Revolutia din Anglia fata de cea din Franta
- Asemanari si deosebiri –
Deosebire : Revolutiile au avut loc in perioade diferite
Revoluția engleză , eveniment major al epocii
moderne dar și al istoriei Angliei, desfă șurată în
perioada 1640-1688. Debutul să u a fost marcat
de convocarea parlamentului de că tre regele
Carol I Stuart, în 1640, fiind urmat de un ră zboi
civil sâ ngeros între susțină torii regelui
(cavalerii) și tabă ra parlamentară (capetele
rotunde).
În cele din urmă , tabă ra parlamentară va ieși
victorioasă , monarhia va fi înlă turată (1649) și
se va instaura "republica", apoi protectoratul,
avâ ndu-l în frunte pe Oliver Cromwell. La puțin
timp după moartea sa, se va produce
restaurația Stuarților (1660-1688).
Tentativele regilor Stuarți de a reinstaura
absolutismul monarhic, precum și frica de
catolicism a unora dintre supuși, va determina
burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlă ture
definitiv de la tronul Angliei dinastia Stuart, și
să -l aducă pe Wilhelm de Orania, ca regent al
Angliei, în noiembrie 1688. Instalarea pe tron a
acestuia, fă ră nici un fel de incident, a intrat în
istorie sub numele de ,,Revoluția glorioasă ”.
Pe de alta parte revolutia franceza a inceput
mult mai tarziu (1789-1799), care a dus la
ră sturnarea Vechiului Regim şi la instaurarea
unei noi ordini politice şi sociale în Franţa.
Vechiul Regim (franceză l’Ancien Régime) este
o expresie folosită pentru a desemna sistemul
francez de guvernare, acesta se sprijinea pe
cele trei ordine (stă ri): starea I – clerul; starea a
II-a – nobilimea; starea III-a burghezia,
ţă ră nimea şi pă turile oră şeneşti să race. Primele
două stă ri erau privilegiate, în timp ce starea
III-a reprezenta 96% din populaţia franceză
În timpul desfă şură rii revoluţiei, Franţa a
experimentat toate sistemele de guvernare
trecâ nd succesiv de la monarhia absolută ,
bazată pe principiul de drept divin, la monarhia
constituţională , după model britanic, în care
domină principiul ,,regele domneşte, dar nu
guvernează ”, apoi la republică .
Aceasta avea la bază , în teorie, libertatea şi
egalitatea tuturor cetă ţenilor.
Că tre începutul sec XVII în Anglia continuau
să domine relaţiile feudale. Tot pă mâ ntul era dus la dezvoltarea comerţului şi industriei,
considerat proprietatea împă ratului, iar
nobilimea era datoare să achite pt folosirea
pă mâ ntului o anumită sumă de bani în caz
de transmitere prin moştenire sau vâ nzare a
pă mâ ntului impă ră tesc, nefiind proprietari
absoluţi. Toate orâ nduielile feudale stagnau
tot mai mult dezvoltarea relaţiilor
capitaliste, a industriei, comerţului şi
agriculturii. Mai mult, regii majorau
impozitele şi birurile, fiind susţiniţi de
vechea nobilime şi biserica engleză ,
incercau sa desfiinţeze Parlamentul şi să
abuzeze de o putere nelimitată , adică să
instaureze regimul monarhiei absolute.
Din aceste considerente, prima jum. a sec
XVII Anglia se caracterizează printr-o luptă
aprigă între 2 instituţii: monarhie şi
parlament. Una dintre ele fiind în opoziţie cu
alta. Parlamentul însă nu lupta contra
monarhiei ci contra tendinţelor acestei
instituţii de a instaura absolutismul.
În ciuda transformă rilor economice ce au
organizarea societă ţii franceze era anacronic
divizată în trei stă ri: nobilimea, clerul şi "a
treia stare" (restul populaţiei).
Avâ nd un nivel de trai din ce în ce mai
apropiat de cel al nobilimii, burghezia,
educată în spiritul filozofiei iluministe şi
avâ nd exemplul recent al Revoluţiei
americane, ar fi dorit să -şi asume o parte din
responsabilitatea politică .
Statul şi populaţia trecea printr-o gravă criză
economică şi financiară . Criza financiară a
fost determinată şi de faptul că , în intervalul
1740 şi 1783 Franţa a fost implicată în trei
ră zboaie: mai întâ i ră zboiul pentru
succesiunea austriacă (1740-1748), apoi în
ră zboiul de 7 ani (1756-1763) şi, în sfâ rşit,
ră zboiul american pentru independenţă
(1778-1783). Tentativele de reformă ale
sistemului financiar francez au eşuat. Nu
doar statul era în pragul falimentului ci şi
populaţia. Anii premergă tori izbucnirii
revoluţiei, sunt anii cu producţii slabe ceea
ce duseseră pe mulţi la ruină . În consecinţă ,
din cauza datoriilor mari, statul menţinea un
nivel ridicat de impozite şi taxe. În 1788, mai
mult de 80% din dă rile strâ nse au fost
absorbite de plata datoriilor statului.
Nobilimea şi clerul fiind exceptate de plata
impozitelor, numeroase cereri au denunţat
mă rimea si injusteţea acestor impozite.
 Deosebire: Cauza principala a Revolutiei Engleze a fost instaurarea unui
guvern fara rege iar la Revolutia Franceza a fost necesitatea punerii de
acord a organelor, a institutiilor si legilor
Asemanare : Au avut ca scop daramarea regimului totalitar
Razboiul Civil Englez - a fost un ră zboi compus
dintr-o serie de conflicte armate și manevre
politice care au avut loc între Parlamentari și
Roialiști (cunoscuți și drept Cavaleri) între 1642 și
1651. Primul (1642-1646) și al II-lea (1648-1649)
ră zboi civil a avut la bază marile divergențe dintre
susțină torii regelui Carol I al Angliei și susțină torii
Parlamentului, dar în al III-lea (1649–1651)
conflictul a constat în rivalitatea dintre
susțină torii regelui Carol al II-lea al Angliei și cei ai
Parlamentului. Ră zboiul civil a luat sfâ rșit odată cu
victoria forțelor parlamentare în Bă tă lia de la
Worcester din 3 septembrie 1651.
Ră zboiul civil a dus la procesul și execuția lui Carol
I, exilul fiului acestuia, Carol al II-lea
Republica și Protectoratul lui Cromwell - în
1649 se proclamă Republica, numită
"Commonwealthul Angliei", în care puterea
legislativă aparținea, în continuare, Parlamentului,
iar cea executivă unui Consiliu de stat, format din
40 de membri, dar în care Oliver Cromwell avea
rolul hotă râ tor. Puterea executivă a fost
încredințată lordului protector Oliver Cromwell și
unui Consiliu format din 21 de membri. Puterea
legislativă a aparținut lordului protector și
parlamentului unicameral. Dreptul la vot ră mâ ne
cenzitar; catolicii și regaliștii au fost excluși din
viața politică . În 1657 s-a promulgat o Constituție
prin care puterea lordului protector ră mâ ne cea
mai importantă .
Restaurația Stuarților - a apă rut ca o soluție
acceptabilă atâ t pentru burghezie câ t și pentru
mare parte a nobilimii. Restaurația s-a produs
datorită faptului că opoziția era îndreptată
împotriva absolutismului monarhic, nu asupra
monarhiei, ca instituție.
.
În cursul secolului XVII, Franta a înregistrat, o
data cu întreaga populatie a Europei, o
importanta crestere demografica. Ţ aranimea a
continuat sa reprezinte 85% din populatie si,
desi cea mai mare parte a ei era libera, lipsa
pamâ ntului si dependenta fata de nobilul
proprietar, de Biserica si de Stat îi împovarau
viata.
REVOLUŢIA POLITICĂ (mai-iulie 1789) - inca
de la început s-a vazut limpede ca regele nu
dorea reforma sau constitutie. Obiectivul sau,
urmarit asiduu de mai multa vreme, era doar
acoperirea deficitul bugetar printr-o politica de
impozite acceptata de toate trei starile si
mentinerea absolutismului.
Regele, rau sfatuit, concentreaza trupe în jurul
Parisului. Acest fapt provoaca revolta maselor
populare. Parizienii se înarmeaza si alcatuiesc
Garda Nationala condusa de marchizul La
Fayette. Se instituie o municipalitate
revolutionara în frunte cu savantul Bailley. La
14 iulie 1789 e atacata si cucerita Bastilia,
simbolul absolutismului monarhic.
REVOLUŢIA SOCIALĂ (iulie-august 1789) -
actiunile antiabsolutiste de la Paris si din marile
orase au creat un precedent pe care lumea
rurala îl va urma fara ezitare. Recoltele proaste,
cu consecinta lor imediata - cresterea pretului
pâ inii si somajul lucratorilor cu ziua - au creat
înca din primavara anului 1789 conditiile unei
mari rascoale taranesti.
 .
Asemanare : Aveau ca scop instaurarea unui guvern nou
Deoarece regele Iacob al II-lea Stuart a încercat
să restaureze absolutismul monarhic, opoziția a
hotă râ t abdicarea regelui. În 1689 este
elaborată "Declarația drepturilor" care stabilea
prerogativele regelui. Prin acest act, Anglia
devine prima monarhie constituțională din
lume.
Acest eveniment este cunoscut sub denumirea
de Revoluția glorioasă .
În baza declarației sus amintite, a fost ales rege
al Angliei, Wilhelm al III-lea de Orania.
Regimul politic al revoluției glorioase este
cuprins în trei texte:
Actul de toleranță
Actul de unire
Actul de instalare
Principalele instiuții politice:
- Monarhia
- Parlamentul (bicameral - format din Camera
lorzilor și Camera comunelor)
- Cabinetul (condus de un prim ministru)
Votul ră mâ ne și după aceasta censitar.
In Franta, Convenţia adoptă o nouă Constituţie,
aprobată la 22 august 1795, prin care se
conferă puterea executivă unui Directorat
compus din cinci membri, care trebuie să
numească miniştrii. Puterea legislativă va fi
împă rţită între două camere, Consiliul
Bă trâ nilor, cu 250 membri şi Consiliul celor
500.
Directoratul a stabilizat bulversaţiile aniilor
precedenţi. Unul din mijloace l-a constituit
continuarea ră zboiului, canalizâ nd energia
eliberată de Revoluţie. Succesele Revoluţiei
inspiră ră zboaie de cucerire si de export al
idealurilor revoluţionare în întreg restul
Europei. Câ teva luni de la intrarea sa în
funcţiune, Directoratul oferă lui Bonaparte
comanda unei campanii militare în Italia, între
martie 1796 şi octombrie 1797, care a permis
tâ nă rului general să că ştige popularitate.
Deviză republicană devine "Libertate, Egalitate,
Proprietate", iar la 15 decembrie 1799, prim-
consulul Napoleon Bonaparte, prezentâ nd
francezilor noua Constituţie, proclamă :
Cetă ţeni, Revoluţia s-a aşezat la principiile pe
care am început-o: ea s-a încheiat!