: reticul endoplasmatic neted (REN) si reticul
endoplasmatic rugos/ergastoplasma (RER)
-reticul endoplasmatic rugos pe suprafața externa a
peretelui membranos prezinta ribozomi
funcție
-sistem circulator intracitoplasmatic
-rol important în metabolismul glicogenului (REN)
-rol în sinteza de proteine (RER)
RIBOZOMII/ CORPUSCULII LUI PALADE
-particule mici, ovale sau rotunde formate din doua
subunitati
-bogați în ARN și ribonucleoproteine
functie
-pot fi liberi în citoplasma sau atasati reticulului
endoplasmatic neted formând reticulul endoplasmatic
rugos
-sunt sediul sintezei proteinelor
APARATUL GOLGII/ DICTIOZOMII
-se afla în apropierea nucleului în zona cea mai activa a
citoplasmei
-sistem membranar format din micro, macrovezicule si
din cisterne alungite (un teanc de cisterne aplatizate
delimitate de membrane carora li se asociaza vezicule de
diferite marimi)
functie
-rol în procesele de excreție celulara, elaborarea,
împachetarea si distributia unor substante
MITOCONDRIILE
-numeroase în celulele cu activitate intensa
-forma ovala, rotunda sau de bastonas
-au o membrană dubla cu structură trilaminara (3
straturi):
->extern-membrana externa
->mijloc-un interspațiu
 ->intern-membrana interna care e plicaturata
(cute transversale) formând criste
-în interior se afla matricea mitocondriala în care se afla
sistemele enzimatice care realizeaza fosforilarea
oxidativa (sinteza ATP la nivelul cristelor)
CORPUSCULII NISSL/ CORPII TIGROIZI
-sunt echivalentii reticulului endoplasmatic rugos pentru
celula nervoasa
-se gă sesc în corpul neuronal si la baza dendritelor.

functie

-rol în respiratia celulara, sediul fosforilarii oxidative

(lant de reactii chimice)= energie= ATP= centrala
incluziunile citoplasmatice
energetica a celulei
-in afara organitelor comune si specifice în citoplasma se
LIZOZOMII
mai gasesc si incluziuni citoplasmatice care au caracter
-sunt corpusculi sferici delimitati de membrane simple și temporar
raspânditi în întreaga hialoplasma
-sunt reprezentate prin granule de substante de rezerva,
-conțin peste enzime hidrolitice (enzime implicate în produsi de secretie și pigmenti
digestia unor substante)

-sunt în numar mare în celulele fagocitare: leucocite,

macrofage, osteoclaste

functie

-rol în digestia intracelulara a unor substante proprii sau

aduse din exteriorul celulei (fragmente de celule sau
tesuturi)

CENTROZOMUL

-situat în apropierea nucleului si se manifesta în timpul

diviziunii celulare

-alcatuit din 2 centrioli cilindrici

-centriolii sunt perpendiculari unul pe celalalt si

înconjurati de o zona de citoplasma vâscoasa
(centrosfera)

functie

-rol în diviziunea celulara (organizeaza fusul de

diviziune)

-lipsește în neuroni!!!!

organitele specifice

MIOFIBRILE

-elemente contractile din sarcoplasma (citoplasma fibrei

musculare)

NEUROFIBRILE

-elemente ale citoscheletului neuronilor

-se gasesc în neuroplasma (citoplasma corpului celular al

neuronului) în axoplasma (citoplasma axonului) și în
dendrite

Proprietatile celulei
-celulele au o serie de proprietãti generale si speciale, difuziune va determina trecerea moleculelor prin
care le asigurã îndeplinirea rolului specific în ansamblul membrana semipermeabila de la concentratia mare spre
organismului concentratia mica pâna când concentratiile celor doua
soluții se vor egala astfel moleculele vor fi distribuite în
-> sinteza proteicã mod egal în cele doua solutii.
->reproducerea celularã -acest lucru se întâmplă la nivelul membranei celulare
->metabolismul celular care separă mediul intracelular(care este o soluție) de
mediul extracelular (care este tot o soluție)
->transportul transmembranar
-datorită structurii lipoproteice a membranei celulare,
->potentialul de membranã-excitabilitatea aceasta NU împiedică difuziunea:

TRANSPORTUL TRANSMEMBRANAR ->moleculelor nepolarizate (liposolubile)

-membrana celulara are permeabilitate selectiva adica ex. oxigen (O2), hormoni steroizi
permite trecerea bidirectională (în ambele sensuri) a
anumitor molecule si ioni si opreste trecerea altor ->moleculelor organice cu legaturi covalente polare dar
molecule si ioni fara incarcare electrica

-trecerea bidirecționala a ionilor prin membrana celulara ex. dioxid de carbon (CO2), etanol, uree
determina aparitia de curenti electrici ceea ce duce la -moleculele mari polarizate NU POT traversa membrana
crearea potentialului de membrana prin difuziune
clasificare ex. glucoza
1. După prezența sau absenta proteinelor transportoare: -ionii vor trece prin membrana celulara numai prin
->fara proteine-difuziunea canale ionice.

-osmoza -canalele ionice au structura proteica si dimensiuni foarte

mici încât nu pot fi vă zute nici cu microscopul electonic.
->cu proteine- difuziunea facilitata
OSMOZA=difuziunea apei
-transportul activ
-membrana celulara trebuie sa fie semipermeabila adica
o primar sa fie mai permeabila pentru moleculele de apa (solvent)
decât pentru moleculele dizolvate în apa (solvit).
o secundar
-daca în cazul difuziunii sunt moleculele cele care trec
o spaecial dintr-o soluție în cealalta în cazul osmozei va fi apa cea
care va trece dintre o solutie în cealalta
2. După consumul de energie:
-apa va trece dinspre solutia diluata (concentratie mica,
->pasiv-difuziunea
apa multa) spre solutia concentrata (concentratie multa,
-osmoza apa putina) până la egalarea celor doua concentratii exact
ca în cazul difuziunii.
-difuziunea facilitata(pasiv cu proteine)
-apa va trece în sens invers difuziunii
->activ-primar
-forta care trebuie aplicata pentru a preveni osmoza se
-secundar numeste presiune osmotica, este proporționala cu
numarul de particule dizolvate în soluție
-special
DIFUZIUNEA FACILITATA=difuziunea moleculelor
DIFUZIUNEA=miscarea moleculelor cu ajutorul proteinelor
-intr-o solutie sau într-un volum dat de gaz, moleculele si -moleculele se deplaseaza exact ca în cazul difuziunii
ionii se afla în miscare continua si dezordonata datorita simple, conform gradientului de concentratie doar ca va
energiei lor fi nevoie de proteine pentru ca aceste molecule sa fie
-aceasta mișcare se numeste difuziune si conduce la transportate.
raspândirea uniforma a moleculelor în solutie sau în -nu este necesară energie pentru transport
volumul de gaz.
-este un tip de transport pasiv, specific si saturabil (va
-dacă avem doua solutii de concentratii diferite (gradient exista un transport maxim pentru o anumita molecula)
de concentratie) în doua vase. Aceste vase fiind separate
printr-o membrana semipermeabila, miscarea de TRANSPORTUL ACTIV
-asigura deplasarea moleculelor și ionilor împotriva
gradientului de concentrație adica dinspre concentratie
mica spre concentratie mare

-este necesara energia (ATP)

-pentru molecule organice polarizate și cu greutate

moleculara mare

-specific și saturabil (va exista un transport maxim

pentru anumite molecule)

-pentru aceeași proteina transportoare apare competitie

între moleculele care trebuie sa fie transportate

 TRANSPORTUL ACTIV PRIMAR

-proteina care transporta o moleculă are nevoie de

energie și hidrolizeaza (descompune) direct ATP-ul in
ADP+P

-aceste proteine se numesc pompe ex. pompa Na +/ K+

care expulzeaza 3Na+ din celula si introduce 2K+

 TRANSPORTUL SECUNDAR (contra-

transport)

-energia pentru a se transporta o molecula sau ion

împotriva gradientului de concentratie se obtine prin
transportul unei alte molecule sau ion conform
gradientului de concentratie

 TRANSPORTUL VEZICULAR

-este o categorie speciala de transport activ

Endocitoza- membrana celulara se invagineaza si

capteaza material aflat în afara celulei și îl transportă în
celulă sub forma de vezicule

Forme particulare:

-fagocitoza=endocitoza unui solid

-pinocitoza=endocitoza unui lichid

Exocitoza- materialul intracelular va fi captat în vezicule

si acestea vor fuziona cu membrana celulara eliminând
conținutul la exteriorul celulei.
 Potentialul de membrana
POTENTIALUL DE MEMBRANA pentru Na+ (se deschid canale ionice voltaj-dependente
pentru Na+) si la aparitia unor curenti electrici care
Se ia ca model neuronul modifica polaritatea membranei ea devenind
electropozitiva la interior si electronegativă la exterior.
-reprezinta o distributie inegala a sarcinilor electrice
pozitive si negative de o parte si de alta a membranei -potențialul de acțiune are loc în urmă toarele faze:
celulare
a. pragul
-aceasta distributie inegala a sarcinilor electrice este
datorata distributiei inegale a ionilor pozitivi si negativi -reprezintă intensitatea minima necesara unui stimul
de o parte și de alta a membranei celulare pentru a produce depolarizarea membranei (potențial
prag)
-distribuția inegala a ionilor este datorata permeabilitatii
selective a membranei, prezentei intracelulare a -intervalul de timp dintre momentul stimularii si inițierea
moleculelor nedifuzabile încarcate negativ si activitatii potentialului de acțiune
pompei Na+/ K+
-intervalul de timp necesar creșterii permeabilitatii
-potentialul de membrana este cel care confera celulelor pentru Na+
proprietatea de excitabilitate
-pentru ca un stimul sa produca un potențial de acțiune el
POTENTIALUL MEMBRANAR DE REPAUS trebuie sa aiba o intensitate egala cu pragul, funcționând
dupa legea "totul sau nimic".
-la exteriorul membrane predomina Na+, Cl-
-stimulii cu o intensitate mai mica (subliminari) nu
-la interiorul membranei predomina K+, anioni proteici
determina aparitia unui potențial de acțiune.
-in conditii de repaus membrana celulara este polarizata
-stimulii cu o intensitate mai mare (supraliminari) nu
electropozitiv pe fata externa si electronegativ pe cea
produc un potential de actiune cu amplitudine mai mare
interna
decât stimulii prag
-diferența de potențial : -65mV -85mV
b. Panta ascendenta (depolarizarea)
-valoare ce poate fi masurata cu un voltmetru prin
-se declanseaza în momentul în care potentialul de
plasarea unui electrod în interior si altul la exteriorul
membrana atinge potențialul prag, canalele de Na+ -voltaj
celulei
dependente sunt deschise și Na+ intra în celula
-aceasta diferenta de sarcini electrice pe cele doua fete
-membrana se depolarizeaza adica devine pozitiva la
ale membranei se mentine prin pompa Na +/ K+ care
interior și negativa la exterior valoarea fiind de +40mV
expulzeaza 3Na+ si reintroduce 2K+
c. Panta descendentă (repolarizarea)
-astfel se mentine potentialul membranar de repaus cu
Na+ predominant în exterior și K+ predominant în interior -se deschid canalele voltaj-dependente pentru K + și K+
iese din celula acest lucru determina repolarizarea
-anionii proteici din cauza volumului mare nu pot trece
membranei adica revenirea la valorile potențialului de
prin membrana celulara și ramân în celula
repaus
- Cl- ramâne la exteriorul celulei fiind respins de anionii
- canalele voltaj-dependente de Na+ se închid
proteici din interiorul celulei
Perioada refractara
POTENTIALUL MEMBRANAR DE ACTIUNE
-odată ce un potențial de acțiune este generat celula intra
-reprezinta modificarea temporara a potențialului de
în perioada refractară (interval de timp pe parcursul
membrana în urma actiunii unui stimul
caruia este dificil de obținut un nou potențial de acțiune)
-aplicarea unui stimul de intensitate prag la nivelul
-există două perioade refractare:
membranei celulare duce la cresterea permeabilitatii
  Perioada refractara absoluta
- indiferent de intensitatea stimulului nu se
poate obtine un nou potential de actiune
datorita inactivarii canalelor pentru Na+ (panta
ascendenta si prima portiune din cea
descendenta)

 perioada refractara relativa

- se poate initia un al doilea potential de
acțiune dar cu o viteza si amplitudine mai
mică decât în mod normal (restul pantei
descendente)

-un potential de actiune generat în orice punct al unei

membrane excitabile va stimula la rândul sau zonele
adiacente ale acestei membrane si se va propaga în
ambele sensuri pâna la depolarizarea completa a
membranei

-transmiterea depolarizarii în lungul unei fibre nervoase

sau §musculare se numește impuls (influx) nervos sau
muscular.

-in funcție de tipul de celula, mecanismele de producere,

aspectul grafic și durata potențialului de actțiune pot fi
diferite

-unele celule au proprietati speciale

->contractilitatea=proprietatea celulelor
musculare de a transforma energia chimica a unor
compusi, în energie mecanica

->activitatea secretorie=producerea de
substante care sunt exportate în mediul intern (secretie
endocrina) sau extern (secretie exocrina)
 Tesuturi
-grupari de celule interdependente cu aceeasi origine, ->mixt
structura și cu functii asemanatoare
-pancreas
-celulele sunt unite între ele printr-o substanta celulara
-ovar
 în cantitate mica substanta de ciment
-testicul
 în cantitate mare substanta fundamentala
3. Epitelial senzorial
-există 4 tipuri mari de tesuturi: epitelial, conjunctiv,
muscular și nervos. -intra in structura organelor de simt
a. Tesutul epitelial b. Tesut conjunctiv
-acopera suprafata corpului sau captuseste cavitati ->moale
(mucoase)
-lax: insoteste alte tesuturi,
1. Epitelii de acoperire
leaga organe
->simplu unistratificat
-reticulat: ganglionii limfatic
-pavimentos: tunica medie a vaselor sangvine
si limfatice -adipos: in jurul unor organe (rinichi),
subcutanat (hipoerm)
-cubic: mucoasa bronhiolelor
-fibros: tendoane, ligamente, aponevroze
-cilindric ciliat si neciliat: mucoasa tubului
digestiv -elastic

->pseudounistratifacat ->semidur (cartilaginos)

-cilindric ciliat si neciliat: epiteliu traheal -hialin: cartilaje costale, laringiale, trohleare
(trahee)
->pluristatificat -elastic: pavilionul urechii, epiglota

-pavimentos keratinizat: epiderma -fibros: discuri intervertebrale, meniscuri

articulare
-pavimentos nekeratinizat: epiteliul mucoasei
bucale ->dur(osos)

-cubic si cilindric: canalele glandelor exocrine -haversian (compact): diafazele oaselor lungi

-de tranzitie: uroteliul -spongios(trabecular): epifazele oaselor lungi si

in interiorul celor scurte si late
2. Epitelialial glandular (secretor)
->fluid: sangele
->endocrin
c. Tesut muscular
-tipul in cordoane celulare
->striat: muschii scheletici (somatici)
-adenohipofiza si glandele
parotieoide ->neted: visceral si multiunitar (iris)

-tipul folicalar ->striat de tip cardiac: miocardul

-tiroida d. Tesut nervos

->exocrin ->neuronul: celula nervoasa

-simplu ->nevroglia: celula gliala

-tubular

-acinos

-compus

-tubulo-acinos
 RECAPITULARE

CELULA-VALORILE CE REPREZINTA
7,5 microni Dimensiuni hematie adulta
150-200 microni Dimensiune ovul
5-15 cm Fibra musculara
20-30 microni Dimensiune medie celule
150-250 A Dimensiune ribozom(cel mai mic)
3-20 microni Dimensiune nucleu
1/3-1/4 Raport nucleu citoplasma
-65 - -85 mV Potential de repaus (valoare apropiata
potential echilibru K)
Intra 2K+ si ies 3Na+ ATP-aza Na/K
5 ms Durata potentiale neuron si fibra
musculara neteda din antrul gastric
200 ms Durata potential celula miocardica
ventriculara
+40 Mv Potential de membrana neuron
0->20 mV Potential de membrana celula miocardica
ventricul
Ramane negativ<0mV Fibra musculara neteda, antru pilor
gastric