Universitatea de Stat din Moldova

Lucru individual

Constituția României din 1923

Chişinău 2017
2
Cuprins

Introducere..........................................................................................................................................3
Constituția din 1923............................................................................................................................4
Principalele prevederi ale Constituției din 1923..................................................................................5
Urmările adoptării Constituției din 1923.............................................................................................7
Concluzii..............................................................................................................................................9
Bibliografie........................................................................................................................................10

3
Introducere

Regimul monarhiei în România a fost statuat în anul 1866, după ce la 11 februarie

1866, Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de abdicare. Dupa ce Filip de Flandra,
fratele regelui Leopold II al Belgiei, a refuzat domnia, la 14 martie 1866 I.C.
Bratianu şi Ion Bălăceanu au avansat la Bucureşti ideea candidaturii lui Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen. Astfel la 9 septembrie 1878, Consiliu de Miniştrii a
decis ca domnul Carol I să poarte titlul de Alteţă Regală. Prin urmare, în 1881,
România a devenit Regat, iar Carol I a devenit Primul Rege al României.
În primul deceniu care a urmat aducerii principelui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen şi a instaurării monarhiei constitiţionale, viaţa politică s-a caracterizat
printr-o acută instabilitate parlamentară. Numai până în martie 1871 au fost
shimbate 10 guverne, s-au efectuat 30 de remanieri şi au avut loc patru scrutinuri
parlamentare.
La 27 septembrie 1914, la Sinaia, Carol I a încetat din viaţa, iar la 28 septembrie a
fost depus jurământul de catre noul rege – Ferdinand I, care la 15 octombrie 1922,
la Alba Iulia a fost incoronat ca rege al tuturor românilor. Anume acest rege a
deschis o noua cale romanilor spre cunoasterea libertatii si drepturilor sale prin
promulgarea la 28 martie 1923 a Constitutiei, care a fost apreciată la vremea
respective drept cea mai modernă şi mai democratică lege fundamentală din
întreaga Europa.1

1
http://www.ziare.com/politica/constitutie/aniversare-constitutia-din-1923-una-dintre-cele-mai-democratice-ale-
vremii-1226842
4
Constituția din 1923

Realizarea unității statale naționale din 1918 a impus adoptarea unei noi constituții
care să reflecte noile realități economico-sociale, politice, etnice și instituționale. În
general, consolidarea unității naționale reclama dotarea României cu o nouă
Constituție. Toate partidele au fost de acord cu adoptarea Constituției, dar modul în
care au procedat leberalii a nemulțumit celelalte partide. Liberalii, după revenirea
la putere, în ianuarie 1922, au proclamat Adunarea Constituantă și au organizat
alegeri care au fost cîstigate de ei. În acest context se va vota noua Constituție în
martie 1923, care a preluat integral sau parțial 60 % din textele Constituției din
1866 și reformele votate la Iași în 1917. Reformele din 1917, votate de cele două
camere ale Parlamentului și semnate de regele Ferdinand, modificau art. 19, 57 si
67 din Constituția din 1866 prin întroducerea principiilor generale de expropriere și
instituirea votului universal. Însă, din cauza razboiului, legea agrară și a votului
universal au fost adoptate mai tirziu, în 1918 și 1921.
Proiectul Constituției a fost supus dezbaterii Parlamentului dominat de liberali,
fiind contestat de principalele partide de opoziție: Partidul Național Român,
Partidul Țărănesc, care nu au participat la votarea Constituției pe care au declarat-o
„ nulă și neavenită”. Totuși Constituția este adoptată de Parlament, la 28 martie
1923, dupa care a fost promulgată de Ferdinand I . În cele din urmă, noua
Constituție este acceptată și aplicată de toți reprezentanții politici, deoarece
contestarea ei nu privea conținutul ci procedura de adoptare care nu ar fi garantat
reprezentarea voinței libere a tuturor membrilor națiunii.
Referindu-mă la structura Constituției pot menționa că aceasta avea 138 de
articole, cuprinse in 8 titluri, 76 fiind preluate din vechea Constituție fară nici o
modificare. Ea se prezintă ca o realizare metodică, judicios structurată, ce conține
prevederi ce se referă la elementele constitutive ale statului, organizarea și
funcționarea puterilor statului, alcătuirea și funcționarea sistemului electoral,
organizarea financiară, armată, administrativă.2

Cele 8 titluri ale Constituției sunt:

1) Despre teritoriul României
2) Despre drepturile românilor
3) Despre puterile statului
4) Despre finanțe
5) Despre puterea armată
6) Dispoziții generale
7) Despre revizuirea Constituției
8) Dispoziții tranzitorii și suplimentare
2
http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_040roint1.html
5
Principalele prevederi ale Constituției din 1923

Constituţia stipula că România este stat naţional unitar şi indivizibil, al cărei

teritoriu este inalienabil. Erau garantate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, fără
deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea
legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul
corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului. A fost instituit votul universal, egal,
direct obligatoriu şi secret. Doar militarii şi femeile (lucru desuet astăzi, dar care
atunci era valabil în toate ţările europene) nu puteau să îşi exprime o opţiune
politică. Era consacrat ferm principiul separaţiei puterilor în stat, independente una
de alta, însă existând posibilitatea ca acestea să se limiteze reciproc în atribuţii.
Activitatea legislativă era exercitată de Rege şi de reprezentanţa naţională
(Parlamentul), cea executivă de Rege şi de Guvern, iar cea judiciară numai de către
instanţele judecătoreşti. Ascendenţa Regelui faţă de Parlament consta în faptul că
legile nu puteau intra în vigoare decât sancţionate (adică promulgate), iar Regele
era cel care putea refuza sancţionarea unei legi. Ascendenţa faţă de Guvern consta
în faptul că “Guvernul exercita puterea executivă în numele Regelui”. Regele nu
avea, însă, ascendenţă asupra puterii judecătoreşti, care “se exercita de către
organele ei”. Cu privire la legalitatea şi supremaţia Constituţiei, se specifica foarte
clar că “numai Curtea de Casaţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca
constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare
Constituţiei”. Curtea de Casaţie avea rolul Curţii Constituţionale de astăzi, fiind
constituită din jurişti de profesie, integri şi neafiliaţi niciodată vreunei grupări
politice. Parlamentul era bicameral, Camera Deputaţilor fiind aleasă prin vot
univeral, iar Senatul fiind compus din membri aleşi din diferite zone ale societății
civile (Camera de Comerţ, cadrele didactice etc.) şi din senatori de drept,
reprezentanţi ai cultelor, preşedintele Academiei Române, foştii preşedinţi ai
fiecărei camere legislative, foşti senatori şi deputaţi care fuseseră aleşi în cel puţin
zece sesiuni, foşti miniştri care au deţinut cel puţin şase ani fotoliul ministerial,
foşti preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alţi demnitari.Legea
fundamentală mai exprima foarte precis prerogativele suveranului şi condiţiile
succesiunii la tron.

Atribuțiile regelui sunt stipulate în Constituția din 1923 în Capitolul II,

Secțiunea I, articolul 88. Articolul dat prevede:
“- Regele numește și revoacă pe miniștrii săi.

6
El sancționează și promulgă legile.
El poate refuza sancțiunea sa.
El are dreptul de amnistie în materie politică.
Are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce
se statorniceste în privința miniștrilor.
El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecății, nici a interveni prin nici un
mod în administrația justiției.
El numește sau confirmă în funcțiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o nouă funcțiune fară o lege specială.
El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fară să poată vreodată
modifica sau suspenda legile și nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.
El este capul puterii armate.
El conferă gradele militare în conformitate cu legea.
El va conferi decorațiunile române conform unei anume legi.
El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.
El încheie cu Statele străine convențiunile necesare pentru comerț, navigațiune și
alte asemenea; însă pentru ca aceste acte să aibă autoritate îndătoritoare, trebuie
mai întăi a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea. “3
-Puterea executivă la rîndul său, se exercită de către guvern în numele regelui.
Guvernul e format dintr-un număr nepricizat de miniștri, care alcătuiesc împreună
Consiliul de Miniștri, condus de un preșidinte însărcinat de rege cu formarea
guvernului. Consiliul de Miniștri delibera asupra celor mai importante probleme,
dar nu putea emite decizii care să producă efecte juridice. Avea dreptul să propună
regelui proiecte de lege sau decrete care urmau să fie înaintate spre dezbatere și
votare Parlamentului. Miniștrii puteau participa la dezbaterea proiectelor de lege în
Parlament, însă nu puteau vota pentru că ei nu erau membri. Membrii puterii
executive puteau să răspundă politic, penal și civil pentru toate actele îndeplinite în
exercitarea puterii.4
- Puterea judecătorească, cea dea treia putere în stat, este exercitată de către
organele judecătorești, cea mai înaltă instituție fiind Curtea de Casație și Justiție.
Hotărîrile judecătorești se pronunțau în virtutea legii și se exercitau în numele
regelui. Curtea de Casație și Justiție primește atribuții mărite fiind investită cu

3
Constituția României din 1923, Textul actului publicat în M.Of. nr. 282/29 mar. 1923
4
http://www.ziare.com/politica/constitutie/aniversare-constitutia-din-1923-una-dintre-cele-mai-democratice-ale-
vremii-1226842
7
dreptul de a examina constituționalitatea actelor legislative: “ numai Curtea de
Casație în secțiuni unite are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor și a
declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituției”. Principiul
inamovibilității judecătorilor asigura independența și obiectivitatea judecătorilor.
Constituția prevedea cenzurarea legalității actelor administrative de către instanțele
judecătorești fiind prevazută interdicția constituirii unor comisii sau tribunale
exceptionale în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale sau în vederea
judecării anumitor persoane. De asemenea, crește competența organelor
judecătorești și în materie de contecios administrativ prin acordarea fiecărei
persoane a dreptului de a se adresa justiției dacă a fost lezată în drepturile sale de
un act administrativ de autoritate, de un act de gestiune emis cu încălcarea legilor
și a regulamentelor, ori prin abuzuri ale organelor administrative.

Existau și alte prevederi ale Constituției din 1923:

- Cenzurarea legalității actelor administrative de către instanțele judecătorești
- În caz de pericol de stat se poate introduce starea de asediu general sau
parțial
- Biserica Ortodoxă e biserica dominantă în stat, dar se acordă drepturi și
celorlalte culte.

Urmările adoptării Constituției din 1923

Constituția din martie 1923 a avut un rol important în consolidarea statului român
unitar, a independenței și suveranității sale, definind mai précis trasăturile și
conținutul regimului politic din România. Noul așezămînt constituțional a fost o
lege fundamentală considerată printre cele mai avansate din Europa interbelică.
Constituția a constribuit la crearea cadrului de funcționare a regimului politic
instituțional , format dintr-un ansamblu de instituții statale, partide și grupări
politice, organisme sociale, obstești și culturale. Ea a facilitat manifestarea libera a
tuturor cetățenilor, grupărilor și formațiunilor politice și accesul la viața politică
pentru categorii sociale foarte largi.
Constituția din 1923 a consfințit monarhia și continuitatea ei, apreciată în epocă
factor al stabilității statului, al păstrării intereselor tuturor categoriilor sociale, al
menținerii unității statale depline. În ciuda criticilor aduse de formațiunile politice
aflate în opoziție la momentul elaborării ei, ea a fost acceptată de acestea în
momentul cind au venit la guvernare. Critica vieții politice interbelice dezvăluie că
în ciuda creării posibilității manifestării unei autentice democrații într-un cadru
constituțional generos, respectarea Constituției, și a altor legi, nu a fost pentru
partidele venite la guvernare o normă obligatorie de conduită, fiind consemnate
numeroase inconsistențe și chiar abateri de la litera și spiritul Constituției.
Respectarea legii era cerută doar cînd se aflau în opoziție, nu și cînd veneau la

8
putere. Totuși, perioada în care această Constituție a reprezentat legea
fundamentală a României, regimul democratic a cunoscut o adevărată înflorire.5
După 1923, au fost luate și alte măsuri legislative care urmăreau să completeze
procesul unificării instituționale, administrative, politice, economice, culturale, a
României Mari. Astfel în iunie 1925 s-a dat legea pentru unificarea teritoriului, țara
fiind împărțită în județe conduse de prefecți, județele împărțite în plăși conduse de
pretori, după care urmau, comune urbane, reședințe de municipii, comune rurale și
sate conduse de primari. În 1926 e pusă în vigoare legea electorală care stabilea:
partidul care obținea 40 % din totalul voturilor primea 50 % din locurile din
Parlament. Cealaltă jumătate era împărțită celorlalte partide care au obținut pragul
parlamentar de cel puțin 2 %. Doar dacă nu se obțineau 40% din voturi atunci
împărțirea nu se făcea proporțional. La Senat s-a aplicat principiul majorității
relative. Toate mandatele dintr-o circumscripție revenind partidului ce a obținut
cele mai multe voturi. Dreptul de vot era acordat doar bărbaților majori , referitor
la femei urmînd să se decidă prin legi speciale. În 1931 pot menționa adoptarea
legii pentru suspendarea execuțiilor silite, în 1932, legea conversiunii datoriilor
agricole care presupune că statul prelua o parte din datoriile țăranilor. Învățămîntul
la fel ca și alte sfere a trecut prin unele modificări, astfel, în 1924 prin legea
privind învățămîntul primar a fost prelungit învățămîntul primar obligatoriu la 7
ani , adăugînd 3 ani complementari celor 4 obligatorii în Vechiul Regat, devin
obligatorii și cursurile pentru analfabeți pînă la vîrsta de 18 ani. În 1928 se
modifică legea cu privire la învățămîntul secundar, ce prevedea un liceu cu șapte
clase și două cicluri, renunțîndu-se la clasaVIII-a.
Constituția din 1923 a fost în vigoare pîna la 29 februarie 1928, cînd a fost
promulgată Constituția carlistă, care a înlocuit regimul parlamentar reprezentativ
cu supremația puterii regale. Carol al II-lea a urmărit instaurarea propriului său
regim politic, sacrificînd partidele politice și activitatea parlamentară, guvernele
devenind simple instrumente.

5
http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_040roint1.html
9
Concluzii

Facînd o cercetare asupra temei pe care mi-am ales, Constituția României din
1923, am întilnit un articol6 care mi-a atras atenția. În acest articol mai mulți
cetățeni ai României s-au expus cu părerea asupra ideii cum ar fi dacă ar reveni la
Constituția din 1923. Analizînd părerile acestora, am ajuns la concluzia că o
revenire la Constituţia din 1923 ar schimba fundamental arhitectura
constituţională, sistemul de vot, sistemul de partide, structura instituţiilor şi ar
revoluţiona întreg sistemul politic românesc, cu toate componentele sale. În
comparaţie cu actuala constituţie a României, actul fundamental din 1923 este un
document suplu, clar, concis, chiar suprinzător de simplu şi scris într-un limbaj
extrem de accesibil. Drept beneficii al revenirii ar fi :
- Un şef al statului imparţial, care nu ar mai distribui puterea în funcţie de
interesele formaţiunii/coaliţiei din care provine,
-  O distribuţie pe orizontală a puterii, o garanţie necesară pentru prevenirea
abuzurilor,
- Ar creşte gradul de responsabilitate al şefului statului faţă de propriul cabinet şi ar
evita situaţiile de blocaj.
Personal consider că Constituţia din 1923 s-a dovedit drept una dintre cele mai
bune legi din istoria României. Acesta este şi motivul pentru care, după înlăturarea
lui Ion Antonescu din fruntea statului român, care guvernase fără ca România să
aibă vreo Constituţie, Regele Mihai I, a repus în vigoare, în august 1944,
Constituţia din 1923, nu pe cea din 1938, mult mai puţin democratică. Pentru mulţi
dintre istorici şi specialişti în drept constituţional, legea fundamentală a statului din
1923 este mai bună şi mai coerentă decât actuala Constituţie republicană a
României sau decât proiectul propus de actualii guvernanţi.

6
Revista “ Vestul “ scris la 28.03.2016
10
Bibliografie

1. Constituția României din 1923, Textul actului publicat în M.Of. nr. 282/29

mar. 1923
2. Istoria Românilor de Mihai Manea, Nicoleta Dumitrescu, Cristian Nita
http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_040roint1.html
3. http://www.romanialibera.ro/aldine/history/de-ce-s-a-opus-iuliu-maniu-
adoptarii-constitutiei-din-1923-326006
4. Revista “ Vestul “ scris la 28.03.2016
5. http://www.ziare.com/politica/constitutie/aniversare-constitutia-din-1923-
una-dintre-cele-mai-democratice-ale-vremii-1226842

11