BOALA HODGKIN

Limfomul Hodgkin, cunoscut si sub numele de boala Hodgkin, este un

cancer al sistemului limfatic, care face parte din sistemul imunitar. In boala
Hodgkin, celulele sistemului limfatic se inmultesc anormal si se raspandesc
dincolo de acesta. Pe masura ce boala progreseaza aceasta afecteaza
capacitatea corpului de a lupta impotriva infectiilor. Limfomul Hodgkin
afecteaza nodulii limfatici de la nivelul gatului, zonei axilare si inghinale.

Hodgkin este unul dintre cele doua tipuri comune de cancere ale sistemului
limfatic. Celalalt tip, limfomul non-Hodgkin, este mult mai des intalnit. Ce
diferentiaza limfomul Hodgkin de cele non-Hodgkin este prezenta celulelor
Reed-Stenberg, o celula specifica limfomului Hodgkin.

Boala Hodgkin poate afecta persoanele de orice varsta, dar este cel mai
frecvent la persoanele care au intre 15 si 35 de ani, precum si cele de peste
55 de ani.

 Boala incepe atunci cand o celula de lupta impotriva infectiilor numita

limfocite dezvolta o mutatie genetica. Mutatia ii spune celulei sa se
inmulteasca rapid, cauzand multe celule bolnave care continua sa se
inmulteasca. Mutatia provoaca acumularea unui numar mare de limfocite
supradimensionate, anormale, in sistemul limfatic, unde ele elimina celulele
sanatoase si provoaca semnele si simptomele limfomului Hodgkin.

Factori de risc pentru limfomul Hodgkin

Factorii care pot creste riscul de limfom Hodgkin includ:

 Varsta - Limfomul Hodgkin este cel mai adesea diagnosticat la

persoanele cu varsta cuprinsa intre 15 si 35 de ani si cei peste 55 de
ani.

 Istoricul familiei. Daca un membru al familiei a fost diagnosticat cu

limfomul Hodgkin sau cu limfom non-Hodgkin atunci exista risc
crescut de a dezvolta boala.
  Sexul. Barbatii sunt putin mai susceptibili de a dezvolta limfom
Hodgkin decat femeile.

 Infectia cu Epstein-Barr. Persoanele care au suferit de boli cauzate de

virusul Epstein-Barr, cum ar fi mononucleoza infectioasa, au un risc
crescut de a dezvolta limfomul Hodgkin.

Simptome

Semnele si simptomele limfomului Hodgkin pot include:

 Noduli limfatici umflati;

 Stare permanenta de oboseala;
 Febra;
 Transpiratii in timpul noptii;
 Pierderea in greutate inexplicabila;
 Senzatie de mancarime;
 Cresterea sensibilitatii la alcool sau durerii in ganglionii limfatici
dupa consumul de alcool.

Diagnostic

Un medic va pune diagnosticul de Limfom Hodgkin ca urmare a examenelor

si testelor detaliate in continuare:

 - examen clinic (palparea ganglionilor limfatici – spre exemplu,

laterocervical, axilar, inghinal – si splenomegalia);
 - teste de laborator (serologie virala - HIV, VHB, hemograma, LDH,
VSH, creatinina, acid uric, ure, TGP, TGO, beta 2 microglobulina,
electroforeza proteinelor serice);
 - examen imagistic (CT de abdomen, torace, pelvis, radiografie
toracica, tomografie cu emisie de pozitroni);
 - examen histopatologic si imunohistochimic al unei biopsii
ganglionare si osteo-medulare

Precizam ca exista 4 tipuri de Limfom Hodgkin, din punct de vedere

histologic:

 LH scleroza nodulara,
 LH bogat in limfocite,
  LH celuritate mixta
 LH cu depletie limfocitara.

Prognostic

Prognosticul pentru Limfom Hodgkin depinde de stadiul in care acesta este

depistat si de anumiti factori de risc.

Astfel, cele patru stadii sunt:

 - stadiul I, in care este afectat un singur grup ganglionar;

 - stadiul II, doua sau mai multe grupuri ganglionare, de aceeasi parte
a diafragmei;
 - stadiul III, mai multe grupuri ganglionare de ambele parti ale
diafragmei si/sau afectarea splinei;
 - stadiul IV, extinderea la organe din afara sistemului ganglionar.
Factorii de risc sunt urmatorii: depistarea in stadiile III/IV, varsta
peste 45 de ani, nivel crescut de leucocite (peste 15.000/µl) si nivel
scazut de hemoglobina (sub 10,5 g/dl), limfocite (sub 600/µl sau sub
8% din leucocite) si albumina serica (sub 4 g/dl).

Tratament

Pentru Limfom Hodgkin, exista patru tipuri de tratament, fiecare cu

beneficii si dezavantaje: chimioterapia, imunoterapia, radioterapia si
chimioterapia agresiva + transplantul de celule stem.

1. Chimioterapia - reprezinta administrarea uneia dintre urmatoarele

scheme de tratament: ABVD (doxorubicina, bleomicina, vinblastina,
dacarbazina) sau BEACOPP (bleomicina, etoposide, doxorubicina,
ciclofosfamida, vincristin, procarbazina si prednison). Aceste substante au
rol in distrugerea celulelor tumorale, insa cauzeaza efecte adverse precum
greata, varsaturi, caderea parului (pe termen scurt), respectiv infertilitate,
afectiuni pulmonare si cardiace, posibilitatea aparitiei unui alt cancer (pe
termen lung).

2. Imunoterapia - reprezinta introducerea in organism a unor anticorpi

monoclonali (Rituximab si Brentuximab vedotin) sau check point inhibitors
(Pembroluzimab si Nivolumab), care intensifica lupta sistemului imunitar
contra celulelor canceroase.
3. Radioterapia - reprezinta utilizarea razelor X pentru distrugerea masei
tumorale, fiind o metoda folosita de obicei in stadiile incipiente ale
cancerului de tip Limfom Hodgkin, in combinatie cu chimioterapia.

4. Chimioterapia agresiva si transplantul de celule stem - reprezinta

abordarea in momentul in care boala nu raspunde la tratament sau in cazul
unei reaparitii. Transplantul de celule stem este de doua tipuri:
autotransplant (sunt folosite celule din maduva osoasa a pacientului) si
allogeneic (celule de la un donator). Se recurge la cea de-a doua varianta
abia cand prima a fost incercata si nu a dat roade.