CENTRUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

PROFESIONAL ŞI TEHNIC

UNITATEA DE IMPLEMENTARE A PROIECTELOR

PHARE TVET RO 0108 . 01
ŞI
PHARE TVET RO 0108 . 03

CURRICULUM ŞCOLAR
pentru
ŞCOALA DE ARTE SI MESERII

NIVELUL 2 - CLASA a XI-a

Domeniul: MECANICĂ

Calificarea: Tubulator naval

Aria curriculară TEHNOLOGII –

Cultura de specialitate şi instruire practică

BUCUREŞTI, 2005
Autori:

Boboc Camelia - profesor grad didactic I Grup Scolar “Ion

Banescu” Mangalia

Duduţă Carmen - profesor grad didactic II, Grupul

Şcolar “Laţcu Vodă”, Siret, jud. Suceava

Marin Stefan - profesor grad didactic I, Grup Scolar

“Anghel Saligny” Braila

Rada Nadia - profesor grad didactic I, Grupul Şcolar

“Anghel Saligny”, Tulcea

Simionescu Petruta-Adriana - profesor grad didactic I, Grup

Scolar “Anghel Saligny” Braila

Stefan Adrian - profesor grad didactic I, Grup Scolar

“Anghel Saligny” Braila

Varovici Elena - profesor grad didactic I, Grup Scolar

“Anghel Saligny” Tulcea

Anton Daniela - profesor Grup Scolar “Ion Banescu”

Mangalia

Asistenţă U I P Phare TVET RO 0108.03

Dr. ing. Roşu Dorin

2
 PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Anul de completare
clasa a XI-a
Aria curriculară Tehnologii

Domeniul: Mecanic
Calificarea: Tubulator naval

Cultură de specialitate şi instruire practică săptămânală 377 ore

Modulul I: Total ore/an 58

Interpretarea documentatiei tehnice din care: laborator tehnologic -
instruire practică -
Modulul II: Total ore/an 58
Protectia anticoroziva a suprafetelor din care : laborator tehnologic -
instruire practică 29

Modulul III: Total ore/an 58

Utilizarea dispozitivelor si instalatiilor de din care: laborator tehnologic -
ridicat si transportat instruire practică 29

Modulul IV: Total ore/an 203

Utilizarea nomenclaturii navale din care: laborator tehnologic 29
instruire practică 87

Total ore/an:13 ore/săptămână x 29 săptămâni = 377 ore

Stagii de pregătire comasata 240 ore

Modulul V: Total ore/an 150

Executarea elementelor si asamblarea lor in din care: laborator tehnologic 30

instalatii de tubulatura
Modulul VI: Total ore/an 90
Montarea instalatiilor pe nava din care: laborator tehnologic 30

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 8 săptămâni/an= 240 ore

Curriculum în dezvoltare locală 116 ore

Modulul VII: Total ore/an 116
Masuratori tehnice la probele de receptie din care: laborator tehnologic 87
instruire practică 29

Total ore/an: 4 ore/săptămână x 29 săptămâni =116 ore

TOTAL 733 ore/an

3
I. NOTĂ DE PREZENTARE

1. Prezentarea calificării
Noul sistem al calificărilor profesionale (SNCP) este elaborat de MECT în parteneriat
cu angajatorii şi alţi factori interesaţi, pentru a oferi un profil al absolvenţilor cerut de
sectoarele economice şi de servicii. Angajatorii se implica în acest fel şi mai mult în
parteneriate educationale, ajutând astfel la creşterea calităţii procesului de formare, influenţând
ceea ce se învaţă şi creând condiţii pentru ca învăţământul să răspundă schimbărilor
tehnologice tot mai rapide de azi.
Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi, cunoştinţe,
deprinderi dezvoltand şi o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul
de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii profesionale flexibile către meserii
inrudite.
Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi
unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de
competenţă generale şi specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat
motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul SPP-urilor şi implicit în
curriculumul corespunzator. Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele
competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.
Programele au fost concepute astfel încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie
pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane
responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi
adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie.
Fiecare nivel parcurs în domeniul mecanic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe
şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un
nivel superior.
Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune
desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.
Pregătirea viitorilor absolvenţi ai şcolii de arte şi meserii în domeniul mecanic este
gandita să ţină pasul cu cerinţele actuale, încercându-se şi o orientare către activitatea
informaţională si iniţierea în utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel.
Prin unităţile de competenţă specializate din cadrul programelor de la nivelul 2, elevul
este solicitat în multe activităţi practice care îi stimulează şi creativitatea. Orice activitate
creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a
cunoştinţelor dobândite.
Activitatea tubulatorului naval are ca scop amenajarea navelor cu instalaţii de
tubulatură aferente diferitelor maşini şi agregate sau necesare circulaţiei fluidelor la bordul
navei.
Lucrările cuprind diverse operaţii de prelucrare a ţevilor dupa o tehnologie determinată,
montarea ţevilor prelucrate împreună cu celelalte componente ale instalaţiilor, precum şi
verificări funcţionale.
Prelucrările necesită S.D.V.-uri simple necesare montajului, cât şi utilaje pentru
debitare şi prelucrare prin deformare plastică la rece sau la cald.

2. Agregarea unităţilor de competenţă în module.

Pentru domeniul MECANICĂ, calificarea “Tubulator naval” , în anul de completare

vor fi dobândite următoarele competenţe individuale prevăzute în SPP şi evidenţiate în tabelul
de agregare următor:

4
 M1 M2 M3 M4 M5
Documen Dispoziti- Protecţia Nomencla Execuţia
taţia ve şi anticoro- tură elementelor
Unitatea de tehnică instalaţii zivă a navală şi
Competenţa
competenţă de de ridicat suprafeţe- asamblarea
specialita şi lor lor în
te transport instalaţii
at navale
1 2 3 4 5 6 7
Formulează opinii
personale pe o temă de
specialitate dată
٧
Realizează o scurtă
prezentare a unei
Comunicare
construcţii metalice sau ٧
a unui proces tehnologic
şi numeraţie
Prelucrează şi
interpretează grafic
rezultatele obţinute pe o ٧
sarcină dată
Citeşte si utilizează
documente simple ٧
Aplică normele de
calitate în domeniul de
Asigurarea activitate
calitaţii Utilizează metode
standardizate de
asigurare a calităţii.
Aplică legislaţia şi
reglementările privind
securitatea şi sănătatea
la locul de muncă,
Igiena şi
prevenirea şi stingerea
securitatea
incendiilor
muncii
Ia măsuri pentru
reducerea factorilor de
risc de la locul de
muncă
Identifică sarcinile şi
resursele necesare
pentru atingerea ٧
Lucrul în obiectivelor
echipă Îşi asumă rolurile care îi
revin în echipă ٧
Colaborează cu membrii
echipei pentru
îndeplinirea sarcinilor
٧
Interpretează informaţii

Interpreta-
înscrise în desenele de
ansamblu.
٧
rea Interpretează desene
documenta- speciale ٧
ţiei tehnice Aplică informaţiile din
documentaţia tehnică în
activitatea practică
٧

5
 Identifică caracteristicile
funcţionale ale
Utilizarea
dispozitive-
dispozitivelor şi
instalaţiilor de ridicat şi
٧
lor şi transportat
instalaţiilor Utilizează dispozitive şi
de ridicat şi instalaţii de ridicat ٧
transportat
Utilizează dispozitive şi
instalaţii de transportat ٧
Indică tipurile de
Protecţia coroziune ٧
anticorozivă Precizează metodele de
a protecţie anticorozivă ٧
suprafeţelor Efectuează operaţii de
limitare a coroziunii ٧
Recunoaşte tipurile
constructive de nave. ٧
Identifică părţile
constructive şi
Utilizarea
nomencla- elementele structurale ٧
turii navale ale corpului de navă.
Precizează calitaţile
specifice impuse
construcţiilor plutitoare.
٧
Identifică instalaţiile de
la bordul navelor ٧
Cunoaşte simbolizarea
ţevilor şi codurile
armăturilor folosite în ٧
instalaţiile de tubulatură.
Stăpaneşte modul de
exploatare al maşinilor,
Execuţia utilajelor şi S.D.V. -
elementelor urilor folosite pentru
şi execuţia elementelor şi ٧
asamblarea asamblarea lor în
lor în instalaţii, precum şi
instalaţii de tehnologia de lucru;
tubulatură Execută elementele
componente
instalaţiilor;
ale ٧
Asamblează elementele
în instalaţii; ٧
Probează - în atelier,
instalatiile asamblate. ٧
Montarea Transportă - după
instalatiilor demontarea asamblării
pe nava de probă în atelier , la
atelierul de protecţie
anticorozivă şi la navă
elementele instalaţiilor.
Potriveşte şi montează
după identificarea
locului de montaj,

6
 elementele componente
ale instalaţiilor;
Verifică corectitudinea
montării şi etanşeitatea
instalaţiilor;
Remediază eventualele
neetanseităţi, în vederea
predării instalaţiilor la
Registru.
Recunoaşte probele
cerute de Registru şi
conditiile de realizare a
Masurători lor, la instalatiile de
tehnice la tubulatura;
probele de Pregăteşte instalaţiile
recepţie a pentru probă;
instalaţiilor
Probează instalaţiile;

Predă instalaţiile

7
3 3. Descrierea rutei curriculare
Şcoala de arte şi meserii este organizată ca parte a învăţământului obligatoriu care din
punct de vedere educaţional se finalizează cu certificat de absolvire.
Planul de învăţământ asigură prin ariile curriculare proiectate, dobândirea cunoştinţelor
şi abilităţilor specifice acestui nivel educaţional.
Pentru asigurarea mobilităţii ocupaţionale, curriculumul pentru cultura de specialitate şi
instruire practică este astfel structurat încât să asigure o parte comună formării iniţiale pentru
mai multe calificări, precum şi consolidarea pregătirii prin curriculum modularizat.
Astfel, modulele prevăzute în clasa a X-a permit absolvenţilor de nivel 1 - cu calificarea
“Lucrător în lăcătuşerie mecanică structuri”, să continue pregătirea la nivel 2, având
posibilitatea să opteze pentru una dintre calificările: lăcătuş construcţii metalice şi utilaj
tehnologic, lăcătuş construcţii navale, tubulator naval, lăcătuş construcţii structuri aeronave,
constructor montator de structuri metalice, confecţioner tâmplărie din aluminiu şi mase
plastice, lăcătuş mecanic prestări servicii , tinichigiu vopsitor auto.
Modulele M1 (“Documentaţia tehnică de specialitate”), M2 (“Dispozitive şi instalaţii
de ridicat şi transportat”) şi M3 (“Protecţia anticorosivă a suprafeţelor) sunt parte integrantă a
curriculumului diferenţiat, comune celor 8 calificări menţionate mai sus. Ele se parcurg
independent, pe tot parcursul anului şcolar, evaluarea competenţelor realizându-se conform
programei.

Organigrama parcurgerii modulelor

Săpt M1 M2 M3 M4 SPC CDL M7

. 2 h/ sapt 1 h/ sapt 1 h/ sapt 4 h/ sapt M5 M6 3 h/ sapt
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
8
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.

9
 MODULUL 1

DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ DE SPECIALITATE

10
 II. LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ RELEVANTE PENTRU MODUL

Unitate de competenţă tehnică generală:

• Interpretarea documentaţiei tehnice

III.TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

Unităţi de
Competente Continuturi
competenţă
Interpretarea Interpretează informaţii Recunoaşterea unor reprezentări
documentaţiei înscrise în desenele de specifice calificării; organe de
tehnice ansamblu asamblare, piese şi semifabricate
asamblate, organe pentru conducerea
şi circulaţia fluidelor, flanşe, armături.
Interpretarea informaţiilor înscrise în
desene de ansamblu: citirea cotelor de
gabarit şi funcţionale, datelor privind
precizia prelucrării.
Precizarea numărului de repere şi a
materialului: numărul şi denumirea
reperelor, materialul reperelor
componente, modul de asamblare,
tipul ajustajelor, date înscrise în
indicator şi în tabelul de componenţă.
Explicarea, si interpretarea
informaţiilor cuprinse în desenele de
ansamblu.
Interpretează desene Extragerea informaţiilor înscrise în
speciale desene de construcţii metalice.
Interpretarea schemelor funcţionale.
Interpretarea desenelor de construcţii
metalice: simbolizarea profilelor
laminate standardizate folosite la
realizarea construcţiilor metalice.
Simbolizarea asamblărilor efectuate pe
şantier.
Reprezentarea unor construcţii
metalice specifice calificării.
Reprezentarea si interpretarea
schemelor de instalaţii pentru
transportul fluidelor si a celor de
automatizare.
Aplică informaţiile din Corelarea informaţiilor din desenul de
documentaţia tehnică în ansamblu cu documentaţia
activitatea practică tehnologică.
Utilizarea documentaţiei tehnice
pentru controlul calităţii produselor
executate: fişă tehnologică, plan de
operaţii, fişă de asamblare, registre de
clasificatie.
Identificarea cotelor funcţionale,

11
 abaterilor de formă şi poziţie
reciprocă a suprafeţelor, materialului
reperelor.

IV. CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

Modulul « Documentaţia tehnică de specialitate » are în cadrul curriculum-ului clasei

a XI-a SAM pentru toate cele 8 calificări de nivel II care derivă din : lucrator în lacătuşerie
mecanică structuri, o poziţie distinctă şi se parcurge cu un număr de ore constant pe întreaga
durata a anului şcolar (cu excepţia săptămânilor de instruire practică comasată), nefiind
condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.
Parcurgerea conţinuturilor modulului « Documentaţia tehnică de specialitate» şi
adecvarea strategiilor didactice utilizate, are drept scop formarea competenţelor cheie,
tehnice generale şi specifice aferente nivelului II şi corespunzătoare calificărilor. Însuşirea
acestui modul - alături de celelalte corespunzătoare calificării, permite abordarea unei calificari
superioare, de nivel III, sau integrarea pe piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
• modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor
sale, urmând să i le pună mai bine în valoare;
• fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
• modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi
informale;
• modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă
parte, în plan vertical, peste / lângă alte module parcurse, în prelungirea acestora pot
fi adăugate mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului
educaţiei permanente.

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele

principii ale educaţiei:

• Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
• Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
• Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
• Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
• Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a
le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest
sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:

Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

• gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
• fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;
• fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
• prezentarea temelor în mai multe moduri (raport , discuţie sau grafic);

12
 Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:
• abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);
• formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
• utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu:
Diferenţierea răspunsului, prin:
• utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor,
acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice
pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile,
adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe
individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare,
utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici
progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor
probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din
SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm :

• Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
• Investigaţia.
• Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
• Metoda exerciţiilor practice
• Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

• Fişe de observaţie şi fişe de lucru
• Chestionarul
• Fişe de autoevaluare
• Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
• Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

V. SUGESTII METODOLOGICE

• Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 58 de ore.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei
teme, în funcţie de:
• dificultatea temelor
• nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
• complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
• ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină
conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a
competenţelor dorite.

13
 Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de
învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat
pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile
practice şi mai puţin pe cele teoretice.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate
de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare - predare să se utilizeze cu
precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi:
• efectuarea unor lucrări practice şi de laborator
• realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării
• citirea şi interpretarea desenelor simple, a unor schiţe şi desene la scară.
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă,
observarea independentă ), metode expozitive ( explicaţia, descrierea, exemplificarea ) poate
conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. Elaborarea şi
prezentarea unor referate interdisciplinare a căror documentare se obţine prin navigarea pe
Internet, implicarea elevilor în diverse exerciţii de documentare, sunt alte exemple de activităţi
de învăţare – predare care pot fi utilizate.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide ordinea parcurgerii continuturilor. Temele

specifice calificarii tubulator naval, care nu au fost enuntate explicit in SPP vor fi tratate la
CDL conform unei programe special intocmite.

14
 MODULUL 2

DISPOZITIVE ŞI INSTALAŢII
DE RIDICAT ŞI TRANSPORTAT

15
 Modulul II - UTILIZAREA DISPOZITIVELOR ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT ŞI
TRANSPORTAT

I. Total ore: 58
din care: 29 ore – teorie
29 ore – instruire practică
II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul (din care au fost selectate
competenţele individuale agregate în modul)

• Utilizarea dispozitivelor şi instalaţiilor de ridicat şi transportat

III. Tabel de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de
Competenţe Conţinuturi tematice
competenţă
Utilizarea 1. Identifică Dispozitive si instalatii de ridicat si transportat:
dispozitivelor şi caracteristicile parametri funcţionali (sarcina utilă, cursa, traseul
instalaţiilor de funcţionale ale sarcinii, suspendarea şi prinderea sarcinilor,
ridicat şi dispozitivelor şi sistemul de acţionare, asigurarea sarcinii); tipuri
transportat instalaţiilor de ridicat şi constructive (vinciuri/cricuri, scripeti, palane,
transportat trolii, macarale poduri rulante, elevatoare), parti
componente, principiul de functionare, domeniul
de utilizare.

2. Utilizează dispozitive Utilizarea dispozitivelor si instalatiilor de ridicat

şi instalaţii de ridicat specifice calificării (vinciuri/cricuri, scripeţi,
palane, electropalane, trolii, macarale, poduri
rulante, elevatoare).

3. Utilizează dispozitive Utilizarea dispozitivelor si instalatiilor de

şi instalaţii de transportat transportat specifice calificării (stivuitoare,
conveiere, transportoare cu bandă, funiculare).

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare

 Caracterul activ, interactiv şi centrat pe elev al metodelor de învătare-predare care vor fi

folosite
Modulul “Utilizarea dispozitivelor şi instalaţiilor de ridicat şi transportat” poate fi
parcurs independent oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi precise pe care beneficiarii le pot
verifica în diferite faze ale însuşirii.
Abordarea modulară a conţinuturilor oferă următoarele avantaje:
• modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor
sale, urmând sa le pună mai bine in valoare;
• fiind o structură elastică, modulul poate încorpora în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
• modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi
informale;
• modulul oferă maximul de deschidere pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă
parte în plan vertical, faţă de alte module parcurse (respectiv in prelungirea acestora

16
 pot fi adăugate mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului
educaţiei permanente).
În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de
următoarele principii moderne ale educaţiei:
• Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor
lor.
• Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
• Elevii au stiluri unice de învăţare. Ei învaţă in moduri diferite, cu viteză diferită
şi din experienţe diferite.
• Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de
învăţare.
• Elevii învaţă cel mai bine atunci când li se acorda timp pentru a “ordona”
informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În
acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere:
Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
• gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens
fişe de lucru;
• fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în
ritmuri şi la niveluri diferite;
• fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în
funcţie de abilităţi;
• prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau
grafic);
Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:
• abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau
prin contact direct);
• formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot
ajuta reciproc;
• utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător,
grupurilor de studiu;
Diferenţierea răspunsului, prin:
• utilizarea autoevaluarii şi solicitarea elevilor de a-şi impune
obiective.
Plecând de la principiul incluziunii, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor şi
asigură orice susţinere necesară, ca fiind un drept, acceptând faptul că fiecare copil este diferit,
se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru
acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare
şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru
elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de
laude chiar si pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

 Corelarea instrumentelor de evaluare continuă cu indicatorii de performanţă şi cu probele

de evaluare din unităţile de competenta (relevante pentru modul)
Evaluarea formativa, continua si regulata este implicita demersului pedagogic curent în
orele de tehnologii, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de
achiziţionare a competenţelor şi cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele, să facă
remedieri care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare / învăţare. Pentru
a se realiza o evaluare cât mai completă a evaluării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales
în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării
elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor

17
dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente)
tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toata această paletă de rezultate şcolare care trebuie
evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind
învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente
complementare de evaluare.

V. Sugestii metodologice

 Explicarea modului de realizare a corelaţiilor între competenţe si conţinuturi

Din standardul de pregătire profesională a fost selectata unitatea de competenta tehnica
generala ”Utilizarea dispozitivelor şi instalaţiilor de ridicat şi transportat”, a cărei competenţe
urmează a fi dobândite prin parcurgerea modulului « Utilizarea dispozitivelor şi instalaţiilor de
ridicat şi transportat ».
Corelarea s-a făcut conform Tabelului III - Corelarea competenţe - conţinuturi.
Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru
Total ore/ an : 58 ore
din care : teorie: 29 ore
instruire practica: 29 ore
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei
teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit,
de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Se recomandă parcurgerea conţinutului în următoarea ordine cronologică:

1. Noţiuni introductive
A. Definirea şi rolul maşinilor de ridicat şi transportat în economie.
B. Dezvoltarea mijloacelor de ridicat şi transportat
2. Organe flexibile
A. Noţiuni generale şi criterii de clasificare
B. Cabluri de oţel
1. Clasificare
2. Caracteristici
C. Lanţuri
1. Lanţuri cu zale
2. Lanţuri cu eclise
D. Frânghii şi parâme
E. Benzi de cauciuc
3.Organe pentru ghidarea şi înfăşurarea cablurilor şi lanţurilor
A. Noţiuni generale şi criterii de clasificare
B. Organe de ghidare
C. Organe de înfăşurare
1. Tambure pentru înfăşurarea cablurilor de oţel
2. Tambure pentru înfăşurarea lanţurilor
4. Dispozitive pentru fixarea capetelor cablurilor şi lanţurilor
A. Noţiuni generale
B. Dispozitive pentru fixare şi legături uzuale la cabluri
C. Legături uzuale la capetele lanţurilor
5. Organe şi dispozitive pentru prinderea şi suspendarea sarcinilor
A. Noţiuni generale şi criterii de clasificare
B. Organe şi dispozitive de prindere a sarcinilor
C. Electromagneţi de sarcini
D. Organe de suspendare
18
 1. Cârlige
2. Ochiuri
E. Organe auxiliare pentru montarea cârligelor şi ochiurilor
6. Scripeţi, palane, vinciuri, trolii şi cabestane
A. Scripeţi
B. Palane
1. Palanul simplu
2. Palanul dublu
3. Palanul diferenţial
C. Cricuri
1. Cricul cu şurub
2. Cricul cu cremalieră
3. Cricul hidraulic
D. Vinciuri
1. Vinciuri acţionate manual
2. Vinciuri acţionate mecanic sau electric
E. Trolii
1. Trolii cu acţionare manuală
2. Trolii cu acţionare electrică
F. Cabestane
7. Masini şi instalatii de ridicat şi transportat
A. Noţiuni generale şi criterii de clasificare
B. Caracteristici constructive şi funcţionale
C. Elemente componente şi modul de funcţionare
8. Utilizarea dispozitivelor de ridicat specifice calificării - vinciuri (cricuri), scripeţi, palane,
electropalane, trolii
9.Utilizarea instalaţiilor de ridicat specifice calificării - macarale, poduri rulante,
elevatoare.

 Sugestii privind procesul, metodele şi activităţile de învăţare-predare

Se recomandă promovarea metodelor de învăţare centrată pe elev:
• teme / proiecte integrate
• dezbatere / masă rotundă /video / multimedia
• lecţii vizită
• atelier de lucru / simulare / joc de rol / studiu de caz / expunere orală /
demonstraţia

 Sugestii privind utilizarea instrumentelor de evaluare

Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie,
competenţele tehnice generale şi specializate din standardul de pregătire profesională.

Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a

competenţelor prevăzute de prezenta programa şcolara, la orele afectate acestui modul se
recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
• observarea sistematica (pe baza unei fişe de observare)
• tema de lucru (în clasă, acasă ) concepută în vederea evaluării
• proba practică
• investigaţia
• proiectul
• portofoliul

19
 • autoevaluarea (este una din metode care capătă o extindere tot mai mare
datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează
propunerile).
Metodele de evaluare utilizate beneficiază de o serie de instrumente care trebuie
elaborate în corelare cu criteriile de performantă, condiţiile de aplicabilitate ale acestora şi cu
probele de evaluare introduse în standardul de pregătire profesională.

Condiţiile pe care trebuie să la îndeplinească instrumentele de evaluare:

• fidelitate
• coerenţă
• instrumente motivante
• instrumente realiste
• eficienţă

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei

teme, în funcţie de:
- dificultatea acesteia
- nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
- dotarea atelierelor şcolare şi a secţiilor de producţie ale agenţilor
economici parteneri
- ritmul de asimilare a cunoştinţelor

20
 MODULUL 3

PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A SUPRAFEŢELOR

21
Modulul III: PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A SUPRAFEŢELOR
I. Total ore: 58
din care: 29 ore - teorie
29 ore - instruire practică

II. Lista unităţilor de competenţă relevante

• Protecţia anticorozivă a suprafeţelor

III. Tabel de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice

competenţă

Protecţia 1. Indică tipurile de coroziune Factori generatori: variaţia temperaturii,

anticorozivă a compoziţia chimică a mediului, turbulenţa
suprafeţelor mediului coroziv
Forme de manifestare: uniform sau
neuniform repartizate pe suprafaţă
Tipuri de coroziune: chimică,
electrochimică

2. Precizează metodele de Tipuri de acoperiri: metalice, nemetalice

protecţie anticorozivă Acoperiri nemetalice: cu lacuri, vopsele,
emailuri, răşini
Procedee de metalizare: depunere
electrochimică, placare, difuziune, imersie la
cald
Vopsire: utilizând mijloacele din dotarea
atelierului

3. Efectuează operaţii de Factori de risc: mediul extern, mediul

limitare a coroziunii
intern, starea suprafeţei
Alegerea metodei: în funcţie de natura
materialului şi condiţiilor de funcţionare
Vopsire: conform documentaţiei
tehnologice şi dotării atelierului

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare

22
 Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul 2, clasa a XI-a, s-a făcut după un model
nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice
specializate.
Elaborarea programei s-a realizat conform Standardului de Pregătire
Profesională, care are următoarea structură:
• Unitatea de competenţă
• Nivelul
• Valoarea creditului
• Competenţe
• Criterii de performanţă
• Condiţii de aplicabilitate
• Probe de evaluare.
Prin calificările de la nivelul 2, elevii trebuie să dabândească abilităţi şi cunoştinţe
specifice calificării, care să le permită să continue pregătirea la nivelul 3, sau să se integreze pe
piaţa muncii.
O pondere semnificativă în pregătirea elevilor, o are formarea abilităţilor cheie de
comunicare si numeraţie, de lucru în echipă, de asigurare a calităţii, igiena şi securitatea
muncii.
Pentru aplicarea curriculumului, procesul de predare-învăţare trebuie să fie direcţionat
pe formarea competenţelor cheie, competenţelor tehnice generale şi competenţelor tehnice
specializate, cerute de nivelul de formare şi de calificarile “Lăcătuş construcţii metalice şi
utilaj tehnologic”, “Lăcătuş construcţii navale”, “Tubulator naval”, “Lăcătuş construcţii
structuri aeronave”, “Constructor montator de structuri metalice”, “Confecţioner tâmplarie
din aluminiu şi mase plastice”, “Lăcătuş mecanic prestări servicii”, “Tinichigiu vopsitor
auto” şi se va realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care activitatea
didactică este centrată pe elev.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, ele alegându-se în
funcţie de fiecare unitate de conţinut, în aşa fel încât să contribuie la formarea competenţelor
specifice.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
mozaicul etc. au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit agregarea competenţelor
cheie cu cele tehnice generale şi cele tehnice specializate, stimulează gândirea logică, cauzală,
analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea elevilor.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie,
competenţele tehnice generale şi specializate din Standardul de Pregătire Profesională. Se pot
utiliza diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe
lângă metodele clasice şi metodele alternative ca: observarea sistematică a elevului,
investigarea, proiectul, portofoliul elevului, teste de verificare a cunoştinţelor cu itemi cu
alegere multiplă, duală, itemi de completare, de tip pereche, itemi tip întrebări structurate, itemi
de rezolvare a problemelor. Autoevaluarea este una din metodele care capătă o extindere tot
mai mare datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează
propunerile.
Abilităţile cheie sunt abilităţi de atitudine şi se dezvoltă mai bine prin joc de roluri şi
metode active de învăţare decât prin metoda tradiţională.
Metodele de evaluare utilizează o serie de instrumente care trebuie elaborate în
conformitate cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare prevăzute de Standardul de
Pregătire Profesională .

Sugestii metodologice

 Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

23
 Din Standardul de Pregătire Profesională a fost selectată unitatea de competenţă
tehnică generală :Protecţia anticorozivă a suprafeţelor, ale cărei competenţe urmează a fi
dobândite prin parcurgerea modulului « Protecţia anticorozivă a suprafeţelor ».
Corelarea s-a făcut conform Tabelului III - Corelarea competenţe - conţinuturi.
Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru :
Total ore/ an : 58 ore
din care : teorie: 29 ore
instruire practică: 29 ore

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei

teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit,
de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.
Conţinutul tematic se va parcurge în ordine cronologică, astfel :

Tema 1. Noţiuni generale despre coroziunea materialelor metalice

 Importanta economica a coroziunii materialelor metalice si a organizarii protectiei
anticorozive
 Definitia si clasificarea coroziunii materialelor
metalice

Tema 2. Coroziunea chimica a materialelor metalice si combaterea ei

 Peliculele de coroziune
 Influenta diferitilor factori asupra vitezei de coroziune in gaze
- influenta caracteristicilor metalului
- influenta caracteristicilor mediului gazos
- influenta temperaturii mediului corosiv asupra vitezei coroziunii chimice
 Coroziunea si protectia materialelor metalice in gaze industriale la temperatura inalta
- actiunea gazelor industriale asupra metalelor
- protectia metalelor impotriva coroziunii in gaze
 Coroziune si protectia metalelor in medii lichide neapoase
- rezistenta la coroziune a metalelor uzuale in lichide neapoase
- coroziunea in combustibili lichizi si in uleiuri de ungere
- inhibitori de coroziune in lichide neapoase

Tema 3. Coroziunea electrochimica

 Teoria coroziunii electrochimice
 Influenta diversilor factori asupra coroziunii electrochimice
- natura metalului
- structura si starea suprafetei metalului
- compozitia solutiei
- temperatura
- presiunea
- viteza de curgere a solutiei
- timpul
 Pasivitatea metalelor

Tema 4. Coroziunea metalelor in conditii specifice

 Coroziunea atmosferica
- coroziunea atmosferica umeda, generata de vaporii de apa din atmosfera
- coroziunea atmosferica umeda, generata de apa de ploaie
24
 - protectia impotrtiva coroziunii atmosferice
 Coroziunea in sol
 Coroziunea in apa de mare
 Coroziunea metalelor sub tensiune mecanica

Tema 5. Metode de protectie a materialelor impotriva coroziunii electrochimice

 Clasificarea metodelor de protectie
 Alegerea rationala a materialului anticorosiv
 Aplicarea depunerilor si a peliculelor protectoare
- depuneri metalice (depuneri galvanice, depuneri prin scufundare la cald, straturi
aplicate prin pulverizare, placarea)
- pelicule de natura anorganica (oxidarea metalelor, fosfatarea fontei si a otelului,
cromatarea)
- pelicule de natura organica
- emailuri
 Prelucrarea mediului corosiv
- indepartarea agentului oxidant
- utilizarea inhibatorilor de coroziune
 Alegerea metodei de protectie anticorosiva

Sugestii privind instrumentele de evaluare

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor,
acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice
pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile,
adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe
individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare,
utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic
progres şi stabilirea împreună a paşilor următori).
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri,
iar ca metode de evaluare recomandăm :
• Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
• Investigaţia.
• Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
• Metoda exerciţiilor practice
• Lucrul cu modele
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
• Fişe de observaţie şi fişe de lucru
• Chestionarul
• Fişe de autoevaluare
• Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
• Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină
conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a
competenţelor dorite.

25
 Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de
învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat
pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile
practice şi mai puţin pe cele teoretice.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate
de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare - predare să se utilizeze cu
precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi:
• efectuarea unor lucrări practice şi de laborator
• realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării
• citirea şi interpretarea desenelor simple, a unor schiţe şi desene la scară.
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă,
observarea independentă), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea) poate
conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. Elaborarea şi
prezentarea unor referate interdisciplinare a căror documentare se obţine prin navigarea pe
Internet, implicarea elevilor în diverse exerciţii de documentare, sunt alte exemple de activităţi
de învăţare – predare care pot fi utilizate.

MODULUL 4

NOMENCLATURĂ NAVALĂ

26
 II. LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ RELEVANTE

Unitate de competenţă pentru abilităţi-cheie:

• Comunicare şi numeraţie
• Lucrul în echipă
Unitate de competenta specializată:
• Utilizarea nomenclaturii navale

III. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

Unităţi de
Competenţe Conţinuturi
competenţă
Comunicare şi Formulează opinii personale pe Organizarea şantierelor navale, sectoare şi
numeraţie o temă de specialitate ateliere de producţie
dată Fluxuri tehnologice de execuţie şi montaj
Realizează o scurtă prezentare Registre de clasificatie,planuri, scheme de
a unei construcţii instalaţii, semne conventionale, bonuri de
metalice sau a unui consum materiale,
proces tehnologic
Citeşte şi utilizează documente
scrise în limbaj de
specialitate
Prelucrează şi interpretează
graficdate obţinute pe o
sarcină dată
Lucrul în echipă Identifică sarcinile şi resursele Repartizarea sarcinilor specifice pentru
necesare pentru atingerea obiectivelor
atingerea obiectivelor Specificul activităţii de grup
Îşi asumă rolul care îi revin în Ierarhii în cadrul grupurilor de lucru
echipă
Colaborează cu membrii
echipei pentru îndeplinirea
sarcinilor
Recunoaste tipurile Nave comerciale: clasificare, destinatie,
constructive de nave. caracteristici;
Utilizarea Elemente constructive specifice
nomenclaturii fiecărui tip de navă comercială în funcţie
navale de destinaţia acestora;
Tipuri de nave : cargouri, vrachiere,
petroliere, nave tanc, nave port container,
nave roll-on roll-off, nave tehnice, nave de
agrement, pacheboturi, e.tc.
Elemente constructive specifice: pereti
separatie grâne, instalaţii de amarare
cherestea; întarituri pentru gheţuri, etc.

Identifică parţile constructive Plane de referinţă ale corpului de navă:

şi elementele structurale ale planul diametral al navei,
corpului de nava. planul plutirii, planul secţiunii
maestre, planul de bază;
27
 Unităţi de
Competenţe Conţinuturi
competenţă
Dimensiunile principale ale navei:
dimensiuni geometrice si constructive
rapoarte între dimensiuni.
Părţile distincte ale corpului navei.
Sisteme de osatură : sistemul longitudinal
de osatură, sistemul transversal de osatură,
sistemul mixt.
Elemente componente ale corpului de
navă: învelişul corpului navei,
punţile navei, fundul, dublul fund, osatura
corpului, pereţi etanşi, suprastructurile
navei, parapete, balustrade, bocaporţi
.

Calităţi specifice construcţiilor plutitoare:

flotabilitate, stabilitate, nescufundabilitate,
Precizează calitaţile specifice rezistenţă la înaintare , guvernabilitate;
impuse construcţiilor Situaţii şi conditii de plutire ale navei:
plutitoare. navă pe asietă dreaptă, navă înclinată
transversal şi longitudinal, nava cu greutati
deplasabile la bord.
Clasificarea instalaţiilor de bord şi punte
ale navelor comerciale.
Rolul funcţional al instalaţiilor de bord şi
punte.
Elemente componente ale instalaţiilor de
bord şi punte;
Instalaţii de bord: instalaţii de ambarcare
si transfer combustibil, instalaţii de
ambarcare ulei , apă, instalaţii de stins
Identifica instalatiile de la incendiu, instalatii de balast santina,
bordul navelor. instalatii sanitare, instalatii de aerisire
sondaj si umplere, instalatii de aer
comprimat, instalatii de microclimat,
instalatii speciale.
Instalaţii de punte:instalatia de guvernare,
instalatia de ancorare, instalaţii de
încărcare descărcare, instalatia de salvare,
instalaţia de acostare- legare,instalaţia de
amarare.

IV. CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

28
 Metodele de predare-învăţare active, centrate pe elev, sunt preferabile; elevii trebuie
puşi în situaţia de învăţare autonomă, prin rezolvarea unor sarcini simple de lucru (pe baza
unor fişe operaţionale), studiu de caz, simulare computerizată, experiment.
Se recomandă desfăşurarea orelor în cabinete, laboratoare specializate şi în unitatea
economică, preponderent axate pe activităţi concrete, aplicative.
Probele de evaluare trebuie să coincidă cu cele prevăzute în Standardele de pregătire
profesională corespunzătoare calificării, respectând condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de
performanţă, aşa cum au fost descrise, pentru a realiza corespondenţa între evaluarea şcolară şi
evaluarea la angajare.
Probe scrise: de preferinţă teste cu itemi obiectivi.
Probe orale: pe baza fişelor operaţionale cu itemi şi a materialelor didactice.
Probe practice: preponderente, exclusiv pe baza materialelor didactice.
Se recomandă şi utilizarea:
Miniproiectului - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect dar şi lucrul în echipă, comunicarea.
Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

V. SUGESTII METODOLOGICE
Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru
Total ore: 203 din care: 87 ore – teorie
29 ore- laborator tehnologic
87 ore –pactica saptamanala

La stabilirea obiectivelor fiecărei lecţii se va ţine cont de competenţele specifice

urmărite.
Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor
didactice utilizate. Materialele didactice pot determina, la rândul lor, alegerea metodelor de
învăţământ.
Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete,
profesionale; practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale, cât
şi pentru profesor prin analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat. Toate evaluările
trebuiesc anunţate în prealabil; nu se recomandă practicarea itemilor subiectivi sau
semiobiectivi.

Conţinutul tematic se parcurge în ordine cronologică astfel :

1. Organizarea activităţilor productive în şantierele navale

- sectoare şi ateliere de producţie
- fluxuri tehnologice şi montaj a instalaţiilor navale.
2. Particularităţi constructive ale navelor :
-Plane de referinţă ale corpului de navă:
-Dimensiunile principale ale navei
-Părţile constructive ale corpului navei :
-Calităţi specifice construcţiilor plutitoare:
-Tipuri constructive de nave comerciale

3.Elemente constructive specifice fiecărui tip de navă comercială în funcţie de destinaţie

-pereti separatie grâne,
-instalaţii de amarare cherestea;
29
 - întarituri pentru gheţuri, etc.
4. Instalaţii de bord
-instalaţii de ambarcare si transfer combustibil,
- instalaţii de stins incendiu,
-instalatii de balast santina,
-instalatii sanitare,
-instalatii de aerisire sondaj si umplere,
-instalatii de aer comprimat,
-instalatii de microclimat,
-instalatii speciale.
5. Instalaţii de punte:
-instalatia de guvernare,
-instalatia de ancorare,
-instalaţii de încărcare descărcare,
-instalatia de salvare,
-instalaţia de acostare- legare,
-instalaţia de amarare.

30
STAGII DE PREGĂTIRE COMASATĂ

31
II. LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ RELEVANTE
Unităţi de competenţă tehnice specializate:
• Executia elementelor şi asamblarea lor în instalaţii de tubulatură
• Montarea instalaţiilor pe navă
III. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR
Unităţi de Competenţe individuale
competenţă
Cunoaste elementelor din
M5 instalaţiile de bord
Executia
elementelor şi
asamblarea lor
în instalatii de
tubulatură
Stapaneste modul de
exploatare al masinilor,
utilajelor şi S.D.V. - urilor
folosite pentru execuţia
elementelor şi asamblarea lor
în instalatii, precum şi
tehnologia de lucru;
Execută elementele
componente ale instalaţiilor;
Asamblează elementele in
instalaţii;
Conţinuturi tematice
Alege elementele din componenţa
instalaţiilor de bord :
-ţevi utilizate în instalaţii navale
-elemente de îmbinare
-garnituri de etanşare
-armături navale
-mecanismele instalaţiei ( pompe,
ventilatoare, compresoare)
Maşini, utilaje şi SDV-uri :
-maşini de debitat ţevi cu flacără
-maşini de debitat cu disc abraziv
-maşini şi utilaje de îndoit ţevi
-instalatii de sudare
-maşini de filetat ţevi
-SDV-uri
Stabilirea şi alegerea parametrilor de
funcţionare a maşinilor şi utilajelor
Pregăteşte semifabricatelor în vederea
prelucrării lor :
-curăţire
-îndreptare
-trasare
Aplică tehnologia de execuţie a elementelor
din componenţa instalaţiilor de bord :
-debitarea semifabricatelor
-filetarea ţevilor potrivit documentaţiei;
-îndoirea ţevilor conform documentatiei şi
după sablon;
-confectionarea elementelor de instalatii;
-asamblarea prin sudura
-ajustarea elementelor
Aplică tehnologia de asamblare a
instalaţiilor de bord :
-Pregatirea garniturilor şi asamblarea lor în
instalaţii;
-Cuplarea elementelor de imbinare şi
armăturilor;
- Corectarea deformatiilor şi abaterilor de
pozitie ale elementelor;
32

Probează – în atelier,
instalatiile asamblate
Execută operaţii
premergătoare montării
M6 instalaţiilor pe navă
Montarea
instalaţiilor pe
navă
Citeşte planul de montaj şi
montează , după identificarea
locului de amplasare,
elementele din componenţa
instalaţiilor
Verifică corectitudinea
montării şi etanşeitatea
instalaţiilor
Remediază eventuale
defecte , protejează şi
izolează instalaţia în vederea
predării la Registrul de
clasificare navală
-Montarea capacelor pentru probe.
-Montarea şi strangerea elementelor filetate
ale îmbinărilor şi armăturilor;
-Corectarea deformatiilor rezultate după
sudură, la transport, sau din imprecizia
fasonării.
Montează pe instalatie a mijloacelor necesare
probelor
Efectuarea probelor
Mijloace de lucru pentru ridicat şi transportat
specifice domeniului
Execută operaţii premergătoare montării
instalaţiilor pe navă :
-demontarea din atelier
-sortare
-transportare
-depozitare
Realizează asamblări nedemontabile :
-îmbinări sudate cap la cap
-îmbinări cu manşoane sudate
-îmbinări de colţ
Realizează asamblări demontabile :
-îmbinări cu flanşe
-îmbinări cu mufe
-îmbinîri cu ştuţuri
Execută umplerea şi probarea instalaţiilor
navale :
-alege fluidul de lucru
-identifică parametrii de funcţionare a
instalaţiei din documentaţia tehnoică
-efectuează probele la parametrii indicaţi de
documentaţie
Verifică calitatea îmbinărilor ( strânge
elementele de etanşare şi înlocuieşte garnituri,
dacă este cazul)
Protejează conductele şi armăturile
Izolează conductele şi armăturile

IV. CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

Continuturile sunt specifice locului de munca, ca urmare aceasta programa va fi adaptata la

conditiile agentului economic la care se vor efectua stagiile de pregatire practica. Pe parcursul
stagiilor de pregatire practica se vor exersa si alte competente cheie sau tehnice, studiate in
cadrul modulelor de specialitate, functie de cerintele locului de munca.

33
 Unitatile de competenta aferente vor fi realizate conform criteriilor de perfomanta si
conditiilor de aplicabilitate din SPP si vor fi evaluate in totalitate corespunzator probelor de
evaluare incluse in SPP.
Evaluarea formativa, continua este implicita demersului pedagogic curent in orele din
modulul “ Stagii de pregatire practica”, pemitand profesorului si elevului, sa cunoasca
nivelul de achizitionare a competentelor si a abilitatilor, sa identifice lacunele si cauzele lor, sa
faca remedierele care se impun in vederea ameliorarii procesului de predare-invatare.
Instrumentele de evaluare recomandate sunt:
• Fise de observare
• Fise de lucru
• Proba practica
• Investigatia
• Autoevaluarea

IV SUGESTII METODOLOGICE

Explicarea corelatiilor intre competente si continuturi

Continutul tematic se va parcurge in ordine cronologica, astfel :

1. Elemente componente ale instalaţiilor de bord

2. Mecanismele instalaţiilor de bord
3. Maşini, utilaje şi SDV-uri :
-maşini de debitat ţevi cu flacără
-maşini de debitat cu disc abraziv
-maşini şi utilaje de îndoit ţevi
-instalatii de sudare
-maşini de filetat ţevi
-SDV-uri
4. Tehnologia de montaj a instalaţiei de balast-santină
5. Tehnologia de montaj a instalaţiilor sanitare
6. Tehnologia de montaj a instalaţiei de aerisire, sondaj, umplere
7. Tehnologia de montaj a instalaţiei de ambarcare şi tranfer combustibil
8. Tehnologia de montaj a instalaţiei de aer comprimat
9. Tehnologia de montaj a instalaţiei de stins incendiu
10. Tehnologia de montaj a instalaţiei de microclimat artificial
11. Tehnologia de montaj a instalaţiilor speciale
12. Norme de tehnică a securităţii muncii

34
 CURRICULUM DE DEZVOLTARE LOCALĂ

MODULUL 7

MĂSURĂTORI TEHNICE LA PROBELE DE RECEPŢIE

A INSTALAŢIILOR

35
II. LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ RELEVANTE

Unităţi de competenţă pentru abilităţi-cheie:

• Asigurarea calitatii
• Igiena si securitatea muncii
Unităţi de competenţă tehnice specializate:
• Montarea instalatiilor pe nava
• Masuratori tehnice la probele de receptie a instalatiilor

III. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

Unităţi de Competenţe individuale Conţinuturi tematice

competenţă
Asigurarea Utilizează metode Prescriptii ale registrelor de clasificatie pentru
calitatii standardizate de asigurare a efectuarea probelor.
calităţii.
Aplică normele de calitate în Norme de calitate specifice domeniului.
domeniul de activitate Executarea de lucrări cu respectarea acestor
norme
Igiena şi Aplică legislaţia şi Norme de protectia muncii si prevenirea si
securitatea reglementările privind stingerea incendiilor.
muncii securitatea şi sănătatea la Utilizarea în condiţii de siguranţă a utilajelor,
locul de muncă, prevenirea şi instalaţiilor şi SDV-urilor folosite în atelierul
stingerea incendiilor. de tubulatură.

Ia măsuri pentru reducerea Identificarea factorilor de risc : substanţe

factorilor de risc de la locul
de muncă
Măsurători Cunoaşterea modului de
tehnice la organizare şi realizare a
probele de probelor de recepţie a
recepţie a instalaţiilor navale
instalaţiilor Executarea probelor de
control şi predarea definitivă
a navei
Probează şi predă instalaţiile
periculoase, factori biologici.
Rolul şi importanţa probelor de recepţie
Condiţii necesare prezentării la probe
Alegerea echipamentului necesar pentru
efectuarea probelor
Metode de verificare a pierderilorr de
presiune, debit, temperatură
Mijloace de măsurare a presiunii,
temperaturii, debit, volum
Probe de control
Instalaţii ce se probează la cheu :
-instalaţii de ambarcare si transfer
combustibil,
- instalaţii de stins incendiu,
-instalatii de balast santina,
-instalatii sanitare,
-instalatii de microclimat,
-instalaţia de încălzire a tancurilor
Instalaţii ce se probează în marş :
-instalaţii frigorifice
-instalaţii de microclimat
-instalaţii de ventilaţie

Organizarea atelierelor de reparaţii

36
 Întreţinerea şi repararea
instalaţiilor
Sisteme de reparaţii
Defectarea instalaţiilor navale
Remedierea defectelor
Lucrări de întreţinere specifice instalaţiilor de
bord

IV. CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

Curriculumul de dezvoltare locală este, în învătământul profesional şi tehnic, un

curriculum care presupune participarea şi eforturile reunite ale mai multor factori implicaţi în
procesul de educaţie: elevi, cadre didactice, părinţi, parteneri sociali (agenţi economici,
instituţii/organizaţii locale sau regionale, etc). Opţiunea pentru o astfel de componenta a
curriculumului se integrează strategiei de descentralizare, conform căreia autorităţile publice
locale trebuie să joace un rol important în învăţământul profesional şi tehnic datorită
responsabilităţii şi angajamentelor pe care le au faţă de cetăţeni.
Curriculumul de dezvoltare locală se desfăşoară într-un cadru de parteneriat între
şcoală şi comunitate şi are în vedere:
• resursele locale pentru instruire ( baza materială a grupurilor şcolare, cadrul de colaborare cu
agenţii economici )
• cerinţele locale pentru pregătirea în domeniu, care să servească activităţilor economice
desfăşurate în zonă.
Scopul curriculumului de dezvoltare locală poate fi sintetizat în următoarele:
• adâncirea compeţentelor cheie, alături de competenţele personale şi cele sociale:
comunicarea, asigurarea calităţii, gândirea critică,igiena şi securitatea muncii, asumarea
responsabilităţilor, creativitatea şi sprijinul antreprenorial;
• dobândirea cunoştintelor şi deprinderilor de dezvoltare a unei afaceri proprii pornind de la
formarea profesională
• promovarea valorilor democratice în curriculum, care să le permită viitorilor absolvenţi să
devină cetăţeni responsabili ai unei societăţi deschise.
În planul cadru de învăţământ pentru şcoala de arte şi meserii, pentru curriculumul de
dezvoltare locală au fost alocate, în cadrul culturii de specialitate, un număr de 116 ore/an în
clasa a XI-a.
Având în vedere că pentru şcoala de arte şi meserii curriculumul are la bază Standardele
de Pregătire Profesională şi este construit modular, pe structura unităţilor de competenţă pentru
abilităţi cheie şi de competenţă tehnică şi profesională, curriculumul de dezvoltare locală va
viza, alături de celelalte module din trunchiul comun, atingerea de către elevi a acestor
competenţe, în totalitatea lor.
Din repartizarea unităţilor de competenţă pe module, rezultă pentru curriculumul de
dezvoltare locală următoarea alocare de unităţi de competenţă: la clasa a XI-a, modulul de
CDL va fi structurat pe unitatile de competenţă pentru abilităţi cheie: Asigurarea calităţii,
Igiena şi securitatea muncii si unitatile de competenta tehnică specializată Măsurări tehnice la
probele de recepţie.
Continuturile programei se vor adapta conditiile specifice agenţilor economici locali.

Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie si

competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională. Se pot utiliza
diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă
metodele clasice şi metodele alternative ca: observarea sistematică a elevului, investigarea,
proiectul, portofoliul elevului. Autoevaluarea este una din metodele care capătă o extindere tot
mai mare datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează
propunerile.

37
 Abilităţile cheie sunt abilităţi de atitudine şi se dezvoltă mai bine prin metode active de
învăţare.
Metodele de evaluare utilizează o serie de instrumente care trebuie elaborate în
conformitate cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare prevăzute de Standardul de
Pregătire Profesională .

V. SUGESTII METODOLOGICE
Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru
Total ore: 116 din care: 87 ore - laborator tehnologic
29 ore – pactica saptamanala

Numărul de ore alocat pe teme rămâne la alegerea profesorului care va realiza

distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului
economic. La stabilirea obiectivelor fiecărei lecţii se va ţine cont de competenţele specifice
urmărite.
Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor
didactice utilizate. Materialele didactice pot determina, la rândul lor, alegerea metodelor de
învăţământ.
Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete,
profesionale; practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale, cât
şi pentru profesor prin analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat. Toate evaluările
trebuiesc anunţate în prealabil;
Este evident faptul că modalităţile ( metode, instrumente ) tradiţionale de evaluare nu
pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate . În aceste condiţii se
recomandă profesorilor să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare, cum
ar fi :
• Fişe de observare
• Fişă de lucru
• Portofoliu
• Proiect
• Investigaţia
• Proba practică
• Autoevaluare

Conţinutul tematic se parcurge în ordine cronologică astfel :

1. Organizarea probării instalaţiilor navale de bord :

-probele de recepţie la cheu
-probe de recepţie în marş
-revizia tehnică, probele de control şi semnarea actelor de recepţionare finală
2. Organizarea reparării instalaţiilor navale de bord
-defectarea instalaţiilor navale de bord
-sisteme de reparaţii
-programul inspecţiilor periodice pentru menţinerea clasei navei
3. Lucrări de întreţinere a instalaţiilor navale de bord

38