- Predică -

= Sfântul Ierarh Nicolae =

= 6 decembrie 2016 =

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,

„Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au grait voua cuvantul lui
Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le
credinta .”
( Evrei 13, 7)

Iubiți credincioși,  

Aceste cuvinte, iubiti credinciosi, apartin Sfantului Apostol Pavel,

care, prin ele, ne indeamna sa pastram, in inimile si cugetele noastre,
amintirea celor care s-au straduit in viata lor pamanteasca sa se faca
bineplacuti lui Dumnezeu prin credinta si dragostea lor, prin propovaduirea
cuvantului Evangheliei Sale oamenilor, in mijlocul carora au trait si din ran-
durile carora s-au ridicat la vrednicia de alesi sau sfinti ai lui Dumnezeu.
Oameni ca si noi, nascuti cu slabiciunile firii omenesti, sfintii s-au
straduit neincetat, in viata lor pamanteasca, sa se depaseasca pe ei insisi, sa
nu se lase prada slabiciunilor firii, sa invinga ispita si pacatul, sa se apropie
cat mai mult, pe calea desavarsirii, de modelul si exemplul lor suprem,
Domnul nostru Iisus Hristos.
Vietile sfintilor lui Dumnezeu sunt niste comori de mare pret, niste
bogate rasadnite, din care noi crestinii ortodocsi, doritori de mântuire, luam
rodnice lăstare spre a le sadi in inimile noastre pentru imbelsugare si
nepieritoare rodire.

1
 Pildele care izvorasc din viata si faptele sfintilor, din jertfa vietii lor
sunt pentru noi cei credinciosi o carte deschisa care asteapta doar inimi
dornice si ochi binevoitori care sa citeasca in ea, spre a se hrani si imbogati
sufleteste.
Cunoscand cine sunt cu adevarat sfintii si cat de mare este rolul lor de
slujitori devotati ai lui Dumnezeu si de ajutatori ai nostri pe langa Tatal
ceresc pentru iertarea pacatelor si mantuirea noastra, ne vom opri astăzi
asupra unuia dintre cei mai mari sfinti ai Bisericii noastre Ortodoxe,
Sfantul Ierarh Nicolae, a carui vrednica pomenire Biserica o face astazi.
Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in localitatea Patara din Asia
Mica in a doua jumatate a secolului III d, Hr., într-o familie de buni creștini
foarte înstărită. Din frageda pruncie, el a fost crescut de parintii sai in duh
de credinta si evlavie dupa invatatura cea dreapta a Bisericii, sadindu-i
in suflet respectul si iubirea fata de cele sfinte si bineplacute lui Dumnezeu.
Din nefericire nu s-a putut insa bucura de caldura si ocrotirea
parinteasca decat pana in pragul tineretilor sale, caci mama si tatal sau
aveau sa moara din cauza unei epidemii de ciuma. Ramas orfan si
mostenind de la parintii sai o frumoasa avere, tanarul Nicolae nu a risipit
aceasta mostenire in placeri desarte ca fiul risipitor din parabola Domnului
Hristos, ci, calauzit de invatatura evanghelica, a socotit ca este mai intelept
sa foloseasca avutia sa materiala mostenita de la parinti in fapte de
milostenie fata de semenii sai aflati in lipsuri, necazuri si suferinta.
Sfantul Nicolae era o adevarata vistierie a facerilor de bine,
trupesti si sufletesti. Multe vaduve si orfani fara sprijin, multi batrani
neputinciosi aflau ajutor si mangaiere la inima sa calda, larg deschisa spre
alinarea suferintelor.

2
 Astfel, vrednica de pomenire din multimea binefacerilor Sfantului
Nicolae este, de pilda, ajutorarea si inzestrarea a trei fecioare sarace
orfane de mama, care din cauza saraciei, erau pe cale sa cada prada
pacatului desfranarii. Afland aceasta, Sfantul Nicolae s-a grabit sa salveze
din ghearele desfranarii sufletele celor trei fete sărmane. Desi Sfantul tinea
mult ca binefacerea aratata fata de cele trei fecioare sarace sa ramana
necunoscuta, tatal celor trei fete nu inceta sa vesteasca tuturor fapta
Sfantului Nicolae, modul cum acest om al lui Dumnezeu facea milostenie
cu cei saraci. Era in gestul tatalui celor trei fete un mod de a-si arata
multumirea si recunostinta fata de marele sau binefacator. 

Iubiti credinciosi,
Am spus ca din frageda copilarie, Sfantul Nicolae arata multa evlavie
si dragoste fata de cele sfinte. Pentru aceasta, o ruda a sa, episcopul
Patarie, il sfatuieste intr-o zi sa imbratiseze slujirea preoteasca, - ceea
ce Sfantul primeste cu smerenie.
Hirotonit preot, slujitorul bisericesc al lui Dumnezeu de acum incolo,
Sfantul Nicolae, era si mai constient de raspunderea sa in fata lui
Dumnezeu si a oamenilor atat la altar cat si in activitatea pastorala. Ca
slujitor la altarul lui Dumnezeu, Sfantul Nicolae a fost un adevărat „inger
in trup”. Însusirile sale alese, credinta si devotamentul cu care indeplinea
slujba preotiei lui Hristos, au facut ca Sfantul sa ajunga arhiepiscop al
Mirei, capitala provinciei Lichia din Asia Mica.
Alegerea Sfantului Nicolae ca arhiepiscop a avut loc in chip
minunat. Murind arhipastorul de pana atunci al Mirei, s-a adunat, cum era
obiceiul, un sobor de episcopi si preoti ca sa aleaga, urmas vrednic in
scaunul ramas vacant. Cei adunati au inaltat rugaciuni staruitoare catre cer,

3
cerand lui Dumnezeu sa le descopere pe cel ales pentru inalta slujire.
Traditia ne spune ca unuia dintre episcopii din sobor i s-a facut
cunoscut printr-o vedenie, ca acela care va intra mai intai in biserica a
doua zi de dimineata, sa fie ales arhipastor. Sfantul Nicolae trecand
tocmai atunci prin orasul Mira a intrat si s-a inchinat in fata sfantului altar.
În clipa cand patrundea in biserica, nu mica i-a fost uimirea cand a fost
intampinat de soborul celor dinauntru cu urarea: „Traiasca arhiepiscopul
cetatii noastre!” Atunci i s-a spus Sfantului ca asa hotarase Dumnezeu ca el
„sa fie mare pastor peste turma lui Hristos”.            
Sfantul Nicolae a primit aceasta demnitate arhiereasca cu frica si cu
cutremur. Dar, ca si alta data, si in aceasta inalta chemare si sfanta
demnitate si misiune, el a fost o pilda stralucita de adevarat arhipastor al
turmei incredintata lui spre conducere si induhovnicire.
Sfântul Nicolae a trăit in vremea celei mai groaznice prigoniri
dezlantuite impotriva Bisericii si a crestinilor de catre imparatul pagan
Diocletian si de urmasii acestuia, Sfantul Ierarh Nicolae a avut si el mult
de suferit in timpul prigoanei acestora, fiind aruncat și în inchisoare. Si
poate ar fi murit si el atunci, ca atatia altii, de moarte muceniceasca, daca pe
scaunul de domnie al cezarilor persecutori nu s-ar fi urcat in curand Sfantul
Constantin cel Mare, care a pus capat prigoanei impotriva
crestinismului, eliberand din inchisori pe inchinatorii si marturisitorii
credintei in Evanghelia Domnului Hristos. Scapat din temnita, Sfantul
Ierarh Nicolae se intoarce la turma sa, pastorind-o in continuare cu aceeasi
mare ravna, demnitate si dragoste.

Iubiți credincioși,

4
 Curand dupa potolirea prigoanelor pagane impotriva crestinilor,
asupra Bisericii lui Hristos s-au abatut alte furtuni si necazuri: s-au ivit
marile erezii, adica abateri grave de la adevarata si dreapta invatatura si
credinta a Bisericii crestine oficiale. Cea dintai mare razvratire impotriva
Bisericii crestine a fost, acum, dupa incetarea persecutiilor imparatilor
pagani, erezia Iui Arie, care, printre altele, invata ca Domnul nostru Iisus
Hristos nu este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, neavand origine si
existenta dumnezeiasca din veci ca Dumnezeu Tatal.
Pentru a stavili raspandirea acestei erezii, Sfantul Împarat
Constantin cel Mare a convocat un Sinod, in orașul Niceea din Asia
Mica, in anul 325, pe Parintii Bisericii, in numar de 318, care, discutand
ratacirea lui Arie, au condamnat-o si au fixat impotriva ei adevarata
invatatura a Bisericii, prin care se recunostea si se statornicea originea,
fiinta si egalitatea dumnezeiasca a lui lisus Hristos - Fiul cu Dumnezeu -
Tatal, asa cum o marturisim si noi astazi in Simbolul de credinta.
La soborul Sfintilor Parinti de la Niceea a luat parte si Sfantul Ierarh
Nicolae, care a apărat cu strasnicie dumnezeirea Domnului lisus Hristos a
infruntat cu toata puterea si asprimea pe razvratitul Arie si erezia sa.
Prin harul si cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfantul Ierarh Nicolae a
savarsit multe fapte marete si chiar minuni, despre care ne vorbeste traditia
Bisericii crestine pe care el a slujit-o cu pricepere, cu dragoste si demnitate
pana prin jurul anului 340, cand si-a dat obstescul sfarsit, fiind chemat de
Domnul la cele ceresti.
Ramasitele pamantesti ale Sfantului Nicolae au fost inmormantate
in cetatea Mira Lichiei, unde pastorise cu mare vrednicie. Aici, au stat pana
la sfarsitul veacului XI, cand, navalind turcii in aceste parti, ramasitele

5
pamantesti au fost stramutate departe, in Italia, unde se pastreaza si astazi
intr-o frumoasa biserica din orasul Bari.    
Indata dupa savarsirea din viata a marelui Ierarh, cinstirea lui s-a
raspandit pretutindeni in Biserica crestina, atat in Apus, dar mai cu
seama in Rasarit. În amintirea Sfantului Nicolae, multi crestini i-au
purtat si ii poarta numele, care, la noi, la romani, este foarte raspandit;
multe locasuri de inchinare si alte asezaminte social crestine si l-au ales
ca patron sau ocrotitor ceresc.

Iubiti credinciosi,
Acestea sunt, pe scurt, viata si faptele Sfantului Ierarh Nicolae.
Repetam, o viata plina de credinta statornica in invatatura dumnezeiasca a
Domnului nostru lisus Hristos, o viata pusa in slujba oamenilor. O credinta
lucratoare prin fapte bineplacute Tatalui ceresc. Prin viata sa de „inger in
trup”, prin faptele sale de adevarat slujitor al lui Dumnezeu si al oamenilor,
Sfantul Ierarh Nicolae, a fost, este si ramane mereu un veritabil model de
urmat pentru crestinii din toate locurile si din toate timpurile.
Să cinstim și noi pomenirea Marelui Ierarh pe care sfanta noastra
Biserica Ortodoxa a fixat-o in calendarul său in ziua de 6 decembrie, zi în
care auzim cântându-se și frumosul tropar care face practic o caracterizare
sau o sinteză a vieții Sfântului Nicolae: „Indreptator credintei si duh
blandetelor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul
lucrurilor. Pentru aceasta, ai castigat cu smerenia cele inalte si cu saracia
cele bogate. Parinte Ierarh Nicolae, roaga pe Hristos Dumnezeu sa
mantuiasca sufletele noastre”. Amin!