Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Să presupunem că avem corp conductor gol în interior, adică o cutie conductoare. Să aplicăm un câmp
electric exterior. Pentru simplitate o să aplicăm un câmp uniform.
Imediat după aplicarea câmpului electric, sarcinile libere din interiorul conductorului se vor redistribui.
Astfel, pe fața din partea stângă o să avem un surplus de sarcini negative, iar pe fața din partea dreaptă o
să avem un deficit de sarcini negative, ceea ce este echivalent cu a avea un surplus de sarcini pozitive.
Această redistribuire de sarcini libere are loc până când conductorul se va găsi la potențial constant.
Adică, oricare două puncte (1) și (2) de pe conductor vor avea același potențial. Aceasta trebuie să se
întâmple, deoarece în caz contrar lucrul mecanic pentru a transporta o sarcină între aceste două puncte nu
o să fie zero 𝐿 = 𝑞(𝑉 − 𝑉 ) ≠ 0 și o să avem un transfer de sarcini libere între aceste două puncte.
Deci, după redistribuirea sarcinilor, la echilibru electrostatic potențialul conductorului o să fie constant.
Ca o consecință, liniile de câmp electric se vor redistribuii astfel încât să devină perpendiculare pe
conductor (liniile de câmp sunt întotdeauna perpendiculare pe suprafețele echipotențiale). Mai mult decât
atât, deoarece conductorul reprezintă o zonă din spațiu în care potențialul este constant, în interiorul
conductorului câmpul electric o să fie zero (aceasta este o consecință a faptului că 𝐄 = −𝛁V , adică pe
direcția pe care potențialul nu variază câmpul electric este zero).
Să presupunem că avem un atom sau o moleculă cu simetrie sferică pe care le plasăm într-un câmp
electric. Să considerăm exemplul concret al atomului de He. Bineînțeles, sarcina totală a atomului este
zero și, mai mult decât atât, în cazul în care câmpul electric aplicat este zero, centrul sarcinilor pozitive
coincide cu centrul sarcinilor negative. Dacă aplicăm un câmp electric extern în direcția indicată în figură,
atomul se va deforma, deoarece electronii care formează norul electronic vor fi atrași de câmp iar protonii
din nucleu vor fi respinși. Subliniez faptul că forța electrică netă asupra atomului o să fie zero, deoarece
forța asupra sarcinilor pozitive o să fie egală cu forța asupra sarcinilor negative și de sens opus (𝑭 +
𝑭 = 0), iar câmpul electric nu va deplasa atomul.
𝑝 = 𝑞𝑑
adică produsul dintre sarcina pozitivă a dipolului și distanța dintre centrele celor două tipuri de sarcini.
Momentul electric dipolar este un vector pe direcția care unește centrele celor două tipuri de sarcini, iar
sensul este de la centrul sarcinilor negative la centrul sarcinilor pozitive.
Folosind aceste noțiuni puteți explica de ce un liniar încărcat electrostatic întotdeauna atrage o bucată
de hârtie. Cine reușește să explice corect primește o
Există anumite molecule care nu au simetrie sferică și care posedă un moment electric dipolar permanent.
Un exemplu comun ar fi molecula de apă. Pentru molecula de apă, unghiul dintre legăturile HO este de
aproximativ 105°. Din acest motiv centru sarcinilor pozitive
nu coincide cu centru sarcinilor negative și molecula de apă
are un moment electric dipolar permanent. Din acest motiv,
apa este un solvent excelent pentru substanțele ionice, cum ar
fi, de exemplu, molecula de NaCl. Când se dizolvă în apă,
molecula de NaCl disociază într-un ion pozitiv Na+ și un ion
negativ Cl-, care vor fi atrași de capătul negativ, respectiv,
pozitiv la moleculei de apă. Ceea ce va reține ionii în soluție.
Vreau să subliniez faptul că dacă molecula de apă nu ar fi
polară, ea nu ar fi un solvent bun, iar reacțiile chimice care
au loc în soluții apoase ar fi imposibile. Aceasta înseamnă că
nici reacțiile biochimice care au loc în orice organism viu de
pe Pământ ar fi imposibile. În acest sens, viața pe Pământ se
datorează faptului că molecula de apă este o moleculă polară.
𝑑 𝑑
𝑀 = 𝐹 ⎯⎯𝑠𝑖𝑛 𝜃 + 𝐹 ⎯⎯sin 𝜃 = 𝑞𝐸 𝑑 sin 𝜃
2 2
De unde
𝑀 = 𝑝𝐸 𝑠𝑖𝑛 𝜃
𝑴=𝒑×𝑬
Puteți să observați că atât timp cât unghiul θ estde diferit de zero sau de 180° momentul de rotație este
diferit de zero. Aceasta înseamă că efectul acestui moment de rotație este să alinieze 𝒑 cu E.
Deoarece câmpul electric rotește dipolul, acesta efectuează lucru mecanic asupra dipolului. Din semestrul
I, lucrul mecanic efectuat de câmp la rotația dipolului de la unghiul θ la unghiul θ este :
Exemplul #1: Fie un dipol electric, ca în figura alăturată. Câmpul este uniform și are intensitatea de 5 ×
10 N/C. Valoarea sarcinilor este de ±1.6 × 10 C. Distanța dintre sarcini este de 0.125 nm.
Determinați:
𝑝 = 𝑞𝑑 = (1.6 × 10 C)(0.125 × 10 m)
= 2 × 10 Cm
N
𝑀 = 𝑝𝐸 sin 𝜃 = (2 × 10 Cm) 5 × 10 ⎯⎯ (sin 145°) = 5.7 × 10 Nm
C
N
𝑀 = 𝑝𝐸 cos 𝜃 = −(2 × 10 Cm) 5 × 10 ⎯⎯ (cos 145°) = 8.2 × 10 J
C
Un condensator plan este format din doi conductori planari (armături) de arie A
separați de o distanță d. Pentru un condensator plan tipic, latura armăturilor este
mult mai mare decât distanța dintre acestea.
Capacitatea:
𝑞 𝑞
𝐶 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯
𝑉 −𝑉 𝑉
𝑉 = 𝑉 − 𝑉 = 𝐸𝑑
𝜀 𝐴
𝐶 = ⎯⎯⎯
𝑑
Puteți observa că pentru un condensator plan capacitatea acestuia depinde numai de aria armăturilor,
distanța dintre acestea și de permitivitatea electrică a vidului.
Exemplul #2: a) Calculați capacitatea unui condensator plan, în aer, dacă A = 20 × 3cm iar d = 1 mm.
𝜀 𝐴 8.854 × 10 𝐹/𝑚 6 × 10 𝑚
C = ⎯⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 53 × 10 𝐹 = 53𝑝𝐹
𝑑 10 𝑚
Condensatorii de formă cilindrică sunt condensatori plani rulați sub formă cilindrică
Nu, deoarece q = CV = CEd , ceea ce înseamnă ca dacă q crește și E o să crească. Vă reamintesc că în aer
avem un câmp de breakdown, sau de străpungere, de maxim 3×106 V/m. În experimentul cu
generatorul Van der Graaf, dacă E între cele 2 sfere era de ordinul 106 V/m, atunci se producea o
descărcare, iar sarcinile de pe o sferă se deplasau spre cealaltă. La fel se întâmplă și cu un condensator,
dacă E între armături este de ordinul 106 V/m, atunci se va produce o descărcare, sarcinile trec de pe o
armătură pe cealaltă și condensatorul se străpunge.
𝑞 𝑞
𝑉 = 𝑉 = ⎯⎯ 𝑉 = 𝑉 = ⎯⎯
𝐶 𝐶
1 1 𝑉 1 1 𝟏 𝟏 𝟏
𝑉 = 𝑉 = 𝑉 + 𝑉 = 𝑞 ⎯⎯ + ⎯⎯ ⇒ ⎯⎯= ⎯⎯ + ⎯⎯ ⇒ ⎯⎯= ⎯⎯⎯+ ⎯⎯⎯
𝐶 𝐶 𝑞 𝐶 𝐶 𝑪 𝑪𝟏 𝑪𝟐
𝑞 = 𝐶 𝑉 și 𝑞 = 𝐶 𝑉, de aici:
𝑞
𝑞 = 𝑞 + 𝑞 = (𝐶 + 𝐶 ) · 𝑈 ⇒ ⎯⎯= 𝐶 + 𝐶 ⇒ 𝑪 = 𝑪𝟏 + 𝑪𝟐
𝑈
Puteți observa că în cazul conexiunii în serie capacitatea echivalentă este mai mică decât cea mai mică
dintre valorile capacităților condensatorilor conectați. În cazul conexiunii în paralel capacitatea
echivalentă este mai mare decât cea mai mare dintre valorile capacităților condensatorilor conectați.
Pentru a înțelege ce se întâmplă când introducem un dielectric între armăturile unui condensator să urmărim
imaginea de mai jos: