Cursul #1 Fizică - ETTI-UTCN dr.

Mihai GABOR

1.1 Electricitate și magnetism

1.1.1 Structura atomului

În viziunea modernă atomul este format din nucleu și înveliș electronic. De exemplu, să considerăm atomul de
He. Nucleul atomului de He conține doi protoni și doi neutroni, iar învelișul electronic conține doi electroni.

Electronul este o particulă fundamentală, acesta nu are

constituenți. Protonul și neutronul sunt constituiți din
combinații de câte trei quarcuri. Acestea din urmă sunt
particule fundamentale care nu pot exista izolate.

Masele constituenților atomici sunt

𝑚 = 9.11 × 10 𝑘𝑔

𝑚 = 1.67 × 10 𝑘𝑔

𝑚 = 1.67 × 10 𝑘𝑔

Observați că masa protonului (mp) sau masa neutronului (mn) este de aproximativ 1800 de ori mai mare
decât masa electronului (me). Nucleul atomic are un diametru tipic de 10 m iar atomul are un diametru
tipic de 10 m. Aceasta înseamnă că nucleul este extrem de mic față de atom, însă conține mai mult de
99.9% din masa acestuia.

Atomul conține foarte mult spațiu gol. Ca să înțelegeți mai

bine, să considerăm că nucleul este o minge de fotbal care s-ar
găsi în centrul Clujului. Atunci atomul ar avea circumferința
indicată de linia punctată din imagine. Adică electronii din
învelișul electronic s-ar afla undeva în această zonă.

Pe lângă masă, constituenții atomului au și sarcină electrică:

electronul - sarcină electrică negativă

protonul - sarcină electrică pozitivă
neutronul - sarcină electrică neutră (nu are sarcină electrică)

Ce este sarcina electrică ? Sarcina electrică este o proprietate

intrinsecă a materiei. Relativ la sarcina electrică putem să
spunem că:

- dacă într-o zonă din spațiu avem două sarcini pozitive sau două sarcini negative, acestea se resping, dacă
avem o sarcină pozitivă și una negativă, acestea se atrag, dacă avem o sarcină pozitivă sau negativă și o
sarcină neutră, acestea nu interacționează, dacă avem două sarcini neutre, acestea nu interacționează.

1.1.2 Sarcina electrică

Deoarece electronul este o particulă fundamentală, sarcina acestuia este fundamentală. Aceasta este
egală cu

2021 - Curs Page 1

𝑞 = −1.6 × 10 𝐶

sarcina protonului este egalã cu a electronului însă este de semn opus

𝑞 = +1.6 × 10 𝐶

unitatea de măsură pentru sarcina electrică este C - Coulomb.

Atomul este neutru din punct de vedere electric. Acesta conține Z electroni și protoni, astfel că

𝑄 = 𝑍𝑞 + 𝑍𝑞 = 𝑍(−1.6 × 10 𝐶 + 1.6 × 10 𝐶) = 0

Cu toate că este neutru, atomul poate deveni negativ (ionizat negativ) dacă câștigă un electron sau poate
deveni pozitiv (ionizat pozitiv) dacă pierde un electron.

Deoarece corpurile macroscopice sunt constituite din atomi,

acestea sunt neutre din punct de vedere electric, însă pot fi
încărcate electric prin transfer de electroni. Dacă pierde electroni
corpul devine pozitiv iar dacă câștigă electroni corpul devine
negativ.

Există trei principii care guvernează comportamentul sarcinilor electrice

1. Sarcina electrică fundamentală este 𝑞 = 1.6 × 10 𝐶 (nu există sarcină mai mică).

2. Într-un sistem închis sarcina electrică se conservă. Acest principiu ne spune că nu putem crea sau
distruge sarcină electrică.

3. Sarcina electrică este cuantificată. Acest principiu ne spune că sarcina electrică a oricărui corp sau
particulă este întotdeauna ±𝑁 1.6 × 10 𝐶, unde N este un număr natural, adică este
întotdeauna un multiplu al sarcinii fundamentale.

Din punct de vedere electric, există două categorii de materiale:

conductoare (metalele, lichide ionice, .. ), care au intrinsec

sarcini electrice libere și pentru care sarcinile adăugate sunt
libere să se miște prin conductor. Ca o consecință, la echilibru
electrostatic sarcinile în exces se vor distribui întotdeauna la
suprafața conductorului.

izolatoare (plastic, sticlă, ...) care nu au intrinsec sarcini

electrice libere și pentru care sarcinile adăugate nu sunt
libere să se miște prin conductor (nu pot conduce curentul
electric).

Poate ați observat câteodată că în momentul când apropiați o cheie de o yală se produce o scânteie (o
descărcare electrică). Aceasta deoarece voi împreună cu cheia sunteți încărcați fie pozitiv fie negativ, iar
în momentul când apropiați cheia de yală avem un transfer de electroni între cheie și yală. În momentul
transferului, electronii o să producă excitarea moleculelor aerului care vor emite lumină. Dacă cheia are o
sarcină netă de 1.92 × 10 𝐶, câți electroni se transferă între cheie și yală ? Răspunsul corect vă aduce
o

2021 - Curs Page 2

1.1.3 Legea lui Coulomb

Charles Augustin de Coulomb a studiat experimental forța de interacțiune dintre sarcini electrice. Legea
care îi poartă numele ne spune că forța dintre două sarcini punctiforme este direct proporțională cu
produsul acestora și invers proporțională cu pătratul distanței dintre sarcini. Ce înseamnă sarcini
punctiforme? Particulele subatomice sunt punctiforme, ele nu au formă, deci această lege este întotdeauna
valabilă pentru acestea. În cazul corpurilor macroscopice, înseamnă că sarcinile trebuie să fie suficient de
mici în raport cu distanța dintre ele astfel încât forma acestora să aibă un efect neglijabil. Există o
excepție, pentru corpuri macroscopice sub formă de sferă și care sunt încărcate uniform legea lui
Coulomb este valabilă, chiar dacă sferele sunt relativ apropiate.

Să presupunem că avem două sarcini una pozitivă 𝑞 și

una negativă 𝑞 . Sarcinile fiind de semn opus se vor
atrage. Forța 𝐹 este forța cu care sarcina 2 atrage sarcina
1, iar 𝐹 este forța cu care sarcina 1 atrage sarcina 2.

Conform principiului acțiunii și reacțiunii aceste două

forțe sunt egale în modul și de sens opus, astfel putem
scrie:

𝑭𝟏𝟐 = −𝑭𝟐𝟏
𝐹 =𝐹

Legea lui Coulomb ne spune că

| || |
𝐹 =𝐹 = ⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯

unde ⎯⎯⎯ = 9 × 10 𝑁𝑚 /𝐶 aici 𝜀 = 8,854 × 10 𝐶 /𝑁𝑚 se numește permitivitatea electrică a

vidului.

Dacă sarcinile au același semn atunci acestea se

resping. Ca regulă, forțele electrice sunt
întotdeauna pe direcția care unește cele două
sarcini, înspre sarcini dacă au semene opuse și
dinspre sarcini dacă au același semn.

Care interacțiune este mai puternică: electrică sau gravitațională? Pentru a vedea care interacțiune este
mai puternică, calculați raportul dintre forța electrică și forța de atracție gravitațională pentru doi electroni
aflați la o distanță oarecare r unul de celălalt. Calculul corect vă aduce o

Exemplul 1: Fie trei sarcini așezate ca în figură, unde 𝑞 = 𝑞 =

5 𝜇𝐶 și 𝑞 = −2 𝜇𝐶 și a = 10 cm. Care este forța netă asupra
sarcinii 𝑞 , care este modulul acestei forțe ?

Asupra sarcinii 𝑞 acționează două forțe. Forța 𝐹 produsă de

sarcina 𝑞 asupra lui 𝑞 și forța 𝐹 produsă de sarcina 𝑞 asupra lui
𝑞 .

Putem calcula modului celor două forțe folosind legea lui Coulomb

2021 - Curs Page 3

 1 |𝑞 ||𝑞 |
𝐹 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯=
  ⎯⎯ 11𝑁
4𝜋𝜀 (√2 𝑎)

1 |𝑞 ||𝑞 |
𝐹 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 9 𝑁
4𝜋𝜀 𝑎

Forța rezultantă asupra sarcinii 3 este suma vectorială a celor două forțe. Pentru a le putea aduna
vectorial, trebuie să exprimăm cele două forțe în funcție de componentele lor. Din imagine vedem că
putem scrie

𝑭 = −𝐹 𝒊

și

𝑭 =𝐹 𝒊+𝐹 𝒋

unde 𝐹 = 𝐹 cos 𝜃 = 𝐹 cos 𝜋/4 = 7.9 𝑁 și 𝐹 = 𝐹 sin 𝜃 = 𝐹 sin 𝜋/4 = 7.9 𝑁

Astfel, forța netă asupra sarcini 3 este

𝑭 =𝑭 +𝑭 = (𝐹 − 𝐹 )𝒊 + 𝐹 𝒋 = −1.1𝒊 + 7.9𝒋 [N]

iar modulul

  ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝐹 = (1.1) + (7.9) = 8 N

9.1.4 Câmpul electric

Similar cu cazul forței de atracție gravitațională, mediată de câmpul

gravitațional, în cazul forței electrice o să spunem că aceasta este mediată
de câmpul electric. În această interpretare, în jurul unei sarcini electrice Q
o să apară un câmp electric care, într-un anumit punct P aflat la distanța r
față de sarcină, o să aibă intensitatea E. Dacă în acest punct P plasăm o
sarcină q atunci asupra acesteia o să acționeze forța F . Intensitatea
câmpului electric E este definită ca:

𝑭
𝑬 = ⎯⎯
𝑞

unitatea de măsură a lui E este N/C.

Modulul lui E este

𝐹
𝐸 = ⎯⎯⎯
|𝑞|

iar dacă sarcinile sunt punctiforme atunci

1 |𝑄||𝑞|
⎯⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 ⎯⎯⎯⎯⎯ 1 |𝑄|
𝑟
𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
|𝑞| 4𝜋𝜀 𝑟

2021 - Curs Page 4

Observăm că modulul lui E este independent de semnul lui Q, însă sensul vectorului 𝑬
depinde de semnul lui Q. Dacă Q este pozitiv atunci E este pe direcție radială și are
sensul dinspre sarcină, dacă Q este pozitiv atunci E este pe direcție radială și are
sensul înspre sarcină.

Exemplul 2: Fie două sarcini așezate ca în figură, unde 𝑞 =

7 𝜇𝐶 și 𝑞 = −5 𝜇𝐶. Care este intensitatea câmpului electric în
punctul P de coordonate (0, 0.4) m ?

Câmpul electric din punctul P o să fie rezultatul superpoziției

câmpurilor produse de cele două sarcini. Sarcina 1 o să producă
în punctul P un câmp electric de intensitate 𝑬𝟏 , iar sarcina 2 o să
producă în punctul P un câmp electric de intensitate 𝑬𝟐 .
Intenistatea câmpului rezultant o să fie suma vectorială a celor
două intensități

𝑬= 𝑬 +𝑬

Pentru a calcula această sumă trebuie să calculăm cei doi vectori

𝑬𝟏 și 𝑬𝟐 .

Folosind definiția intensității câmpului electric putem calcula modulele lui E1 și E1 .

1 |𝑞 |
𝐸 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯ = 3.9 × 10 𝑁/𝐶
4𝜋𝜀 𝑏

1 |𝑞 |
𝐸 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯ = 1.8 × 10 𝑁/𝐶
4𝜋𝜀 𝑐

Din figură vedem că putem scrie

𝑬 =𝐸 𝒋

𝑬 =𝐸 𝒊+𝐸 𝒋

unde
𝑎
𝐸 = 𝐸 cos 𝜃 = 𝐸 ⎯⎯= 1.1 × 10 N/C
𝑐

𝑏
𝐸 = 𝐸 sin 𝜃 = 𝐸 ⎯⎯= 1.4 × 10 N/C
𝑐

atunci

𝑬 = 𝑬 + 𝑬 = (1.1 × 10 𝒊 + 2.5 × 10 𝒋) [N/C]

  ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
modulul lui 𝑬 o să fie 𝐸 = (1.1 × 10 ) + (2.5 × 10 ) = 2.7 × 10 𝑁/𝐶

2021 - Curs Page 5

De ce folosim noțiunea de intensitate a câmpului electric ?
Intensitatea câmpul electric depinde numai de sursa care
produce câmpul electric (sarcina/sarcinile electrice).
Astfel, dacă într-un punct P știm cât este câmpul electric
(E) atunci putem să determinăm forța electrică (F) asupra
oricărei sarcini (q) plasate în punctul P folosind relația:

𝑭 = 𝑞𝑬

1.1.5 Câmpul electric al unei distribuții continue de

sarcină

În paragraful precedent am văzut cum putem calcula câmpul

electric produs de sarcini punctiforme. Ce se întâmplă în
cazul în care avem de calculat câmpul electric al unei
distribuții de sarcină ? Să presupunem că avem o distribuție
uniformă de sarcină de densitate 𝜌 = 𝑄 /𝑉 , unde
𝑄 este sarcina totală, iar 𝑉 este volumul total al
distribuției. O să împărțim distribuția în volume infinit mici
𝑑𝑉, care o să conțină sarcina 𝑑𝑞 = 𝜌𝑑𝑉. Deoarece volumul
𝑑𝑉 este infinitezimal, putem considera sarcina 𝑑𝑞 ca fiind
punctiformă. Această sarcină o să producă atunci în punctul
P câmpul electric de intensitate infinitezimală

1 𝑑𝑞 1 𝜌𝑑𝑉
𝑑𝑬 = 𝑑𝐸𝒆𝒓 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯𝒆𝒓 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯𝒆𝒓
4𝜋𝜀 𝑟 4𝜋𝜀 𝑟

aici am folosit faptul că 𝑑𝐸 = ⎯⎯⎯ ⎯⎯ deoarece sarcina 𝑑𝑞 poate fi considerată ca fiind punctiformă.

Intensitatea totală se obține adunând contribuțiile tuturor elementelor 𝑑𝑉 care alcătuiesc distribuția de
sarcină, adică integrând pe tot volumul distribuției
   
1 𝑑𝑞 1 𝜌𝑑𝑉
𝑬 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯𝒆𝒓 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯𝒆𝒓
4𝜋𝜀 𝑟 4𝜋𝜀 𝑟

în general această integrare se realizează numeric, însă în anumite cazuri particulare se poate efectua și
analitic.

Exemplul 3: Să presupunem că avem o tijă de

lungime l = 0.1 m, încărcată uniform cu sarcina totală
Q = 100 μC. Să calculăm câmpul electric în punctul
P aflat la distanța a = 1 cm de tijă.

Densitatea de liniară de sarcină a tijei o putem scrie

𝜆 = 𝑄/𝑙

Ne alegem un element 𝑑𝑥 din tijă, aflat la distanța x

față de punctul P. Acest element conține sarcina 𝑑𝑞 =
𝜆𝑑𝑥 și o să producă câmpul 𝑑𝐄 în punctul P.

Din imagine vedem că 𝑑𝑬 este în direcția negativă a axei Ox , adică 𝑑𝑬 = −𝑑𝐸 𝒊, unde 𝑑𝐸 este dat de

1 𝑑𝑞 𝜆 𝑑𝑥
𝑑𝐸 = =
4𝜋𝜀 𝑥 4𝜋𝜀 𝑥
2021 - Curs Page 6
 1 𝑑𝑞 𝜆 𝑑𝑥
𝑑𝐸 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑥 4𝜋𝜀 𝑥

deoarece orice element 𝑑𝑥 produce un câmp în aceeași direcție negativă a axei Ox , problema adunării
tuturor contribuțiilor devine foarte simplă
  𝒍 𝒂
𝜆 𝑑𝑥 𝜆 1 1
𝐸= 𝑑𝐸 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯− ⎯⎯⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑥 4𝜋𝜀 𝑎 𝑙 + 𝑎
 

iar intensitatea totală este

𝜆 1 1
𝑬 = −𝐸𝒊 = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯− ⎯⎯⎯⎯⎯ 𝒊 = −8.18 × 10 𝒊 [𝑁/𝐶]
4𝜋𝜀 𝑎 𝑙 + 𝑎

Cine calculează câmpul electric produs în punctul P de

coordonate (10 cm,0 cm), de un inel de rază a = 1 cm,
încărcat cu sarcina Q = 10μC primește o

1.1.6 Linii de câmp electric

O modalitatea convenabilă de a vizualiza câmpul electric este prin

intermediul linilor de câmp. Legătura dintre liniile de câmp și intensitatea
câmpului electric este următoarea: 1) vectorul E este întotdeauna tangent la
liniile de câmp, ca o consecință, liniile de câmp ies din sarcini pozitive și
intră în sarcini negative și 2) densitatea linilor de câmp este proporțională
cu mărimea lui E. De exemplu, deoarece densitatea de linii este mai mare la
nivelul suprafeței A decât la nivelul suprafeței B, intensitatea câmpului
electric este mai mare la nivelul suprafeței A decât la nivelul suprafeței B.

Exemple de geometrii de linii de câmp:

Sarcină izolată punctiformă, două sarcini de semn opus și două sarcini pozitive

Dacă liniile de câmp sunt paralele și echidistante, atunci

câmpul electric este constant și uniform, de exemplu cum este
cazul între două suprafețe încărcate cu aceeași cantitate de
sarcină dar de semn opus (condensator).

2021 - Curs Page 7

La începutul cursului am spus că legea lui Coulomb este valabilă și pentru sfere care nu sunt punctiforme
(sunt relativ apropiate). Este foarte ușor să ne imaginăm câmpul electric produs de o sferă încărcată
uniform. În exteriorul sferei acesta trebuie să aibă aceeași simetrie sferică, ca și câmpul produs de o
sarcină punctiformă. Practic, câmpul electric din exteriorul unei sfere încărcate uniform este echivalent cu
câmpul electric produs de o sarcină punctiformă, astfel că, din punct de vederea al câmpului electric, o
sarcină punctiformă sau o sferă încărcată uniform sunt echivalente.

1.1.7 Energia potențială electrică a sarcinilor punctiforme

După cum ați văzut în semestrul I, forțelor care depind de poziție le

putem asocia o energie potențială U. Să presupunem că avem două
sarcini punctiforme Q și q. Conform legii lui Coulomb, forța pe
care sarcina Q o produce asupra sarcinii q este

1 𝑄𝑞
𝑭 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯𝒆𝒓
4𝜋𝜀 𝑟

și depinde de distanța dintre sarcini. Componenta pe direcția

radială (adică pe direcția care unește cele două corpuri) a forței este

1 𝑄𝑞
𝐹 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑟
( )
pe care o putem obține ca 𝐹 = − ⎯⎯⎯⎯ din energia potențială

1 𝑄𝑞
𝑈(𝑟) = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑟

Haideți să arătăm acest lucru

𝑑𝑈(𝑟) 𝑑 1 𝑄𝑞 𝑄𝑞 𝑑 1 1 𝑄𝑞
𝐹 = − ⎯⎯⎯⎯⎯⎯= − ⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯ = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯ ⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
𝑑𝑟 𝑑𝑟 4𝜋𝜀 𝑟 4𝜋𝜀 𝑑𝑟 𝑟 4𝜋𝜀 𝑟

Relația de mai sus se poate generaliza pentru un sistem de mai multe sarcini
 
1 𝑞𝑞
𝑈 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑟
în sumă am pus condiția 𝑖 < 𝑗 pentru a nu suma fiecare pereche de sarcini de două ori.

Energia potențială este întotdeauna definită relativ la o referință pentru care 𝑈 = 0. În cazul energiei
potențiale electrice referința este la infinit, adică dacă sarcinile sunt infinit îndepărtate energia lor
potențială de interacțiune este zero 𝑈(∞) = 0 .

Observăm că energia potențială poate

fi pozitivă sau negativă, în funcție de
semnul celor două sarcini. La fel ca un
sistem mecanic, un sistem de sarcini
electrice, lăsat liber o să evolueze
întotdeauna spre scăderea energiei
potențiale electrice

2021 - Curs Page 8

Energia totală a unei sarcini q , de masă m, care se mișcă în câmpul electric produs de sarcina Q este

1 1 𝑄𝑞
𝐸 = 𝐸 + 𝑈(𝑟) = ⎯⎯𝑚𝑣 + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
2 4𝜋𝜀 𝑟

Exemplul 4: Un pozitron (antiparticula unui electron) are masa 𝑚 = 9.11 × 10 𝑘𝑔 și sarcina 𝑞 =

1.6 × 10 𝐶. Să presupunem că pozitronul se mișcă în apropierea unei particule 𝛼 (nucleu de heliu),
care are masa 𝑚 = 6.64 × 10 𝑘𝑔 și sarcina 𝑄 = 3.2 × 10 𝐶. Deoarece masa particulei 𝛼 este de
aproximativ 7000 de ori mai mare decât masa pozitronului, putem presupune că particula 𝛼 o să rămână
în repaus. Când pozitronul este la o distanță de 𝑟 = 10 𝑚 de particula 𝛼 acesta avea viteza de 𝑣 =
3.0 × 10 𝑚/𝑠 și se deplasa dinspre particula 𝛼. Care este viteza pozitronului când este la distanța de
𝑟 = 2 × 10 𝑚 de particula 𝛼? Care este viteza pozitronului când este foarte departe de particula 𝛼 ?

O să folosim legea conservării energiei. Deoarece nu avem forțe disipative energia totală o să rămână
constantă. Energia totală în momentul inițial (starea 0)

1 1 𝑄𝑞
𝐸 = ⎯⎯𝑚 𝑣 + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
2 4𝜋𝜀 𝑟

unde am ținut cont că particula 𝛼 este în repaus. Energia totală în starea 1

1 1 𝑄𝑞
𝐸 = ⎯⎯𝑚 𝑣 + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
2 4𝜋𝜀 𝑟

unde am ținut cont că particula 𝛼 rămâne în repaus. Deoarece 𝐸 = 𝐸 energia cinetică a pozitronului în
starea 1 este

1 1 1 𝑄𝑞 1 𝑄𝑞
𝐸 = ⎯⎯𝑚 𝑣 = ⎯⎯𝑚 𝑣 + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯− ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯= 6.41 × 10 J = 4 eV
2 2 4𝜋𝜀 𝑟 4𝜋𝜀 𝑟

de unde viteza pozitronului în starea 1

  ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑣 = 2𝐸 /𝑚 = 3.8 × 10 𝑚/𝑠

Când cele două particule sunt la distanță foarte mare (∞) energia potențială electrică de interacțiune dintre
cele două particule o să fie zero 𝑈(∞) = 0, astfel energia totală la distanță foarte mare o să fie

1 1 𝑄𝑞 1
𝐸 = ⎯⎯𝑚 𝑣 + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯= ⎯⎯𝑚 𝑣
2 4𝜋𝜀 ∞ 2

Deoarece energia totală este egală cu energia inițială totală (𝐸 = 𝐸 ), energia cinetică a pozitronului
când cele două particule sunt la distanță foarte mare este

1 1 1 𝑄𝑞
𝐸 = ⎯⎯𝑚 𝑣 = ⎯⎯𝑚 𝑣 + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯= 8.71 × 10 J = 5.44 eV
2 2 4𝜋𝜀 𝑟

de unde viteza pozitronului o să fie

  ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑣 = 2𝐸 /𝑚 = 4.4 × 10 𝑚/𝑠

2021 - Curs Page 9

 ( )
Relația 𝐹 = − ⎯⎯⎯⎯ o putem scrie vectorial astfel

( )
𝑭 = − ⎯⎯⎯⎯ 𝒆𝒓 ⟹ 𝑑𝑈(𝑟) = −𝑭 𝑑𝒓 (am folosit faptul că 𝑑𝒓 = 𝑑𝑟 𝒆𝒓 )

Astfel, conform definiției lucrului mecanic, lucrul mecanic produs de această

forță pentru a deplasa sarcina q din poziția dată de vectorul 𝒓1 până în cea dată
de vectorul 𝒓2 este
𝒓 𝒓
L = 𝑭 ⋅ 𝑑𝒓 = − 𝑑𝑈(𝑟) = 𝑈(𝒓𝟏 ) − 𝑈(𝒓 )
𝒓 𝒓

Relația de mai sus înseamnă că lucrul mecanic efectuat de forța electrică

pentru a deplasa sarcina q din poziția dată de vectorul 𝒓𝟏 până în cea dată de
vectorul 𝒓𝟐 depinde doar de energia potențială corespunzătoare celor două
stări.

Exemplul 5: Două sarcini punctiforme sunt aranjate ca în figură.

Determinați care este lucrul mecanic efectuat de câmpul electric prin
intermediul forței electrice pentru a aduce o a treia sarcină până în
poziția indicată.

Lucrul mecanic o să fie diferența dintre energiile celor două stări.

În starea 1 energia potențială o să fie

1 𝑞 𝑞 1 𝑞
𝑈 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯ = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑎 4𝜋𝜀 𝑎

iar în starea 2
1 𝑞 𝑞 1 𝑞 𝑞 1 𝑞 𝑞 1 𝑞 1 𝑞 1 𝑞 1 𝑞
𝑈 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯+ ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯+ ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯ = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯− ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯+ ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯= − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑎 4𝜋𝜀 2𝑎 4𝜋𝜀 𝑎 4𝜋𝜀 𝑎 4𝜋𝜀 2𝑎 4𝜋𝜀 𝑎 4𝜋𝜀 2𝑎

Atunci lucrul mecanic o să fie

1 𝑞 1 𝑞 1 𝑞
𝐿 = 𝑈 − 𝑈 = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯+ ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯= − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑎 4𝜋𝜀 2𝑎 4𝜋𝜀 2𝑎

1.1.8 Potențialul electric

În paragraful precedent am văzut cum putem calcula lucrul mecanic efectuat de câmpul electric pentru a
deplasa o sarcină q din poziția dată de vectorul 𝒓1 până în cea dată de vectorul 𝒓2 . Haideți să calculăm
cât este lucrul mecanic per unitatea de sarcină

𝐿 𝒓 𝑭 𝑈(𝒓𝟏 ) 𝑈(𝒓 )
⎯⎯⎯ = ⎯⎯⋅ 𝑑𝒓 = ⎯⎯⎯⎯⎯ − ⎯⎯⎯⎯⎯ = 𝑉(𝒓 ) − 𝑉(𝒓 )
𝑞 𝒓 𝑞 𝑞 𝑞

unde am notat cu

𝑈(𝒓)
𝑉(𝒓) = ⎯⎯⎯⎯
𝑞
, mărime care se numește potențial electric , se măsoară în V (volți) și reprezintă energia potențială per
unitatea de sarcină.

2021 - Curs Page 10

Lucrul mecanic efectuat de câmpul electric a deplasa o sarcină q din poziția dată de vectorul 𝒓1 până în
cea dată de vectorul 𝒓2 se poate scrie în funcție de potențial

𝐿 = 𝑞( 𝑉(𝒓 ) − 𝑉(𝒓 ) )

Potențialul electric creat de sarcini punctiforme

În cazul sarcinilor punctiforme, deoarece avem o simetrie sferică putem scrie

( )
𝐹 = − ⎯⎯⎯⎯

dacă împărțim această relație cu q o să obținem

( ) ( ) ( )
𝐹/𝑞 = − ⎯⎯⎯⎯ / q ⟹ 𝐸 = − ⎯⎯ ⎯⎯⎯ = − ⎯⎯⎯⎯

de unde

1 𝑄
𝑑𝑉(𝑟) = −𝐸𝑑𝑟 = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯ 𝑑𝑟
4𝜋𝜀 𝑟

putem să folosim această relație pentru a determina potențialul produs de o sarcină Q

în punctul P la distanța r față de sarcină. Pentru aceasta o să integrăm relația de la r
la infinit.

𝑄 𝑑𝑟 1 𝑄
𝑑𝑉(𝑟) = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯ ⟹ 𝑉(∞) − 𝑉(𝑟) = − ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑟 4𝜋𝜀 𝑟

prin convenție potențialul la infinit se consideră zero 𝑉(∞) = 0, atunci

1 𝑄
𝑉(𝑟) = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯
4𝜋𝜀 𝑟

observăm că potențialul este o mărime scalară care poate fi negativă sau pozitivă.

Exemplul 6: Dacă 𝑞 = 1𝜇𝐶, calculați potențialul electric în punctele A și B.

Care este lucrul mecanic efectuat de câmp pentru a deplasa o sarcină de
probă q = 1 nC din A în B, dar din A la infinit, dar din B la infinit.

Potențialul în A este egal cu suma algebrică a potențialelor create de cele

două sarcini în A

1 𝑞 1 𝑞 1 𝑞 𝑞
𝑉 =𝑉 +𝑉 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯ + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯ − ⎯⎯+ ⎯⎯ = −4.5 × 10 𝑉
4𝜋𝜀 𝑏 4𝜋𝜀 𝑐 4𝜋𝜀 𝑏 𝑐

Similar, potențialul în B este

1 𝑞 1 𝑞 1 𝑞 𝑞
𝑉 =𝑉 +𝑉 = ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯ + ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯ − ⎯⎯⎯ + ⎯⎯⎯ = 0 𝑉
4𝜋𝜀 𝑎/2 4𝜋𝜀 𝑎/2 4𝜋𝜀 𝑎/2 𝑎/2

Lucrul mecanic pentru a deplasa sarcina q = 1 nC din A în B

2021 - Curs Page 11

𝐿 = 𝑞 ( 𝑉 − 𝑉 ) = 10 (−4.5 × 10 − 0) = −4.5 × 10 𝐽

Lucrul mecanic pentru a deplasa sarcina q = 1 nC din A la infinit

𝐿 = 𝑞 ( 𝑉 − 𝑉 ) = 10 (−4.5 × 10 − 0) = −4.5 × 10 𝐽

Lucrul mecanic pentru a deplasa sarcina q = 1 nC din B la infinit

𝐿 = 𝑞 ( 𝑉 − 𝑉 ) = 10 (0 − 0) = −0 𝐽

Potențialul unui câmp electric uniform

Să presupunem că avem un câmp electric uniform, de exemplu, între

două plăci încărcate cu aceeași cantitate de sarcină, dar de semn
diferit. Intensitatea câmpului electric este constantă în acest caz. O să
arătăm în paragraful următor că potențialul electric nu variază pe
direcția perpendiculară la liniile de câmp. În cazul nostru aceasta
înseamnă că potențialul variază numai pe Oy, astfel putem scrie,
similar cu cazul precedent:

𝑑𝑉(𝑦)
𝐸 = − ⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑑𝑦

de unde

𝑑𝑉(𝑦) = −𝐸𝑑𝑦

o să integrăm această relație între cele două puncte a (𝑦 = 0) și b (𝑦 = y)

( )

𝑑𝑉(𝑦) = −𝐸 𝑑𝑦 ⟹ 𝑉(𝑦 ) − 𝑉(𝑦 ) = −𝐸(𝑦 − 𝑦 )

( )

pentru simplitate o să notăm 𝑉(𝑦 ) = 𝑉 și 𝑉(𝑦 ) = 𝑉 , astfel

𝑉 − 𝑉 = −𝐸𝑦 sau

𝑉 − 𝑉 = 𝐸𝑦

observăm că nu putem defini potențialul în a decât relativ la potențialul din b . Cu alte cuvinte, nu putem
să definim decât o diferență de potențial. De obicei se consideră potențialul plăcii încărcate negativ ca
fiind zero (V = 0), însă nu este o regulă generală. Această situație este diferită față de cazul sarcinilor
punctiforme, acolo puteam să definim potențialul într-un punct doearece referința se lua întotdeauna la
infinit unde 𝑉(∞) = 0.

Gradientul potențialului

Deoarece 𝑭 = 𝑞𝑬 din definiția potențialului putem scrie

𝒓
𝑬 ⋅ 𝑑𝒓 = 𝑉(𝒓 ) − 𝑉(𝒓 )
𝒓

2021 - Curs Page 12

 (𝒓
putem scrie partea din dreapta ca o integrală 𝑉(𝒓 ) − 𝑉(𝒓 ) = − ∫ ( 𝒓 ) 𝑑𝑉, astfel
)

𝒓 (𝒓 )
𝑬 ⋅ 𝑑𝒓 = − 𝑑𝑉
𝒓 (𝒓 )

pentru ca această relație să fie valabilă pentru orice pereche (𝒓 , V(𝒓 )) și (𝒓 , V(𝒓 )) trebuie ca

𝑬 ⋅ 𝑑𝒓 = −𝑑𝑉

Deoarece 𝑬 = 𝐸 𝒊 + 𝐸 𝒋 + 𝐸 𝒌 și 𝑑𝒓 = 𝑑𝑥𝒊 + 𝑑𝑦𝒋 + 𝑑𝑧𝒌 atunci

−𝑑𝑉 = 𝐸 𝑑𝑥 + 𝐸 𝑑𝑦 + 𝐸 𝑑𝑧

să presupunem că efectuăm o deplasare doar pe Ox, atunci y=ct. , z=ct. și 𝑑𝑦 = 𝑑𝑧 = 0 , de unde

−𝑑𝑉 = 𝐸 𝑑𝑥 ⟹ 𝐸 = − ⎯⎯
,

ceea reprezintă o derivată parțială, adică

𝜕𝑉
𝐸 = − ⎯⎯⎯
𝜕𝑥
similar

𝐸 = − ⎯⎯ și 𝐸 = − ⎯⎯ ceea ce ne dă componentele câmpului electric în funcție de potențial.

Putem scrie câmpul electric în funcție de componente ca

𝜕𝑉 𝜕𝑉 𝜕𝑉
𝑬 = − ⎯⎯⎯𝒊 + ⎯⎯⎯𝒋 + ⎯⎯⎯𝒌
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧

Putem să folosim următoarea notație

𝜕 𝜕 𝜕
𝛁 = ⎯⎯⎯𝒊 + ⎯⎯⎯𝒋 + ⎯⎯⎯𝒌
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧

unde 𝛁 se numește operatorul gradient.

Astfel că

𝑬 = −𝛁𝑉

Adică, câmpul electric este minusul gradientului potențialului. Observați că gradientul este un operator
care ne transformă funcția scalară V în funcția vectorială E. Deoarece gradientul are ca și componente
variațiile pe cele trei direcții ale potențialului , acesta o să fie pe direcția pe care potențialul crește cel mai
rapid. Deoarece E este minusul gradientului, acesta o să o să fie pe direcția pe care potențialul scade cel
mai rapid. Ca și o consecință, pe direcția perpendiculară la E potențialul nu variază, adică E este
perpendicular pe curbele echipotențiale (pe care potențialul este constant - figura de mai jos) Deoarece o
sarcină pozitivă se deplasează paralel cu E, ea se va deplasa pe direcția pe care potențialul scade cel mai
rapid. Deoarece o sarcină negativă se deplasează antiparalel cu E, ea se va deplasa pe direcția pe care
potențialul crește cel mai rapid.

2021 - Curs Page 13

În imaginea alăturată puteți să observați liniile de câmp și
suprafețele echipotențiale pentru două plăci încărcate cu
sarcini de semn opus, calculate de Maxwell în "Treatise on
Electricity & Magnetism" (1873) . Care sunt liniile de
câmp și care sunt suprafețele echipotențiale ? Unde este
câmpul electric mai intens?

Știm că pentru o sarcină punctiformă Q potențialul este 𝑉(𝑟) = ⎯⎯⎯ ⎯⎯

. Cine folosește această relație și
𝑬 = −𝛁V pentru a determina expresia vectorială a lui E primește două

1.1.9 Curentul electric I

Să considerăm o zonă în care avem un câmp electric și două puncte A

și B care au potențialele 𝑉 și 𝑉 . Am văzut că lucrul mecanic efectuat
de câmp pentru a deplasa o sarcină q între cele două puncte este

𝐿 = 𝑞( 𝑉 − 𝑉 )

Putem să distingem următoarele cazuri

2021 - Curs Page 14

 • dacă sarcina q este pozitivă

a. dacă 𝑉 = 𝑉 , 𝐿 = 0 câmpul electric nu deplasează sarcina de la sine între A și B, însă nu

trebuie ca noi să efectuăm lucru mecanic din exterior ca să deplasăm sarcina.
b. dacă 𝑉 > 𝑉 , 𝐿 > 0 câmpul electric deplasează sarcina de la sine între A și B.
c. dacă 𝑉 < 𝑉 , 𝐿 < 0 câmpul electric nu deplasează sarcina de la sine între A și B, trebuie
ca noi să efectuăm lucru mecanic din exterior ca să deplasăm sarcina.

În concluzie, lăsate libere, sarcinile pozitive se deplasează de la potențial mai mare la potențial
mai mic.

• dacă sarcina q este negativă

a. dacă 𝑉 = 𝑉 , 𝐿 = 0 câmpul electric nu deplasează sarcina de la sine între A și B, însă nu

trebuie ca noi să efectuăm lucru mecanic din exterior ca să deplasăm sarcina.
b. dacă 𝑉 < 𝑉 , 𝐿 > 0 câmpul electric deplasează sarcina de la sine între A și B.
c. dacă 𝑉 > 𝑉 , 𝐿 < 0 câmpul electric nu deplasează sarcina de la sine între A și B, trebuie
ca noi să efectuăm lucru mecanic din exterior ca să deplasăm sarcina.

În concluzie, lăsate libere, sarcinile negative se deplasează de la potențial mai mic la potențial mai
mare.

Să considerăm o zonă în care avem puncte A și B care au

potențialele 𝑉 și 𝑉 pentru care 𝑉 > 𝑉 . conectăm aceste
puncte printre-un conductor electric. Deoarece în conductor
există electroni liberi, ei se vor deplasa de la B la A.

Prin conductor o să avem o deplasare netă de sarcini electrice, o curgere de sarcini electrice, pe care o să o
denumim curent electric. Din motive istorice (noțiunea de curent electric există dinainte ca să se
cunoască de existența electronilor, inițial s-a considerat curgerea curentului electric ca fiind o curgere de
sarcini pozitive) o să considerăm direcția convențională de curgere a curentului electric ca fiind în sens
opus curgerii electronilor prin conductor.

O să definim intensitatea curentului electric ca fiind cantitatea de sarcină care trece printr-o secțiune a
conductorului într-o secundă

𝑑𝑞
𝑖 = ⎯⎯⎯
𝑑𝑡

vedem că i se măsoară în C/s care a primit numele de A (amper).

Pentru cei mai mulți conductori există o legătură simplă liniară între intensitatea curentului și deferența de
potențial aplicată la capetele conductorului (legea lui Ohm)

𝑉 − 𝑉 = 𝑅𝑖

unde R este o constantă care se numește rezistență electrică și care se măsoară în V/A care a primit
numele de Ω (Ohm).

Asupra acestor noțiuni o să revenim în cursurile următoare.

2021 - Curs Page 15