MACROECONOMIE

Economia nationala
 Apariţția  și  evoluţția  noţțiunii  de  economie

  A b o r d a r e a   e t i m o l o g i c ă   a   n o ţț i u n i i   d e  
„economie”,   ne   arată   că   iniţțial   aceasta  
desemna   „ordine  în  conduita  unei  case,  a  unei  
orânduiri,  în  gospodărirea  unui  patrimoniu”
   Economia   naţțională   =   un   sistem   complex,   un    
ansamblu      istoriceşte      constituit      de      activităţți,  relaţții        
şi        fluxuri        economice        variate,        care        se  desfăşoară      
şi       se       statornicesc       între       subiecţții   unei   naţțiuni   în  
cadrul  şi  pe  teritoriul  unui  stat  determinat
   Condiţțiile  existenţței  unei  economii  
naţționale:  
!

-­‐  naţțiune  

-­‐  teritoriu  naţțional  

-­‐  anumit  nivel  al  diviziunii  muncii

 Trăsăturile  economiei  naţționale  
!
-­‐ Este   un   sistem   complex   de   activităţți,   relaţții   şi   fluxuri  
economice  istoriceşte  constituit  –  un  organism  economico-­‐
social  
!
-­‐ este   un   sistem   cibernetic   înzestrat   cu   capacitate   de  
autoreglare  
!
-­‐ este  o  realitate  dinamică  
!
   Analizarea   economiilor   contemporane   de   piaţță   identifică  
deosebiri   care   se   reflectă   în   conceptele   utilizate   pentru  
caracterizarea  lor:  
-­‐ economie  socială  de  piaţță  (Walter  Eucken  şi  Ludwig  Erhard);    
-­‐ economie  de  piaţță  mixtă  (Paul  Samuelson  şi  alţții);  
-­‐  economie  de  piaţță  organizată  (Lionel  Stolerii,  J.  K.  Galbraith);    
-­‐ orânduire   economică   bazată   pe   condiţții   de   echilibru   stabil   în   care  
domină  libertatea,  justiţția  socială,  echitatea,  egalitatea  şi  stabilitatea  
cu  oscilaţții  naturale  limitate  (Anghel  Rugină);    
-­‐ economie  mixtă  de  piaţță  social-­‐umanistă  (N.  N.  Constantinescu)
   Termenul   de   macroeconomie   este   folosit  

pentru   prima   dată   în   anul   1933   fiind   introdus  

în  circuitul  ştiinţțific  de  către  Ragnar  Frisch
   MACROECONOMIA   este   un   termen   care   desemnează   acea  
parte  a  teoriei  economice  care  se  referă  la:  
!
-­‐ Actele  economice  
!
-­‐ Interdependenţțele  dintr-­‐un  ansamblu  de  variabile  globale  
!
-­‐ Totalitatea   ansamblului   economic:   fiecare   fapt   nu   are   sens  
decât  în  raport  cu  o  structură  care  regizează  evoluţția  sistemului
Obiectivele  macroeconomiei:  
!
1.  Determinarea  variabilelor  care  permit  să  se  explice  comportamentul  
grupurilor  de  subiecţți  economici.  
!
2.  Studiul  relaţțiilor  dintre  variabile  
!
3.  Analiza  principalelor  dezechilibre  care  pot  să  apară  între  agregate  
!
4.   Studiul  mijloacelor  care  permit  realizarea  anumitor  scopuri  fixate  de  
către  societate
   considerăm  conceptul  MACROECONOMIE  ca  având  o  
dublă  semnificaţție:  
!
-­‐ desemnează   o   anumită   realitate   economică,   procesele  
şi  comportamentele  subiecţților  economici,  mecanismul,  
structura  şi  comportamentul  de  ansamblu  al  sistemului  
economiei  naţționale  
!
-­‐ acea  ramură  a  ştiinţței  economice,  a  economiei  politice,  
o  disciplină  fundamentală
   MACROECONOMIA  se  suprapune  şi  se  identifică  
într-­‐o  măsură  însemnată  cu  economia  naţțională.  
!

  Suprapunerea   şi   identitatea   celor   două   realităţți   ale  

economiei   -­‐   numite   economie   naţțională   şi  
macroeconomie  -­‐  NU  ESTE  TOTALĂ  ŞI  ABSOLUTĂ  ci  
numai  parţțială  şi  relativă.
   ECONOMIA   NAŢȚIONALĂ   include   în  
structura   sa   nu   doar   fenomenele,   relaţțiile   şi  
conexiunile   agregate   care   dau   conţținut  
macroeconomiei   ci   şi   MICROECONOMIA,  
întreprinderile  (indiferent  de  numele  pe  care  îl  
poartă)  şi  gospodăriile.
Structura  economiei  naţționale
=  ponderea  cu  care  participă  fiecare  ramură  la  
obţținerea  PNB  

  ramura   de   activitate   =   ansamblul   agenţților  

economici,   înrudiţți   prin   faptul   că   produc   bunuri  
asemănătoare  ca  şi  destinaţție  economică
   Ramurile  pot  sa  fie    grupate  pe  trei  sfere:    
!
-­‐ sfera  producţției  materiale,  unde  se  obţțin  sau  se  produc  
bunuri  materiale,    
!
-­‐ sfera   producţției   spirituale   unde   se   obţțin   bunuri  
spirituale  (ştiinţțifice,  artistice  şi  religioase)    
!
-­‐ sfera  serviciilor  cu  cele  două  grupe  ale  sale:  
-­‐ servicii  materiale    
-­‐ servicii  spirituale
Colin  Clarck  &  Jean  Fourastie  
!
– sectorul   primar,   care   ar   cuprinde   agricultura   şi  
industria  extractivă;  
!
– s e c t o r u l   s e c u n d a r,   f o r m a t   d i n   i n d u s t r i a  
prelucrătoare  şi  construcţțiile;  
!
– sectorul  terţțiar  sau  sectorul  serviciilor
Adam  Smith  şi  K.  Marx  
!

  -­‐   sfera   productivă,   care   cuprinde   toate   ramurile  

producătoare   de   bunuri   materiale   sau   care   adăugau  
valoare   acestor   bunuri   (transporturile   de   mărfuri,  
comerţțul,  etc.)    
!

  -­‐   sfera   neproductivă,   formată   în   principal   din  

administraţție,  apărare,  sănătate,  cultură  şi  artă  etc
   Analizând   tipurile   de   relaţții   care   se   stabilesc   între   diversele  
ramuri   de   activitate,   considerăm   ca   putem   să   le   grupăm   în  
două  categorii:    
!
!
-­‐ raporturi  de  coordonare  şi  cooperare,    
!
-­‐ raporturi  de  subordonare  
!
    Fiecare   ramură   a   economiei   naţționale   depinde   de   toate  
celelalte  şi  la  rândul  ei,  condiţționează  activitatea  lor