STATUS FAMILIAE 1.

Familia romană O mică comunitate rurală în

cadrul căreia mici grupuri umane, bazate pe un cult propriu şi o unică
conducere. -Pater familias = şef, - familia rustica și familia urbana vizau
îndeosebi grupul de sclavi situați la reşedința rurală sau pe cei de la
oras.. -Pater este cel stabilit de divinitate ca fiind îndreptățit să aprindă
focul sacru, să se îngrijească de cultul zeilor casei. -doctrina juridică
românească - familia este elementul natural și fundamental al
societății, generat de actul juridic al căsătoriei, încheiat cu respectarea
ordinii publice și a bunelor moravuri între un bărbat și o femeie,
alcătuită din soți, copiii lor și din alte persoane. *Pentru ca un copil
membru de familie trebuie să întrunească cumulativ următoarele
conditii: să rezulte din căsătoria sotilor sau din adopția de către ambii
soți; să fie minor; să nu aibă deplină capacitate de exercițiu.
*Persoanele sui iuris erau toate cele care nu se aflau sub puterea
altcuiva, pe când cele alieni iuris erau persoane dependente, adică
supuse dreptului și autorității altuia. -In vechea familie romană, singura
persoană sui iuris era capul familiei, toate celelalte fiind calificate alieni
iuris. Şeful de familie purta diverse denumiri: - pater familias era
termenul care desemna bărbatul ce nu depindea de aitul (era o
persoană sui iuris) şi exercita autoritatea asupra întregii familii în care
se includeau atât bunurile fără ființă, cât și animalele, sclavii, precum și
soția, copiii, nepoții, toți și toate cele ce se aflau în stăpânirea și
autoritatea sa; - manus indica puterea soțului asupra soției; - patria
potestas reprezenta autoritatea asupra copiilor; -dominica potestas
indica puterea asupra sclavilor; - dominium însemna puterea exercitată
asupra lucrurilor; Seful familie trebuie analizat in 3 p.d.v. 1. În calitate
de șef religios, el este singurul care orânduiește ceremoniile cultului
zeilor casnici şi este responsabil de perpetuarea cultului și a familiei. Ii
confereau lui pater familias drepturi: - dreptul de a repudia soția
pentru sterilitate și adulter; -dreptul de a recunoaşte sau nu copilul
nou-născut; - dreptul de a-și căsători fiul și fiica (consimțământul
acestora fiind irelevant); - dreptul de a emancipa un fiu; - dreptul de a
adopta; dreptul de a desemna, pe patul de moarte, un tutore pentru
soție și copii 2. În calitate de proprietar, trebuie privit ca fiind singurul
subiect de drept din familie. El era unicul proprietar al întregii averi
familiale . -putea sa închirieze,să vândă, să supună la pedepse
corporale și chiar să ucidă (oricare persoană supusă lui, inclusiv copilul,
toate fiind considerate elemente ale patrimoniului familial. 3. În calitate
de judecător și subiect de drept procesual. În familie exista un unic
judecător – pater familias – care dădea sentințe în baza autorității sale
maritale sau paterne care erau inatacabile. Cei aflați sub autoritatea
şefului de familie erau lipsiți și de posibilitatea folosirii de acțiuni în
justiție, ei neputând fi subiecte ale unor raporturi juridice. Aceste
persoane nu puteau să fie reclamante sau pârâte, acuzate sau
acuzatoare, apărători sau martori.

___________________________________________________________________
Se disting trei categorii: agnații, cognații și gentilii. 1.Agnatica -
cuprindea pe toți cei aflați sub puterea aceluiaşi pater familias,
înrudirea lor fiind conferită de religia casnică. La baza statea supunerea
față de același cult. Agnați se numesc cei ce sunt legați prin rudenia
legitimă. 2.Gentilii - sunt socotiti ca făcând parte din categoria rudelor
agnatice, dar care nu pot dovedi cu certitudine existența strămoşului
comun deşi poartă acelaşi nume de familie şi respectă acelaşi cult
religios. Erau considerate un fel de rude mai îndepărtate. 3.Cognatica -
legatura de sange. Ea era independentă de orice reguli ale religiei
casnice. Rudenia de sânge este de două feluri: în linie dreaptă și
colaterală. a) Rudenia în linie dreaptă există între toate persoanele care
descind unele din altele, în linie coborâtoare sau în linie suitoare. b)
Rudenia în linie colaterală se stabileşte între membrii familiei care, fără
să descindă unii din alții, au un autor comun. Frati consangvini- născuți
din același tată Frati uterini- născuti de aceeași mamă 2.Patria
potestas (puterea părintească) desemna autoritatea supremă a capului
de familie asupra copiilor. *puteau fi părăsiți, pedepsíți fizic, vânduți,
cásătoriți fără voia for și chiar omorâți. *Copilul, nu făcea parte din
familie până când pater familias nu exercita dreptul său de a-l ridica pe
nou-născut în brațe (liberum tollere suscipere), Încadrarea definitivă în
familie se făcea prin săvârşirea unui ritual special constând în
lustrationis sacrum (ceremonia purificării) Din punct de vedere
patrimonial, fiii de familie nu puteau dobândi nimic pentru ei, într-un
domus nefiind recunoscut decât un singur patrimoniu care aparține și
este condus de şef. Din punct de vedere juridic fiul de familie era doar
un administra Fiul de familie = administrator al acestei averi şi nu
titularul dreptului real de proprietate.(peculiu) *Peculiu(exceptii)
1.peculium castrense, averea dobândită în timpul executării serviciului
militar (solda, o parte din prada de război, recompense pentru fapte de
vitejie pe câmpul de luptă ş.a.). Această avere intra în patrimoniul fiului
de familie care putea să revină părintelui, dar nu cu titlu de drept de
moștenire (iure hereditario), ci cu titlu derivând din dreptul asupra
peculiului (iure peculii), 2.peculium quasi castrense se recunoaște fiului
de familie dreptul de proprietate și asupra bunurilor dobândite ca
urmare a unor servicii făcute împăratului, statului roman sau bisericii,
păstrându-se același regim juridic ca și la peculiul militarilor. 3.bona
adventicia (bunuri dobândite), adică bunuri ce revin fiului de familie de
la mamă sau de la rudele acesteia. Tatăl de familie dobândea asupra
acestor lucruri un drept de uzufruct prin care supraveghea şi administra
această avere, proprietatea rămânând însă fiului.

_______________________________________________________________________
3.Izvoarele puterii părintești Modurile de întemeiere a puterii paterne
căsătoria, adrogațiunea, adopțiunea și legitimarea. 1. Căsătoria
Logodna preceda căsătoria purtând denumirea de sponsalia. -ruptura
logodnei a fost provocată de bărbat, acesta era obligat să restituie
eventuatete cadouri primite de la logodnică sau de la familia acesteia.
-Dacă ruperea logodnei era provocată de femeie, aceasta era obligată
la restituirea dublului valorii cadourilor primite. *Prin ius conubium se
înțelege dreptul de a încheia o căsătorie legitimă, conform regulilor
stabilite de ius civile. Căsătoria presupune o convenție de aducere sub
putere, deci un act juridic care nu era posibil decât pentru cetățenii
romani, latinii prisci (veteres), membrii ai Confederatiei latine sau
pentru peregrinii cărora li se recunoștea ca o favoare ius conubium.
Distingem două mari forme de căsătorieA) Căsătoria cum manu
Căsătoria stabilea între cei doi soți o comunitate ce se baza pe
existența unor interese comune. Sotia era subordonată total sotului și
lui pater familias.Cu toate acestea, femeia era ridicată la rangul de uxor
(soție), ceea ce îi conferea dreptul de a participa la ceremonialele
religioase legate de cultul casnic. Femeia căsătorită cum manu avea
următorul statut: - era o persoană alieni iuris care a părăsit familia ei de
origine și a intrat în familia soțului ei devenind rudă agnatică cu toți
agnații soțului ei. Din punct de vedere al autorității ea este supusă
şefului de familie al soțului. - femeia căsătorită cum manu nu are
patrimoniu propriu, toate bunurile pe care le-a avut sau pe care le
dobândește de acum înainte aparțin celui care are asupra sa manus.
Căsătoria cum manu se putea contracta în trei forme: a) Confarreatio
era o modalitate prin care, femeile vin in manum printr-un fel de jertfa.
din punct de v. rituali distingem trei momente distincte: • Traditio
-eliberarea fetei de regulile vetrei sacre ale familiei în care s-a născut.
•Confarreatio semnifica supunerea soției la vatra sacră a soțului ei
săvârşind libația b) Coemptio este o procedură de a încheia căsătoria
printr-o vânzare încheiată între tatăl femeii și viitorul soț. c) Usus
însemna încheierea căsătoriei prin simplă coabitare (nupta)
neîntreruptă timp de cel puțin un an de zile. Căsătoria sine manu
Este căsătoria în care soția nu cade sub autoritatea soțului său sau a
şefului familiei soțului, ea rămânând legată de familia ei de origine.
Căsătoria sine manu presupunea întrunirea a două elemente: - affectio
maritalis, adică intenția celor doi de a conviețui ca soț și soție; - honor
matrimonii înseamnă conviețuirea materială ca atare reprezentând și o
exteriorizare a voinței exprimate de a se considera căsătoriți.
Caracteristici:-1. femeia rămânea supusă agnatic în familia ei de origine
sub autoritatea tatălui sau a unor rude agnatice,- în privința relațiilor
personale dintre soți, femeia putea părăsi locuința soțului din proprie
inițiativă sau la solicitarea tatălui ei.

__________________________________________________________________________
 -2. soții erau obligați să-și poarte reciproc respect, iar o anumită
„independență" în căsătorie nu însemna că ei sunt străini unul față de
celălalt, predominând comunitatea de viață și de interese a celor doi.
Adulterul reprezenta un delict prin care se încălca obligația de
fidelitate dintre soți. *Dos (dola) reprezintă o dispozitie patrimonială în
favoarea căsătoriei, ea fiind destinată a susține dificultățile și
cheltuielile unei vieti în comun (ad onera matrimonii ferenda)". In
dreptul roman se disting trei feluri a) dos profecticia (dota care provine
de la tată sau de la bunic) se făcea în virtutea unui vechi obicei prin
care, cu ocazia căsătoriei fata era înzestrată cu o anumită cantitate de
bunuri; b) dos adventicia (dotă venită din afară, dotă suplimentară) era
dota constituită de altcineva decât tatăl fetei. c) dos recepticia (dotă
privind bunuri luate în posesie) care se constituie asupra unor bunuri,
dar cu obligație de restituire în caz de desfacere a căsătoriei. Din punct
de vedere juridic, dota se putea constitui prin acte mortis causa (prin
legate) sau inter vivos. Se cunosc următoarele moduri de constituire a
dotei prin acte inter vivos: a) datio dotis era dota ce se realiza printr-un
transfer de proprietate sau prin constituirea- unui alt drept real de
către sot, prin modalitătile legale de înstrăinare proprietății sau de
constituire a unui drept real; b) printr-un contract verbal care putea să
fie de tipul: - dictio dotis făcută fie chiar de femeie în persoană (ipsa
mulier), fie de asčendentul ei (parens mulieris), fie chiar de debitorul ei
(debitor mulieris). - prin încheierea unui contract verbal în care femeia
sau ascendentul acesteja făcea o declaratie în sensul constituirii zestrei;
- promissio dotis presupunea tot un contract verbal, dar care consta
din întrebare și raspuns, promijandu-se lucrurile în privinta cărora s-a
pus întrebarea. *Spiritul de echitate a fost cel care determinat pe
pretori să stabilească în favoarea soțului dreptul de a face anumite
rețineri din dotă a) propter liberos (pentru copii) înseamnă dreptul
bărbatului de a reține din dotă o şesime pentru fiecare copil, fără ca
prin aceasta să se depăşească jumătate din zestre; b) propter mores
(pentru conduită, nărav, caracter) era reținerea ce opera când femeia
era vinovată pentru divort, 1/8 pentru mores leviores și 1/6 pentru
mores graviores; c) propter res donatas (pentru lucrurile donate)
semnifică dreptul bărbatului de a reține darurile făcute soției în timpul
căsniciei; d) propter res amotas (pentru lucruri sustrase) era dreptul
bărbatului de a reține din dola femeii suma echivalentă lucrurilor pe
care aceasta le-a sustras cu ocazia părăsirii domiciliului conjugal; e)
propter impensas (pentru cheltuieli) semnifica dreptul de a reține
valoarea cheltuielilor pe care le-a făcut bărbatul pentru întreținerea
bunurilor din dota femeii.
Desfacerea casatoriei. Desfacerea fortata: a) moarte unuia dintre soti.
Barbatul putea sa se recasatoreasca imediat, iar femeia- interval de 10
luni (tempus lugendi- timp de doliu).b) moartea civila. Pierderea
libertatii. In cazul pierderii cetateniei: nu putea exista iustum
matrimonium intre cetatean roman si peregrin, dar in epoca impreiala
deportarea nu desfacea casatoriei. c) intervenierea unui impediment la
casatorie: dupa incheierea ligitima intervine un fapt care face
imposibila continuarea: cel casatorit cu o dezrobita devine senator,
socrul adopta pe ginerele sau. Desfacerea voluntare a casatoriei.
Datorita vointei celor doua parti. Cauze voluntare: a) repudium- prin
vointa unuia dintre soti. In epoca veche: doar barbatul putea exercita
scoaterea de sub manus a femeii prin repudiere. b) divortium: in epoca
veche divortul era aproape imposibil. Doar in situatii extreme:
nesupunerea femeii fata de puterea maritala a sotului, sterelitatea si
adulterul sotiei. Casatoria cum manu: act contrar celui ceremonia
inversa numita diffareatio. Casatoria incheiata prin coemptio- prin
remancipatio. Casatoria sine manu: desface mult mai usor, prin
pierderea unuia prin care s-a incheiat. Casatoria contractata
confarreatio se desfacea prin dintre cele doua elemente: affectio
maritalis sau honir matrimonii. Concubinatus (concubinatul) unire de
fapt, tolerata de dr. pozitiv, intre persoane de sex diferit, dar nu puteau
incheia in mod legal o casatorie. Copiii rezultati nu deveneau automat
copiii tatalui, fiind nelegitimi. In epoca Imperiului- permiteau sa-i
adopte de tata, iar in Dominat- puteau fi legitimati. Concubinii nu
aveau obligatia de fidelitate intre ei. Contubernium- relatia sexual
intre sclavi sau intre un sclv si o pers libera. In epoca clasica- s-a
interzis intretinerea relatiilor sexuale intre ei. Stuprum- necinstire,
violare, adulter, incest. Vizeaza relatii sexuale intre oameni liberi in
afara regulilor moralei epocii. Efect: adulterul, in cazul in care una
dintre cele doua pers era casatorita cu altcineva. In epoca veche-
adulterul era pedepsit.

_________________________________________________________________________

Legitimare. *mod de întindere a puterii părintești asupra copiilor

naturali, încercându-se astfel schimbarea situației juridice a acestora
care nu erau rude nici cu tatăl natural şi nici cu mama naturală. Această
legitimatio se realiza în trei moduri: a) prin căsătoria subsecventă (per
subsequens matrimonium) se transformă de fapt concubinajul într-o
căsătorie, având ca efect transformarea copiilor naturali în copii
legitimi. Legitimarea îndeplinirea condiții: - căsătoria să fi fost posibilă
și în momentul conceperii copilului. - copilul să nu se opună la
legitimare;. Legitimarea prin căsătoria subsecventă produceau efecte
complete, copiii naturali fiind asimilați cu cei legitimi. b) oblațiunea
făcută curiei era o modalitate legată de problemele financiare ale
Imperiului. Dacă cel legitimat era bäiat, trebuia ca tatăl să-i asigure o
anumită avere care reprezenta garanția către stat că-şi va îndeplini
sarcinile fiscale. Dacă era vorba de o fată, ea trebuia măritată cu un
decurion şi inzestrată cu o dotă corespunzătoare. Această legitimare
avea efecte mai puțin complete, cel legitimat nedevenind rudă cu toate
rudele tatălui său. c) legitimarea prin rescript imperial este mäsură
de favoare din partea împăratului să opereze atunci când căsătoria
subsecventă nu mai era posibilă. Producea efecte similare legitimării
prin căsătoria subsecventă.
Adrogatio- institutii romane vechi, prin care se dadea nasterea puterii
parintesti pe o cale artificiala, prin intermediul normelor juridice.
*datoria fiecărui cap de familie să perpetueze cultul casnic fiind
considerată nenorocită soarta acelei familii care rămânea fără
mostenitori. - înlesnesc celor fără copii să-și creeze moștenitori; -
reprezintă modalități de recunoaștere a copiilor naturali; - ambele
puteau servi scopuri politice, unii împărați asigurându-și astfel
moștenitorii la tron; Adrogațiunea este o modalitate prin care o
persoană independentă (sui iuris) trece sub autoritatea și puterea unui
cap de familie. *aducea modificări în privința ordinii publice.
Adrogațiunea prin testament producea efectele numai după moartea
adrogantului. P/u realizarea adrogațiunii condiții: -adrogantul să nu
aibă moștenitor bărbat; - adrogatul să aibă peste 25 de ani- adrogantul
să aibă peste de 60 de ani, - adrogantul să poată deveni pater famillias
și să aibă acces la comițiile curiate; Efectele adrogațiunii Din punct de
vedere al persoanei, adrogatul intră în familia adrogantului, devenind
allieni iuris, fiu de familie. Dacă cel adrogat avea copii, treceau și aceștia
sub puterea adrogantului. In ceea ce priveşte bunurile, patrimoniul
celui adrogat trece la adrogant. Adoptio (Adopțiunea) este actul prin
care o persoană alieni iuris se transferă din familia sa de origine într-o
altă familie, schimbându-se titularul autorității paterne.  Adopția avea
caracter privat în care ambele părți puteau urmări propriile lor interese:
adoptatorul îşi asigura un succesor, iar adoptatul putea dobândi un
nou statut. Prin adopție se puteau realiza și interese de ordin politic
cum ar fi asigurarea succesiunii la tron.Se produc următoarele
consecințe': - cel adoptat părăsește familia de origine și intră sub
autoritatea adoptatorului; - fiul adoptat rupe legăturile agnatice cu
vechea familie. - preia numele și prenumele adoptantului Adoptio
minus plena (adopția cu efecte restrânse) adopția prin care cel adoptat
câştigă drepturi succesorale față de adoptant, dar nu se rupe total de
familia sa de origine. Adoptio plena (adopția cu efecte depline) era
adopția prin care cel adoptat trece în totalitate în familia adoptatorului
și rupe orice legătură cu familia de origine.

_________________________________________________________________________

Stingerea puteri părintești. Patria potestas putea să fie desființată

datorită unor cauze independente de vointa titularului sau ca urmare a
voinței acestuia. Cauzele ce determină stingerea puterii părintești fără
voinţa titularului sunt umătoarele: a) moartea, ca fenomen natural,
stopează exercitarea puterii părinteşti asupra fiului de familie, dar nu și
asupra copiilor acestuia care intră sub puterea tatălui lor firesc. b)
Pierderea libertății și a cetățeniei, duce la stingerea puterii părinteşti, În
cazul pierderii libertății prin captivitate, puterea părintească va fi doar
suspendată, producând efecte juridice: dacă prizonierul moare în
captivitate, momentul morții este considerat ca fiind în ultima clipă de
libertate; dacă captivul revine acasă, va fi considerat liber ca şi cum n-ar
fi fost niciodată prizonier și deci puterea paternă nu a fost întreruptă; c)
ocuparea unor demnități de către cei aflați sub putere d) săvârşirea de
către pater a unor fapte infamate, ( expunerea copilului după naştere,
îndemnarea fiicei la prostituție)  Incetarea puteri pårinteşti putea fi
determinată şi de voința titularului: a) capitis deminutio minima, adică
schimbarea statutului de familie b) emancipatio - o cale artificială de
stingere a puterii părinteşti copilul devenind astfel sui iuris. Legitimarea
se putea face fără consimțământul copilului. efectele juridice - fiul
emancipat încetează de a mai avea legături cu familia lui de origine; -
pierde toate drepturile ce derivau din agnațiune si drepturile
succesorale și cele asupra propriilor copii;
Tutela Se putea institui: prin testament (acea tutelă pe care şeful de
familie o putea institui prin ultimul său act de voință), prin lege
(instituită prin lege și operează ori de câte ori nu se desemnează un
tutore prin testament.) sau prin actul magistratului (în care nu exista
nici tutela testamentară şi nici legitimă). Tutela impuberilor. Baieti-
pana 14 ani Fete- pana 12 ani. Pupillus/pupilla- copil sui iuris sub
varsta data. Nu erau admişi p/u tutori impuberii: muții, surzii, alienații
mintali, soldații, episcopii, călugării. Motive de sustragere: o vârstă
peste 70 ani, administrarea unei alte tutele, existența mai multor copii
legitimi. Atribuțiile tutorelui: administrarea bunurilor materiale ale
copilului. Pretorii au stabilit că tutorele poate accepta succesiunea
pupilului care va fi apreciată o bonorum possessio (succesiune supusă
dreptului pretorian). Trei faze de incapacitate a pupilului: - infans (sub
vårsta de 7 ani), puber (de la 7 până la 14 ani), la limita pubertății (au
împlinit 14 ani. Auctoritas interpositio mod de cooperare între tutore
și pupil în vederea încheierii actului juridic. Categorii de actiuni daca
tutorelenu si-a implinit sarcinile: a) caracter penal (crimen suspecti
tutoris), era sancționat tutorele, abuzând de funcția sa; b) actio de
rationibus distrahendis (acțiune de separare a patrimoniilor) prin care i
se permitea pupilului ca la sfârşitul tutelei să se îndrepte împotriva
tutorelui său cerând delimitarea celor două patrimonii. Tutela putea
înceta: a) cauze legate de persoana pupilului: - moartea, ajungerea la
pubertate. b) cauze legate de persoana tutorelui: - capitis deminutio
maxima și media (îndepärtarea din funcție pentru incorectitudine). c) la
împlinirea termenului sau a condiției. Tutela femeilor. Femina semper
in tutela- discriminarea de sex. Handicapul Sexului (infirmitas sexus),
inconstanţa firii și spiritului lor (levitas animi), ce le făcea foarte uşor de
înşelat. Decăderea tutelei femeilor s-a datorat alterării vieții și tradițiilor
gentilice, a dus la o independență a femeii. Trei feluri de Tutela
Femeilor: a) tutela testamentaria- un părinte sau soţ desemna un tutore
pentru fiică, respectiv soție; b) tutela legitima- în favoarea agnaților și
gentililor, ea putea fi transferată altei persoane; c) tutela dativa, dată de
magistrat. Atribuțiile tutorelui femeii: nu putea gera singur
patrimoniul pupilei sale și nu folosea niciodată procedura negotiorum
gestio. Femeia îşi administra averea după voia ei, nu putea săvârși
anumite acte juridice decât cu auctoritas tutoris, nu putea contracta
obligații fără auctoritas, nu putea primi moștenire. Stingerea tutelei
femeii: cauze naturale( decesul), juridice,( intervenția unei capitis
deminutio maxima şi media.)

__________________________________________________________________
Curatela *un mijloc juridic de protejare a persoanelor, ea intervine în
cazul unor incapacități accidentale: alienația mintală temporară, dar
violentă, alienația mintală continuă, prodigalitatea. Se putea institui: pe
cale legitimă sau dativā. Cura furiosi (curatela nebunilor): persoanele
a căror alienație mintală determină violențe din partea bolnavului care
devenea periculos pentru societate şi era incapabil să-și gereze
propriile afaceri. Nebunul nu putea administra nicio afacere, neavând
capacitatea de a înțelege ceea ce face, incapacitatea cât persoana era
în criză (incapacitate temporară). Cura prodigi. *mijloc de protejare a
risipitorului căruia i se interzice administrarea averii sale.Prodigul- omul
cheltuitor până la risipă care merge în mod sigur la ruină. Cura
minorum curatela tinerilor sub 25 ani. Dupa 14 ani încetează tutela,
dar lipsa de experiență îi face foarte vulnerabili în vâltoarea circuitului
civil. Prin Lex Plaetoria s-a decis ca cei ce au abuzat de inocența
acestor tineri să fie sancționați prin aplicarea unei amenzi; Măsurile de
protecție a tinerilor s-a produs fenomenul evitării a încheierii de acte
juridice cu aceștia.

PERSOANELE. Persoana- sa fii subiect avand dr si obl, trebuie sa aiba

capacitate (caput). Sclavii nu puteau fi subiecte de dr si obl, neavand
caput erau res(lucruri). Capacitatea are 2 intelesuri 1. Capacitatea de
folosinta- cei ce avea 3 trasaturi (status libertatis,status civitatis,status
familiae) 2. Capacitatea de exercitiu-era in stare sa constientizeze
importanta si consecinta faptelor si actelor sale. NU aveau Cap. de ex
persoanele suferind psihic, imature, femeile sanctionate politic.
Capacitatea juridica incepe odata cu nasterea, dar copilul trebuie sa se
nasca viu si sa aiba aspect omenesc.

______________________________________________________________________
Diviziunile dr roman. (drept public și privat).Trei categorii 1. dreptul
civil (ius civile), 2.dreptul ginților (ius gentium) 3.dreptul natural (ius
naturale). dreptului civil și dreptului ginților: Toate popoarele care sunt
conduse prin legi și după obiceiuri se folosesc pe de o parte, de un
drept al lor propriu, pe de altă parte, de un drept comun tuturor
oamenilor; Dreptul public -ocroteste interesele publice. Dreptul
privat -interesele private ale cetățenilor. Norme de drept public:
-regulile referitoare la cult (sacra), -modul de recrutare -atribuțiile
preoților (sacerdotes), -organizarea și funcționarea diferitelor
magistraturi Dreptul privat roman -reglementa raporturile juridice în
care se implicau cetățenii romani între ei. Normele dreptului public nu
pot fi modificate prin simpla voință a cetățenilor. Normele dreptului
privat permit participanților la încheierea și derularea raporturilor
juridice să deroge de la aceste norme în limitele permise de lege și cu
păstrarea principiilor sistemului juridic. Ius gentium s-a înțeles dreptul
războiului și al păcii, fiind o convenție încheiată între comandantul
armatei romane şi comandantul armatei inamice în vederea încheierii
păcii. Cu timpul, ius gentium devine un ansamblu de norme juridice de
drept privat care reglementa raporturile dintre romani și peregrini. Ius
praetorium (dreptul pretorian). O sarcină de onoare a oricărui cetățean
roman era exercitarea puterii publice într-un anumit interval de timp ca
urmare a alegerii sale de către adunările populare.
lus naturale (dreptul natural). Ius scriptum (drept scris) și ius non
scriptum (drept nescris). Dreptul nescris este dreptul consuetudinar
(obiceiul juridic) care se instaurează lent, pe nesimțite, prin exercițiul
îndelungat al aceleașı practici, fiind de foarte multe ori o creatie a
bunului simț popular. Dreptul scris este opera unor autorități publice
care au fost învestite cu puterea de a stabili norme obligatorii pentru
toți cetățenii. Ius singulare (drept de excepție) și ius commune (drept
comun). Ius singulare portea aplicabilitate generală imbraca forma
numită beneficium legis, și atunci este aplicabil anumitor categorii de
persoane, sau poate purta denumirea de privilegium când vizează una
sau mai multe persoane determinate. Ius commune cuprindea norme
de aplicare generală ce vizau toate subiectele de drept si impuneau
anumite condiții de fond și de formă pentru întocmirea valabilă a
actelor juridice.

_______________________________________________________________________
ÎNCEPUTURILE STATULUI ROMAN. Latium reprezintă un teritoriu
care se va naşte poporul ce va stăpâni lumea. Câmpia Latiului, udată de
Tibru Fluviul Tibru a reprezentat o graniță naturală foarte importantă,
fiind o adevărată frontieră a zonei Latium, asigurând populației din
zonă atât apa de consum, cât și un sistem de comunicare până la
mare. Principalele ocupații ale acestora au fost, pentru nomazi,
păstoritul, iar pentru cei aşezați în sate agricultura.  Populația Romei a
luat nastere din contopirea a trei triburi:  1.Ramnes- de origine latina
2.Tities,-de origine sabină Ce două triburi se unesc, sabinul Titus Tatius
devenind părtaş la puterea lui Romulus. 3. Luceres-de origine etruscă
Roma ar fi fost condusă de 7 regi, 1.Romulus (753-714 î. Cr.),
considerat întemeietorul, după aproape 4 decenii de domnie a fost
răpit de zei din mijlocul propriilor cetățeni în timp ce îşi inspecta
armata undeva pe câmpul lui Marte, în regiunea circului lui Flaminius; 
2.Numa Pompilius (715-672 î. Cr.), după multiplele războaie din timpul
lui Romulus a reușit să impună o perioadă de pace și să insufle
poporului respectul normelor religioase. 3. Tullius Hostilius (672-640 î.
Cr.) reînvie spiritul războinic al romanilor și cucerește cetatea Alba-
Longa impunând Roma la conducerea confederației latine din zona
Latium. Din perioada domniei sale dăinuie legenda luptei dintre frații
gemeni Horați și Curiați; 4. Ancus Martius (640-616 î. Cr.) a extins
puterea Romei ajungând până la țărmul mării unde a înfiinţat portul
Ostia. El a adăugat Romei colina laniculum, unind-o cu orașul prin
primul pod de lemn construit peste Tibru;  5. Lucius Tarquinius
Priscus, supranumit şi Tarquinius cel bătrân (616-578 î. Cr.) este
întemeietorul dinastiei etrusce la conducerea Romei. A întărit puterea
militară a Romei și, în mod special, a construit primul zid de piatră al
cetății edificând și sisteme de canalizare şi asanare a mlaştinilor; 6.
Servius Tullius (578-534 î. Cr.) a devenit celebru prin faptul că i se
atribuie una dintre cele mai importante reforme din viața social-politică
și militară a romanilor; 7. Lucius Tarquinius Superbus (Trufașul) a
domnit între anii 534 și 510 î. Cr., fiind ultimul rege admis la
conducerea Romei. Legenda îi transmite o reputație de tiran care
determină, în cele din urmă, răzvrătirea cetățenilor romani şi alungarea
acestuia de pe tron și din cetate.
ROMA ÎN PERIOADA REGALĂ: între anii 753 și 510 înainte de Cristos,
Primul rege- Romulus
Roma, în această perioadă, a reușit să-și extindă aria asupra tuturor celor 7
coline, formând aşa Septimontium. 1.Ocupatii- agricultura,cresterea vitelor
2.Social- 2 tipuri de structuri:ginta si familia
Organizarea statului: regele, senatul și comițiile. 
1.Rex (regele) era ales de patricieni şi se afla în fruntea locuitorilor.- era şef
religios însărcinat cu menținerea ideii de pax deorum (asigurarea păcii și
bunăvoinței zeilor); -era comandant militar suprem și reprezenta Roma în
raporturile sale cu alte cetăți (declara pacea sau războiul, încheia tratate etc.);
-avea competențe jurisdicționale, limitate în domeniul dreptului privat și mai
extinse îndeosebi în privința dreptului penal. 2.Senatus (senatul) era consiliul
regelui se compunea din capii ginților care se numeau patres conscripti, adică
părinții înscriși la un loc. Rolul: de a-l ajuta pe rege să decidă în chestiuni
importante de stat, îndeplineau funcția de Interrex (rege interimar) pe rând,
câte cinci zile, prin tragere la sorți. Mai târziu, primul interrex a fost ales de
către ceilalți senatori, iar acesta, pe cel care-1 înlocuia. 3.Comitia curiata
(comiții sau adunări curiate) adunări ale poporului roman ce se compuneau
din membrii familiilor de patricieni repartizați în treizeci de curii

________________________________________________________________

Imperiul Roman. Cunoaste 2 etape: PRINCIPATUL: (anul 27 inainte

de Cr pana in epoca lui Dioclitian anul 285 dupa Cr.) Princeps-Augustus
1.Senatul organ de conducere al statului. Atributii: a)Administratie
-veniturile intra in tezaur public. b)Electoral- dr de a alege magistratii.
c) Juridic -judeca procese politice 2.Magistratura Apare o noua
categorie de consuli, suffecti(inlocuitori) a) praefectus pretorio
(prefectul pretorului) -comandat al garzii imperial -exercita jurisdictie
criminala si civila b)prefectus urbis(prefectul orasului) -veghea asupra
ordinii si linistii publice c) prefectus vigilum(comandantul pompierilor)
d) praefectus annonae(seful corpului de edili insarcinati cu
aprovizionarea orasulu) 3. Comitiile Isi pierd din importanta ,
competenta lor revenind unor quastionaes perpetuae(comisii sau jurii
permanente) DOMINATUL: Inseamna stapanire, putere absoluta,
autoritate suverana, tiranie. *Monarhia absoluta(Dominatul) incepe
dupa suirea pe tron a lui Dioclitian in 285 d.Cr. si dureaza pana la
dispariti lui Iustinian.  3   trasaturi fundamentale –absolutism - divizarea
puterii  -biocratia 1. Absolutism- puterea absoluta exercitata de o
singura persoana: imparatul 2. Divizarea puterii s a produs dupa
urcarea pe tron a imparatului Diocletian. 3. Biocratia se imparte in doua
categorii a) honestiores-cuprinde pe cei puternicisi era alcatuita:
vechea si noua aristocratie, marii latifundiari, membrii familiei
imperiale, cavalerii, nobilimea de stat. Privelegii juridice. b) humiliores-
cuprindea pe cei marginalizati, datorita situatie economice. Erau grav
pedepsiti pt aceeasi fapta ca honestiores. In dominat apare
Crestinismul(380 proclama C. religie de stat) 1. Cauze religioase-
propovaduia o religie spirituala,fara jertfe,temple,zei 2. Cauze politice-
erau acuzati atac la adresa majestatii imperiale si ofensa adusa religiei
si divinitatii. 3. Cauze morale- neintelegerea filosofiei, menatilitatii si
obiceiurilor crestine: ucid copii.
Republica romana. Alungarea ultimului rege roman-instaurată Republica, ea
durând până în anul 27 înainte de Cristos, când se instalează ca princeps
Octavian, supranumit Augustus. 1.Magistratura- in frunte cu cei 2 conuli.
Trasaturi: 1.colegiala- erau mai multi titulari pentru o magistratura si se
controlau reciproc.2.anuala- alesi pe un singur an.3.neremunerata-gratuitatea e
considerata sacra.4.electiva-alesi prin vot popular.5.ierarhizata-mai multe
categorii. 2.Comitiile-adunari populare cu atributii legislative si elective.
Exista 3 tipuri de comitii si concilia plebis. a)Comitiile curiate cuprindeau toti
barbatii adulti din cetate. -reglementa probleme care priveau sacrul -se ocupa
de organizarea gintilor-structura familie romane. b)Comitiile centuriate
cuprindeau intregul popor roman apt sa lupte, impartiti in clase dupa cens.
c)Comitiile tribute reuneau patricienii si plebeii in triburi. d) Concilium plebis
se convoca de catre tribut 2.Senatul organ politic care avea un rol consultativ
- coordona politica externa, -confirma legile votate in comitii, - suspenda
magistratii din functii, -numea dictatorii, -controla activitatile cultelor
religioase

___________________________________________________________________________

STATUS CIVITATIS. 1. Dobandirea si pierderea cetateni.

Ius sufragii- dr de a vota legi,alege magistrati, participa la adunarile
poporului. Ius honorum- dr. de de a fi ales magistrat si de a ocupa alte
functii publice. Ius conubii- dr. de a incheia casatoria recunoscuta de dr
roman. Ius commercii- dr. de a incheia acte juridice. Cetatenia romana
se putea dobandi in 2 moduri: a) prim nastere. Copilul+parinti cetateni
romani dobandea cetatenia romana. Casatorie legitima- copilul
urmeaza conditia tatalui. Casatorie nelegitima- copilul urmeaza
conditia mamei a) fapt posterior nasterii. - Prin eliberarea din sclavie a
celor adoptati de catre fostii stapani. - Ca un beneficiu al statului
roman. Cetatenia se putea pierde: a) prin pierderea libertatii. b)
renuntarea la calitatea de cetatean in cazul naturalizarii in cetate
straina. c) cetatean sanctionat cu exilare. 2. Latinii. Vechii locuitori ai
regiunii Latium asezati inainte intemeierii Romei,devenind aliatii
acesteeia,formand confideratia latina. a) latinii veteres-vechi, au format
confideratia desfiintata in 338. Se bucurau de ius commercii, ius
conubii si ius suffradii. b) latinii coloniari- locuitorii coloniilor latine
fondate dupa anul 268 i.Cr., avand cele mai putine drepturi. Avea dr. de
a apela la procedura (ius actio) si ius commercii. 3. Peregrinii Orice
individ din afara cetatii era privit ca hostis (dusman, inamic). Clientii
straini- persoane de o conditie sociala inferioasa care se punea sub
protectia unui cetatean roman ce le asigura securitate. Hospiti
privatum (ospitalitate privata) - intelegere intre 2 persoane apartinand
unor cetati diferite sa si acorde reciproc ajutor domestic si juridic.
Peregrinii se clasificau: 1. peregrinii obisnuiti (ordinari)- populatia
cetatilor invinse de romani inglobate in statul roman. Erau lipsiti de dr.
publice, putea deveni cetateni romani. 2. peregrinii dedictici- categoria
inferioara a strainilor si provin din cetatile invise de romani si obligate
sa se predea. Nu avea dr., nu putea deveni cetateni romani si nu aveau
dr. sa se stabileasca langa oras fiind automat transformati in sclavi.
1. Legea este ceea ce hotărăște și adoptă poporul (Lex est quod
populus jubet atque constituit)". 
2. Dreptul pretorian de Papinian: Dreptul pretorian este ceea ce
pretorii au introdus pentru a ajusta, a completa sau a ameliora dreptul
civil când interesele publice o cereau. (lus praetorium est, quod
praetores introduxerunt adjuvandi vel suplendi vel corrigendi iuris civilis
gratia propter utilitatem publicam). 
3. Familia de Ulpian: în sensul propriu al familiei, spunem că ea este
formată din mai multe persoane aflate sub autoritatea unei singure
puteri (iure proprio familiam dicimus plures personas, quae sunt sub
unius potestate).
4. Logodna: o propunere în vederea stabilirii unei obligații reciproce
pentru o căsătorie ce va urma (sponsalia sunt mentio et repromissio
nuptiarum futurarum).
5. Casatoria: de Modestinus: unirea bărbatului cu femeia, realizând o
comunitate pentru întreaga viață prin împărtășirea dreptului divin și
uman (coniunctio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et
humani iuris comunicatio). De Iustinian: căsătoria sau nunta este
legătura bărbatului cu femeia care constă dintr-o comunitate de viață
de nedespărțit (nuptiae autem sive matrimonium est viri et mulieris
coniunctio, individuam consuetudinem vitae continens).
6. Ius gentium de Gaius: cel pe care rațiunea naturală -a rânduit între
toți oamenii, acela este păzit deopotrivă la toate popoarele și se
cheamă ius gentium, întrucât de el se folosesc toate popoarele (quod
vero naturalis ratio inter omnes homines constituit, id apud omnes
homines peraeque custóditur vocaturque ius gentium quasi quo inter
omnes gentes utuntur). 

_________________________________________________________________________
7. Dreptul natural de Ulpian: Dreptul natural este acela pe care toate
animalele l-au deprins de la natură, drept care nu este specific
neamului omenesc, ei esto comun tuturor animalelor ce se nasc pe
pământ, în apă și chiar păsărilor. De aici decurge unirea bărbatului cu
femeia pe care noi o numim căsătorie, de aici procrearea copiiiol, de
aici educarea lor. Vedem aşadar că unele animale și chiar fiarele cunosc
acest drept. (Ius naturale este quod natura omnia animalia docuit, nam
ius istud non humani generis proprium, sed omnium animalium quae in
terra, cuse in mari nascuniu, aviam cuoque comune est. Hinc descendit
maris ataue feminae coniunctio cuam nos matrimonia appellamus, hic
liberorum procreatio, hinc educatio: videmus etenim cetara quaque
animalia ferres estiàm istius iuris peritia conseri.) de Gaius: ceea ce însă
rațiunea naturală stabileşte între toți oamenii, aceea fără deosebire la
toate popoarele se observă și se cheamă ius gentium, ca și când acest
drept ar fi folosit de toate gințile (Quod vero naturalis ratio inter omnes
homines constituit, id apud omnes populos peraeuque custoditur
vocaturque ius gentium, quasi quo omnes gentes utuntur).  de Cicero: o
adevărată lege conformă naturii, cunoscută la toate popoarele,
universală, constantă, eternă (vera lex, naturae congruens, difussa in
omnes, aeterna, universa, constans, sempiterna).
8. Tutela: de Servius, puterea dată și îngăduită de dreptul civil asupra
unei persoane libere, în vederea ocrotirii aceluia care, din pricina
vârstei, nu se poate apăra (est ut Servius, definit vis ac potestas capite
libero ad tuendum eum qui propter aetatem sua sponte se defendere
nequit iure civili data ac permissa)'. 
9. Libertatea. Libertatea este o facultate naturală recunoscută unei
persoane de a face ce dorește, cu limitele impuse de lege sau de forță.
(Libertatis est naturalis facultas eius quod cuique facere libet nisi si quid
vi aut iure prohibetur).

__________________________________________________________________________
StatusLibertatis Libertatea
este o facultate naturală recunoscută unei persoane de a face ce
dorește, cu limitele impuse de lege sau de forță.
Statutul de om liber se poate dobândi: prin naștere (Daca se naste din
parinti liberi, daca provine dintr-o sclava si un om liber= copil sclav,
daca tatal e sclav si mama libera= copil liber.) sau prin fapte posterior
nașterii ( moduri de eliberare: vointa stapanului, efectul legii,
prescriptia achizitiva, iar in epoca crestinismului - eliberarea la
biserica).
Sclavia: * una din istitutiile fundamentale ale tuturor popoarelor antice,
in pofida unor idei liberale ale filosofiei grecesti si ale crestinismului.
Cauze fundamentale: I. Nasterea- copil dintr-o mama sclava= sclav.
Bărbatul liber nu putea incheia o casatorie valabila cu o sclava
deoarece lipsea iustae nuptiae, iar copiii urmau statutul juridic poate
doar dacă ius civile cunoștea căsătoria. Daca in timpul graviditatii
mama a fost o perioada libera= cipil liber. II. Fapt posterior nasterii:
CAPTIVITATEA, Razboiul- sursa a sclaviei. Categorii de norme
juridice: 1. Ius postliminii - dreptul de reintoarcere, de revenire.
Romanii reveniti erau apreciati ca si cum nu ar fi fost niciodata sclavi.
Captivitatea ducea la desfiintarea casatoriei, incetarea efectelor
posesiunii, neputandu-se efectua uzucapiunea, dar isi pastra: dr. de
propietate, de creanta si patria potestas. 2. Lex Cornelia: romanul
captiv murea in captivitate. III. 1. Vanzarea trans Tiberim a datornicilor
de creditori. 2. Refuzul inrolarii in armata - sanctiune vinderea ca sclav
Trans Tiberim. 3. Lovirea unui ambasador strain. 4. Femeia libera
coninua sa aiba legaturi intime cu un sclav. 5. Debitorul ce fusese
atribuit creditorului. Starea sociala a sclavului. Munceau si traiau sub
acelasi acoperis cu familia, mancau la aceeasi masa si respectau
aceleasi zeitati. Situatia s-a schimbat incepand cu era Republ. Doua
categorii de sclavi: Sclavi publici (apartinand statului, cetatilor,
municipiilor sau orasilor si )sclavi privati - pe domeniul stapanului.
Situatia juridica a sclavului. Nu avea personalitate juridica, socotit un
simplu res (lucru), un element parrimonial. Relatiile sclavului cu alte
persoane: a) Raportul sclav- stapan. Sclavul nu avea nici un drept, iar
stapanul exercita toate drepturile asupra lui. Puterea stapanului asupra
sclavului- Dominica potestas. Stapanul avea drept de viata si de
moarte asupra sclavului. Putea sa-l vanda, sa-l doneze, inchiria sau
schimba. Sclavul nu putea aparea in fata justitiei. b) Raportul sclav-
sclav. Din punct de vedere juridic acest raport nu era recunosut.
Sclavul nu avea dreptul de a intemeia o familie, nu se putea casatori
(lipsea iustae nuptiae), legaturile intime cu o sclava- contubernium.
Rudenia de sange dintre sclavi (cognatio servilis) era lipsita de o
eficacitate juridica. c) Raport sclav- terti. Sclavul nu putea sa-i creeze
stapanului o situatie mai grea, in schimb putea sa-i modifice statutul
economic facandu-l proprietar sau creditor. Exceptie: sclavii statului
roman le era permis sa testeze jumate din averea dobandita.

IZVOARELE DREPTULUI ROMAN a) materială condițiile economice

ale societății într-un moment dat și care influențează apariția si conținutul
normei. b) formală ansamblul formelor de exprimare a normelor juridice.
1.Cutuma reprezintă un total de tradiții juridice și de soluții practice. Pentru
ca obiceiul să poate deveni izvor de drept trebuia condiții: - să fie un obicei
străvechi - să fie aplicat cu stăruință - să existe tendința obligativității sale; -
să existe o consimțământul tacit, general, adeziunea. Cutuma contemporana -
supletivă, ea poate fi utilizată ca un element de interpretare a legii -
confirmativă sau obligatorie -contrara legii 2.Legea - lex contractus, un
contract sau o simplă clauză contractuală şi viza doar părțile contractante; -
lex colegii însemnau statutele unor anumite asociații; - lex curiata un ordin
sau o propunere venită din partea unui magistrat. LEX lege în sensul de act
normativ, hotărâre pe care poporul liber o decide în adunările sale legislative.
Leges doudecim tabularum (Legea celor XII Table)- prima lege scrisă
romană, fiind, pentru începutul erei Republicane, unicul izvor de drept public
și privat. Are la bază vechiul drept cutumiar roman. A promovat norme care
apărau proprietatea privata Etapele constit. legii a)Prima -poporul roman nu
avea inițiativă legislativă. Aceasta aparținea magistratilo b)A doua - vizează
obținerea a ceea ce numeau romanii auctoritas (autoritate) c)A treia -
promulgatio și consta în aducerea la cunoştinţa poporului a proiectului de
lege. d)A patra constă în votarea proiectului de lege. *Legea romană
cuprindea trei părți: a) praescriptio, se indică numele şi funcția magistratului ,
felul adunării care a votat-o, locul, data și ordinea votării; b) rogatio, însuși
textul legii; c) sanctio,dispoziții aplicabile în cazul nerespectării prevederilor
legii. D.p.v. al sancțiunii legi perfecte (leges perfectae)prevedeau nulitatea
actului cu nerespectarea dispozițiilor lor; - legi mai puțin perfecte (leges
minus quam perfectae) nu anulau actul încheiat dar prevedeau aplicarea unor
amenzi - legi imperfecte (leges imperfectae) interziceau anumite acte, dar nu
prevedeau nicio sancțiune în cazul încălcării lor.
Dezdrobirea sclavilor. Cauze p/u eliberarea sclavilor: recunostinta
stapanului fata de sclav, dificultatile economice ale proprietarului,
influenta filosofiei stoice si a crestinismului. Modalitati de eliberare: a)
censu(recensamant)- inscrierea sclavului pe liste de recensamant. b)
vindicta (vargă cu care se atingea sclavul ce urma sa fie eliberat)-
proces fictiv de o terta pers. (Adsertor libertatis- aparatorul libertatii) c)
testamento- act solemn de ultima vointa prin care stapanul elibera
sclv, prin cale directa (prin ordinul testamentorului indata dupa deces.)
si cale indirecta (prin obligarea mostenitorilor acestuia sa-i elibereze)
Manumissio in eclessia (eliberarea in biserica) - practica curenta
incepand cu sfirs. Republicii. Lex Fufia Canina de manumissionibus-
limitarea a nr. de sclavi eliberati prin testament. Lex Aelia Sentia de
manumissionibus- eliberarea sclv de o anumita varsta a eliberatorului
si de o varsta min a celui eliberat. Libertii * sclav eliberat - libert, iar
fostul stapan- patron. Urmau conditia juridica a stapanului lor. Libert-
om liber si cetatean roman, avea ius suffragii. + aveau ius commercii si
ius conubii, dar nu aveau ius honorum (nu puteau deveni magistrati) si
ius militiae. Libertul este legat de fostul stapan (ius patronatus).
Obligatiile libertilor: a) onsequium- datoria de respect si devotament
fata de patron. Patronul avea indatoriile de: ajutarsa material si
asiguratea unei asistente juridice. b) operae(servicii): doua feluri: 1.
insotirea stapanului, servirea lui la masa. 2. servicii cu continut
economic. c) Bona- obligatia libert sa tina la dispozitia patronului chiar
si averea sa.Daca libertul murea si nu avea copii, averea sa se ducea
ststapanului.Starea de infioritate a libertilor putea fi inlaturata de
imparat prin: acordarea privilegiului ius aureorum anulorum (purtarea
inel de aur) sau Restitutio Natalium (abstractia fapt nasterii. Liberul=
nascut liber). Latinii iuniani- sclavi eliberati prin scrisoare. Latinii pot
ajunge la cetatenia romana prin: - casatorii cu cetatence romane sau
latine din colonii, conditie: neimplinirea 30 ani la data eliberarii. –
Nascut din concubinaj intre un cetatean latin iunian si o cetat. romana.
Semisclava *Statut intermediar intre sclavi si oameni liberi. Grupuri: a)
homi liber bona fide serviens- om liber ce traia ca sclav, p/u ca
stapanul si el erau in eroare despre statutul juridic aplicabil. b)
auctorati- pers care inchiriau serviciile unor antreprenori de circ in
schimbul unei sume de bani, fiind nevoiti sa lupte in arena cu gladiatori
sau cu fiare salbatice c) persoanele in mancipio.. d) addicti- debitorii
atribuiti creditorului printr-o hotarare a magistratului care pronunta cuv.
addico (de acord). Debitori care nu si-au achitat obligatiile fata de
creditor. 1. Addicti iudicati- din cauza datoriilor sufereau manus
iniectio. 2. Addicti nexi- debitorii rezultati dintr-un preexistent contract
de imprumut de bani. Addictus- om liber, dar daca creditorul nu era
despagubit, putea sa-l ucida trans Tiberim

3.Edictele magistraților *(Inainte) însemna orice fel de comunicare

verbală sau scrisă făcută de un magistrat. *(Mai târziu) o accepțiune precisă și
vizează programele pe care magistrații le întocmeau pentru a le aplica odată
cu intrarea în funcție. - praetor urbanus (pretor urban) avea competențe în
domeniul litigiilor în care erau implicați numai cetățenii romani. - praetor
peregrinus se ocupa de procesele derulate între peregrini sau între cetățeni și
peregrini *Magistrații superiori erau învestiți cu ius edicendi (dreptul de a
edicta). Edictele pretoriene erau de 2 feluri: 1) edictum perpetuum,rămânea
valabil pe toată durata magistraturii (un an); 2) edictum repentina,promulgat
de magistrat în situații speciale, pentru cazuri neprevăzute. -Partea
împrumutată de la vechiul edict forma edictum vetus (edictul vechi) sau pars
translaticia (edictul transmis prin tradiție de la un pretor la altul). -Partea nouă
a edictuluiprogramul propriu al noului magistrat, purta denumirea de edictum
novum sau pars nova. Mijloacele tehnice pe care le-a folosit pretorul în
vederea îmbunătățirii dreptului 1.exceptiones (excepțiile); 2.restitutio in
integrum (repunerea în starea anterioară); 3.acțiunile ficticii (acțiunile fictive);
4.acțiunile in factum (acțiuni derivând dintr-o stare de fapt) 4.Constituțiile
imperiale Constituțiile imperiale au patru forme: 1. Edicta (edictele) erau
dispoziții cu caracter general emise de împărat în calitatea sa de prim-
magistrat.Erau valabile pe întregul teritoriu al imperiului și pe durata vieții
împăratului. 2. Mandata (mandatele) erau instrucțiuni de serviciu adresate
funcționarilor imperiali guvernatorilor. 3. Decreta primă,în ultimă instanță.
Aceste hotărâri se comunicau părților pe cale orală și erau,obligatorii numai
pentru ele. 4. Rescripta (rescriptele) reprezintă consultațiile juridice date de
către împărat. *Constituțiile imperiale devin, în Dominat, cel mai important
izvor de drept. 5.Ştiința dreptului (lurisprudentia)