INVESTIGATIILE APARATULUI DIGESTI

Tubul digestiv sau tractul gastro-intestinal reprezinta segmentul format din – cavitate bucala,
faringe, esofag, stomac, intestin subtire (dudoden, jejun si ileon) , intestin gros (cec, colon,
rect), anus.

O serie de boli inflamatorii, genetice, neoplazice, traumatice, pot afecta tubul digestiv la
orice nivel, de aceea este nevoie de o serie de investigații analize de sâ nge, analize
biochimice, exploră ri imagistice pentru a putea diagnostica o patologie digestivă .
Este foarte important ca exploră rile de laborator sa fie ghidate in prealabil de efectuarea
unei anamneze corecte.Din acest motiv discutia dintre medic si pacient este foarte
important în stabilirea conduitei terapeutice, dar inainte de toate ajuta la stabilirea
demersului explorator in vederea stabilirii patologiei existente.O strategie corectă va scuti
pacientul de o serie de investigatii care nu ii sunt necesare.Orice pacient fie ca se
internează în spital fie că este investigat în ambulator, trebuie să beneficieze de un set
de analize care să aducă minimul de informatii necesar stabilirii unui status inițial al
pacientului. În setul de analize standard sunt incluse:HEMELEOCOGRAMA  reprezintă
analiza sângelui care aduce informații cu privire la numarul de elemente
sangvine eritrocite, leucocite, trombocite, dimensiunea lor, cantitatea de hemoglobină
proteina care are rol in transportul oxigenului la tesuturi.În patologia digestivă aceasta
analiză poate aduce informații cu privire la existența unei boli inflamatorii existența unei
inflamații se traduce prin creșterea globulelor albe – leucocitelor, a unei hemoragii scad
globulele roșii – eritrocitele, scade hemoglobina,precum și a unor deficite de absorbție
care se traduc prin afectarea componentelor sangvine de exemplu anemia
megaloblastica prin deficit de vitamina B12

Profilul lipidic – este o analiza care aduce informații cu privire la cantitatea

de colesterol și trigliceride din organismul uman. Această analiză poate fi folosită pentru
stratificarea riscului în bolile cardio-vasculare precum și pentru urmărirea răspunsului la
tratament.
Totodata ajută și la stabilirea unor criterii în cadrul sindromului metabolic. În funcție de
anumite afecțiuni digestive aceste analize pot fi modificate.

Enzimele hepatice – Alanin-aminotransferaza (ALT) sau transaminazaglutamicpiruvica

(GPT) și aspartat-aminotransferaza (AST) sau transaminazaglutamicaoxalacetica GOT
sunt doua enzime celulare ce se găsesc în celulele ficatului, dar și în alte țesuturi ale
organismului, spre exemplu AST se găsește și îin mușchiul cardiac, scheletic, pancreas,
celule sanguine și creier. Valorile normale ale enzimelor hepatice sunt: AST 5-38 U.I. și
ALT 7-56 U.I.unități internaționale.
Valorile crescute nu traduc automat o afectiune hepatică. Interpretarea lor trebuie facută
de un doctor în contextul tuturor manifestărilor bolii. Atunci când celulele hepatice sunt
afectate, are loc cresterea nivelului seric al acestor enzime. În general, celulele hepatice
sunt lezate de afecțiuni inflamatorii și infecțioase, ischemie sau diverse toxice
medicamente, solventi, ciuperci, metale,
Majoritatea hepatopatiilor cronice, cu excepția celei alcoolice, sunt caracterizate de un
raport AST/ALT <1. Atunci cand hepatopatia evolueaza catre ciroza hepatica, raportul se
inverseaza. Valorile transaminazelor sunt, de obicei, moderat crescute la pacientii cu
ciroză hepatica, dar nu au valoare prognostica.

Testele de colestaza  bilirubina, gama-GT, fosfataza alcalina reprezintă determinări care

ajută la interpretarea unor afectiuni ale căilor biliare. Bilirubina la rândul ei se împarte în
cele doua fracții ale sale bilirubina directă, care atunci când este crescută denotă o
afecțiune post-hepatica, mai exact la nivelul arborelui biliar și bilirubina indirectă, care
atunci când este crescută sugerează o afectiune prehepatica anemie, deficit de enzime
de conjugare a bilirubinei.
Pe langa setul de analize standard, in cadrul tulburărilor digestive se pot efectua si o
serie de analize mai țintite. Acestea se efectueaza în cazul în care examenul clinic
atrage atenția cu privire la o serie de patologii mai rar întâlnite.

Astfel ca se pot efectua teste pentru determinarea amilazei și lipazei pancreatice, teste
de sângerare ocultă, enzime digestive gastrina, pepsina, HCl, markeri tumorali.

O serie de metode imagistice pot fi folosite pentru explorarea tubului digestiv. Dintre

acestea unele au o valoare diagnostică mai mare comparativ cu altele, iar altele pot fi
folosite atât în scop diagnostic cât și pentru tratament endoscopia, colonoscopia.
Prima metoda si cea mai des folosita in trecut este reprezentata de radiografia eso-
gastro-duodenala cu substanta de contrast tranzit baritat. Pacientului i se dă să ingere
bariu și este pus să i se faca o radiorgrafie.

Se poate pune in evidență esofagul, stomacul și duodenul dacă imaginea este captată în
timpi diferiti. Radiografia eso-gastro-duodenala cu substanță de contrast oferă informații
cu privire la dimensiunile și calibrul segmentelor digestive explorate precum și existența
unor eventuale stenoze, diverticuli, corp strain .

Tomografia computerizata sau (CT) oferă informații mai bune cu privire la structurile și

anomaliile digestive în comparație cu radiografia eso-gastro-duodenala. Originea
cuvântului este din latinescul tomein – tăiere si grafie – imagine,practic aparatul
realizează o sectionare virtuală a organismului afișând aceste imagini de secțiune prin
intermediul unui computer.
Descrierea tehnicii – aparatul de tomografie computerizata are trei componente
principale:
Scanner-ul – este componenta care emite raze X cu scopul de a analiza oraganismul
pacientului,este de formă cilindrică iar în mijlocul dispozitivului se găsește un spațiu gol
prin care înainteaza cea de-a doua componentă a aparatului și anume masa aparatului.
Masa computerului tomograf – pe masa computerului tomograf pacientul este așezat în
poziție - întins pe spate - urmând ca în timpul testului acesta să treacă prin scanner-ul de
forma cilindrica.

Computerul - este componenta care analizează și interpretează imaginile obținute în

urma scanarii organismului;

Exista trei tipuri de tomografie computerizata (CT):

Tomografia computerizata (CT) conventionala – oferă imagini ale tubului în secțiuni

transversale de 10 mm grosime. Avantaje – disponibilitate in multe centre, Dezavantaje –
artefacte generate de mișcare în timpul explorarii, pierderea anumitor afecțiuni datorită
secțiunilor de 10 mm
Tomografie computerizată cu rezoluție înalta (HRCT) – oferă imagini ale tubului
digestiv în secțiuni transversale de 1 mm grosime. Această metodă este utilă în bolile
inflamatorii și infiltrative ale tubului digestiv.
Tomografie computerizată spiralată – CT spiral – oferă imagini ale tubului digestiv și
cavitătii abdominale în mai multe planuri în timp ce pacientul își ține respirația 8-10
secunde. Este considerat echivalentul CT-ului convențional pentru majoritatea
afecțiunilor. Principalele avantaje: viteza, expunerea mai mică la radiatii și reconstrucția
tridimensionala a imaginilor.
Irigografia – este echivalentul radiografiei eso-gastro-duodenale, dar scopul utilizării
acestei tehnici este reprezentat de explorarea intestinului gros. Substanța de contrast
bariu se introduce în intestinul gros printr-un procedeu tip clisma și cu ajutorul unui
aparat de radiografiere se obțin imagini ale intestinului gros.
Asemănător radiografiei eso-gastro-duodenale, irigografia oferă informații cu privire la
dimensiunile intestinului și existența unor patologii de tipul stenozelor, diverticulior, bolilor
congenitale, existenta unor corpi straăni.

Arteriografia – este metoda de diagnostic și tratament care reprezintă standardul de aur

în cazul existenței unor hemoragii digestive. Prin această metodă se poate pune în
evidență vasul de sânge incriminat de existența hemoragiei când toate celelalte metode
au esuat, dar se poate folosi și pentru oprirea sângerarii.
De aceea spunem că această metodă are dublu rol atât de diagnostic cât și de
tratament. Tehnica este invazivă și presupune intrarea cu un cateter pe un vas de sânge
și injectarea substanței de contrast cu scopul de a pune in evidență arborele circulator de
la nivelul tubului digestiv.

Metode de explorare mai noi care au atat scop diagnostic cât și de tratament in
patologia tubului digestiv sunt reprezentate de endoscopie, colonoscopie si ERCP-ul
(ColangioPancreatografia Endoscopica Retrograda). Aceste tehnici sunt rezultatul
evoluției pe plan tehnologic a metodelor de explorare a tubului digestiv.

Endoscopia – aceasta explorare se realizeaza cu ajutorul unui aparat ce poartă

denumirea de endoscop. Aparatul este format din mai multe componente dintre care cele
mai importante sunt reprezentate de tubul flexibil de explorare care are în componența
lui o camera video cu care se preiau imagini de la nivelul tubului digestiv, monitorul pe
care se afiseaza imaginile căptate de tubul explorator și instrumentele utilizate în scop
de tratament ansa de polipectomie, dispozitiveze de cauterizare și hemostaza.
Sub anestezie, medicul ghidează tubul explorator de la nivelul cavității bucale, prin
esofag către stomac și prima porțiune a duodenului examinând fiecare porțiune
enumerată

Colonoscopia – singura diferență între endoscopie și colonoscopie este reprezentată de

dimensiunea tubului explorator și calea de abord. Explorarea în cazul colonoscopiei se
face retrograd, în amonte de la nivelul rectului spre cec.
În cadrul colonoscopiei se poate vorbi atât de o indicație în scop diagnostic cât și de
tratament al diferitelor afecțiuni de la nivelul colonului. Prin colonoscopie și endoscopie
se poate recolta țesut de la nivelul tubului digestiv biopsie în vederea analizării
anatomopatologice.

C. ERCP-ul – reprezintă o tehnică prin care pot fi abordate la nivelul duodenului căile

biliare si cele pancreatice. Diferența între tubul de explorare folosit la endoscopie si cel
folosit la ERCP este reprezentată de orientarea camerei video si a canalelor pe care este
introdus instrumentarul folosit în diagnostic și tratament.
Prin aceasta metoda se poate drena lichidul biliar acumulat in caile biliare, se poate
vizualiza anatomia cailor biliare prin injectarea substantei de contrast la acest nivel si nu
in ultimul rand se pot monta stenturi pentru a mentine permeabile niste cai anterior
obstruate sau partial stenozate.(ASP)