Referat:LICEUL TEHNOLOGIC NR.

1 SALONTA

Antibioticele in produsele alimentare

Profesor Coordonator: Tiurbe Camelia

Proiect realizat de: Anton Sebastian Gabriel

Clasa a XI-a d
 2019

Cererea pentru produse alimentare “crescute fara antibiotice” este intr-o crestere rapida. In
2012, reducerile acestor produse au crescut cu pana la 25% fata de cei 3 ani anteriori.

Supra folosirea antibioticelor in producerea alimentelor provenite de la animale este

invinovatita pentru cresterea bacteriilor rezistente, cunoscute ca si “super bacterii”. Cand
acestea ajung la oameni, pot produce imbolnaviri serioase.

Cu toate astea, alti experti sunt de parere ca antibioticele folosite in producerea de produse
alimentare animaliere detine riscuri foarte mici pentru sanatatea umana.

Acest articol exploreaza cum antibioticele sunt folosita in alimente si care sunt potentialele
consecinte asupra sanatatii.

Folosirea antibioticelor in produsele alimentare animaliere

Antibioticele sunt medicamente folosite pentru tratarea infectiilor bacteriene. Ele functioneaza
prin omorarea sau oprirea cresterii bacteriei daunatoare.

Din anul 1940, antibioticele s-au administrat animalelor de ferma precum vite, porcine si
pasari de curte cu scopul de a trata infectiile sau de a preveni raspandirea unei boli.

1/10
 Doze mici de antibiotice sunt de asemenea adaugate in hrana animalelor pentru a promova
cresterea acestora. Asta inseamna o mai mare productie de carne si lapte intr-un interval de
timp mai scurt.

Aceste doze scazute pot reduce rata mortalitatii animalelor si imbunatati reproducerea. Din
aceste motive, folosirea antibioticelor a devenit larg raspandita in agricultura. In 2011, 80%
din toate antibioticele vandute in SUA au fost folosite in producerea de produse alimentare de
origine animala.

Cantitatea antibioticelor in mancare: foarte scazuta?

Contrar a ceea ce gandim, sansele ca noi sa consumam antibiotice prin produsele alimentare
provenite de la animale sunt extrem de joase.

Legislatia stricta in SUA este in prezent in vigoare pentru a se asigura ca nici un produs
alimentar contamintat nu intra in aprovizionarea cu alimente. Legi similare se aplica in
Canada, Australia si Uniunea Europeana.

2/10
 In plus, veterinarilor si detinatorilor de animale li se cere sa se asigure ca nici un produs
animalier pe care-l produc nu contine medicamente inainte de a-l folosi ca si hrana.

Perioadele de retragere a medicamentelor sunt realizate inaintea animalelor tratate, ouale si

laptele fiind folosite ca si hrana. Acest timp aloca medicamentelor sa paraseasca complet
sistemul animalului.

Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA) are un proces strict de testare a carnii,
pasarilor de curte, oualelor si laptelui in vederea determinarii compusilor nedoriti, inclusiv
reziduuri de antibiotice.

Antibioticele in mancare dauneaza in mod direct oamenilor?

Nici o dovada nu sugereaza faptul ca antibioticele din produsele alimentare afecteaza oamenii
in mod direct. De fapt, cifrele USDA-ului arata ca numarul produselor alimentare gasite
avand reziduuri de antibiotice este extrem de mici, iar cele care au avut, au fost inlaturate.

In 2010, mai putin de 0,8% din produsele alimentare animaliere au fost testate pozitiv pentru
cateva forme de contaminare, inclusiv reziduuri de antiobiotice.

Produsele confirmate ca fiind pozitive, nu intra in lantul alimentar. Producatorii cu repetate

violari sunt expusi public – un sistem ce descurajeaza orice abatere.

Suprasolicitarea antibioticelor la animale poate dezvolta bacterii rezistente

Antibioticele sunt in general bune cand sunt folosite corect pentru tratarea si prevenirea
infectiilor. Cu toate astea, utilizarea in exces sau neadecvata poate fi o problema. Cand
antibioticele sunt suprafolosite, ajung sa devina mai putin eficiente atat pentru oameni cat si
pentru animale.

3/10
Asta se datoreaza faptului ca bacteriile frecvent expuse antibioticelor dezvolta o rezistenta la
ele. Ca si rezultat, antibioticele nu mai sunt la fel de eficiente in a distruge bacteriile
daunatoare iar asta este o mare ingrijorare pentru sanatatea publica.

Food and Drug Administration( FDA – Administratia Alimentelor si Medicamentelor) din

SUA este constienta de aceasta preocupare si si-a actualizat regulamentul pentru a reduce
utilizarea inutila a antibioticelor la septel(totalitatea animalelor domestice sau numai a celor
de o anumita specie, crescute intr-o tara, regiune sau gospodarie).

Bacteriile rezistente se poate raspandi la oameni cu serioase riscuri de sanatate

Bacteriile rezistente pot trece din produsele alimentare animaliere in organismul uman prin
mai multe mijloace. Daca un animal este purtator al bacteriilor rezistente, ele poate ajunge in
corp prin carnea care nu e folosita sau gatita adecvat. Bacteriile se pot intalni si prin
consumarea fructelor sau legumelor care au fost stropite cu fertilizatori ce contin ingrasamant
animal cu bacterii rezistente.

Un studiu a gasit ca oamenii care locuiesc aproape de campurile de cultura stropite cu

fertilizator cu ingramsant de porc detin un risc mai mare de infectie cu bacterii rezistente
MRSA(Methicillin-resistant Staphylococcus aureus)

Odata raspandite la oameni, bacteriile rezistente pot sta in intestinul uman si se pot raspandi
intre indivizi. Aceste consecinte a consumului de bacterii rezistente includ:

Infectii care altfel nu ar fi avut loc

Cresterea severitatii infectiilor, des asociate cu voma si diaree

Dificultate in tratarea infectiilor si sanse crescute ca tratamentul sa esueze

3/10
 In Statele Unite, in fiecare an in jur de 2 milioane de oameni sunt infectati cu bacterii
rezistente la unul sau mai multe antibiotice folosite in mod normal in tratarea infectiilor. Din
acesti oameni, cel putin 23.000 mor in fiecare an si mult mai multi mor din alte conditii
inrautatite de infectie.

Bacteriile rezistente in produsele alimentare

Bacteriile rezistente in alimentele din supermarketuri sunt mult mai comune decat ne-am
astepta. Bacteriile daunatoare raportate de obicei sunt Salmonella, Campylobacter si E.coli.

Din 200 de probe de carne de pui, vita, curcan si porc din supermarketurile americane, 20%
au continut Salmonella. Din acestea, 84% au fost rezistente la cel putin un antibiotic.

Un raport a descoperit bacterii rezistente in 81% carne de curcan, 69% carne de porc, 55%
carne de vita si 39% piept, aripi si pulpe de pui gasite in magazinele din SUA.

Alt studiu a testat 136 probe de vita, pui si porc din 36 de supermarketuri din Statele Unite,
unde aproape 25% au fost testate pozitiv pentru rezistenta bacteriana MRSA.

Multiple produse afirma ca sunt “crescute fara antibiotice”, inclusiv unele care sunt etichetate
a fi organice. Asta nu inseamna ca acele produse sunt lipsite de bacterii rezistente. Dovezile
sugereaza ca aceste produse contin inca bacterii rezistente, chiar daca sunt usor mai putin
rezistente decat produsele normale crescute folosind antibiotice.

4/10
 S-a realizat un studiu pe pui organici si s-a descoperit ca acestia au fost mai frecvent
contaminati cu bacterii ca Salmonella si Campylobacter decat puii neorganici. Totusi,
bacteriile din puii organici au fost usor mai putin rezistene la antibiotice.

Din nou, prevalenta bacteriei Enterococcus a fost cu 25% mai mare in puii organici decat in
cei neorganici. Insa, cantitatea bacteriilor rezistente a fost cu 13% mai redusa in puii organici.

Din 213 probe folosite intr-un studiu, frecventa bacteriei E.coli rezistente la antibiotice a tins
sa fie putin mai scazuta la puii crescuti fara antibiotice, in comparatie cu puii obisnuiti.

De ce nu trebuie sa ne ingrijoram?

Nu exista nici o dovada clara legata direct cu utilizarea antibioticelor in producerea produselor
alimentare animaliere si cresterea imbolnavirilor datorita bacteriilor rezistente din organismul
uman.

5/10
 O recenzie a conclus ca pericolul asupra sanatatii este foarte mic datorita modului de gatire
corect ce distruge bacteria daunatoare. De fapt, poate fi utilizarea umana a antibioticelor care
cauzeaza majoritatea rezistentei bacteriene.

Suprinzator, raspandirea bacteriilor precum MRSA de la porcii infestati la fermieri este destul
de obisnuita. Totusi transmiterea la publicul larg este rara. Un studiu din Danemarca a
raportat ca probabilitatea transmiterii populatiei a fost de 0,003%.

Daca produsele alimentare sunt gatite corect si bunele practici de igiena sunt urmate, atunci
riscul este minim.

Cum reducem riscul de imbolnavire?

Poate fi imposibil sa evitam complet bacteriile rezistente din produsele alimentare. Insa exista
cateva lucruri pe care le putem face pentru a reduce semnificativ riscul.

Practicarea unei bune igiene alimentare: spala-te pe maini, foloseste tocatoare separate pentru
diferite alimente si spala ustensilele complet

Asigura-te ca mancarea e gatita corect: gatirea carnii la o temperatura adecvata ar trebui sa

omoare orice bacterie daunatoare

Creşterea numărului bacteriilor rezistente la antibiotice reprezintă una dintre cele mai mari
probleme de sănătate la momentul actual, atât potrivit OMS, cât şi medicilor. Cei mai mulţi
dintre aceşti germeni care provoacă boli greu de tratat provin din produsele de origine animală
şi se răspândesc apoi la oameni. Hrănirea constantă a animalelor cu doze mici de antibiotice
permite agenţilor patogeni să se adapteze şi să supravieţuiască acestor medicamente. Doar
unul dintre agenţi patogeni rezistenţi – stafilococul auriu rezistent la meticilină – MRSA –
este responsabil pentru mai mult de 94.000 infecţii şi 18.000 de decese în SUA, în fiecare an.

Deşi unele bacterii sunt rezistente la antibiotice în mod natural, altele dezvoltă rezistenţă prin
mutaţii genetice sau transfer de material genetic. Bolile cauzate de bacteriile rezistente la
antibiotice se pot dovedi foarte greu de tratat. Printre motivele apariţiei acestei rezistenţe se
numără abuzul de antibiotice în tratamentul diverselor boli la oameni, dar şi reziduurilor de
antibiotice din alimentele de origine animală.

6/10
În zootehnie, antibioticele au fost folosite până în anii ’70 fără reglementări. Abia după aceea,
utilizarea lor a fost restrânsă. Folosite în exces, unele antibiotice afectează creierul,
sângelele6/10

ficatul, provoacă alergii (a căror gravitate poate ajunge până la şoc anafilactic), tulburări ale
metabolismului lipidelor şi glucidelor, induc rezistenţa unor germeni (rezistenţă transmisă
genetic generaţiilor viitoare), dezechilibrează flora intestinală (favorizând dezvoltarea
ciupercilor, levurilor şi a Salmonellei) şi tulburări de reproducere. Unele antibiotice se elimină
din organism, dar altele au afinitate pentru anumite organe (ficat, rinichi, plămâni, creier),
unde se acumulează.

La începutul anului 2012, FDA a interzis folosirea unei clase de antibiotice (cefalosporină) la
animalele de fermă destinate consumului. Dar acestea reprezintă doar 1% din cele 15.000 de
tone de antibiotice folosite anual în dieta acestor animale. Cefalosporinele nu sunt primele
antibiotice folosite pentru a forţa creşterea animalelor. Aceste antibiotice au fost introduse în
1964 şi cel mai adesea se folosesc în tratamentul pneumoniei, infecţiilor de ureche, piele sau
ale tractului urinar.

7/10
În ferme, toate furajele sunt tratate cu antibiotic şi hormoni. Doza de antibiotic
sau de hormoni, cât şi produsul selectat trebuie să fie autorizate de către
autorităţile competente. În general, carnea, cu excepţia celei bio, are reziduuri de
antibiotic sau de hormoni, a declarat pentru Mediafax medicul primar Georgeta
Văcaru, specialist în boli metabolice şi de nutriţie. Precizările au fost făcute, după
ce autorităţile germane ar fi găsit carne de curcan cu reziduuri de antibiotic într-
un lot care ar proveni de la o fermă din România, la începutul lunii martie 2013.

Carnea cu reziduuri de antibiotice necesită o preparare termică atentă. Trebuie

fiartă în primă fază, apoi apa în care a fiert trebuie aruncată şi carnea friptă sau
fiartă din nou. Carnea direct friptă va păstra toxinele şi reziduurile de antibiotic!

Prin lapte se elimină de 3-4 ori mai mult antibiotic decât prin urină, din cauză că aceste
medicamente se leagă de proteine. Mai mult, prin lapte, reziduurile de antibiotice se
elimină timp de o săptămână de la ultima administrare, mai ales tetraciclina şi
cloramfenicolul. Aceste reziduuri de antibiotice duc la distrugerea bacteriilor lactice
acidifiante, dezvoltarea unor bacterii care modifică gustul brânzeturilor, dezvoltarea de
bacterii care duc la fermentaţii nespecifice, gust neplăcut, consistenţă sfărâmicioasă,
miros rânced.

8/10
Pe piaţa comunitară, producerea şi procesarea lactatelor (ca de altfel a tuturor
produselor de orgine animală) sunt strict reglemetate. Antibioticele pot ajunge în lapte
din cauza tratamentelor utilizate în timpul tratamentului unor boli, dar se pot folosi şi ca
metode de conservare.

Laptele contaminat cu antibiotice nu poate fi prelucrat industrial (mai ales pentru

producerea brânzeturilor şi a altor produse lactate fermentate), deoarece dezvoltarea
bacteriilor poate fi perturbată. 30-80% dintre antibioticele care ajung în sistemul mamar
sunt eliminate prin lapte. Durata de eliminare a antibioticelor diferă: 4-5 zile pentru
soluţiile apoase şi 10 zile pentru cele uleioase. Până la 40% din doza de antibiotic
administrată se elimină în primele 24 de ore. Pasteurizarea laptelui nu distruge
antibioticele, iar fierberea poate produce descompuneri parţiale ale acestor substanţe.

Un studiu din 2001, publicat în New England Journal of Medicine, a arătat că 84% din
Salmonella găsită în preparatele din carne de vacă de pe rafturile supermarketurilor
este rezistentă la unele antibiotice. Alt studiu, din 2002, a arătat că mai multe persoane
au fost infestate cu Salmonella pentru că au consumat carne de porc tratat cu
ciprofloxacin.

Printre reziduurile care impurifică alimentele de origine animală se menţionează

destul de frecvent şi antibioticele, care au largă utilizare în medicina
veterinară. Provenienţa reziduurilor de antibiotice în produsele de origine animală
poate avea mai multe cauze:

 mixarea antibioticelor cu diferite nutreţuri, în vederea stimulării creşterii;

 utilizarea în scop profilactic, pentru a preveni anumite boli ce pot să apară în fermele
de animale şi păsări;
 utilizarea în scop terapeutic la animale;
 adăugarea de antibiotice pentru a mări conservabilitatea produselor (practică interzisă
la noi în ţară);
 9/10
  încorporarea accidentală a antibioticelor în anumite produse de origine animală, atunci
când utilizarea acestora nu a fost controlată în mod satisfăcător.
Antibioticele sunt folosite în zootehnie, în cantităţi mici, pentru a asigura o bună valorificare a
furajelor, garantând în cazul unei administrări corecte o economie a acestora de cca 5% şi un
spor în greutate până la 10%. Totodată ele au un rol deosebit  în terapia şi profilaxia bolilor, în
special în condiţiile creşterii în sistem industrial, când apar probleme complexe de menţinere
a stării de sănătate. Suplimentarea hranei animalelor şi păsărilor cu antibiotice trebuie
efectuată în anumite limite (după O.M.S. nu trebuie să depăşească 20 ppm). Astfel nu se
prezintă nici un pericol pentru crearea antibiorezistenţei germenilor la om şi la
animale. Riscurile folosirii antibioticelor sunt reale când sunt folosite în mod abuziv, în scop
terapeutic, individual sau în masă. În acest caz, reziduurile de antibiotice în produsele
animaliere au o incidenţă ridicată.
10/10