Cursul #3 Fizică - ETTI-UTCN dr.

Mihai GABOR

3.0 Electrocinetica
Electrocinetica studiază sarcinile electrice în mișcare prin conductori.

Ce este un material conductor? Materialele conductoare sunt materiale care au electroni liberi să se
deplaseze prin conductor la aplicarea unui câmp electric extern.

Cel mai folosit conductor este Cu. Un atom de Cu are 29 de electroni, iar configurația lui electronică este
următoarea:

1s22s22p63s23p63d104s1

Toți electronii, până la nivelul 3d10 sunt electroni de miez, ei

sunt puternic legați de nucleu și împreună cu nucleul
formează ionul Cu1+. Orbitalul 4s1 are o extindere spațială
relativ mare, acesta înseamnă că electronul de pe acel orbital
se poate afla la o distanță relativ mare față de ionul Cu1+.
Aceasta este reprezentat în figura alăturată, unde cu roșu este
marcat ionul de Cu1+ (nucleul + electronii de miez), iar cu
albastru este reprezentat orbitalul 4s1. Orbitalul este o
reprezentare a probabilității spațiale de a găsi electronul,
aceasta înseamnă ca electronul de pe orbitulul 4s1 poate fi
oriunde în acest orbital

Într-un material cristalin, cum este de exemplu un fir de

Cu, ionii sunt aranjați spațial în poziții bine definite. De
exemplu, Cu are o structură cristalină de tip cubic cu fețe
centrate, aceasta înseamnă că ionii de Cu sunt așezați în
colțurile și în mijlocul fețelor unui cub, așa cum este
indicat în figura alăturată

Haideți să privim în detaliu ce se întâmplă cu orbitalii 4s1 atunci când apropiem atomii ca să formăm
un cristal de Cu.

2021 - Curs Page 1

Datorită faptului că orbitalii 4s1 au extindere spațială relativ mare, aceștia se vor suprapune, ceea ce
înseamnă că un electron de pe un orbital 4s1 poate să treacă pe un orbital 4s1 al unui ion vecin. Astfel,
electronul 4s1 este liber să se deplaseze prin material, spunem că electronii 4s1 sunt electroni liberi sau
electroni de conducție.

Fiecare atom de Cu participă cu un singur electron la conducție. Ceilalți 28 de electroni ai ionului de

Cu nu participă la conducție, ei sunt strânși legați de nucleu și nu se pot deplasa prin material.

Exemplul #1. Haideți să calculăm densitatea electronilor de conducție din Cu, adică să câți electroni de
conducție sunt într-un metru cub de Cu.

Considerăm un volum de 1 metru cub de Cu, V = 1 m

Câți atomi de Cu avem într-un metru cub?

n = 𝜇𝑁 , unde 𝜇 este numărul de moli de Cu iar 𝑁 este numărul lui Avogadro.

Numărul de moli 𝜇 = ⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯, unde 𝑀 este masa molară a Cu iar 𝜌 este densitatea Cu

𝑘𝑔
𝜌 𝑉 8.96 × 10 × 6.026 × 10
𝑚
⇒ 𝑛 = ⎯⎯⎯⎯⎯𝑁 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ ⇒ 𝒏 = 𝟖. 𝟒𝟗 × 𝟏𝟎𝟐𝟖 𝒆
𝑀 63.54 × 10 𝑘𝑔 𝒎𝟑

3.1 Conductor în câmp electric

Să considerăm un conductor de Cu de formă cilindrică și să aplicăm un câmp electric. Dacă aplicăm un

câmp electric, asupra electronilor de conducție o să acționeze forța electrică 𝐹 = 𝑞𝐸 și aceștia o să se
deplaseze prin conductor. Această deplasare ordonată a sarcinilor electrice prin conductor se numește
curent electric.

Imediat după aplicarea câmpului electric, electronii de conducție se vor deplasa în sens opus câmpului
electric. Astfel, o să avem situația în care pe fața stângă a conductorului o să avem o acumulare de
electroni (o să fie încărcată negativ) iar pe fața dreaptă o să avem un deficit de electroni (o să fie
încărcată pozitiv).

Să presupunem că electronii nu ar fi sarcini negative, ci pozitive.

2021 - Curs Page 2

În acest caz, sarcinile pozitive se deplasează în direcția câmpului. Observăm că în final o să obținem o
situație similară cu cazul de mai sus, în care fața stângă a conductorului o să fie încărcată negativ iar fața
dreaptă o să fie încărcată pozitiv.

Putem să concluzionăm că din punct de vedere al transportului de sarcini prin conductor, adică din punct
de vedere al curentului electric, mișcarea electronilor în sens opus câmpului electric este echivalentă cu
mișcarea unor sarcini pozitive în sensul câmpului electric. Din acest motiv și din motive istorice
(noțiunea de curent electric există dinainte ca să se cunoască de existența electronilor, inițial s-a
considerat curgerea curentului electric ca fiind o curgere de sarcini pozitive) o să considerăm direcția
convențională de curgere a curentului electric ca fiind direcția de curgere a unor sarcini pozitive prin
conductor, chiar dacă noi știm că electronii transportă curentul electric în metale.

Intensitatea curentului electric

Să considerăm cel mai simplu circuit electric posibil

format dintr-o baterie și un bec. Becul este conectat la
baterie cu ajutorul a doi conductori desenați cu linii negre.
Să luăm o porțiune dintr-un conductor pe care o mărim ca
să putem observa mai bine ce se întâmplă în interiorul
conductorului. Prin becului la baterie o să avem un curent
electric care o să circule prin conductor. O să definim
intensitatea curentului electric ca fiind numărul de sarcini
care trec prin secțiunea (A) a conductorului într-o secundă.

𝑖 = ⎯⎯ (definiția curentului electric).

Unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric

este amperul (A)

1𝐶
1A = ⎯⎯⎯
1𝑠

Un curent de ordinul amperului este generat de exemplu de o baterie de lanternă conectată la un bec,
bateria unei mașini poate să genereze curenți și de 100 A,în circuitele electronice obișnuite curenții
folosiți sunt de ordinul miliamperilor (mA) sau microamperilor (𝜇𝐴) iar în circuitele integrate
(procesoare) curenții sunt de ordinul nanoamperilor (nA) sau picoamperilor (pA)

Densitatea de curent, viteza de drift

Viteza medie cu care se deplasează curentul electric se numește viteză de drift (alunecare) 𝑣 . Haideți să
determinăm relația dintre curentul electric și viteza de drift. Încă o dată, vă reamintesc, chiar dacă
electronii sunt cei care se mișcă prin conductor, o să presupunem că purtătorii de sarcină care asigură
conducția sunt pozitivi.

2021 - Curs Page 3

conducția sunt pozitivi.

Să presupunem că avem un număr n de purtători pe m3 care se deplasează prin conductor. Deoarece toți
purtătorii se deplasează cu viteza medie 𝑣 , într-un interval 𝑑𝑡, aceștia se vor deplasa pe o distanță
𝑣 𝑑𝑡. Purtătorii care trec prin secțiunea (A) a conductorului în intervalul de timp 𝑑𝑡 sunt aceia care se
găsesc în cilindrul de lungime 𝑣 𝑑𝑡 (marcat în imagine). Cei care sunt mai în spate cu lungime 𝑣 𝑑𝑡 față
de (A) nu au timp în intervalul dt să ajungă până la secțiunea (A). Volumul acestui cilindru marcat în
imagine este 𝐴𝑣 𝑑𝑡 [Atenție!, cu A am notat aria secțiunii (A) din imagine]. Numărul de purtători de
sarcină din acest cilindru este 𝑛𝐴𝑣 𝑑𝑡. Dacă fiecare purtător are sarcina q , atunci cantitatea de sarcină
care se găsește în cilindrul de lungime 𝑣 𝑑𝑡 și care trece prin secțiunea (A) a conductorului în intervalul
de timp dt este:

𝑑𝑞 = 𝑞(𝑛𝐴𝑣 𝑑𝑡) = 𝑛𝑞𝑣 𝐴𝑑𝑡

iar curentul este:

𝑑𝑞
𝑖 = ⎯⎯⎯= 𝑛𝑞𝑣 𝐴
𝑑𝑡
Definim densitatea de curent, ca fiind curentul pe unitatea de suprafață a secțiunii conductorului:

𝑖
𝑗 = ⎯⎯= 𝑛𝑞𝑣
𝐴
În general j este o mărime vectorială, iar relația de mai sus devine [atenție, vă reamintesc că prin
convenție când notăm o mărime fizică cu caractere aldine (bold) ne referim la vector, adică 𝚥⃗ ≡ 𝒋]:

𝒋 = 𝑛𝑞𝒗𝒅

Unitatea de măsură pentru densitatea de curent este A/m2

Ca să înțelegeți mai bine noțiunea de densitatea de curent, am reprezentat în imaginea de mai jos un
conductor care are două secțiuni de arie A1 și A2 prin care trece un curent electric constant i . În imagine
sunt reprezentate și câteva linii de curent. Puteți să observați că în zona în care conductorul are secțiune
mai mică liniile de curent sunt mai înghesuite , iar densitatea de curent este mai mare.

Curentul este constant, atunci:

𝑖=𝑗 𝐴 =𝑗 𝐴

deoarece 𝐴 > 𝐴 ⇒ 𝑗 > 𝑗 .

2021 - Curs Page 4

Exemplul #2 Un curent electric de i = 1.9 A trece printr-un fir timp de 4 minute.

(a) Câtă sarcină trece printr-o secțiune a firului în acest timp ?

𝑖 = ⎯⎯

deoarece intervalul de timp nu este infinitezimal și deoarece curentul este constant:

∆
𝑖 = ⎯⎯ ⇒ ∆𝑞 = 𝑖∆𝑡 = 1.9𝐴 × 240 𝑠 = 456 𝐶
∆

(b) Câți purtători de sarcină trec printr-o secțiune a firului în acest timp ?

∆𝑞
𝑁 = ⎯⎯⎯
𝑞

unde q = 1.6 × 10 𝐶 este sarcina fundamentală

N = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
. ×
= 2.85 × 10 purtători de sarcină.

(c) Dacă firul are diametrul de d = 4mm, care este densitatea de curent prin fir?

𝑗=⎯

unde A = ⎯⎯⎯, deoarece firul are secțiune circulară.

𝑗 = ⎯ = ⎯⎯⎯ = 1.51 × 10 ⁄

(d) Dacă firul este de Cu, care este viteza de drift a purtătorilor de sarcină ?

Știm că

𝑗
𝑗 = 𝑛𝑞𝑣 ⇒ 𝑣 = ⎯⎯⎯
𝑛𝑞

În exemplul 1 am văzut că pentru Cu densitatea de purtători de sarcină este

𝑛 = 8.49 × 10 𝑚

Atunci

𝑗 1.51 × 10 Cs m m⁄ ≅ 40 mm
𝑣 = ⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ = 1.11 × 10 s ⎯⎯⎯ ‼!
𝑛𝑞 1.6 × 10 C × 8.49 × 10 m oră

Această viteză este extrem de mică, de exemplu un purtător de sarcină ca să parcurgă un metru de
conductor are nevoie de 25 de ore. Atunci de ce lumina se aprinde instantaneu când închidem
întrerupătorul ? Cine răspunde corect primește o

3.2 Legea lui Ohm.

Experimental s-a observat că pentru o foarte mare clasă de materiale există următoarea relație între
câmpul electric E aplicat și densitatea de curent j prin material:

𝐣 = 𝜎𝑬 (aceasta este legea lui Ohm, voi o cunoașteți sub altă formă, o să ajungem și acolo)

2021 - Curs Page 5

𝐣 = 𝜎𝑬 (aceasta este legea lui Ohm, voi o cunoașteți sub altă formă, o să ajungem și acolo)

Aici 𝜎 reprezintă conductibilitatea electrică a materialului și este o constantă de material care depinde
doar de natura acestuia.

Să presupunem că avem un conductor de formă

cilindrică, cu aria secțiunii A și de lungime L.
La capetele acestui conductor o să aplicăm două
potențiale Va și Vb, astfel încât Va > Vb.

Deoarece Va > Vb o să avem un curent electric

prin conductor de la Va la Vb (vă aduc aminte că
întotdeauna un curent electric curge de la
potențial mai mare la potențial mai mic)

Datorită geometriei putem să scriem:

𝑖
𝑗 = ⎯⎯
𝐴
și

𝑉 −𝑉 𝑉
𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯
𝐿 𝐿

Pentru această ultimă relație puteți să vă

uitați în cursul #4.

Combinând relațiile de mai sus obținem:

⎯ = 𝜎 ⎯⎯⎯ sau V = ⎯⎯𝑖 = 𝑅𝑖 unde am notat R = ⎯⎯

R este o constantă și se numește rezistență electrică. Cu această ultimă notație putem să scriem legea lui
Ohm sub o formă pe care voi o cunoașteți:

𝑉 = 𝑅𝑖

Rezistența electrică se măsoară în ⎯, care a primit numele de Ohm 1Ω = ⎯⎯

Cum se măsoară rezistența electrică.

Pentru a măsura rezistența electrică se aplică la capetele

unui rezistor o anumită tensiune (folosind de exemplu o
sursă de tensiune variabilă) și se măsoară curentul
electric.
Putem să reprezentăm valorile grafic și vom obține un
grafic similar cu cel alăturat.

Deoarece 𝑖 = ⎯ 𝑉 , panta graficului i = f(Vab) este o

dreaptă cu panta egală cu 1/R.

Folosind datele din grafic, calculați rezistența.

2021 - Curs Page 6

 Să presupunem că în urma unui experiment
ați obținut două seturi de valori pentru
tensiune și curent pentru două dispozitive
diferite (DUT vine din engleză și înseamnă
"Device Under Test"). Care dintre cele două
dispozitive respectă legea lui Ohm? Care este
valoarea rezistenței dispozitivului ohmic ?
Cine răspunde corect primește o

Rezistivitatea și conductibilitatea electrică

Am văzut mai sus că pentru un conductor de formă regulată (adică, un conductor care are secțiune
constantă de-a lungul lungimii) rezistența electrică se scrie:

𝐿
𝑅 = ⎯⎯⎯
𝜎𝐴

unde 𝜎 este conductibilitatea materialului. O să definim rezistivitatea electrică ca:

1
𝜌 = ⎯⎯
𝜎
astfel, rezistența se poate scrie:

𝑅 = ⎯⎯

Din relațiile de mai sus se poate observa că unitatea de măsură pentru rezistivitate este [𝜌] = Ω. m iar
pentru conductibilitate este [𝜎] = [ Ω. m] .

Rezistivitate electrică și inversul ei, conductibilitatea electrică, sunt mărimi care caracterizează
materialul din care este făcut conductorul (sau rezistorul). Rezistența este o mărime care depinde de
geometria (de forma, de dimensiunile) conductorului (rezistorului).

În tabelul de mai jos găsiți rezistivitățile pentru câteva materiale:

2021 - Curs Page 7

Sunt date rezistivitățile a câtorva conductori, semiconductori (o să studiem semiconductorii în cursurile
următoare) și deoarece nu există izolatori perfecți (toți izolatorii conduc într-o anumită măsură curentul
electric) și pentru câțiva izolatori. Puteți să observași variația cu 24 de ordine de mărime a rezistivității
acestor materiale, de la cel mai bun conductor (Ag) la cel mai bun izolator (Quartz - care nu este altceva
decât dioxid de siliciu cristalizat).

Puteți să observați următorul fapt: Cu are rezistivitate mai mică decât Au, deci este mai bun conductor
decât Au, mai mult decât atât, Cu este mai ieftin Au. Atunci de ce contactele pentru procesoare sunt de
Au sau de ce conectorii auriți sunt cei mai buni, de ce nu se folosesc conectori de Cu ? Cine răspunde
corect primește o:

Haideți să considerăm cel mai simplu circuit electric posibil

format dintr-o sursă de tensiune electromotoare (o
să vedem în cursul următor ce înseamnă aceasta) și o rezistență
electrică. În continuare o să arătăm că pentru circuite simple
putem să ignorăm rezistența firelor de legătură (conductorilor)
relativ la rezistența electrică a rezistorului.

Firele de legătură sunt de obicei de Cu, iar rezistorul este de

obicei din grafit încapsulat într-un material ceramic izolator (sau
cu fim de grafit sau cu fir de nichrom, în imaginea alăturată puteți
observa schematizat construcția unui rezistor, iar mai jos câțiva
rezistori).

Să presupunem că lungimea unui fir de legătură (la b la c sau de

la a la d) este de L = 1m iar diametrul este de 3 mm, astfel că
aria secțiunii este de A = ⎯⎯⎯ = 2.35 × 10 m , rezistența
acestuia va fi:

. × . ×
𝑅 =𝑅 = ⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 7.23 × 10 Ω = 7.23𝑚Ω
. ×

Haideți să calculăm și rezistența rezistorului R, pentru un rezistor

cu grafit de valoare relativ mică, dimensiunile tipice sunt L = 5
mm, d = 0.111 mm iar secțiunea A = ⎯⎯⎯= 9.676 × 10 m
atunci rezistența electrică a rezistorului R o să fie:

𝜌𝐿 3500 × 10 Ω. m × 5 × 10 m
𝑅 = ⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 1.8 Ω
𝐴 9.676 × 10 m
Observăm că rezistența electrică a firelor de legătură este mult
mai mică decât a rezistorilor tipici, deci se poate neglija în primă
aproximație.

Am înțeles de la colegi de-ai voștri mai mari că firele de legătură

le numiți de obicei conductori. Să nu faceți o confuzie, atât firele
de legătură cât și rezistorii sunt conductori electrici , atâta
doar că rezistori au rezistență electrică mai mare decât firele de
legătură.

2021 - Curs Page 8

3.3 Dependența de temperatură a rezistivității

Multe mărimi fizice depind de temperatură, rezistivitatea (deci și

rezistența) este un astfel de exemplu. În ultima parte a acestui
curs o să explicăm mecanismul fizic de variație a rezistivității cu
temperatura. Pentru un interval limitat de temperatură
(temperaturi nu foarte mari și temperaturi nu foarte mici) există
o relație foarte simplă între rezistivitate și temperatură:

𝜌 = 𝜌 [1 + 𝛼(𝑇 − 𝑇 )]

Unde 𝜌 este rezistivitatea la temperatura T, iar 𝜌 este

rezistivitatea la o temperatură de referință 𝑇 , de obicei 20 °C,
iar 𝛼 este coeficientul de temperatură a rezistivității (vezi tabelul
de mai sus).

Deoarece rezistivitatea și rezistența sunt direct proporționale,

putem scrie:

𝑅 = 𝑅 [1 + 𝛼(𝑇 − 𝑇 )]

Relațiile de mai sus implică o dependență liniară a rezistivității

(rezistenței) cu temperatura. Există o abatere de la liniaritate în
regiunea temperaturilor joase (pe care o să o explicăm în ultima
parte a cursului) și în zona temperaturilor foarte înalte când
materialul se poate degrada (oxida sau topi).

Exemplul #3: Termometru cu Platină. Un termometru cu platină determină temperatura măsurând

rezistența electrică a unui fir de platină. La 20 °C rezistența termometrului este de 50 Ω. Termomentrul se
introduce într-un vas conținând indiu topit. Rezistența termomentrului devine 76.8Ω. Care este
temperatura de topire a indiului ?

Din relația 𝑅 = 𝑅 [1 + 𝛼(𝑇 − 𝑇 )] putem obține:

𝑅−𝑅 76.8Ω − 50Ω

(𝑇 − 𝑇 ) = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 137°C ⇒
𝛼𝑅 [3.92 × 10 °𝐶 ] × 50Ω

𝑇 = 𝑇 + 137°C = 157°C

3.4 Energia transferată unui rezistor

Să considerăm un rezistor R prin care trece curentul electric i,

pentru a avea un curent electric trebuie ca la capetele
rezistorului să aplicăm două potențiale diferite, astfel încât Va >
Vb. Notăm cu Vab = Va - Vb diferența de potențial dintre
capetele rezistorului (în mod normal diferența de potențial este
Vb - Va , iar Va - Vb este tensiunea electrică, însă ca să nu ne
încurcăm în denumiri o să denumim și Va - Vb diferență de
potențial).

2021 - Curs Page 9

Deoarece avem un curent electric, o să avem sarcini care se vor deplasa de la a la b. Haideți să urmărim o
cantitate de sarcină dq în mișcarea ei prin conductor. În punctul a cantitatea de sarcină dq o să aibă
energia:

𝐸 = 𝑑𝑞 𝑉 (deoarece sarcina dq se află la potențialul Va)

în punctul b sarcina dq o să aibă energia:

𝐸 = 𝑑𝑞 𝑉 (deoarece sarcina dq se află la potențialul Vb)

Diferența de energie:

𝑑𝐸 = 𝐸 −𝐸 = 𝑑𝑞(𝑉 −𝑉 ) = 𝑑𝑞𝑉 >0

Observăm că în a energia este mai mare decât în b, aceasta înseamnă că la deplasarea prin rezistor sarcina
a pierdut energie. Această energie se va transforma în căldură în interiorul rezistorului iar temperatura
acestuia o să crească. În secțiunea următoare o să vedem care este mecanismul fizic de transformare în
căldură a acestei energii. O observație, dacă în loc de rezistor avem, de exemplu, un motor electric,
această energie se va transforma în lucru mecanic și căldură, dacă avem un bec energia se va transforma
în căldură și lumină ....

3.5 Puterea transferată rezistorului

Putem să calculăm simplu puterea transferată rezistorului dacă ținem cont că:

𝑑𝐸 𝑑𝑞𝑉
P = ⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 𝑖𝑉
𝑑𝑡 𝑑𝑡

Deoarece 𝑉 = 𝑖𝑅, putem să scriem:

𝑉
P = 𝑖𝑉 = 𝑖 𝑅 = ⎯⎯⎯⎯
𝑅

Exemplul #4: Printr-un încălzitor electric care funcționează la 220 V trece un curent de 8 A, care este
puterea acestuia și cât costă să-l folosim o lună timp de 8 ore pe zi, dacă prețul unui kWh de energie este
0.72 lei?

Puterea:

P = 𝑖𝑉 = 1.76 𝑘𝑊

Energia consumată într-o zi

Energia per zi = P ∗ 8h = 14.08 kWh = 14.08 ∗ 1000 ∗ 3600 J = 50.7 × 10 J = 50.7 MJ

Energia per lună = Energia per zi × 30 zile = 422.4 kWh = 1.5 × 10 J = 1.5 G J

Preț per lună = Energia per lună × Preț energie = 422.4 kWh × 0.72 lei/kWh = 303.98 lei

Atenție W (watt) este unitate de măsură pentru putere, kW este multiplul de watt egal cu 1000W, însă
kWh este unitate de măsură pentru energie 1kWh = 1000×3600 Ws = 3.6× 10 J

2021 - Curs Page 10

3.6 Natura fizică a rezistenței electrice

În continuare o să încercăm să înțelegem care este natura

fizică a rezistenței electrice. În acest sens, o să explicăm
teoria conducției metalice în cel mai simplu model clasic al
conducției, model care se mai numește și modelul Drude
(după fizicianul Paul Drude). În acest model electronii de
conducție se consideră ca niște molecule de gaz, libere să se
miște prin interiorul unui conductor, dar care suferă ciocniri.
Datorită convenției de semn, după cum am menționat la
începutul cursului, chiar dacă știm că electronii sunt negativi,
o să considerăm mișcarea unor purtători pozitivi de sarcină
prin interiorul conductorului.

Să presupunem că urmărim mișcarea unui astfel de purtător

un interval de timp ∆𝑡. Să considerăm cazul (a) în care
urmărim mișcarea unui purtător de sarcină prin conductor,
însă fără să aplicăm o tensiune electrică la capetele acestuia,
deci cu câmp electric 0. Purtătorul de sarcină o să aibă o
mișcare aletorie. Acesta va suferi o serie de ciocniri și, în
medie, după un timp ∆𝑡 suficient de lung acesta o să ajungă
aproximativ de unde a plecat. Deci nu o să avem curent
electric.

Viteza pe care o are electronul între două ciocniri succesive se numește viteză Fermi și este de
aproximativ 106 m/s. Durata medie între două ciocniri se numește timp mediu liber și o notăm cu 𝜏,
distanța medie parcursă de un purtător între două ciocniri se numește drum liber mediu și îl notăm cu 𝜆.

În cazul (b) o să aplicăm tensiune la capetele conductorului, deci o să avem un câmp electric nenul. În
acest caz, purtătorul o să aibă aceeași mișcare aleatorie, însă deoarece câmpul electric produce o forță
asupra purtătorului de sarcină acesta o să alunece (o să aibă o mișcare de drift) în sensul câmpului și, în
final, după un timp ∆𝑡 să avem o depasare netă = 𝑣 ∆𝑡.

În continuare o să găsim care este relația dintre viteaza de drift și câmpul electric.

Vedem că în cazul (a) viteza și accelerația medie a purtătorului de sarcină este zero. În cazul (b), datorită
câmpului electric accelerația medie a purtătorului de sarcină o să fie

𝑭 𝑞𝑬
𝐚 = ⎯⎯= ⎯⎯⎯
𝑚 𝑚

unde am folosit faptul că forța electrică este 𝑭 = 𝑞𝑬, iar q este sarcina elementară și m este masa
electronului.

Între două ciocniri viteza este dată de:

𝑞𝑬
𝒗 = 𝒗 + 𝐚t = 𝒗𝟎 + ⎯⎯⎯t
𝑚

aici 𝒗𝟎 este viteza în momentul imediat următor după ultima ciocnire. (atenție: viteza, accelerația și E
sunt vectori, sunt scrise cu caractere aldine).

Deoarece avem un număr foarte mare de ciocniri, o să mediem relația de mai sus:

2021 - Curs Page 11

 𝑞𝑬
⟨𝒗⟩ = ⟨𝒗 ⟩ + ⎯⎯⎯⟨𝑡⟩
𝑚

q, E, m nu trebuie mediate deoarece sunt constante.

Viteza medie ⟨𝒗⟩ este egală bineînțeles cu viteza de drift ⟨𝒗⟩ =𝒗𝒅 .

⟨𝒗 ⟩ = 0, deoarece această viteză este viteza imediat după ciocnire, ea poate să aibă în principiu orice
direcție, astfel dacă mediem după toate direcțiile o să obținem 0.

⟨𝑡⟩ nu este altceva decât timpul mediu între două ciocniri 𝜏.

Astfel:

𝒗𝒅 = ⎯⎯𝑬 , deoarece j = 𝑛𝑞𝒗𝒅 = ⎯⎯⎯⎯𝑬 , conform legii lui Ohm:

𝒋 = 𝜎𝑬 = ⎯ 𝑬 , de aici:

𝑚
⎧𝜌 = ⎯⎯⎯⎯
⎪ 𝑛𝑞 𝜏
⎨ 𝑛𝑞 𝜏
⎪𝜎 = ⎯⎯⎯⎯
𝑚
⎩
1
Ca să înțelegem mai bine aceste relații, o să notăm cu 𝑓 = , unde f este frecvența de ciocnire (câte
ciocniri pe secundă suferă purtătorul de sarcină). Observăm că:

𝜌 = ⎯⎯⎯𝑓

q - sarcina elementară și m - masa electronului sunt constante universale, mai mult decât atât, pentru un
material dat, n este constant (pentru Cu, 𝑛 = 8.49 × 1028 m−3 ). Astfel, rezistivitatea unui conductor
depinde numai de frecvența de ciocnire a purtătorilor (electronilor).

Pentru Cu pur, la 300 K, timpul liber mediu 𝜏 = 2.5 × 10−14 s și 𝑓 = 4 × 1013 ciocniri/s

Cum putem modifica frecvența de ciocnire ? Pentru asta trebuie să știm ce cauzează ciocnirile.

Ciocnirile se produc aproape întotdeauna între purtătorii de sarcină (electroni) și defecte!!!

Există trei categorii principale de defecte:

1. Impurități (atomi străini în matricea gazdă - exemple la sfârșitul cursului) - dacă impurificăm un
material pur (de exemplu prin aliere), aceste impurități o să fie centre adiționale de împrăștiere
(ciocnire), frecvența de ciocnire o să crească și rezistivitatea materialului o să crească. Cu cât un
material este mai pur cu atât este mai puțin rezistiv.

2. Defecte cristaline defecte în rețeaua cristalină a materialului, de exemplu atomi care nu sunt în
pozițiile ideale, dislocații în rețea, limite de grăunți cristalini etc. Cum puteți crea astfel de
defecte?, de exemplu luați un conductor de Cu lung și măsurați rezistența acestuia. Apoi îndoiți-l și
dezdoiți-l de foarte multe ori (în felul acesta o să creați defecte cristaline în interiorul
conductorului), dacă o să-i măsurați rezistența o să vedeți că va avea o rezistență mai mare. (la
sfârșitul cursului puteți vedea câteva exemple de defecte cristaline)

2021 - Curs Page 12

 3. Defecte termice este cea mai importantă categorie de
defecte și care guvernează rezistivitatea conductorilor la
temperaturi obișnuite (nu prea mari și nu prea mici).
Defectele termice sunt oscilațiile termice colective ale
ionilor în rețea (se mai numesc și fononi). Cu cât
temperatura este mai mare cu atât numărul de
moduri de oscilație ale ionilor este mai mare și
probabilitatea de ciocnire cu purtătorii de sarcină
este mai mare. Astfel, dacă temperatura crește, f o să
crească și 𝜌 o să crească. Dacă temperatura scade f o să
scadă și 𝜌 o să scadă. Aceasta explică dependența de
temperatură a rezistivității. La temperaturi foarte
joase, numărul de moduri de oscilație ale ionilor este
foarte mic și rezistivitatea o să fie guvernată de
defectele cristaline și de impurități. Această
rezistivitate reziduală 𝜌 de la 0 K este datorată numai
defectelor cristaline și de impurităților. Dacă am avea un
cristal perfect, fără impurități și defecte 𝜌 ar fi zero !!!

De ce se încălzește un rezistor când trecem curent electric prin el ? Deoarece purtătorii de sarcină se vor
ciocnii cu ionii din rețea, o să le cedeze o parte din energia lor și aceștia din urmă o să înceapă să oscileze,
ceea ce este echivalent cu creșterea temperaturii.

Din tabelul de mai sus, puteți să observați că la temperatura camerei rezistivitatea Ag este de 1.59x10-8
Ohm.m, iar a Cu este de 1.70x10-8 Ohm.m. Rezistivitatea unui aliaj de tip Ag80Cu20 (adică un aliaj format
din 80% atomi de Ag și 20% atomi de Cu) are rezistivitatea mai mică decât a Ag ?, între cea a Ag și cea a
Cu ? sau mai mare decât a Cu ?. Cine răspunde corect și argumentează primește o

2021 - Curs Page 13

Exemple de defecte cristaline

Impurități

Vacanță și atom interstițial

2021 - Curs Page 14

Dislocații. În imaginea din dreapta puteți să vedeți o imagine de microscopie electronică de baleiaj a unui
cristal de Ti, liniile negre sunt dislocații.

Sursa: Calister

Limite de grăunți cristalini. În imaginea din dreapta puteți să vedeți o imagine de microscopie optică a
suprafeței unui cristal dintr-un aliaj de Fe-Cr, liniile negre sunt limitele de grăunți cristalini (în interiorul
grăunților structura cristalului este aproape perfectă)

Sursa: Calister

2021 - Curs Page 15