Redactează un eseu, de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţi ale unui text narativ studiat,

aparţinând lui Ion Creangă

Redactează un eseu în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume într-un text studiat din opera lui I.Creangă

Redactează un eseu în care să prezinţi particularităţi ale unui basm cult studi at

INTRODUCERE

 Integrat epocii marilor clasici (sfârşitul secolului al XIX-lea), Ion Creangă reprezintă într-un mod original în
poveştile sale utopia populară despre societatea ideală.
 Deşi respectă tiparul narativ specific basmului, poveştile se remarcă prin concepţia optimistă despre viaţă
a autorului pe care toată tradiţia înţelepciunii populare l-a învăţat că forţele răului vor fi totdeauna
înfrânte.

BASMUL/PARTICULARITĂŢI ALE TEXTULUI NARATIV

 BASMUL este o specie a genului epic, naratiune amplă structurată în jurul motivului călătoriei iniţiatice (în
urma căreia cel iniţiat capătă acces la cunoaşterea lumii şi la descoperirea sinelui.
 este valorificată categoria estetică a fantasticului de tip fabulos sau miraculos
 integrate unei lumi ideale, personajele poartă valori simbolice, binele si raul in diversele lor ipostaze,
protagonistul luptând pentru impunerea unor valori morale.
 basmul cult, deşi preia tiparul consacrat de basmul popular, este creat cu o vădită intenţionalitate literară,
acţiunea este complexă, desfasurându-se pe mai multe planuri; naraţiunea se împleteşte cu dialogul şi
descrierea, iar elementele realiste, miraculoase şi fabuloase coexistă (ceea ce G. Călinescu numeşte
„tratarea realistă a fantasticului”); limbajul oferă personajelor autenticitate

ALEGEREA OPEREI ŞI MOTIVAŢIE

 Reprezentativa pentru specia basmului cult este opera “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă:
1. o sinteză a basmului românesc, în care schema folclorică este preluată în liniile ei esenţiale: căutarea
binelui dincolo de fatalitatea răului, existenţa unui mezin, iniţierea acestuia şi nunta ca final.
2. Textul are o serie de particularităţi evidenţiate de G. Călinescu: realismul bufon, erudiţia paremiologică,
motivarea atentă a acţiunii, fantasticul antropomorfizat, spontaneitatea replicilor şi construcţia aproape
clasică a personajelor care deşi au o dominantă etică (binele sau răul) au complexitate, ilustrând
categorii psihice.
3. Originalitatea operei este evidentă, întrucât Ion Creangă nu este un culegător de folclor, ci un creator de
operă lietară (G. Călinescu). Semnele constiintei sale scriitoricesti pot fi găsite în acea scurtă şi aparent
nesemnificativă “Prefată la povestile mele” .

TEMA OPEREI ŞI VIZIUNEA DESPRE LUME

 Temele în jurul cărora se structurează opera sunt: triumful binelui asupra răului şi maturizarea treptată a
eroului sau devenirea spiritual a acestuia.
  viziunea despre lume este de factură realistă, idee evidenţiată de umanizarea fantasticului coborât în
realitatea lumii tărăneşti.

ELEMENTE DE STRUCTURĂ ŞI DE COMPOZIŢIE

 respectă, până la un punct, structura stereotipă a basmului popular: situaţia iniţială de echilibru, o situaţie
perturbatoare, acţiunea de remediere si restabilirea echilibrului.
 Aceste situaţii tip sunt reorganizate conform viziunii estetice a autorului. Compoziţional sunt valorificate sub
forma: călătoriei de iniţiere (întânirea cu Spânul şi probele de la Împăratul Verde), de verificare (drumul spre
curtea Împăratului Roşu şi probele la care este supus de acesta) şi de înapoiere (încheiată cu recunoaşterea,
moartea simbolică, învierea ritualică şi învestitura)
 spaţiul şi timpul sunt modelate de matricea fabulosului, iar formulele specifice sunt elemente de compoziţie
 formula iniţială este simplificată: “Amu cica era odata într-o ţară un craiu care avea trei feciori “ purtând
semnele originalităţii. Timpul este demitizat, autorul plasând acţiunea într-un timp istoric prin folosirea
imperfectului. De asemenea, construcţia „cică” implică, pe de o parte, memoria colectivă, pe de altă parte,
este o sugestie a atitudinii poznaşe a naratorului: „dar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi să începem a depăna
firul poveştii”

SECVENŢE NARATIVE RELEVANTE PENTRU TEMA TEXTULUI

1.Secvenţa iniţială/incipit (începutul călătoriei de iniţiere pe parcursul căreia eroul va dobândi calităţile;
initial are o singură calitate înnăscută: milostenia)

 include proba alegerii eroului care va parcurge călătoria iniţiatică

 echilibrul initial specific basmului este tulburat de vestea adusa de cartea Imparatului Verde care ii cere
fratelui sau, Craiul, sa-i trimita un nepot pentru a-i conduce împărăţia dupa moarte
 fiind deja un iniţiat, craiul îşi supune feciorii la o probă a curajului: îmbrăcat într-o blană de urs (simbol
arhaic al războinicului), la marginea împărăţiei (până aici îşi poate exercita craiul puterea), sub un pod
(podul marchează trecerea către o altă etapă existenţială), craiul îşi aşteaptă feciorii
 singurul care trece proba, înfruntându-şi tatăl, este mezinul.
 în alegerea eroului, un rol important îl are Sf.Duminică, un personaj miraculos care probează prima
calitate a eroului: milostenia (calitate funciară, înnăscută)
 bătrana arată o falsa umilinta atunci când se destainuie, prevestind nenorocirile, dar si ideea că feciorul
cel mic va deveni imparat numai dacă va cere calul şi armele din tinereţe ale craiului. Acestea poartă
semnele trecerii timpului: “armele ruginite”,”straiele ponosite” si “calul răpciugos”
 puterea lor, ocultată de trecerea timpului, trebuie actualizată pentru a-şi îndeplini menirea: armele şi
hainele sunt curăţate, calul este hranit cu jaratic
 calităţile dobândite de erou în acestă situaţie iniţială sunt: curajul şi capacitatea de a distinge între
aparenţă şi esenţă (după ce calul răpciugos se transformă miraculos într-un cal înaripat)
 craiul formulează şi interdicţia: eroul trebuie să se ferească de omul spân şi de omul rosu, pentru ca sunt
”sugubeţi” (amăgitori).
2. Probele din timpul călătoriei de iniţiere (drumul de la crai la Impăratul Verde)

 ieşirea din spatiul protector al împărăţiei craiului este marcată de un eşec pentru că nu se poate orienta într-
un spaţiu labirintic: “Si mergând el înainte prin codri întunecosi, la un loc i se inchide calea şi încep a i se
încurca cărările”.
 Întâlnirea cu Spânul se dovedeşte un rău necesar.(“Rău cu rău, dar mai rău fără rău”).
 Spânul (falsul erou) este omul însemnat, spiritul mefistofelic deghizat în fiinţă umană. Inteligent, viclean,
dispune de forţă argumentative şi utilizează mijloace surprinzatoare prin banalitatea lor. El expliciteaza
proba labirintică prin indicarea exactă a fiintei amenintătoare, taurul : “colo devale, in fundatura aceea, un
taur grozav la multi bezmetici le-a curmat zilele”. Falsul erou îsi schimbă infatisarea, timbrul vocii, calul ,
hainele, dar nu si conditia de om-span şi se prezintă eroului drept călăuză.
 Spânul urmează un plan de uzurpare a identităţii eroului. Lăsându-l fără apă şi invocând răcoarea, Spânul îl
convinge să coaboare în fântâna cu scară. Episodul este asociat coborârii in infern, probă obligatorie pentru
orice erou civilizator. Întrând sub incidenţa jurământului, eroul primeşte numele de Harap-Alb. Oximoronul
reflectă noua condiţie, aceea de slugă a Spânului.
 aducerea salatei din Grădina Ursului şi a smaraldelor din Pădurea Cerbului sunt doua episoade construite
simetric. Eroul este ajutat de Sfanta Duminica si de cal pentru că spaţiile în care trebuie să pătrundă sunt
inaccesibile. Grădina Ursului este asezată într-un ostrov simbolizând legătura dintre lumea reală şi cea
mistică, iar Pădurea Cerbului este un spaţiu sacru,drumul spre aceasta având un sens ascensional. Probele
au loc în momente temporale învestite cu putere sacră: miezul nopţii şi respectiv, miezul zilei. În spaţiul
magic, forţele nu sunt echilibrate, de aceea eroul are nevoie pentru a învinge ursul de licoarea preparată de
Sfânta Duminică şi de blana de urs primită de la tatăl său, calitatea dobândită fiind spiritul de sacrificiu.
Cerbul, a cărui privire este ucigătoare, nu poate fi învins decât cu care arme apartin lumii sale şi Harap-Alb
primeşte un obrazar şi sapă o groapă în care se ascunde până la apusul soarelui, cand puterile cerbului ucis
se anulează.

3. Probele din timpul călătoriei de verificare (drumul de la Împăratul Verde la Împăratul Rosu)

 călătoria spre curtea împăratului Roşu este o verificare a calităţilor eroului dobândite în probele
anterioare.Harap- Alb va înfrunta o altă forţă malefică, omul rosu, alături de adjuvanţii (furnicile, albinele,
giganţii) dobândiţi prin milă generozitate, înţelegere. Giganţii fabulosi au trăsături hiperbolizate, expresii
alegorice ale unor trăsături umane şi sunt înscrişi în destinul lui Harap-Alb: “Râzi tu, râzi, Harap-Alb…unde
mergi, fără de mine n-ai să poţi face nimica”. Gerilă, Flămânzilă şi Setilă sunt stăpânătorii câte unui element
primordial (foc, pământ, apă), iar Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă simbolizează cunoaşterea şi stăpânirea
spaţiului.
 Probele de la Împăratul Roşu desăvârşesc iniţierea eroului fiind îndeplinite de adjuvanţi. Eroul dovedeşte
capacitatea de a dispune de cei aflaţi în slujba sa şi a căror încredere o câştigase pe parcursul drumului (o
virtute necesară viitorului împărat),Călătoria de întoarcere va culmina cu dezvăluirea identităţii Spânului şi
moartea simbolică a eroului, care îşi va recăpăta identitatea în urma unui ritual iniţiatic săvârşit de fata
împăratului Roşu, “farmazoană”, învestită cu puteri supranaturale.

4.Finalul
  Nunta desăvârşeşte iniţierea eroului, iar ieşirea din lumea basmului este marcată ironic: „ Cine se duce acolo
be şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iar cine nu, se uită şi rabdă” Formula are un umor
amar şi ascunde o obsesie ancestrală pentru mâncare. Formula reflectă şi viziunea despre lume a autorului
prin originala alăturare a miraculosului cu cea mai specific realitate.

PERSONAJELE

 În alcătuirea personajului, modelul popular este numai un pretext întrucât Harap-Alb nu

străluceşte nici prin vitejie, nici prin isteţime. Dacă la început, călătoria spre tronul unchiului său
părea un datum , o răsplată obţinută numai pentru meritul de a fi feciorul craiului, drumul
devine apoi o luptă permanentă în care eroul testează inteligenţa,curajul, răbdarea sau
generozitatea. Creangă regândeşte condiţia eroică, răul nu mei este înfrânt prin luptă directă, iar
Harap-Alb nu săvârşeşte nimic spectaculos, nu are însuşirile supranaturale ale unui erou tipic.
Harap-Alb este onest, loial, rămâne la limita umanului, iar faptele care depăşesc sfera realului
sunt săvârşite de adjuvanţi, înzestraţi cu puteri supranaturale. El este o sinteză de calităţi
(toleranţă, onoare, prietenie) şi defecte (naivitate, frică, neîncredere).

REGISTRE STILISTICE/LIMBAJ

 Limbajul operelor lui Creangă are o serie de particularităşi stilistice: bogăţia paremiologică (numărul mare
de proverbe si zicători) şi oralitatea (utilizarea regionalismelor, a interjecţiilor, a diminutivelor cu valoare
augumentativă.).
 exprimarea mucalită, ironia, apelativele caricaturale şi caracterizarile pitoreşti ale fiinţelor himerice dau
originalitate textului.

CONCLUZIE

În concluzie, „Povestea lui Harap Alb” este ilustrativă pentru basmul cult întrucât întâmplările reale şi cele
miraculoase se organizează într-un tipar consacrat, iar personajele sunt individualizate prin comportament şi limbaj.